ANA VASILE S39f ste ume me er Ce Ce eC me Bucuresti, 2001; Facultatea de drept a Universita Eien Tera eT MN ae mL. eee Pg Universitatea Tibiscus Timisoara; din 2018 profesor Pee ee ee ee profesor asociat la Universitatea Efimie Murgu Resita (2008-2016) director, Direciajuridicd, Consiuljudefean Caras-Severin (1992-1997) director, Directia Generalé de Asistenta Socialé si Protectia Copilulu ay DREPT is i — = =a gi lam aa dp) — Ta g — — _ Cl = serviciul celui mai mic, a celui supus; activitate subordonats, sub comands. Aceast4 semnificatie din limba latin’ a p&truns in toate limbile de circulatie mondial “Antonie lorgovan, Tratat de drept administratiy,vol.1, editia a 1V-a, Editura All Beck, Bucuresti 2005, p.3. ? Littré definea administrafia ca gestiunea afacerilor publice, Jean Michele de Forges, Droit ‘administratif, Presses Universitaires de France, Paris, 1991, p.5. 15‘Ana VASILE conceputi pe de o parte diferita de activitatea particularilor, iar pe de alt parte distinctd de celelalte forme de activitate publica, respectiv activitatea legislativa si justifia. Administratia este definiti fn Codul administrativ4 ca find ,totalitatea activitafilor desfasurate in regim de putere public’, de organizare a executirii si de executare in concret a legii si de prestare de servicii publice, i scopul satisfacerii interesului general.”* Sectiunea 2 Rolul si scopul administratiei Functia de a administra este legata de puterea executivi. Aadministra inseamna in primul rand a emite acte juridice, norme pentru aplicarea legilor; puterii executive fi revine fn mod exclusiv sarcina de a pune in aplicare legile adoptate de puterea legislativa Activitatea administratiei consta, de asemenea, in furnizarea unor servicii publice: protectia persoanelor si a bunurilor (prin armat8, polifie), servicii sociale, sinatate, cultura, invafamént, furnizarea energiei electrice, alimentarea cu apa, ete. Ca orice activitate uman& si administrafia si activitatea particularilor urmaresc un scop, folosind anumite mijloace. Inigiativa privat poate asigura satisfacerea anumitor nevoi datorit& diviziunii muncii si schimburilor. Dar sunt sialte nevoi care nu pot fi satisfacute pe aceasti cale, nevoi comune tuturor mem- brilor colectivitatii si care exced prin amploarea lor posibilitatile oricarui particular, cum ar fi nevoia de apararea nafionala. Aceste nevoi care nu pot fi satisficute de initiativa privata si care sunt vitale pentru toat’ populatia constituie domeniul propriu al administratiei, find in sfera interesului publics Interesul general este referinta, obiectivul si masura tuturor activitatilor publice.® Intr-o societate democratic’, autoritatile publice rezultate fn urma sufragiului universal, potrivit Constitutiei, sunt desemnate si defineasci interesul general, adic sensul actiunii administratiei. Interesele publice pot fi generale sau locale, Cele generale intereseazi ‘intreaga populatie si satisfacerea acestora cade tn sarcina statului. Interesele locale intereseazA locuitorii unei comune, oras ori judef si sunt variate pentru ca depind de dezvoltarea economics, de problemele sociale, etc. si tocmai de aceea, de acestea trebuie sd se ocupe cei care sunt mai aproape de locuitorii acelei unitati administrativ-teritoriale, adicd autoritatile publice locale: primarul, consiliu! local, consiliul judetean > Aprobat prin Ordonanja de urgent’ a Guvernului nr. 57/2019, publicats in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 555 din 08.07.2019. + Art 5 lit b) Cod administrativ. § Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratf,16* edition, Dalz, Paris, 1996, p10. JM. de Forges, opcit, p. 6. 16 Drept administrativ Sectiunea 3 Puterea publica Raporturile dintre particulari se bazeaza pe egalitate juridic’, nici o voinsa juridicd nu este superioara alteia, nici o parte nu se subordoneaza altei parti Din aceste motive actul care caracterizeaz’ raporturile dintre persoanele private este contractul, adic’ acordul de vointa al partilor. Scopul administratiei este satisfacerea interesului general. De aceea, administratia are dreptul de a invinge rezistentele”, are prerogative care-{ permit sa impuna interesul general dacé acesta este in conflict cu interesele particularilor. Deciziile sale sunt obligatorii si se pun in aplicare fara a avea asentimentul celor interesati pentru c& administrafia beneficiaza de un regim de putere publica. fn Codul administrativ prin regim de putere publica se intelege ,ansamblul prerogativelor si constrangerilor prevazute de lege in vederea exercitirii atributiilor autoritatilor si institutiilor administrafiei publice si care le confera posibilitatea de a se impune cu forja juridic obligatorie in raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apararea interesului public.”® Atribufiile organelor administragiei publice variazd in functie de regimul politic. Dar, in orice regim exist organe care au sarcina de a pregati si de a executa deciziile, formate mai ales din profesionisti si organe de directie suprema side control ai caror membri cumuleaza functii administrative cu alte functii publice, mai ales politice, cum este cazul primului-ministru. in toate regimurile politice gasim in fruntea administrafiei organe care au un caracter constitugional si o origine politica. Parlamentul joacd un rol esential in activitatea administrafiel: adopt legi cu privire la structura administrafiei, la scopul si mijloacele acesteia, fi aproba anual bugetul necesar, controleaza Guvernul, etc. Sectiunea 4 Dreptul aplicabil administratiei Existenfa unui drept exorbitant care se aplic’ administratiei este necesara atat din punct de vedere teoretic cat si practic. : Din punct de vedere teoretic, dreptul privat este dominat de un principiu esential, cel al autonomiei de voinfa potrivit caruia subiectul de drept este liber si actioneze dupa bunul su plac, in limitele legii. De asemenea, subiectele de drept actioneazA in interesul lor personal, ceea ce nu se poate concepe in cazul administratiei. Administratiei nu i se poate concepe o libertate totalé, limitata doar de ordinea publica si bunele moravuri pentru c& desfasoar’ o activitate de 7}, Rivero, J. Waline, opi, p. 10. Art 5 lit jj) 7‘Ana VASILE interes public. Chiar daci administratia dispune de o putere discretionar’i o face tot in limitele legii. Din punct de vedere practic, activitatea administrafiei are un caracter de interes general care necesit’ norme juridice speciale. De asemenea, este necesar sa i se confere prerogative speciale, pentru a putea si-si indeplineascd atributiile, pentru a putea actiona fn interesul tuturor, mai ales atunci cand acest interes este in contradictie cu interesul particularilor. De exemplu, in vederea realizarii unor obiective de interes nafional, judetean sau local se pot expropria imobile care se afld in proprietatea unor persoane. In general se infelege cd norma exorbitantd este cea care da administrafiei © superioritate®, un privilegiu pe care nu-] confera dreptul comun, dar poate constitui si un dezavantaj, fn raport cu dreptul comun. Adic3, administratia are si constrangeri pe care particularii nu le cunosc: persoanele private se pot decide pentru un anumit motiv in alegere (interes, capricli, generozitate), cu condigia ca scopul s& nu fie nici ilicit, nici imoral; administratia nu poate decide decat pentru motive de interes general. *° Dezechilibrul fundamental care exist intre administratie, care