CUVANTARI SI PREDIC Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor - 2005 -CUVANTARI SI PREDICI la Praznicele imparatesti, la sirbatorile Maicii Domnului, la duminicile de peste an si la sfintii mari Volumul IT Tiparit cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte + TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor — 2005 -a Cuvant inainte cilor si devotatilor sai cititori inca o parte din margaritare- le duhovnicesti ce au vazut lumina tiparului in revista noastra mitopolitana ,, Glasul Bisericii” in timp, mare parte dintre ele in anii mai grei, ai intunericului, atunci cénd a vorbi sau a serie despre Bunul si Atotmilostivul Dumnezeu, pentru multi din- tre fratii nostri, era un act de curaj iar pentru ceilalti o impietate... Adunarea intr-un nou volum a atator pagini de meditatii duhov- nicesti, care dau marturie peste timp despre dragostea si credinta sfanta ce a mentinut in viata, palpditoare, nadejdea ca Dumnezeu il pazeste pe tot cel ce-si pune nadejdea intru El, se constituie acum nu neaparat intr-un moment sau intr-un eveniment editorial, ci mai degraba intr-un document istoric menit s4 informeze si sa introduca pe tot cel ce iubeste Cuvantul, dar si pe cititorul mai putin avizat, in autenticul si adancul inteles al paginilor Sfintei Scripturi care s-a talcuit la vreme de inaintasii, de profesorii si parinfii nostri si care ne-au luminat noua, celor de acum, Calea, ne-au propovaduit si ne-au aratat Adevarul, si ne-au daruit prin aceasta: Viata ! Volumul de fata ne ajuta si descoperim masura in care Biserica Mantuitorului Tisus Hristos poate fi slujita cu rezultate rodnice nu numai in vreme de tihna, de pace, de liniste si de normalitate, ci gi in vremuri vitrege, in imprejurari si in timpuri de incercari gi potrivnicie. Tot cel ce va citi aceste pagini va putea constata cu usurinfa ca viata noastra bisericeasca a pulsat cu tarie in Biserica noastra, in sfintele manastiri, in parohii, in scolile teologice de toate gradele, in toate unitatile bisericesti administrative, in toate componentele sale gi la toate nivelurile si domeniile de activitate, inclusiv in cel E ditura Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor ofera statorni- 5CUVANTARI $1 PREDICI publicistic, altfel spus: Biserica noastré romdneascd nu a incetat vreo clipd sé fie vie si lucrdtoare. Cat de frumos spunea Sfantul Grigorie de Nyssa, cA ,, orice sfarsit cheamd un inceput”, si aceasta ne indeamna sa reflectim fiecare asupra calatoriei noastre printre anii vietii, gandindu-ne mereu la chipul si truda inaintasilor nostri. Iar ei, parintii nostri, ne-au lasat peste timp méarturia dragostei lor fata de Bunul Dumnezeu si Sfanta Sa Biserica si prin aceste comori de suflet si simtire ortodoxd romaneasca. Unii dintre ei, precum marele profesor Teodor M. Popescu, au indurat ani grei de temnita si umilinte greu de imaginat pentru ca au avut curajul s4 scrie despre Dumnezeu si sa apere Biserica Sa si Neamul roménesc... Noua, celor de acum, ne trebuie un minimum de decenta, putind ingdduinfa gi un strop de dragoste pentru a citi randurile ce au fost alcatuite atunci... Sorbind din frumusetea cuvintelor aces- tei carti, cinstim de fapt memoria autorilor si pretuim ravna si Jertfa lor pentru Hristos Mantuitorul nostru. Privind astfel lucru- rile, nu poti sa nu te-ntorci la paginile Sfintei Scripturi si si nu gandesti ca oarecénd marele Apostol al Neamurilor: ,, Caldtor sunt in fata Ta, Doamne, $i oaspete — pe acest péimdnt —, ca toti périnjii mei !” (Evrei TX, 13). Editura Sfintei Arhiepiscopii a BucurestilorPREDICI LA PRAZNICELE IMPARATESTIeye Cuvant la Invierea Domnului (Glasul Bisericii