Particularităţi de construcţie a personajului principal dintr-un roman psihologic

Planul eseului

Context
Camil Petrescu ilustrează estetica autenticităţii în studiile teoretice (De ce nu avem roman?, 1927; Noua
structură şi opera lui Marcel Proust, 1935) şi în romanele sale (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război, 1930; Patul lui Procust,1933).

1. Elemente de structură şi de compoziţie ale romanului, semnificative pentru realizarea

personajului din romanul studiat
• Chiar dacă este vorba de un roman modern, în incipit sunt fixate cu precizie realistă coordonatele
spaţio-temporale.
• Dacă incipitul este construit în manieră realistă, cu detalii de timp şi spaţiu, finalul deschis lasă
loc interpretărilor multiple, aşa cum se întâmplă în general în proza de analiză psihologică.
Precizarea conflictelor
• Spre deosebire de romanele tradiţionale în care conflictul se desfăşura la nivel exterior între diverse
personaje, în romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior şi se produce în conştiinţa personajului narator,
Ştefan Gheorghidiu, care trăieşte stări şi sentimente contradictorii în ceea ce o priveşte pe soţia sa, Ela.
• Conflictul exterior pune în evidenţă relaţia personajului cu societatea, protagonistul fiind plasat în
categoria inadaptaţilor social.
• Perspectiva narativă: Romanul este scris la persoana întâi, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Ştefan Gheorghidiu, care trăieşte două experienţe fundamentale: iubirea şi războiul.
• Romanul este alcătuit din două părţi şi treisprezece capitole cu titluri sugestive.

2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului ales

Personajul principal Ştefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior,
care nu-şi găseşte locul într-o societate dominată de mediocritate şi lipsă de moralitate.

3. Ilustrarea trăsăturilor personajului ales, prin secvenţe narative/situaţii semnificative sau prin
citate comentate
Consider că principala trăsătură de caracter a protagonistului este orgoliul.
Pe lângă orgoliu, în roman se conturează şi alte trăsături ale eroului, precum: natura analitică şi
reflexivă, luciditatea, sensibilitatea exagerată, inteligenţa, conştiinţa propriei valori în raport cu filfizonii
mondeni apreciaţi de Ela.
Prin introspecţie şi monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Ştefan Gheorghidiu îşi
analizează cu luciditate trăirile, stările şi sentimentele.
Dintre modalităţile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin
caracterizare indirectă, care se desprinde din fapte, gânduri, limbaj, gesturi, atitudini şi relaţiile cu celelalte
personaje. Caracterizarea directă este rar realizată de alte personaje, prin replici scurte, precum aceea pe care
i-o adresează Ela lui Ştefan când soţul îi reproşează comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobeşti: „Eşti
de o sensibilitate imposibilă.”
În acest roman subiectiv, de analiză, este folosită adesea autocaracterizarea, pentru portretul fizic, moral
sau psihologic.
Pentru observarea propriilor trăiri psihice se utilizează procedee specifice romanului psihologic modern
precum: introspecţia, autoanaliza lucidă, monologul interior, notarea stărilor fiziologice şi a senzaţiilor
organice.

4. Opinia: Ştefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, lucid şi hipersensibil.

Concluzie: roman modern, psihologic, de tip subiectiv, reprezentativ pentru o nouă viziune asupra războiului;
prin Ştefan Gheorghidiu, scriitorul impune în literatura română o nouă tipologie: intelectualul inadaptat.