actioneazi ‘in numele interesului general si persoanele private care urmiresc preocuparile particulare a determinat ,privilegierea administratiei,” infelegand prin aceasta cd administratia este supusa unor norme juridice care-i sunt propri Actul juridic unilateral in dreptul privat nu poate crea obligatii; obligatiile Pot rezulta numai din lege si din consimtamntul celui obligat. Actele administrative de autoritate pot crea obligatii pentru destinatari fara consimamantul acestora. De asemenea, in cazul in care nu se execut de buna voie, pot fi executate din oficiu. in cazul contractelor, in dreptul privat exist principiul egalitatii partilor. Daca administratia incheie contracte de drept public (contracte adminis- trative) nu mai este egalitate intre parti. Pozitia de superioritate a administra- fiei se manifesta in diferite maniere: poate controla executarea contractului, poate modifica ori rezilia unilateral contractul, in anumite conditi, etc. Dar regula exorbitant’ poate si limita administrafia. De exemplu, vanzarea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitigilor administrativ-teritoriale se face prin licitafie public’, cu exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel. Studierea dreptului aplicabil administratiei este important’ pentru c& este legati de competensa instantelor judecatoresti. Astfel, dacd actul este reglementat de dreptul exorbitant, litigiile sunt de competenta instangei de contencios administrativ, iar dac& este reglementat de dreptul comun, lit sunt de competenta instante de drept comun, STaan-Maria Anbu fenneta dinartinn) Monit muha 9 adteinn BA Drept administrativ Regimul juridic aplicabil activitayii administrafiei rezulta din acte normative. CAteodati un text de lege prevede expres c& activitatea este supusa unui regim de drept public si c& tn caz de litigii competenfa revine instantei de contencios administrativ; alteori aceasta rezulta din faptul cd i se atribuie administratiei prerogative exorbitante. Sectiunea 5 | Principiile generale aplicabile administratiei publice in Codul administrativ sunt prezentate principiile generale care se aplicd administratiei publice, aceasta insemnand cd se aplicd atat administratiei de stat cat si administratiei publice locale. | | Primul enumerat este principiul legalitatii, conform caruia ,Autoritafile si institutiile administrafiei publice, precum si personalul acestora au obligatia de a actiona cu respectarea prevederilor legale in vigoare si a tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte." In Romania este obligatorie respectarea Constitutiei, a suprematiei sale sia legilor. 7 Principiul egalitatii prevazut tn art. 7 Cod administrativ prevede ca ,Beneficiarii activitatii autorititilor si institutiilor administratiei publice au Greptul de a fi tratati in mod egal, intr-o manierd nediscriminatorie, corelativ cu obligatia autoritatilor si instituyiilor administrasiei publice de a trata in mod egal pe toti beneficiarii, fara discriminare pe criteriile prevazute de lege. ul egalitatii in drepturi a cetafenilor este consacrat prin art. 16 alin. (1) precum si art. 4 alin. (2) din Constituti ie.13 Potrivit principiului transparentei: ,(1) In procesul de elaborare a actelor normative, autorit3tile si institufiile publice au obligafia de a informa si de a supune consultirii si dezbaterii publice proiectele de acte normative si de a permite accesul cetitenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum si la datele si informatiile de interes public, in limitele legii. (2) Beneficiarii activitatilor administrasiei publice au dreptul de a obfine informatit de la autoritatile si institufiile administratiei publice, iar acestea au obligasia corelativa ... de a pune la dispozitia beneficiarilor informatii din oficiu sau la cerere, in limitele legii.""* z Nu este suficient ca in legislafie s& fie prevaizut principiul legalitayii sau al responsabilitifii administratiei, ci este necesar s& existe si instrumente care si permit supravegherea administratiei de c&tre cetateni, in interesul acestora $i fmpotriva abuzurilor sau chiar risipei administratiei.‘Ana VASILE Potrivit principiului proportionalitatii prevazut la art 9: ,Formele de activitate ale autoritatilor administratiei publice trebuie s4 fie corespunzitoare satisfacerii unui interes public, precum si echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementarile sau masurile autoritatilor si institu- lor administratiei publice sunt initiate, adoptate, emise, dupa caz, numai fn urma evaluarii nevoilor de interes public sau a problemelor, dup’ caz, a riscurilor sia impactului solutiilor propuse.” Revizuirea Constitutiei a adaugat art. 53 intitulat Restrangerea exerci- siului unor drepturi sau al unor libertati, o conditie suplimentari pentru ca restrangerea si poatd opera, respectiv sa fie necesari intr-o societate democratic, iar masura sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si fard a aduce atingere dreptului sau libertt Principiul satisfacerii interesului general este previaut in art. 10 si inseamna c& ,Autoritatile si institutiile administratiei publice, precum si personalul din cadrul acestora au obligatia de a urmari satisfacerea interesului public fnaintea celui individual sau de grup. Interesul public nafional este prioritar faf de interesul public local.” De fapt, scopul administratiei este satisfacerea interesului general. Potrivit principiului impartialit3tii, ,Personalul din administratia public are obligatia de a-si exercita atributiile legale, fara subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau interese."!5 Functionarilor publici le este prevazut obligatia de a se abtine de la orice faptd care ar putea s4 aduc& prejudicii persoanelor fizice sau persoanelor juridice si sa aiba o pozitie neutra fata de orice interes personal, politic, economic, religios sau de alt natura. Principiul continuitatii reglementat fn art. 12 semnificd ci ,Activitatea administrafiei publice se exercitd fara intreruperi, cu respectarea prevederilor legale.” Acest principiu decurge din permanenta statului!” precum si din necesitatea asigur&rii nevoilor de interes general fard intrerupe! Potrivit ultimului principiu prevazut in art. 13, principiul adaptabilit3tii ~Autoritafile si institugiile administratiei publice au obligatia de a satisface nevoile societafii” Administratia public’ trebuie si urmareascd nevoile camenilor care variaz in timp, pentru a putea lua cele mai bune decizii in interesul acestora. 4 Art. 11 Cod administrativ. 