nr. 5-8, 2000, pp. 7-14) lubiti credinciosi si credincioase, Hristos a inviat! e aflam pe aceasta colina istoricd, in sfanta noapte plina de lumina a Pastelui nostru romanesc, pentru a reactua- liza cel mai mare eveniment petrecut in istoria omenirii, invierea din morfi a Fiului lui Dumnezeu. Ne-a adunat aici aceas- ta neasemuita minune, ca fiinte care facem parte din trupul Bise- ricii, adicd din trupul tainic al Mntuitorului Tisus Hristos. El a luat chipul nostru din Sfanta Fecioarii Maria, pentru ca noi, urmand pilda si calea Sa, de lepadare de Sine pana la rabdarea de bunavoie a patimilor ce au culminat cu moartea de pe Cruce — si putem deveni asemenea lui Dumnezeu prin credinta, prin iubire, prin rabdare, prin nevointa. fn aceste zile, ca si in fiecare Sfanti Duminica, la Sfanta Liturghie, Biserica noastra canta: ,, fn Mor- maint cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cat talharul si pe scaun impreund cu Tatdl si cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins”. Dupa Sfanta fnviere, iubitii mei Jraji $i surori, Trupul indum- nezeit al M4ntuitorului Hristos, luat din Sfanta Fecioari Maria pentru mantuirea neamului omenesc gi a fieciruia dintre noi, se aflé de-a dreapta Tatalui, in sanul Sfintei Treimi. Aceasti consti- inta trebuie sa ne ramana vie noua, ca fii ai Bisericii noastre stri- mosesti si ca fii ai unui popor care de 2000 de ani vesteste lumina invierii. Caci Paste nu inseamna doar trecerea prin Marea Rosie a poporului biblic, din robie la libertate; Pastele inseamna, de 2000 de ani, trecerea de la omenesc la dumnezeiesc, de la pacat la vir- 9CUVANTARI SI PREDICI tute si fericire vesnicd. Din talhari si pacatosi, devenim, asadar, mostenitori ai raiului. Sfintele Pasti ne fac si ne simtim una nu numai prin comuniunea noastra de neam, de limba, de cultura, ci si prin comuniunea euharistica cu Trupul si Saéngele Domnului nostru lisus Hristos. Aceasta constiin{a ne-a adunat si acum, iar ea trebuie sa fie vesnic treaz& in cugetele tuturor fiilor poporului ro- man, care a suferit si care a urcat in istoria sa atatea Golgote, ur- mand insa statornic si credincios pe glia dainuirii lui si pastrand nestinsd lumina pe care ati primit-o acum. Pastrata nestinsa in candela Sfintei Mese din Paraclisul Sfintei noastre Patriarhii, de o fiinté cu lumina de la Sfantul Mormént al Domnului Hristos, y-am oferit-o tuturor spre luminarea vietii. Cu totii ne-am invred- nicit s4 o purtém ca simbol al sufletului, al vietii, al iubirii si al nadejdii noastre in mantuire. Amintindu-ne de acest adevar suprem al crestinismului, de lu- mina {nvierii lui Hristos va vestesc tuturor, cu bucurie, ci anul acesta, ,,anul milostivirii Domnului”, cum a numit venirea dupa trup a Domnului Hristos in lume, proorocul Isaia, cu sute de ani inainte de nagterea M4ntuitorului Hristos (Isaia LXI, 2), asadar, anul acesta a fost si pentru noi, pentru Ortodoxie in general, un an al adundrii intru iubire. La inceputul lunii ianuarie a acestui an, intreaga Ortodoxie s-a aflat la Betleem, locul nagterii Domnului nostru lisus Hristos. Cine paseste cu piciorul in Tara Sfanta, de la Marea Mediterana pana in Galileea si dincolo de ea, acum dup& 2000 de ani, simte ci acest pamant, desi arid, vesteste impreund cu vazduhul intreg viata cea noua adusa pe pamant de Mantuito- rul lisus Hristos prin Jertfa si Invierea Sa. Cu prilejul acestui pele- rinaj, noi, ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane si multime de cre- dinciosi, am inaugurat un nou cimin, numit ,,Caminul pelerinilor romdni”, in orasul Ierihon. Acest fapt a fost cu putinfa datorita bi- necuvantarii Prea Fericitului Patriarh