II.

Particularităţi de construcţie a personajului principal dintr-un roman psihologic

Planul eseului

Context
Camil Petrescu ilustrează estetica autenticităţii în studiile teoretice (De ce nu avem
roman?, 1927; Noua structură şi opera lui Marcel Proust, 1935) şi în romanele sale (Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de război, 1930; Patul lui Procust,1933).

1. Elemente de structură şi de compoziţie ale romanului, semnificative pentru

realizarea personajului din romanul studiat
• Chiar dacă este vorba de un roman modern, în incipit sunt fixate cu precizie realistă
coordonatele spaţio-temporale.
• Dacă incipitul este construit în manieră realistă, cu detalii de timp şi spaţiu,
finalul deschis lasă loc interpretărilor multiple, aşa cum se întâmplă în general în proza de
analiză psihologică.
Precizarea conflictelor
• Spre deosebire de romanele tradiţionale în care conflictul se desfăşura la nivel exterior
între diverse personaje, în romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior şi se produce în
conştiinţa personajului narator, Ştefan Gheorghidiu, care trăieşte stări şi sentimente
contradictorii în ceea ce o priveşte pe soţia sa, Ela.
• Conflictul exterior pune în evidenţă relaţia personajului cu societatea, protagonistul
fiind plasat în categoria inadaptaţilor social.
• Perspectiva narativă: Romanul este scris la persoana întâi, sub forma unei confesiuni
a personajului principal, Ştefan Gheorghidiu, care trăieşte două experienţe fundamentale:
iubirea şi războiul.
• Romanul este alcătuit din două părţi şi treisprezece capitole cu titluri sugestive.

2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului ales

Personajul principal Ştefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid,
inadaptatul superior, care nu-şi găseşte locul într-o societate dominată de mediocritate şi lipsă
de moralitate.

3. Ilustrarea trăsăturilor personajului ales, prin secvenţe narative/situaţii

semnificative sau prin citate comentate
Consider că principala trăsătură de caracter a protagonistului este orgoliul.
Pe lângă orgoliu, în roman se conturează şi alte trăsături ale eroului, precum: natura
analitică şi reflexivă, luciditatea, sensibilitatea exagerată, inteligenţa, conştiinţa propriei
valori în raport cu filfizonii mondeni apreciaţi de Ela.
Prin introspecţie şi monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Ştefan
Gheorghidiu îşi analizează cu luciditate trăirile, stările şi sentimentele.
Dintre modalităţile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat
mai ales prin caracterizare indirectă, care se desprinde din fapte, gânduri, limbaj, gesturi,
atitudini şi relaţiile cu celelalte personaje. Caracterizarea directă este rar realizată de alte
personaje, prin replici scurte, precum aceea pe care i-o adresează Ela lui Ştefan când soţul îi
reproşează comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobeşti: „Eşti de o sensibilitate
imposibilă.”
În acest roman subiectiv, de analiză, este folosită adesea autocaracterizarea, pentru
portretul fizic, moral sau psihologic.
Pentru observarea propriilor trăiri psihice se utilizează procedee specifice romanului
psihologic modern precum: introspecţia, autoanaliza lucidă, monologul interior, notarea
stărilor fiziologice şi a senzaţiilor organice.
 4. Opinia: Ştefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, lucid şi hipersensibil.

Concluzie: roman modern, psihologic, de tip subiectiv, reprezentativ pentru o nouă viziune
asupra războiului; prin Ştefan Gheorghidiu, scriitorul impune în literatura română o nouă
tipologie: intelectualul inadaptat.