16 Art. 431 Cod administrativ, 2 G. Dupuis, .M. Guedon, opcit, p. 444, 20 Drept administrativ CAPITOLUL II Drept administrativ Sectiunea 1 Istoric Dreptul administrativ a aprut in sec. al XIX-lea, cand in urma Revolutiei franceze de la 1789, regimul legalitatii a inlocuit regimul absolutist care exista pana atunci, regim in care administratia actiona discretionar. Dificil de a concepe, intr-o societate evoluat’, 0 administratie total arbitrard unde bunul plac al conducatorilor nu poate fi temperat de nici 0 regula, in toate democratiile moderne se admite ca administrafia este supusa inor reguli de drept.t ver tori, sparifia dreptului administrativ este legatd pe de o parte de separafia puterilor in stat, iar pe de alt parte, de conceptia revolutionara cu privire la lege. Odata ce legea a fost adoptati, autoritagile publice au sarcina de a o aplica, acesta fiind de fapt rolul executivului. Administratia are o functie executiva care giseste in lege fundamentul si limitele actiunii sale. Aceasta nu exclude dreptul administratici de a adopta norme pentru a preciza condifille in care se aplica legea, dar acestea trebuie si fie conform legii, si nu adauge la lege, sau mai grav, so incalce, Sectiunea 2 : Doctrina clasica a dreptului administrativ Pentru Leon Duguit dreptul administrativ este dreptul serviciului public, iar pentru Maurice Hauriou este dreptul puterii publice. Aceste dou teze sunt considerate doctrinele clasice ale dreptului administrativ. Teoria serviciului public defineste dreptul administrativ plecand de la obiectul sau, gestionarea activitatilor de interes general. Teoria puterii publice are in vedere mijloacele juridice ale actiunii administratiei, procedee care sunt fn exclusivitate ale autorit3filor publice, ? . Jn anii ’50, decanul Vedel a combinat trei criterii care credea ca permit definirea atat a administratiei cat si a dreptului administrativ: un criteria organic, care excluz4nd ceea ce fine de Parlament si puterea judecitoreascd, leaga dreptul administrativ de activitatea guvernului; un criteriu material, care exclude din activitatea guvernului, tot cea ce se refers la diplomatie si raporturile cu alte puteri publice constitufionale; un criteriu juridic, care 2J, Rivero, J. Waline, op.cit, p. 13. 2M. de Forges, op.cit,p. 10 2‘Ana VASILE exclude procedurile de drept privat din activitatea administrafiel. Aceasti teorie cunoscutd sub numele de doctrina bazelor constitutionale ale dreptului administrativ, defineste dreptul administrativ ca fiind regimul de putere public& sub care sunt exercitate activit3tile guvernului si ale autorit descentralizate, straine conduitei din relafiile internationale si raporturilor dintre puterile publice constitusionale “ Sectiunea 3 Definitia dreptului administrativ Dreptul administrativ este ,un drept de persoane inegale"* Aceasti formuli imprumutati de la Hauriou, evidentiazi unul din caracterele fundamentale ale dreptului administrativ care-| opune dreptului civil Subiectele raporturilor juridice civile se afl pe pozitie de egalitate Juridica, im vreme ce subiectele raporturile de drept administrativ sunt de cele mai multe ori pe pozitie de inegalitate juridica. AceastA inegalitate priveste atat relatile dintre stat si persoanele publice, cat si relatile dintre persoanele publice si persoanele private. Era nevoie de un drept administrativ.S pentru a se aplica raporturilor sociale in care partile nu sunt pe picior de egalitate. _ Dreptul administrativ este dreptul administratiei si in acest sens orice far& civilizata are un drept administrativ,§ pentru c& are in mod necesar un ansamblu de norme care reglementeaza activitatea administrajiei. Dreptul administrativ trateazi atat organizarea si activitatea a ceea ce numim in mod curent administratie, cat si relafiile dintre administrate si particular, Dreptul administrativ a fost definit in doctrina romaneasca ca find ,acea ramura a dreptului public care reglementeaz8 relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natur& conflictuala dintre autoritatile Publice sau structuri private, investite cu autoritate publica, pe de o parte, $i cei vitmafi in drepturile lor prin acte administrative ale acestor autoritti, pe de alt& parte’ sau ,ramura dreptului public care reglementeaz raporturile din sfera administratiei publice active, raporturile acesteia cu celelalte autoritifi publice, cu particularii, cele care privese organizarea si functionarea ei, precum $i pe cele de natura conflictual, dintre administratie, pe de o parte, si cei vitimati in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.” " 2). de Forges, opcit,p. 10. «JIM. Auby (sous la direction de), opcit, p. 220 5 Potrivit formulei lui, Wel exstenfa dreptulu administrativeste un fl de, miracol JM. Auby, Drept administrativ Sectiunea 4 Caracterul autonom al dreptului administrativ Dreptul administrativ, ca si dreptul constitutional, dreptul financiar, face parte din disciplinele dreptului public, Celebrul jurisconsult roman Ulpian a realizat pentru prima data distinctia dintre dreptul public si dreptul privat: ,Huius studii duae sunt positiones, publicum et privatum - publicum jus est quod ad statum rei Romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitate,"- Aceasta stint are doua ramu dreptul public este cel care se referd la organizarea statului, dreptul privat este cel care se refer’ la interesul fiecaruia Dreptul administrativ este autonom fn raport cu celelalte ramuri ale dreptului public si mai ales in raport cu dreptul constitutional,1° fiind ins& agezat ,pe baze constitutionale” (teza profesorului Vedel). Dreptul constitutional srateaz elementele constitutive ale statului, organizarea si functionarea puterit legislative, constitutia, organizarea puterii executive si a celei judecatoresti in general. Problemele speciale referitoare la puterea executiva si funcjionarea ei se trateaza la dreptul administrativ. Dreptul administrativ este autonom si in raport cu dreptul privat, distinct sidiferit de acesta, Dreptul civil este mostenitorul unei lungi traditii. Nofiunile fundamentale utilizate in Codul civil au facut obiectul unor elaborsri care duc adesea la dreptul roman. De aici precizia care permite, plecdnd de la definitii clare, un rationament riguros.1 Dreptul administrativ a prins form’ in sec. al XIX-lea, mai exact, la sfarsitul acestui secol si multe nofiuni fundamentale ramén imprecise. Evolujia accelerata a civilizatiei a determinat ridicarea multor probleme care au facut ca dreptul administrativ s& se ocupe mai mult de multiplele probleme pe care viata le ridicd, decat de clarificarea unor notiuni. ‘Aceasta inseamna ci, multe norme de drept administrativ sunt izvorate din jurisprudent3. Judecdtorul de contencios administrativ aplica fnainte de toate actele normative dar, in absenfa unor reglementiri a fost necesara stabilirea unor principii fundamentale in domenii foarte importante, cum ar fi, responsabilitatea statului. 5 CSt Tomulescu, Drept privat roman, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de drept, Bucuresti, 1973, p-17. 2 Cu organizarea si functionarea statului se ocupd si_dreptul constitutional. Dreptul administrativ studiazi aceleasi materii din normele de drept. Totusi este o limita, care desparte ,-Deciia CuriiConstitutionale a Romane nr. 585/201, publicata in Monitorul Oficial al Romaniel,Partea |, nr.617/31.08.2011. ‘8m opinia specalistilor, precedentele sunt decizi judecatoresti pronuntate fn cazurisimilare celui examinat. Ele contin dreptul in vigoare in form necodificatd Precedent jurisprudenfial este, astfl,principalul vor de drept al sistemului de common law." -lon Vida, Unversalitatea sidiversitatea dreptului din perspectiva sistemelor de drept, Dreptul, nt. 5/2015, p. 200. 