Diodor al Ierusalimului, bu- navointei autorit&tilor locale de stat si cu zelul credinciosilor orto- docgi romani din tara si de peste hotare, precum si prin zelul con- 10CUVANTARI $I PREDICL ducatorului asezimintelor noastre romanesti din Tara Sfanta, Pa- rintele arhimandrit Ieronim. A fost un moment deosebit de impresionant. in orasul Ierihon, impreuna cu membri ai Sfantului Sinod care ma inconjurau, am asezat documentul de sfintire al ciminului, in ziua de 5 ianuarie, sia altarului, in ziua de 8 ianuarie, in prezenta romanilor pelerini, preoti, monahi $i a presedintelui tari. A fost o lucrare de milosti- vire a lui Dumnezeu pentru noi, romanii. Desi suntem neyrednici, dar, iata, pe planul credintei noastre ortodoxe, acest an a insemnat un pas de seama in itinerariul de care ya aminteam mai inainte, itinerariul duhovnicesc spre imparatia lui Dumnezeu. Acest rol il au sfintele biserici, sfintele manastiri; acest rol il are mai ales sir- batorirea Invierii Domnului, in acest an — 2000. Aceasta primire de lumina din dimineaja invierii ne confera tuturor onoarea de a fi in viata purtatori de lumina, ai luminii din lumina lui Hristos. Dar tot in Tara Sfanta, in prima duminica din ianuarie, noi, ie- rarhii si tofi pelerinii, cu monahii si preotii am sAvarsit pentru pri- ma data in istoria noastra dumnezeiasca Liturghie la miezul nop- tii, la fel ca acum, la Sfantul Mormant al Domnului, proscomidia find facuté chiar pe lespedea Mormantului, iar Sfanta Liturghie in pridvorul de unde ingerul a vestit apostolilor Invierea. A fost un moment cutremurgtor, care nu se poate exprima in cuvinte. M-a invrednicit Dumnezeu sa pot sluji acolo in numele intregului popor roman, de pretutindeni, de fata fiind si romani din alte parti ale lumii, adanc impresionati de corul preotilor din Bucuresti, care au dat raspunsurile liturgice. Am pomenit acolo, dupa randu- iala noastra liturgica, pe toti fratii nostri romani de acasa si de peste hotare. Asa este randuiala si asa prevad dumnezeiestile carti liturgice dupa care Biserica Ortodoxa asista multimile de credin- ciosi. Acel moment s-a inscris pe lespedea Mormantului Sfant si pe lespedea inimilor noastre (II Corinteni ILI, 3), ale tuturor, ca o binecuyantare a lui Dumnezeu si ca un puternic indemn pentru slujirea Bisericii si a credintei noastre stramosesti. Cred, inbifii 11CUVANTARI $I PREDICI mei, ci nu ar fi un timp mai potrivit ca, acum, in acest ceas sfant de liniste si de grai dumnezeiese, si ne aducem aminte de tofi fra- {ii romani de pretutindeni, de cei care perpetueazi acolo unde se afla, dusi de valurile vietii, in toata lumea, imaginea credintei strimosesti: aceasta lumina a invierii, aceasté Sfanté Cruce si gra- iul nostru romanesc, dulce ca un fagure de miere. Sa ne aducem aminte, in aceste clipe, si de cei sinistrati in urma inundatiilor. Multumese preotilor si credinciosilor, institutiilor care ne-au ajutat. in zilele acestea, reprezentanti ai Patriarhiei, in numele nostru si al dumneavoastra, se afl spre a-i mangaia pe cei ce nu au inca locuinte, sprijinindu-i si mangaindu-i. S8-i imbrati sim, si-i incurajam, sa-i incredintim ci suntem alaturi de ei si plangem si ne ténguim impreuni cu ei, dar nu ca cei fara nadejde, ci ca frati gi surori in Hristos. Asemenea cumpene s-au mai abatut si asupra inaintasilor nostri, si a unora dintre noi, dar le-am depa- sit cu ajutorul Maicii Domnului gi al semenilor nostri. Sa ne aducem aminte, de asemenea, si de cei din spitale, de bolnavi, de batrani, de copilasii fara parinti, de cei ce sunt inca prin grotele si canalele Bucurestiului — amarnica mustrare a fiecd- ruia dintre noi. Suntem cu totii vinovati de