Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PSALMUL 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 1:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea
mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc:
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele!
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor;
prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ
s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce
fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.
PSALMUL 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui îl
voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă
cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, şi am zis: Tu eşti nădejdea mea, Tu
eşti partea mea în pământul celor vii!
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult
decât mine.
Şi îndată se cântă:
STIHIRILE PE 10
Stihirile Indictionului – glasul 1
Podobie: Ceea ce ești bucuria...
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui Tău.
Rugăciunea învăţăturii celei dumnezeieşti, de Însuşi Hristos
rostită învăţându-ne, în toate zilele să grăim către Ziditorul: Tatăl
nostru care ești în ceruri, pâinea cea spre fiinţă dă-ne-o nouă, trecând
cu vederea greşelile noastre.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
Precum oasele evreilor au rămas oarecând în pustie, fiind osândiți
după dreptate, pentru că nu se plecau Ție, Stăpânului tuturor, aşa
oasele necredincioşilor risipeşte-le acum, după graiul psalmistului,
lângă iad, Hristoase.
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi
glasul meu! (Psalmul 129, 1)
Cel ce în muntele Sinai ai scris oarecând tablele Legii, Însuţi şi
acum în trup fiind în cetatea Nazaret ai primit a citi cartea cea
prorocească, Hristoase Dumnezeule; şi apoi închizând-o, ai învăţat
popoarele că întru Tine s-a plinit Scriptura.
Stihirile Cuviosului Simeon – glasul 5
Podobie: Cuvioase Părinte...
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
(Psalmul 129, 2)
Cuvioase Părinte, trupul ţi-ai topit cu lacrimile şi, curăţindu-ţi
sufletul, te-ai suit la înălţimea virtuților. Locuinţă pentru trup având
stâlpul tău, iar pentru gând cetatea cerească a Sionului celui de sus.
Miratu-s-au îngerii, spăimântatu-s-au oamenii, ruşinatu-s-au demonii
de izbânzile tale, Simeoane Cuvioase. Iar acum, roagă-te să se
mântuiască sufletele noastre.
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la
Tine este milostivirea. (Psalmul 129, 3-4)
Cuvioase Părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti
durerile, ostenelile, şi suspinurile tale; însă nu stâlpul te ţinea pe tine,
ci tu, fericite, umezindu-l cu lacrimile tale, ca pe un copac îl ţineai.
Miratu-s-au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-s-au demonii
de răbdarea ta, Simeoane Cuvioase. Iar acum, roagă-te să se
mântuiască sufletele noastre.
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalmul
129, 5-6)
Cuvioase Părinte, cu puterea dumnezeiescului Duh râvnind
Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe cruce. Acela zapisul
strămoşesc a rupt, iar tu ai biruit năvălirile patimilor. Acela ca o oaie,
iar tu ca o jertfă; Acela pe Cruce, iar tu pe stâlp, Simeoane Cuvioase.
Iar acum roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stihirile Cuviosului Dionisie - glasul 2
Însuşi glasul
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Psalmul 129, 6)
Să cântăm toți laude lui Hristos Dumnezeu, Celui ce chivernisește
vremurile și anii întru puterea Sa, iar pe Cuviosul Dionisie, alesul Său,
l-a luminat să socotească timpul mântuirii după Nașterea Sa.