4 Trina Grigore-Radulescu, Despre jurisprudengd si precedent judiciar din perspectva izvoarelor drepeului, Pandectele Romane, nr.2/2014, p. 68. ‘© ,Dacd, in cursul judecdti, un complet de judecaté al Inaltei Curti de Casatie si ustitie, al curt de apel sau al tribunalulu, investit cu solusionarea cauze\ tn ultimd instant, constaténd cio chestiune de drept, de a cirei imurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este nova si asupra acesteia Inalta Curte de Casafie si Justifie nua statuat nici nu face obiectul unui recur$ in interesul legi in curs de solugionare, va putea solicita Inaltel Curt de Casate gi Justitie 8 pronunfe o hotirare prin care si se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”-art. 519 Cpr. « otrvit dispozifilor cuprinse tn art. 514 Cprcciv. .Pentru a se asigura interpretarea $1 aplicarea unitara alegii de catre toate instanfele judecdtoresti, procurorul general al Parchetulut‘Ana VASILE {n elaborarea dreptului administrativ; multe reguli stabilite prin lege tsi au originea fn lucrarile unor autori. Sarcina doctrinei este de a organiza dreptul administrativ sistematic, degajand principii care si inspire solutiile legislative si jurisprudentiale pregitind astfel calea spre reformele din care va iesi dreptul de maine.#6 TITLULIL Administratia publica CAPITOLULI Organizarea administratiei publice Sectiunea 1 Centralizare, descentralizare si deconcentrare Referitor la organizarea administrafiei publice pot exista doua situal - centralizare, atunci cand se concentreazi toate treburile administrafiei publice de pe teritoriul national in mainile statului, printr-o adminis tratie ierarhizata si unificata; - descentralizare, cand se rezerva colectivitatilor locale sarcina de a-si rezolva propriile nevoi. In forma sa cea mai riguroasa, centralizarea nu recunoaste colectivitatilor locale voinfa juridic3,* statul tsi asuma singur, satisfacerea tuturor nevoilor de interes general, Centralizarea nu exclude impirjirea teritoriului tn circumscripfii mai mari ori mai mici, Nu trebuie s& confundam circumscripfiile destinate si permita o implantare nafionali a serviciilor statului pe intreg teritoriu si colectivitatile locale, dotate cu o vointa juridica proprie. ‘Administratia de stat este riguros ierarhizatd. Puterea de decizie este concentrati in varful ierarhiei, in mainile ministrului, Esaloanele subordonate numai transmit si execut’, Astfel, prin centralizare, o vointd unica plecand de la centru se transmite pana la ultimil reprezentanfi ai statului fn teritoriu, Unor reprezentanfi ai statului li se di dreptul de a rezolva fn teritoriu probleme care nu trebuie sa ajunga pana la ministru, Numim deconcentrare acest transfer, la un reprezentant local al statului, a puterii de decizie. intotdeauna statul decide, dar nu la Bucuresti, ci in teritoriu. Constitutia RomAniei demonstreaz vointa de a rupe cu trecutul puterilor‘Ana VASILE Drept administrativ Prestarea serviciilor publice de interes general este repartizata intre stat si colectivitatile locale investite cu personalitate juridic3, menite s4 reprezinte interesele locale. Exist deci, o administratie de stat, plasati sub autoritatea direct’ a Guvernului? ale carei organe se ramificd pe intreg teritoriul t3rii si 0 administratie publica locald care actioneazi in numele persoanelor juridice corespunzatoare (comun, oras, municipiu sau judet). Sectiunea 2 Deconcentrare si putere ierarhicd Deconcentrarea priveste raporturile dintre autoritatile centrale silocale ale uneia si aceleiasi puteri publice si const in cresterea atributiilor reprezen- tantilor locali ai puterii centrale. De exemplu, cresterea atributiilor prefectul prin transferarea unor atributii care anterior au apartinut ministrilor. in Codul administrativ, deconcentrarea este infeleasa ca fiind ,distri- buirea de atributii administrative si financiare de citre ministere $i celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale cdtre structuri proprii de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale.”? Avantajele deconcentrarii sunt evidente deoarece pe de o parte, guvernul este mai putin ocupat cu problemele de interes local, iar pe de alti parte, reprezentantii statului tn teritoriu pot fi mai bine in contact cu nevoile reale ale cetafenilor. Puterea ierarhicd nu este proprie numai deconcentrrii; ea este necesar fn interiorul oricrei organizafii unde persoane fizice sunt plasate sub autoritatea altor persoane fizice. Nu este nevoie de un text special pentru a supune un functionar puterii ierarhice al altuia. Puterea ierarhicd rezulti de drept dintr-o situatie, respectiv din organizarea ierarhica a unui compartiment functional (din organigrama autoritatii sau institutiei publice): un sef de birou este in aceasta calitate investit cu putere ierarhicd asupra subordonatilor, dar siel la randul sau este subordonat sefului de serviciu si directorului. Organele administratiei publice centrale dispun de dou’ drepturi esentiale cu privire la actele organelor ierarhic inferioare. Primul se exerciti a priori, tnainte ca organul ierarhic inferior si actioneze, pe calea circularelor, notelor. Prin aceasta organul ierarhic superior nu se poate substitui organului ierarhic inferior si nu-i poate reduce acestuia libertatea de actiune intrucat i se dau numai indrumari cu caracter general. Cel de-al doilea se exercit a posteriori, de indati ce organul ferarhic inferior a decis. De exemplu, Guvernul poate revoca ordinele cu caracter normativ emise de prefect daca le considera netemeinice si nelegale, dar numai Prerogativele de care dispune in mod obisnuit organul ierarhic superior fn cazul deconcentrarii sunt importante: puterea de a investi in functie, dreptul de a lua decizii disciplinare, dreptul de a emite acte administrative care sunt obligatorii pentru serviciile deconcentrate. Descentralizarea spre deosebire de deconcentrare are valoare demo- cratic4 pentru c& problemele cetifenilor sunt rezolvate de reprezentansii lor. Sectiunea 3 Descentralizare admit Termenul de descentralizare se aplici unei colectivitai locale care se administreazi ea insasi, isi gestioneaza singura propriile probleme; idea unei anumite autonomii locale este la baza descentralizarii. Daca acest fapt este recunoscut si consacrat prin lege si se da colecti- vitapilor locale personalitate juridica pentru a-si administra propriile nevoi este descentralizare. Recunoasterea personalit3sii juridice constituie in planul dreptului principiul fundamental al descentralizarii Pentru a-si rezolva problemele, colectivitatea locali posed’ un patrimoniu propriu, bunuri materiale, personal, buget, poate sta in justitie in nume propriu si este subiect de drepturi si obligatii. Toate acestea sunt distincte de bunurile, personalul, bugetul, drepturile si obligatiile statului. ; Pentru ca descentralizarea si fle reali pe plan politic, trebuie ca autoritiile locale s& aibi reprezentanfi din unitatea administrativ-teritoriala respectiva si nu ai puterii centrale. Alegerea de ctre locuitorii unitatii administrativ-teritoriale a reprezen- tanfilor lor constituie in democragie procedeul realizarii descentralizari administrative. 0 autoritate este descentralizata daci este aleasi (primar, consiliu local) si deconcentrata daca este numitd de puterea centrala (prefect, director al unui serviciu public deconcentrat). - Prin alegeri se permite colectivitdtii locale si se administreze ea insdsi, prin propriile sale organe. Potrivit Codului administrativ prin colectivitate local se intelege ,totalitatea persoanelor fizice cu domiciliul in unitatea administrativ-teritoriala respectiva."* Conditiile descentralizarii sunt urmatoarele: | 1. Constituantul ori legiuitorul si recunoasci existenta anumitor interese generale, dar de o arie mai restransa (jude, oras, comuna). 