MARTISORUL - SIMBOLUL PRIMAVERII

Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are
originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui
martie, considerata ca prima luna a primaverii.
La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta
numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica
renasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen,
considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de
vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii
naturii.
In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o
vechime mai mare de 8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in
alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de
foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba,
conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii
barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor
doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte
vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au
ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de
nunta sau inmormantare. Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este
pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea
Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de
aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca
portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de
douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la
sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau
creanga pomului, iar cu banul respestiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le
fie fata frumoasa si alba. Pornind de la traditia de mai sus, Tudor Arghezi face
speculatii asupra istoricului martisorului in forma volumul "Cu bastonul prin
Bucuresti", recunoscute pentru pitorescul lor:
"...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era
martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la
nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca
vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele
de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si
de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de
matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si
centru ieseau in martie cu firul la gat.
...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia,
se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus
 la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea
si de vant, dar si de deochi.
Un giuvaergiu, ca sa-si vanda firele vindecatoare mai iute, avu ideea
sa atarne de ele cate o marturie, care a intrat in pret. Pe cand se platea
firul, bijuteria era gratuita. Regula s-a stricat cand bijuteria incepu sa fie
vanduta, devenind gratuit firul de matase..."
Martisorul (martu la romani) este un obicei specific romanesc mostenit de
la daci si romani, inexistent la alte popoare. Numele popular al lunii martie -
"martisor" este de origine latina (martius). La 1 martie, dupa vechiul calendar
roman, este prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia". In aceasta zi
se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii.
Fetele si femeile primeau diferite cadouri.
Pentru stramosii nostri, anul nou de la 1 martie insemna reinvierea naturii.
În folclorul românesc ziua de 1 Martie este legată şi de altă tradiţie străveche,
Pluguşorului:
”S'a sculat mai an
Bãdica Traian
Si-a încãlecat
Pe-un cal învãtat,……
Ca s'aleaga-un loc curat
De arat si semãnat.
Si'n curând s'a apucat,
Câmpul neted de arat,”
… arat şi semănat, care după calendarul vechi se întâmpla în jurul datei de 1
Martie şi nu 1 Ianuarie.
Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de canepa sau lana
(mai tarziu din bumbac), albe si rosii, care se leaga in forma de 8. De acest snur
se atarnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori. In
zonele romanesti stravechi, mamele prindeau copiilor martisorul la gat, la mana
sau la picior, obiceiul pastrandu-se si astazi in unele sate. Martisorul se poarta
toata luna martie.
Imbinarea culorilor alb si rosu e traditionala purtandu-se la nunti, cand se
nasc copii, la hainele de inmormantare ale batranilor (in Oltenia), cele doua culori
simbolizand continuitatea vietii dupa moarte. Cu alb si rosu se impodobesc
primele oi care intra in stana si primul plug iesit la arat.
Intre 1 si 9 martie, in "Zilele babelor", primavara se lupta cu iarna alungand-
o. In cele noua zile, baba Dochia apare torcand pe langa oi, imbracata in noua
cojoace, scuturand in fiecare zi cate unul.
La inmanarea martisorului de 1 martie, ritual arhaic la aromani, copiii vin
din locurile insorite de pe munte pana in pragul casei cu brazdele de iarba si cu
primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de trei ori pragul peste
brazda, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gura in gura, pentru ca
oamenii sa devina tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poarta legata
impreuna cu cele doua fire, alb si rosu, pana la sfarsitul sarbatorilor.
In ultima zi a lunii martie, inainte de rasaritul soarelui, are loc ritualul
scoaterii martisorului si predarii lui catre natura. In localitatile de campie
martisorul se pune pe un pom inflorit sau in crengile visinilor, ciresilor, prunilor
etc. In satele de la munte si deal, martisorul se pune pe cornul sau macesul
inflorit. Cu monedele de la martisoare, fetele cumpara cas, pentru ca toata vara
sa le fie fata bucuroasa si alba. Exista credinta ca martisorul este ridicat de
randunele si purtat spre soare, binecuvantand astfel norocul celui care l-a pus in
pom.
Alte interpretări din filosofii mai moderne constau în asemănarea dintre
şnurul împletit al ”Mărţişorului” cu formula AND-ului uman (în lumea micro-
scopică)… sau în artă (lumea macro-scopică) ”Coloana infinitului” al lui
Constantin Brâncuş.
Martisorul e funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului adunate intr-un snur
bicolor, simbolizand iarna si vara, facuta cadou la 1 martie. Martisorul este
confectionat din doua fire colorate alb si rosu, de care se prinde un obiect
artizanal, pentru a fi daruit fetelor si femeilor care il poarta agatat in piept una sau
mai multe zile. La sfarsitul secolului al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete
si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de
rasaritul soarelui. Martisorul de care se agata o moneda metalica de argint sau
de aur se purta legat la mana, prins in piept sau la gat. El era scos la o anumita
sarbatoare a primaverii( Florii, Paste) sau la inflorirea unor pomi fructiferi( visin,
zarzar, cires) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii Martisorului
nu vor fi parliti de Soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile,
bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.

Dupa unele traditii, firul martisorului ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu
oile la munte. Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului
calendaristic.
De la romani obiceiul Martisorului a fost preluat si de alte popoare din
centrul si sud- estul Europei.
Alte surse ne vorbesc despre originea străveche a Mărţişorului, ca fiind un
şnur împletit din fire de lână albă şi neagră simbolizând legăturile vieţii: zi 
noapte, vară  iarnă, bunul răul, tinereţe  bătrâneţe, viaţă  moarte, sănătate 
boală.
Purtau, pe vremea dacilor, bărbaţii în piept la răsărirea primăverii, ducând
de veste reînnoirea naturii, reluarea ciclurilor din viaţa de păstorit, pe acest şnur
era ataşat o piatră din râu, dătător de viaţă, cu proprietăţi tămăduitoare., şi astfel
toată familia era ocrotită în acel an.
Apoi au primit femeile, dătătoare de viaţă la rândul lor iar şnurul negru a
fost înlocuit de şnur roşu, iar piatra de râu cu o piatră preţioasă sau aur.
Treptat ”Mărţişorul s-a oferit copiilor care au preluat simbolul vieţii în familie,
continuatorii trediţiilor, speranţa eternităţii noastre.
În zilele noastre se comercializează fel şi fel de ”Mărţişoare” confecţionate
artizanal sau industriale, în forme delicate, plăcute sau (din păcate piaţa este
invadată şi de foarte multe) kitsch-uri.
Cele mai căutate rămân cele care simbolizează în concepţia poporului
nostru primăvara-norocul-speranţa: ghiocel, floricele, trifoi cu patru foi, potcoavă,
coşar, sau pentru persoanele dragi: inimioare, iniţiala numelui.
Pentru a păstra tradiţia în forma transmisă de mii de ani, nu se cade să
degenereze acest mic simbol al primăverii în ocazii de a oferi cadouri sofisticate,
extrevagante, costisitoare. Simbolul constă în aceea formă delicată prin care
însăşi natura încearcă să ne impresioneze în fiecare an la începutul primăverii

Surse bibliografice:
Revista Terra, nr. 3, martie 2001
Revista Planeta Albastra, nr. 36 / 2001
Tradiţii culese din diferite zone geografice

Întocmit,
Ştefan Maria Lăcrămioara
Profesor Şcoala Albeştii de Argeş