ROMÂNIA

UNIVERSITATEA OVIDIUS - CONSTANṬA

Facultatea de Medicină Dentară

STAGIUL DE ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE

REFERAT RESTAURÃRI INDIRECTE
Titlu referat: Acoperirea cuspidiană cu incrustaţie tip Overlay

Coordonator ştiinţific:
Ş.L. Dr. Leon Albertine

Ṭapelea Elena Mădălina

Medic Rezident Stomatologie Generală
 CUPRINS

Introducere.............................................................................................. 3

Capitolul 1. Overlay-indicaţii, contraindicaţii, avantaje, dezavantaje, 3

clasificare................................................................................................

Capitolul 2: Principii de preparare.......................................................... 5

Capitolul 3: Caz clinic din literaturã restaurat indirect cu overlay......... 8

Concluzii................................................................................................. 14

Bibliografie............................................................................................. 15

2
 v INTRODUCERE
În prezent, în literatura de specialitate exista numeroase studii care încearcă să
elucideze ce metodă de restaurare este mai indicată în cazul dinţilor trataţi endodontic şi în
cazul dinţilor care suferă o pierdere mare de ţesut dur dentar şi au rezistenta compromisă. O
strategie actuală sugerată pentru a face dinții trataţi endodontic mai puțin susceptibili la
fractura este acoperirea cuspidiana de tip overlay.

v Capitolul 1: OVERLAY-indicatii, contraindicaţii, avantaje, dezavantaje,

clasificare
Overlay-ul face parte din categoria incrustaţiilor, acestea fiind definite ca
microproteze rigide, confecţionate în afara cavităţii bucale, aplicate în cavităţi preparate în
dinte după anumite principii şi care au rolul de a reconstitui morfofuncţional coroana dintelui.
Printre indicaţiile incrustaţiilor se enumera:
1. leziuni coronare cu lipsă de substanţă (carie, traumatism)
2. coloraţii anormale pe porţiuni limitate ale dintelui
3. pe dinţii frontali (în scop fizionomic sau mixt) sau pe dinţii laterali
4. ca elemente de agregare în terapia conjunctă în punţi de mică amplitudine
Contraindicaţiile incrustaţiilor sunt:
• pe dinţii temporari;
• pe dinţi tineri, cu cameră pulpară voluminoasă;
• la bolnavii psihici sau cu maladii generale;
• când există predispoziţie la carie;
• dinţi cu vizibilitate dificilă, mobilitate accentuată, cu leziuni odontale
întinse;
• microstomii;
• igienă necorespunzătoare;
• hipersalivaţie rebelă;
• dotare tehnică precară;
• absenţa personalului instruit;
Avantaje incrustaţiilor sunt:
• rigiditate – rezistenţă mecanică şi chimică în mediul bucal;
• refacere morfologică perfectă;
Închiderea marginală perfectă;
• pot fi elemente discrete, invizibile;

3
 • economie de substanţă dentară;
• poate fi element de agregare;
Dezavantajele incrustaţiilor constau în:
• exigenţă în execuţie;
• determină axul de inserţie;
• preţ de cost crescut;
• risc de destabilizare când sunt incluse ca elemente de agregare;
• timp de lucru crescut;
• necesită intervenţia laboratorului de tehnică dentară;
În funcţie de întindere şi profunzime incrustaţiile se clasifica în:
· inlay
· onlay
· pinlay
· overlay [1]

Fig.1: Reprezentare schematică a tipurilor de încrustaţii. [2]

După materialul din care este confecţionata incrustaţia poate fi:

· metalică
· ceramică
· compozita
· mixta: metalo-ceramica, metalo-compozita, metalo-acrilica.