2. Distinctie intre masa mare de nevoi pe care administratia trebuie s& le satisfac, fntre ceea ce intereseazi ansamblul populatiei (de exemplu, toti romani au nevoie si fie apirati) si ceea ce este specific unei colectivitati locale amtaras an ank arma lacalitSti a linie de antohuz intre centru si un cartier,‘Ana VASILE 3. Recunoasterea personalit3tii juridice colectivitatilor locale; aceasta determina autonomia financiar’ fri de care nu poate fi pusi problema administrarii problemelor locale. Potrivit Codului administrativ ,unitsjile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridicd deplina si patrimoniu propriu.”5 Autoritatile administratiei publice locale sunt consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile judetene - autorititi deliberative, respectiv primarii si presedintii consilillor judefene ~ autoritigi executive. in cazul descentralizarii, decizia nu este luatd in numele si in contul statului, ci in numele si fn contul unei colectivititi locale, de un organ care emani de la ea insasi, cea ce inseamna apropierea administratiei de cetateni. In Codul administrativ descentralizarea este definitd ca fiind ,transferul de competenfe administrative si financiare de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice din unititile administrativ-teritoriale, ‘impreund cu resursele financiare necesare exercitarii acestora.”® Codul administrativ stabileste att principiile si regulile procesului de descentralizare, cat si etapele transferului de competente. in art. 76 sunt prevazute urmatoarele principii pe baza cérora se desfisoar procesul de descentralizare: »a) principiul subsidiaritatii, care const in exercitarea competentelor de catre autoritatea administratiei publice locale situat la nivelul administrativ cel mai apropiat de cet3tean si care dispune de capacitate administrativa b) principiul asigurarii resurselor corespunzitoare competentelor transferate; ©) principiul responsabilitatii autoritajilor administratiei publice locale in raport cu competentele ce le revin, care impun obligativitatea respectarii aplicarii standardelor de calitate si a standardelor de cost in furnizarea serviciilor publice si de utilitate public’; 4) principiul asigurarii unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii si reguli obiective, care s& nu constrangi activitatea autoritstilor administragiei publice locale sau s& limiteze autonomia locala financiat €) principiul echitaii, care implicS asigurarea accesului tuturor cetienilor la serviciile publice si de utilitate publica.” Etapele transferului de competente? sunt urmatoarele: - elaborarea de citre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiel publice centrale a strategiilor generale sau sectoriale de descentralizare; Drept administrativ = identificarea resurselor necesare si a costurilor integrale aferente competentelor care sunt transferate, precum si a surselor bugetare pe baza cSrora sunt finanfate; = organizarea unor eventuale faze-pilot pentru a se vedea impactul solusiilor propuse; . = elaborarea proiectelor de legi sectoriale prin care se transfera competente citre administratia publica locala. Este foarte important c& in toate etapele procesului de transfer de competenje s4 se consulte structurile asociative ale administratiei publice locale, respectiv Asociatia Comunelor din Romania, Asociatia Oraselor din RomAnia, Asociatia Municipiilor din Romania si Uniunea Nationala a Consiliilor Judefene din Romania. : Pentru coordonarea generali a procesului de descentralizare functioneaz Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare, condus de ministrul cu atributii in domeniul administratiei publice, in calitate de coordonator al reformei administratiei publice. Sectiunea 4 Administratia de stat Organizarea administrativa a Romaniei cunoaste o organizare complex unde pot fi facute mai multe distinctii: administratie centrala si administratie teritoriald, administratie de stat si administratie local’. Administratia de stat se constituie din toate autoritatile administrative care jin de puterea executiva si serviciile de care ele dispun. ; Pentru a-si exercita atributiile, autoritatile administratiei de stat dispun de miljloace si servicii care sunt organizate la nivel central - pentru cele importante Ta Bucuresti, iar pentru alte servicii tn cadrul circumscripfilor, cel mai important find judeful, atunci cand vorbim de servicii deconcentrate ale statului. ‘Administratia de stat si administratia descentralizata se suprapun pe aceleasi porsiuni de teritoriu si la aceiasi cetdfeni, Orice teritoriu al unei colectivititi teritoriale coincide cu o circumscriptie a administratiei de stat; comuna, orasul, judesul desemneaza tn acelasi timp 0 colectivitate locala dar si circumscripfii ale administrafiei de stat. Circumscriptiile teritoriale servesc ca si cadru geografic atat unei administrafii de stat cat si unei administratii locale. Nu fntotdeauna este separatie complet intre persoanele care reprezint’ administratia de stat si cei care reprezinté colectivitatea local. Desigur, serviciile deconcentrate se ocupa numai de administratia de stat, iar consiliile Redatama ean Innala nu intarin dacdt in administratia lncala. Dar nrimarul in‘Ana VASILE Administratia de stat se caracterizeaza prin urmatoarele: 1. Distincfia dintre organele care-si asuma in diverse domenii directia suprema si organele de pregitire si executie, Prima este incredintatS ministrilor, reprezentanti ai puterii executive care cumuleaza functii administrative cu atributii de ordin politic ca membri ai Guvernului, Pregatirea si executarea deciziilor lor este asigurata de un personal exclusiv administrativ care constituie administratia in sensul curent al termenului 2. Toate serviciile care satisfac nevoi similare ori conexe sunt reunite in cadrul aceluiasi departament ministerial, sub autoritatea unui sef ierarhic unic ~ ministrul. Fac exceptie un anumit numar de servicii subordonate direct primului-ministru. Fiecare minister cuprinde pe de o parte servicii plasate pe lang’ ministru (administratia centrala) si servicil repartizate pe intreg teritoriul f&rii (servicii deconcentrate). 3. Din punct de vedere juridic, administratia de stat este una $i se exercita ‘in numele si fn contul unei singure persoane juridice - statul. »Administrafia public centrala de specialitate este format din ministere, alte structuri aflate in subordonarea sau in coordonarea guvernului sau ministerelor si autoritati administrative autonome.”8 Serviciile deconcentrate sunt necesare pentru c& practic este imposibil ca activitatea administrafiei de stat s& fie asigurat& in totalitate din capital, de catre autoritafile centrale. Este necesar ca reprezentanti ai acesteia si asigure in diferite parti ale tarii, cu mijloace puse la dispozitia lor, realizarea actiunilor si politicilor administrative; pentru aceasta exist servicii deconcentrate ale statului. Administrafia de stat, constituit’ din administratia publicd centrala si serviciile deconcentrate administreazi interesele comune ale tuturor cetifenilor potrivit orient&rilor si principiilor definite de stat, Administrafia local urmareste necesitasile proprii ale colectivitatilor locale aga cum sunt apreciate a fi satisfacute. Anumite autoritati administrative au o competent general: Presedintele Romaniei si Guvernul, iar anumite autorit’ti administrative au 0 competent itatd la o activitate determinat§, situatie in care vorbim de 0 administratie specializat&, respectiv ministere. La varf administratia specializati este reprezentata de ministri. in doctrina romaneasca s-a apreciat cA toate atributiile Presedintelui Roméniei care nu privesc sarcinile de reprezentarea statului i rolul de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate, sunt atributii din sfera avariiefenstt © Drept administrativ in afar de aceste structuri clasice s-au creat si organisme care scapa subordonarii ierarhice datoritA misiunii care le este incredintata, respectiv toritatile administrative autonome. Organele administratiei publice centrale au competenfi pe intreg teritoriul t2rii si au pe de o parte, o functie politica, si pe de alta parte, o functie administrativa. Cea de-a doua functie este de a administra direct prin decizil aplicabile pe intreg teritoriu farii, de a coordona actiunea serviciilor deconcentrate ale statului si de a controla autoritatile publice locale. CAPITOLUL II Guvernul Sectiunea 1 Rolul si functiile Guvernului Conform art. 102 alin, (1) din Constitufie, ,Guvernul, potrivit programului stu de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a farii si exercit’ conducerea general a administratiei publice.’ Din acest text rezultd cd Guvernul are atat un rol politic (asigur& realizare politicii interne si externe a f&rii), ct si un rol administrativ (exerci conducerea generala a administratiet publice). Codul administrativ defineste Guvernul ca fiind ,autoritate publicd a puterii executive care functioneaza fn teme{ul votului acordat de Parlament.” 2° : Pentru realizarea programului de guvernare, Guvernul exercité urma- toarele functii:!? a) functia de strategie, flind responsabil de elaborarea strategiei in vederea aplicarii Programului de guvernare; b) functia de implementare a Programului de guvernare; c) funcfia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ 51 institutional necesar realizirii obiectivelor strategice; 4) functia de administrare a proprietatii publice si private a statului; e) functia de reprezentare pe plan intern si extern a statului roman; f) funcfia de autoritate de stat, prin care se asigurd urmarirea si controlul aplicarii reglementarilor in domeniul apararii, ordinii publice si securitifii nationale, precum si in domeniile economic si social, in realizarea rolului siu de conducere generala a administratiei publice, a ea noosine Eecasnalenl aa)‘Ana VASILE specialitate din subordinea sa, precum si asupra prefectilor. In exercitarea acestui control poate solicita revocarea actelor administrative nelegale, netemeinice si inoportune emise de aceste autoritifi, dar numai daca nu au produs efecte juridice si pot leza interesul public. Sectiunea 2 investitura Guvernului Aceasti procedura se declanseazi, de regulé, dupi alegerile pentru Parlamentul Romaniei, dar poate avea loc si pe durata mandatului Guvernului, {n cazul in care se retrage increderea acordati acestuia sau dac& prim- ministrului fi inceteaz activitatea. Procedura de investitura a Guvernului cuprinde patru_etape:!?1) desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru; 2) solicitarea de citre candidatul la functia de prim-ministru a votului de incredere; 3) acordarea votului de incredere; 4) numirea Guvernului de catre seful statului. 1. Desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru Procedura de constituire a Guvernului incepe cu desemnarea de citre Presedintele Romaniei a unui candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absolut in Parlament; dac& nici un partid nua obfinut in urmaalegerilor generale majoritatea absolut sunt, consultate partidele reprezentate in Parlament.!3 Presedintele Romaniei organizeazi consult&ri politice cu partidele, intrucat este nevoie de votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru a sprijini candidatul la functia de prim-ministru fn vederea acordarii votului de fincredere Guvernului. Candidatul la functia de prim-ministru poate fi un om politic sau poate fi © persoand neinregimentati politic, respectiv un specialist. 2, Solicitarea de céitre candidatul la functia de prim-ministru a votului de incredere Candidatul pentru functia de prim-ministru are la dispozitie 10 zile de la desemnare, pentru a solicita votul de incredere Parlamentului, asupra programului de guvernare si a intregii noastra Presedintele Romaniei ar fi avut obligatia constitusionala a unei noi consultari a tuturor inarHAelig! resrlumantara' fs erat a untae socira eral Drept administrativ Pentru aceasta, au loc consultari politice intre candidatul pentru functia de prim-ministru i partidul sau partidele care au sustinut desemnarea sa, pentru a putea intocmi lista intregului Guvern, precum si programul de guvernare. Potrivit Regulamentului activitatilor comune ale celor doua Camere, fiecare candidat pentru funcfia de ministru va fi audiat in sedin}4 comund de comisiile permanente ale celor dou Camere, in functie de sfera de competent a viitorilor ministri, In vederea intocmirit avizului consultativ. 3. Acordarea votului de incredere Programul de guvernare si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comund. Votul de incredere se acorda de Parlament cu votul majoritatii deputafilor si senatorilor, votul fiind secret cu bile. Daca Parlamentul nu acorda votul de investitura, reincepe procedura, prin organizarea de citre Presedintele Romaniei de noi consultari politice pentru a desemna un alt candidat la functia de prim-ministru. Presedintele Romaniei poate dizolva Parlamentul, dac& acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile dela prima solicitare, dar numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investiturd. 4, Numirea Guvernului de catre seful statului Potrivit art. 85 alin. (1) din Constitutie, Presedintele RomAniei numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament. In acest scop hotdrarea Parlamentului prin care s-a acordat votul de incredere se comunica Presedintelui pentru a emite decretul de numire a noului Guvern. Prim-ministrul, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului, depun individual fn fafa Presedintelui Romaniei jurdmantul prevazut in Constitugie la art, 82 alin, (2) pentru Presedintele Romaniei: Jur si-mi daruiesc toatd puterea si priceperea pentru propisirea spiritual si material a poporului romAn, si respect Constitutia si legile ,rii, si apr democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriali a RomAniei. Asa si-mi ajute Dumnezeu!” Guvernul si fiecare membru in parte fsi exerciti mandatul de la data depunerii juramadntului, pana la data validarii alegerilor parlamentare generale. De la data validarii alegerilor pentru Parlament, pand la depunerea juramantului de citre membrii noului Guvern, Guvernul al cdrui mandat a incetat ,continua s4 emit’ numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fra a promova politici noi. In aceasta pe Guvernul nu poate emite ordonante sau ordonante de urgent si nu poate initia proiecte de lege."** Pe langa aceasta situatie normala exist si posibilitatea incetarii ies fete An Anta venltAXeti‘Ana VASILE acestuia ca urmare a retragerii fncrederii acordate de catre Parlament si ca urmare a incetarii mandatului prim-ministrului. Sectiunea 3 Componenta Guvernului Potrivit art. 102 alin. (3) din Constitutie, ,Guvernul este alcatuit din prim- ministru, ministri si alfi membri stabiliti prin lege organica.” Codul administrativ prevede: ,Guvernul este alcatuit din prim-ministru si ministri, Din Guvern pot face parte: viceprim-ministri, ministri de stat, ministri delegati, ministri cu insrcinari speciale pe lang prim-ministru numiji de Presedintele Romaniei pe baza votului de incredere acordat de Parlament.” 