aceasta stare a unora dintre cei mai mici si neajutorati semeni ai nostri si frati ai lui Hristos (Matei XXV, 40). Cum pot s@ ramana asa? Trebuie si fa- cem ceva, cu mai multa tragere de inima. $a oferim din putinul nostru, cici putinul dat din iubire de Hristos face darul mai trainic si mai indestulator. Biserica noastra ii mangdie acum si pe cei din penitenciare. I-am vazut pe acestia, unii foarte tineri, care au gre- sit si igi ispgesc acolo pedeapsa gi i-am vazut veseli de prezenta si mangiierea sufleteasca a preotilor nostri. Ei simt mare trebuinta de noi si de aceea apelez la bunatatea credinciosilor si studentilor sa-i cerceteze pe acesti frati ai nostri in duminici si in sarbatori gi oricdnd este libera vizitarea lor. Este aceasta 0 mare fapta cregti- neasca, iubitii mei. Mantuitorul Hristos insusi ne spune ca impli- nirea acestor acte de iubire crestina este conditia mostenirii impa- 12CUVANTARI SI PREDICI ratiei lui Dumnezeu: ,, Caci flamand am fost $i Mi-afi dat sa ma- nane, insetat am fost si Mi-aji dat sé beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnité am fost si ati venit la Mine” (Matei XXV, 35-36). Va pun la inima aceasta misiune pe care o avem toti. Cei bolnavi, cei varstnici, copiii, tinerii care sunt in aceast& situatie, ai cui sunt, daca nu ai nostri, ai Bisericii, ai tarii si ai neamului nos- tru? Trebuie si facem neintarziat ceva si credem cd, asa cum au inceput sa se indrepte acum unele lucruri, se va imbunatati si situ- atia acestora. Ce si mai amintese de fratii din Basarabia, din Bu- covina, care pot si se adune in conditii grele pentru a canta »,Hristos a inviat” sau pentru a se organiza? Acum insi, $4 ne ru- gam si si ne amintim de fratele nostru roman Tlie Ilagcu, cel in- temnitat. Biserica se roaga la fiecare Liturghie pentru libertatea sa, caci sunt darurile lui Dumnezeu si libertatea, si omul, faptura Lui; mai ales invierea Domnului araté valoarea omului. Pe Fiul Omului L-am vazut pe cruce, rastignit, si apoi pus in mormant, dar El a inviat ca Fiu al lui Dumnezeu, in slava, si sade de-a dreapta Tat&lui. Tata, Sfintele Pasti, la noi, la romani, inseamna o traire sufle- teasc& negraita cu toti fratii nostri de pretutindeni, cu lumea in- treaga, in general. Ortodoxia, pe baza invataturii Sfintei Evanghe- lii si dupa pilda Mantuitorului lisus Hristos, Care a luat chipul nostru, marturiseste ci Dumnezeu a primit de bunavoie a Se face om, ca omul s& ajunga asemenea lui Dumnezeu. Sfintele Pasti ne arata aceasta trecere a noastra citre dumnezeire. Viata este darul lui Dumnezeu, viata noastra nu depinde de noi, ci de Creatorul, Care ne-a dat-o, de Dumnezeu. Noi trebuie si impodobim cu vir- tuti viata aceasta si ma g&ndese mai cu seamé la viata tineretului nostru, a copilagilor nostri, in al caror adanc sufletesc vedem atat de clar icoana lui Hristos. Copiii acestia, care acum [I au in scoala pe Hristos cel inviat, ei il slavesc cu inimile gi glasurile lor curate, Il picteaza pe icoane, ti invata pe parintii lor zilele de sarbatoare si 13CUVANTARE $I PREDICI indatoririle crestinesti, le vorbesc despre post, despre rugaciune, despre iubire in familie. Acestea sunt marturii si semne ale actu- alului drum pe care il parcurge Biserica noastra nationala. lar ceea ce ne pastreaza uniti in cugetul nostru pe noi, cei care inaintim pe acest drum binecuvantat, este invatdtura de credinta ortodoxa, in centrul careia straluceste Invierea Mantuitorului Hris- tos. Darurile Invierii se revarsa si cuprind viata fiecdruia dintre noi. Si, in aceste clipe atat de profund crestine, mai ales, invatam si folosim sufleteste unii de la altii. Totdeauna invat de la dumnea- voastra