4
 v Capitolul 2: PRINCIPII DE PREPARARE
În ceea ce priveşte prepararea cavitaţiilor pentru a fi restaurate prin metoda indirectă,
cu încrustaţii, exista câteva principii generale de preparare care sunt total diferite de
principiile de preparare ale cavităţilor restaurate direct, cu material compozite.
Principiile generale de preparare clinică a dinţilor în vederea aplicării incrustaţiilor
sunt:
1. preparaţia trebuie să fie neretentivă în sensul introducerii incrustaţiei pe dinte şi
retentivă în celelalte sensuri (preparaţie retentiv – neretentivă)
2. Pereţii verticali trebuie să fie riguros paraleli între ei şi perpendiculari pe fundul
cavităţii;
3. Fundul cavităţii plan
4. Axul incrustaţiei trebuie să coincidă sau să fie cât mai aproape cu axul dintelui sau
axul de exercitare a forţei masticatorii
5. Pentru stabilizarea incrustaţiei se pot utiliza mijloace suplimentare reprezentate
de: trepte – şanţuri, puţuri dentinare, canale.
Timpii operatori ai preparării clinice constau în:
1. Deschiderea procesului carios – cu instrumentar de mână sau cu instrumentar
rotativ;
2. Crearea formei de contur: elipsoidală, cruciformă, treflă în raport de anatomia
dintelui;
3. Îndepărtarea dentinei ramolite în totalitate
4. Extensia preventivă: plasarea marginilor cavităţii în zone accesibile autocurăţirii
5. Asigurarea formei retentiv-neretentive prin:
- Paralelism între pereţii verticali
- Raport lungime/profunzime convenabil
- Unghiuri bine exprimate
- Unirea pereţilor laterali cu peretele parapulpar în unghi de 90˚ - suprafaţă de
contact rugoasă care creşte frecarea
6. Asigurarea rezistenţei – constă în scurtarea pereţilor până la o grosime convenabilă
7. Bizotarea marginilor de smalţ în unghi de 35 – 45 (nu se bizotează pentru ceramică)
8. Protecţia plăgii dentinare [1]
În stomatologia restaurativă modernă, dezvoltarea procedurilor adezive a dus la o
importantă revoluție culturală și metodologică. De asemenea, evoluția materialelor de
restaurare și a sistemelor adezive a influențat abordarea refacerii dinților posteriori,

5
modificând considerabil planul de tratament. Necesitatea efectuării restaurărilor adezive ale
dinților posteriori nu este legată doar de scopuri estetice, ci și de principiile bioeconomice,
precum și posibila întărire bio-mecanica a structurii dentare rămase.
Compozitele microhibride și cu nanoparticule sunt materialele cel mai des
recomandate pentru toate tipurile de carii ale dinților posteriori.Cu toate acestea, problemele
tehnice ale compozitelor care nu sunt încă rezolvate sunt contracția de polimerizare și
aderența slabă la dentina, iar problemele clinice se referă la capacitatea clinicianului de a
gestiona izolarea și aderența dentinară, precum și de a restabili morfologia originală. Aceste
probleme sunt deosebit de provocatoare atunci când restaurările sunt voluminoase și este
necesară acoperirea unuia sau mai multor cuspizi. Acest lucru a condus la dezvoltarea
tehnicilor semidirecte și indirecte, care permit întărirea completă a restaurării compozite
înainte de procedurile de adeziune.
Avantajele ale restaurărilor cimentate adeziv în comparație cu o tehnică directă
constau în crearea unei anatomii ideale a suprafețelor ocluzale, cu un control excelent al
punctelor de contact și al profilelor de emergență, precum și posibilitatea unei evaluări a
ocluziei cu un articulator. Pe de altă parte, această tehnică scade puternic contracția de priza
care are loc în afara cavității, îmbunătățind etanșarea marginală. Singura contracție de priza
rămasă este în stratul subțire de ciment de rășină. Mai mult, tratamentul fototermic (130°C
timp de 7 min) îmbunătățește gradul de conversie al compozitului și proprietățile fizico-
chimice ale restaurării. Un alt beneficiu este posibilă utilizare a materialelor ceramice precum
sticla armată cu disilicat de litiu.
Conform experienței lui Veneziani și a datelor din literatură se sugerează o procedură
simplă și clară pentru restaurările indirecte adezive. Succesiunea cronologică a etapelor
clinice este:
1. Matrice de silicon chitos pentru a amprenta anatomia dinților implicați (când
anatomia este suficient conservată).
2. Deschiderea cavităţilor sau îndepărtarea restaurării anterioare şi îndepărtarea
leziunilor carioase.
3. Evaluarea grosimii smaltului şi a dentinei şi, în consecinţă, reducerea ţesuturilor
subminate.
4. Fularea de compozit cu sigilarea imediată a dentinei și, dacă este necesar, relocarea
marginii cervicale.
5. Pregătirea și finisarea cavității conform noilor principii modificate (tehnica de
pregătire bazată pe morfologie – MDPT).