15 Guyernul este un organ colegial care este numit de Presedintele Romaniei, in urma votului de incredere acordat de Parlament, avandu-l in frunte pe prim- ministru. Codul administrativ’6 prevede obligatia indeplinirii cumulative a trei conditii pentru ca o persoand sa poatd fi membru a Guvernului: s& aibe cetjenia romana si domiciliul in fara, s& se bucure de exercitiul drepturilor electorale si s& nu fi suferit condamnari penale, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea. Sectiunea 4 Incompatibilitati ale functiei de membru al Guvernului Potrivit art. 105 din Constitutie, ,functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau senator. De asemenea, ea este incompatibild cu exercitarea unei functii de reprezentare profesional salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial.” Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organic’. Regimul incompa- tibilitatilor si al conflictului de interese aplicabile functiei de membru al Guvernului este prevazut fn Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenfei in exercitarea demnittilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completirile ulterioare, Art. 84 alin, (1) al Legii nr. 161/2003 prevede pe langi cele prevazute de Constitutie, urmatoarele incompati +c) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asieurare Dreptadministrativ 4) functia de presedinte sau de secretar al adundrilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comercial ¢) functia de reprezentantal statului tn adundrile generale ale societatilor comercial f) funcjia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societayilor nationale; g) calitatea de comerciant persoani fizici h) calitatea de membru al unui grup de interes economic; 4) o funcfie publica incredinfata de un stat strdin, cu exceptia acelor functii prevzute fn acordurile si conventiile la care Romania este parte.” Membrii Guvernului pot desfasura activitayi in domeniul didactic, Dacd se afld fntr-o situafie de incompatibilitate, trebuie sa renunte la calitatea sau funcfia avutd in termen de 15 zile de la depunerea juramantului, sub sancfiunea incet&rii mandatului. Potrivit art. 42 lit. d) Cod administrativ, starea de incompatibilitate se constatd in conditille Legii nr.176/2010, ca urmare a unui raport de evaluare definitiv sau a unei hot&rari judecatoresti definitive. fn cazul membrilor Guvernului, constatarea starii de incompatibilitate se face de prim-ministru, care va dispune masurile necesare pentru incetarea acestela; in legislatie nu se prevede cine are dreptul s& constate starea de ‘ncompatibilitate in cazul prim-ministrului. Sectiunea 5 incetarea functiei de membru al Guvernului Potrivit art. 106 din Constitusie si art. 42 din Codul administrativ, functia de membru al Guvernului inceteazi in urma demisiei, revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a stirii de incompatibilitate, a decesului, imposibilitatii de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile si condamnarea penal printr- o hotirare judecatoreasc’ definitiva. fn termen de 5 zile de la data la care intervine un caz de incetare a functiei de membru al Guvernului, prim-ministrul trimite Presedintelui Romaniei propunerea de a lua act de aceasta situatie si de a declara functia vacant. Presedintele Romaniei are la dispozitie 15 zile!” pentru a emite decretul prin care declara vacant functia de ministru. fn cazul fn care prin decret se declard vacanti o functie de ministru, pana la numirea unui alt ministru, interimatul se asiguri de un ministru,!® pe o perioad de cel mult 45 de zile. Ministrul interimar este propus de prim- ministru si numit de Presedintele Romaniei. Dac prim-ministru se afld in una din situatiile de incetare a funcfiei de membru al Guvernului, cu exceptia revoc&rii, Presedintele Romaniei desemneaza‘Ana VASILE unalt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, péna la formarea noului Guvern. De aici se poate deduce ca alegerea unei astfel de persoane este la discrefia Presedintelui. »Demisia din functia de membru al Guvernului se anunti public, se prezintd in scris primului-ministru si devine irevocabila din momentul in care s-aluat act de depunerea ei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data depunerii.”!9 Revocarea din functia de membru al Guvernului se face de Presedintele Roméniei, prin decret, la propunerea primului-ministru si are loc in caz de remaniere guvernamental’. Remanierea guvernamentala reprezint’ fnlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regisesc pe lista initial aprobatd de Parlament, prin acordarea votului de incredere. Prin revizuirea Constitusiei s-a mai adaugat un alineat art. 107, alin. (2), care prevede ci Presedintele Roméniei nu il poate revoca pe primul-ministru. Potrivit Constitutiei?? daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politic’ a Guvernului, este nevoie ca prim-ministru si solicite aprobarea Parlamentului, pentru a putea Presedintele Romaniei si numeascd pe uni membrii ai Guvernului. Numirea in functia de membru al Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a postului se face de Presedintele Roméniei in termen de 10 zile de cand a primit propunerea de la prim-ministru, In acest termen are dreptul, in cazul in care nu face numirea, so refuze public o singura dat, dac& consider c& persoana nu corespunde functiei, Constitutia in art. 109 alin. (2) prevede si posibilitatea suspendarii din functia de membru al Guvernului. Aceasta poate interveni in doua situatii: In cazul in care s-a cerut urmarirea penal a membrilor Guvernului, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie si in situafia in care un membru al Guvernului este trimis in judecat§, caz in care suspendarea opereaza de drept. Sectiunea 6 Organizarea si functionarea Guvernului istrului 6.1, Statutul prim- Prim-ministrul este in acelasi timp o autoritate politicd, ca sef al Guvernului, si o autoritate administrativa, care potrivit Constitutiei exercita conducerea generala a administratiei publice. De asemenea, conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, avand obligatia de a le respecta atributiile ce le revin »Prim-ministrul reprezintX Guvernul in relatiile acestuia cu Parlamentul, Presedintele Roméniei, inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtea Constitutional, 4 Art. 45 Cod administrativ. 20 Art. 85 alin. (3), 46 Dreptadministrativ Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autoritati si institufii publice, partidele si aliantele politice, sindicatele, cu alte organizatii neguvernamentale, precum si in relatiile internationale ce intra in aria de respon- sabilitate a Guvernului.”2t De asemenea, este vicepresedintele Consiliului Suprem de Apirare a Tirii si exercita toate atribusille care deriva din aceasta calitate. Primul-ministru numeste si elibereaz din functie = conducitorii organelor de specizlitate din subordinea Guvernului; - secretarul general si secretarii generali adjuncti ai Guvernului; - secretarii de stat, subsecretarii de stat si consilierii de stat din aparatul delucru al Guvernului; - alte persoane, in cazurile prevazute de lege. Primul-ministru prezinti Camerei Deputatilor si Senatului, rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului si raspunde la intrebarile ori interpelirile care fi sunt adresate de catre deputafi sau senatori. Constitutia fi permite, fn cazul fn care din diferite motive nu poate si meargi personal, si desemneze un membru al Guvernului pentru a raspunde la intrebari si interpeliri, in funcfie de domentul de activitate ce formeazi obiectul acestora. O altd atributie este aceea de a contrasemna decretele prezidentiale care se refer’ la atributiile Presedintelui Rominiei in domeniul politicii externe#? in domeniul ap’rarii 3 in situafii exceptionale?