Că la Domnul este milă, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate farădelegile lui. (Psalmul 129, 7-8)
Sfinte Cuvioase Dionisie, ție s-a încredințat de la Dumnezeu să
socotești cu înțelepciune curgerea timpului după Nașterea Celui ce la
plinirea vremii a venit să mântuiască lumea din robia păcatului și a
morții. Drept aceeea, în toată Biserica ești cinstit ca Părinte al
veacurilor creștine și cunoscător al tainelor mântuitoare.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate
popoarele. (Psalmul 116, 1)
Pe fiul smereniei și cunoscătorul predaniilor apostolești, pe
Cuviosul Dionisie, podoaba monahilor daco-romani, Dumnezeu l-a
chemat din ținutul Sciției să lumineze Apusul creștinătății cu lumina
dogmelor și a sfintelor canoane. Pentru aceasta, îl lăudăm ca pe un
Părinte al Părinților și un învățător al învățaților.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. (Psalmul 116, 2)
Luminat de Duhul Sfânt cu darul științei făpturilor și al sfintei
teologii, asemănatu-te-ai Sfântului Ioan Casian, Cuvioase Dionisie,
purtătorul dogmelor dreptei credințe din Răsăritul creștinătății în
ținuturile Apusului. Deși ți s-au încredințat alese dregătorii și cinste
omenească, nu ai dezbrăcat, Părinte, haina smereniei, trăind toată
viața în rugăciune și dreaptă socoteală.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A Cuviosului Dionisie - glasul 6
Cuvioase Părinte, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei, chivotul plin
de darurile Sfântului Duh, ca o floare de primăvară ai ieşit în zorii
creştinătăţii româneşti să umpli de mireasmă duhovnicească toate
neamurile; Părinte socotitor al veacurilor creştine, tâlcuitor al sfintelor
canoane, mărturisitor al dogmelor dreptei credinţe, împlinitor al
virtuţilor, moştenitor al Împărăţiei cerurilor şi rugător pentru sufletele
noastre, te numim pe tine, Sfinte Cuvioase Dionisie, la prăznuirea ta
cea de peste an.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Indictionului - glasul 6
Cel ce eşti unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Cuvinte Cel fără de
început şi Fiule, Făcătorule şi împreună Ziditorule al tuturor celor
văzute şi nevăzute, binecuvintează cununa anului, păzind în pace
mulţimile drept-credincioşilor, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu și ale tuturor Sfinţilor tăi.
PREOTUL rosteşte: Înţelepciune, drepţi!
STRANA cântă:
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a
Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la apusul soarelui,
văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul
Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri
cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru aceasta, lumea Te
slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte. Pace tuturor.
STRANA: Şi duhului tău.
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
PREOTUL: Înţelepciune!
STRANA: Din cartea Levitic, citire: (26, 3-12, 14-17, 19-20, 22-24)
PREOTUL: Să luăm aminte!
STRANA citește: Grăit-a Domnul către fiii lui Israel, zicând: De veţi
umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini poruncile Mele, vă voi da
ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele lor. Treieratul
vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul viilor va ajunge până la
semănat; veţi mânca pâinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în
pământul vostru fără primejdie. Voi trimite pace pe pământul vostru şi
nimeni nu vă va tulbura; voi izgoni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece
prin pământul vostru. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi
înaintea voastră. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută din voi vor
izgoni zece mii şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea voastră.
Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea copii, vă voi înmulţi
şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi. Veţi mânca roadele vechi
din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor
noi. Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va
scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi
poporul Meu. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veţi păzi aceste porunci
ale Mele, de veţi dispreţui aşezăminteie Mele şi de se va scârbi sufletul
vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele şi călcând
legământul Meu, atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: voi trimite
asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui
ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi
vrăjmaşii voştri le vor mânca. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi
veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii
voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga. Voi frânge îndărătnicia
voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul
vostru ca arama. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul
vostru nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da
poamele lor. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor
lipsi de copii; voi prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa,
încât se vor pustii drumurile voastre. Dacă nici după acestea nu vă veţi
îndrepta, împotrivindu-vă Mie, atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra
voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre, grăieşte Domnul
Dumnezeu, Sfântul lui Israel. (se încheie melodios)
PREOTUL: Înţelepciune!
STRANA: De la Înțelepciunea lui Solomon citire: (4, 7-15)
PREOTUL: Să luăm aminte!
STRANA citește: Cel drept, chiar când apucă să moară mai
devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o
viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este
la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă
neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia
între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i
schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Că vraja
viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără
de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani
îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta
Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar
nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui
Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
(se încheie melodios)
ECTENIA ÎNTREITĂ (a cererii stăruitoare)
PREOTUL: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru
să zicem.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor
noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru Preasfinţitul Părintele nostru
(Numele), episcopul (denumirea eparhiei), pentru sănătatea și
mântuirea lui.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de
pretutindeni, pentru conducătorii ţării noastre, pentru mai marii
orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru
sănătatea și mântuirea lor.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi,
ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos
fraţi ai noştri.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori
ai acestei sfinte biserici şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi
fraţi ai noştri dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,
mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui
Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai acestui sfânt locaş.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în
sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc,
pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la
Tine mare şi bogată milă.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Apărătoare Doamnă
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire, izbăvindu-ne din
nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca ceea
ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm
ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!