6
 6. Amprenta definitivă cu elastomeri (pentru elemente singulare, chiar și cu tehnica
dual-arch prin bâte check).
7. Efectuarea restaurării finale (compozit sau ceramică) în laborator sau în cabinet.
8. Verificarea adaptării restaurării înainte de aplicarea izolării cu diga.
9. Izolarea cu diga și procedura de cimentare cu adezivă cu compozit
fotopolimerizabil. 10. Finisare, lustruire și control ocluzal.[3]
Deoarece restaurările indirecte sunt indicate în cavitățile voluminoase caracterizate
printr-o pierdere semnificativă de țesut dur, o grosime critică a pereților rămași influențează
decizia de a menține sau nu peretele, mai ales că pereții sunt adesea subminaţi și necesită o
restaurare adecvată (reconstruire). Reducerea țesutului subminat se face înainte de build-up
(reconstruire prin tehnica adezivă), astfel încât să fie posibilă o mai bună evaluare a grosimii
peretelui și, în consecință, clinicianul poate evita expunerea la dentina.
Reducerea țesutului ocluzal depinde de patru puncte:
Ø Grosimea minimă a materialului (fie compozit, fie disilicat de litiu) de cel
puțin 1,0 până la 2 mm.
Ø Cantitatea de smalț care nu este susținută de dentina subiacentă. Peretele
trebuie micşorat până când exista o cantitate suficientă de dentina pentru a
susţine smaltul.
Ø Grosimea smaltului. Măsurarea cuspidului rămas nu este suficientă pentru a
determina rezistența acestuia; trebuie avute în vedere atât grosimea
smalţului cât şi a dentinei.
Ø Importanța ocluziei funcţionale.
Principiile de preparare pentru restaurările indirecte ar sugera o cavitate cu pereţi
divergenţi de 6 până la 10 grade, unghiuri interioare rotunjite, finisarea smalțului cu margini
ascuțite și nebizotate, pereți netezi și bine delimitați și un design general simplu. Marginile
restaurării nu trebuie să coincidă cu contactele ocluzale.
Următorii parametri care influențează și conduc proiectarea cavității sunt esențiali:
® Grosimea pereților rămași (pentru a-i menține) trebuie să fie ≥ 2,0 mm la dinții vitali,
(ultimele articole raportează valori de 1 mm) și ≥ 3,0 mm la dinții tratați endodontic.
® Lățimea istmului ocluzal trebuie să fie ≥ 2 mm pentru compozit și ceramica cu
disilicat de litiu.
® Prezența sau absența crestelor marginale și, în consecință, prezența casetei
interproximale evaluate în cele trei planuri spațiale.

7
 ® Grosimea materialul pentru acoperirea cuspidiana trebuie să fie de 1-1.5mm
compozit și disilicat de litiu (presat sau CAD/CAM) și ≥ 2 până la 2,5 mm pentru
ceramică feldspatică și vitroceramică armată cu leucite.
® overjetul interproximal trebuie să fie ≤ 2 mm. Riscul de fractură al crestei marginale
restaurate crește atunci când supraacoperirea este prea mare.[3]

v Capitolul 3: CAZ CLINIC DIN LITERATURA RESTAURAT INDIRECT

CU OVERLAY
Pentru a putea aprecia cu uşurinţă grosimea cuspizilor exista un instrument unic pentru
estimarea grosimii și înălțimii cuspizilor fiind un ajutor în luarea deciziei de a restaura direct
sau indirect dintele.
În următorul caz pacientul suferă de stagnare alimentară şi sensibilitate în timp ce
mănâncă sau bea alimente şi băuturi reci. La examinarea dintelui, se observa obturaţia cu
amalgam care nu este complet adaptată.[4]