* in cazul in care confera decoratii si titluri de onoare, acorda gradele de maresal, de general si de amiral sau acord& gratierea individual. Curtea Constitutional a decis ci ,nu exist un conflict juridic de natura constitufionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei pe de alt parte, vit ca urmare a nemotivarii refuzului prim-ministrului de a contrasemna decretul Presedintelui Romaniei privind conferirea unor decoratii."25 Actele care nu trebuie contrasemnate sunt cele care privesc numirea Guvernului, dizolvarea Parlamentului, numirea in funcfii publice, mesajele care 24 Art. 28 alin, (2) Cod administrativ | % Art 91 alin. (1) si (2) din Constitufie: (1) Presecintele incheie tratate internationale in numele Roméniel, negociate de Guvern si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil...(2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentanfit diplomatici ai Romaniei si aprobé Inflintarea, desfiinfarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatic” ® Art. 92 alin, (2) si (3) din Constitutie: Presedintele Romaniei ,poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partial ori generala a forfelor armate, Numat in cazuri excepfionale hotdrarea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului in cel mult 5 zile de la adoptare. (3) In caz de agresiune armata indreptatd impotriva ari, Presedintele Roméniei ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentulai, printr-un mesa). Daca Parlamentul nu se afld in sesiune, el se convoaca de drept fn 24 de ore de la declansarea agresiunii’. 24 Art. 93 alin, (1) din Constitutie: ,Presedintele Romaniel, instituie, potrivit legi, starea de asediu sau starea de urgent& fn Intreaga tard scu in unele localitati si solicita Parlamentului {incuviingarea masurii adoptate, In cel mult 5 zile de la luarea acesteia’. 5 Decizia Curpii Constitusionale nr. 285 / 21.05.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romani, Partea I, nr.478 din 28.06.2014. 47‘Ana VASILE se adreseazi Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale nafiunii, Dup cum se observ, cea mai mare parte a actelor care nu trebuie contrasemnate au un caracter mai mult politic decat administrativ. Contrasemnatura are drept consecin} asumarea responsabilititii politice a actelor de c&tre primul-ministru. Primul-ministru indeplineste orice alte atributii prevazute tn Constitutie si lege si care decurg din rolul si functiile Guvernului, cum ar fi propunerea de revocare si de numire a unor membrii ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala, Pentru realizarea atributiilor ce fi revin, primul-ministru emite d care se contrasemneazi de secretarul general al Guvernului, se publ Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptiile previzute de lege. Nepublicarea atrage inexistenta deciziei. Deciziile sunt acte administrative. 3 in 6.2. Aparatul de lucru al Guvernului Art. 19 Cod administrativ prevede c& aparatul de lucru al Guvernului este alcatuit din Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria prim-ministrului, aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente. Prin hotirare de Guvern se pot stabil si alte structuri organizatorice cu atributii specifice. Secretariatul General al Guvernului este condus de secretarul general al face parte din aparatul de lucru al Guvernului si asigura derularea si continuitatea operafiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice si tehnice ale activitatii Guvernului, precum si reprezentarea Guvernului fn fata instantelor judecitoresti, constituind elementul de legatura si stabilitate al guvernarii. (4) Organizarea si atribut Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotirare a Guvernului. (5) Bugetul pentru functionarea Guvernului se aproba prin legea bugetului de stat. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum si pentru instituiile care se finanteazi prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.(6) Secretariatul General al Guvernului are dreptul de a initia proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub incidenta atribufiilor sale siale autoritatilor si institutiilor publice aflate fn subordinea sa ori a Guvernului.. (9) Secretariatului General al Guvernuluiti potfi date in coordonare organe de specialitate ale administratiei publice centrale aflate fn subordinea Guvernului, cu exceptia ministerelor.” Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structura fara personalitate juridic3, condusi de viceprim-ministru unde {si desfisoara activitatea unul sau mai multi secretari de stat si consilieri de stat, numiti, Drept administrativ prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. (2) Cancelaria Prim- Ministrului este condusa de seful Cancelariei Prim-Ministrului, care are rang de ministru, numit si eliberat din functie prin decizie a prim-ministrului (3) Atributiile, organizarea si functionarea Cancelariei Prim-Ministrului se stabilesc prin decizie a prim-ministrului.. (5) In cadrul Cancelariei Prim- Ministrului isi desfasoara activitatea unul sau mai multi secretari de stat si consilieri de stat, precum si directorul de cabinet al prim-ministrului, cu rang de secretar de stat, numiti, respectiv eliberagi din functie prin decizie a prim- ministrului, (6) Prin hotarare a Guvernului se stabilesc institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale coordonate de prim- ministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.” Departamentul este o structura organizatorica cu sau fara personalitate juridic4, cu rol de coordonare si sintezi in domenii de interes general, a cérul organizare si functionare se aproba prin hotarare de Guvern, Guvernul poate fnfiinta organisme cu caracter consultativ pentru rezolvarea unor probleme aflate in competenta sa. 6.3. Sedinfele Guvernului Guvernul este un organ colegial care lucreazi in sedinfe; acestea se convoaca si sunt conduse de prim-ministru. . Presedintele RomAniei poate lua parte la aceste sedinfe atunci cand se dezbat probleme de interes national privind politica externa, aprarea fri gi asigurarea ordinii publice; la cererea prim-ministrului poate sa participe si in alte situatii. Atunci cand particip§, Presedintele Romaniei prezideaza sedintele Guvernului. - Guvernul se intruneste in sedinfe, sptimanal sau ori de cate ori este nevoie. in cadrul sedingelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne gi externe a farii si aspecte ce fin de conducerea general a administratiei publice.* La sedintele Guvernului pot participa, in calitate de invitafi, persoane a c&ror prezenf se apreciaza a fi utili, la solicitarea prim-ministrului, cum ar fi conducatori ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, reprezentanti ai structurilor asociative ale autoritétilor administratiei publice locale. Dezbaterile din sedinfele Guvernului si modul de adoptare a actelor, precum sia oricdror alte masuri stabilite se inregistreaza si se consemneazii in scris in stenograma sedinfei, certificati de secretarul general al Guvernului.