Mama-i cântec

Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
 
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis
Mama-i floare de cais.
 
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
 
Mama-i toate
Câte sunt,
E iubire pe pământ.
 
Mamei
Vezi, mămica mea cea bună,
Tare mult aş vrea să-ţi scriu
Dar sunt mică şi nu ştiu...
Pentru mine, blândul soare
Îţi trimite o scrisoare,
Căci pe foaia de caiet,
Uite-a coborât încet,
Cu miez galben şi fierbinte.
Ştiu să desenez cuvinte
Fără să mă iscălesc...
Soare-nseamnă „Te iubesc”.
 
Mama este tot ce-i bun
 Mama e un cântec vesel,
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile de pe câmpii.
 
Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de-aproape,
Fericirea pe pământ.
 
Mama este tot ce-i bun,
Mama-i versul lăcrimând,
Mama-i flacără arzând;
Orişiunde, orişicând.
 
Mama
Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă,
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
 
Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă.
 
Mamei
Mamă, eşti pe lume,
Tot ce-i mai frumos.
Ochii tăi sunt limpezi
Glasul ţi-i duios.
  
Dragostea ta mare
Mie-mi este scut
Mamă, ia-mă-n braţe
Vreau să te sărut.
 
Fluturaşul
Fluturaş micuţ şi drag
Du-te la măicuţa-n prag
Şi-i şopteşte-ncetişor
Că mi-e dragă şi-o ador.
 
O ador şi-am s-o ascult
C-o iubesc nespus de mult
Şi-i urez zile senine
Că munceşte pentru mine.
 
Mama
De la primul pas al tău
Te păzeşte de ce-i rău
Te iubeşte şi te ceartă
Te învaţă şi te iartă.
 
Şi din calendar cad file,
O-nţelegi mai mult copile,
O priveşti în ochii limpezi
Şi-n oglinda lor tresari.
Să-ţi vezi chipu-n ochi de mamă,
Ştii, copile, ce înseamnă?
 
Mama
 Cine este acea splendoare
Ce te-alintă cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te ţine?
Cine este acea fiinţă
Ce te-nvaţă din ştiinţă?
Cine are acea paloare
Ce te-mbată ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimbă printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ţi-aduce alintare?
Cine e acea lumină
Ce în noapte ea suspină?
Ce te-aleargă, ce te-ndeamnă
Şi prin rugă ea te cheamă?
Cine? Cine?

Cuvântul “mama” este greu de definit, însă,  iubirea ce răzbate din imaginea ființei care ți-a dat
viață poate fi mai degrabă simțită și mai puțin exprimată prin vorbe.

Cu toate acestea, oamenii au încercat mereu să își arate dragostea și recunoștința prin fapte,
vorbe sau versuri frumoase care să “atingă” sufletul și să stârnească un val de energie pozitivă.

Legătura care se creează între o femeie și copiii săi este recunoscută, cântată și scrisă, atât în
cărți și cântece, cât și în sufletele celor care au parte de această dragoste infinită. 

Legătura specială dintre mamă și copil este elogiată inclusiv în poeziile creștine. Atât pentru cei
tineri, cât și pentru bătrâni, imaginea mamei rămâne mereu întipărită în inimă, iar pentru
această ființă dragă, copiii vor fi întotdeauna cel mai de preț dar și cea mai mare iubire.