Fig.2: 2.4 prezintă o obturaţie de amalgam veche şi o carie interproximala distala. [4]

8
Fig.3 După izolarea cu diga se îndepărtează vechea obturaţie de amalgam.[4]

Fig.4: Îndepărtarea cariei distale şi prepararea cavităţii.[4]

9
 Fig.5 Instrumentul LM Arte Cusp Misura [4]

Cuspizii trebuie măsuraţi pentru a alege configurația finală a cavității. LM Arte Cusp
Misura este cunoscut ca fiind ideal pentru evaluarea grosimii structurii dintelui natural şi
alegerea tehnicii de restaurare care va fi folosită. Dacă vârful instrumentului bifurcat pătrunde
până la semne, structura dintelui este prea slabă pentru a rezista forțelor ocluzale cu o
restaurare directă și trebuie luate în considerare alte opțiuni clinice.[4]

Fig.6: Măsurarea grosimii cuspizilor vestibular şi palatinal cu intrumentul LM Arte Cusp

Misura.[4]

Se realizează expunerea smaltului şi reducerea cuspidiana conform măsurătorilor

efectuate cu instrumentul prezentat.

10
 Fig.7. Aspectul preparaţiei după reducerea cuspidiana.[4]

După finalizarea preparaţiei aceasta se amprentează cu un scanner 3D care oferă o

imagine foarte clară asupra relaţiei ocluzale şi asupra spaţiului disponibil pentru restaurarea
indirectă de tip overlay.[4]
Fig.8: Modelul 3D care ilustrează relaţiile intermaxilare şi aspectul preparaţiei.[4]

11
 Fig.9: Modelul 3D şi simularea preparaţiei overlay.[4]

După realizarea overlay-ului de tip emax în laborator, acesta ajunge în cabinet urmând a
fi cimentat prin tehnica adezivă la nivelul preparaţiei.[4]
Fig.10. Izolarea cu diga şi protejarea dinţilor adiacenţi cu teflon.[4]

12
 Fig.11: Gravarea acidă cu acid ortofosforic.[4]

Fig.11: Aplicarea bondingului şi fotopolimerizarea.[4]

13
 Fig.12: Aspectul final al restaurării indirecte de tip overlay, după cimentarea adezivă.[4]

v CONCLUZII
Stomatologia restaurativă modernă este substanțial adezivă. Spiritul conservator ar trebui
să pătrundă în toate procedurile. Păstrarea țesutului sănătos (nu doar dentar, ci și pulpar și
parodontal) a devenit prioritatea. Cu această abordare, restaurările adezive indirecte sunt
indicate în cavitățile mari asociate cu acoperirea cuspizilor cu cantități absente sau reduse de
smalț cervical.[5]
In urma celor expuse anterior, putem concluziona ca acoperirea cuspidiana este un aspect
ce trebuie luat in considerare cand structura dura dentara este compromisa si nu se preteaza
unei restaurari directe compozite, instrumentele moderne ne vin in ajutor pentru a lua o
decizie corecta si obiectiva in odontoterapia restauratoare.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Andrei Iliescu, Memet Gafar –“ Cariologie si odontoterapie restauratoare”,

2016.
2. https://www.chirurgie-orala.ro/articole/protetica/inlay-urile/
3. Marco Veneziani – “Posterior indirect adhesive restorations: updated
indications and the Morphology Driven Preparation Technique”, The
International Journal of Esthetic Dentistry , January 2017
4. Style Italiano Community Dr. Khalid Jamal Mohammed – “To keep the cusp
or to cover it?”, Styleitaliano.org, 13 January 2022
5. Style Italiano Community Dr. Khalid Jamal Mohammed - “To cover or not to
cover the cusp, that is the question” , Styleitaliano.org, 8 September 2021

15