rabdarea slujbelor noastre lungi. in anii mei de slujire in aceast4 responsabilitate arhiereascd, am invatat de la credinciosi multe, si mai cu seam aceasta rabdare aducitoare de sfintenie. Am vazut Biserica cea vie, ca si in dimineata aceasta. Am vazut Biseri- ca noastra la slujba de la Sfantul Mormant, Biserica in drum catre imparatia lui Dumnezeu. Ortodoxia si-a precizat invatatura despre sfintenie si despre indumnezeirea omului din contemplarea invierii Domnului. Marturie ne stau sfintii nostri din calendar. De aceea, avem greaua responsabilitate de a-i cilauzi pe tinerii nostri s{ mear- ga pe drumul acesta al sfinteniei, al demnitatii, al valorilor noastre strabune, care sunt valorile crestine originare. Suntem un popor de sintez intre Apus si Rasarit, popor de origine latina si de credinté ortodoxa. Aceasta particularitate proprie noua a subliniat-o si Papa loan Paul al Il-lea, cand a fost anul trecut la Bucuresti, expriman- du-si toata admiratia si pretuirea pentru Biserica Ortodoxé Romana si, in primul rand, pentru dumneavoastra, credinciosii. Caci, in Ortodoxie, credinciosii sunt ap&ratorii cei mari ai credintei si Ciri- nenii Golgotei, in lunga noastra istorie, de 2000 de ani. Ca popor latin si popor de credin{a ortodoxa, noi credem $i marturisim 0 Ortodoxie de deschidere fata de Europa crestina. Nu cu noi incepe aceasta deschidere, fiindcd avem mari invatati, atat in secolul al XVIl-lea, cat si in veacurile urm&toare, care au ilus- trat cu vrednicie aceasta dorinta de participare la valorile auten- tice ale Europei, dar si de imbogatire a lor, prin aportul fiecarui 14CUVANTARI $I PREDIC! neam de pe continentul nostru. $i astazi, de altfel, invatatii si di- plomatii romani sunt cunoscuti si apreciati. Suntem, asadar, in- credin{ati ca valorile noastre ortodoxe sunt necesare Europei. O Europa unita, care s-ar limita numai la factorul economic, politic, diplomatic, nu ar fi cladité pe temelii trainice daca i-ar lipsi spi- ritualitatea, dac4 nu ar reveni la spiritualitatea | ei, pentru ci Eu- ropa a strilucit prin valorile crestinismului. {nvatatura noastra ortodoxa este o invatatura misionara, de iubire, de deschidere ca- tre toti semenii nostri, c&ci aceasta este de fapt esenta jertfei MaAntuitorului Hristos. $i-a trimis ucenicii Sai, cum vom auzi as- tazi din Sfanta Evanghelie, si predice la toate neamurile paman- tului, fara deosebire. Valoarea omului, valoarea popoarelor, valoarea culturii natio- nale au o mare importanta in Ortodoxie, si acest fapt este bine sa se cunoasci. De aceea, prin ofranda sufletului fiecdruia dintre dumneavoastra, prin faptul ca ati venit in dimineata aceasta, ur- cand colina Sfintei Patriarhii, pentru a fi impreund cu noi si a pri- mi lumina din lumina lui Hristos, cAntand si adeverind invierea Sa, afi aratat incd o data ca sunteti fiii Bisericii. Raspénditi adeva- rul acesta catre toti fratii nostri, fiindc4, din nefericire, unii dintre fratii romani transforma sarbatoarea invierii dintr-o sarbatoare eminamente duhovyniceasca, de renastere si curatire interioara, de crestere duhovniceasca a omului nou, dup& cuvantul Sfantului Apostol Pavel (I Corinteni XV, 47-49), in prilej de desfatare pa- timasa, Nu este bine. Trebuie sa revenim la fagasul nostru defini- toriu, la tinuta romanului adevarat, care avea haine de sarbatoare speciale pentru Pasti si pentru marile sarbatori; atat de profund isi inchina acesta viata lui Dumnezeu si Bisericii. Acestea sunt valorile noastre de pret necesare fiintarii famili necesare strabaterii perioadei acesteia si, atunci cénd le redesco- perim, simtim cum greutitile care ne apasa se usureazi. Cand iti ajuti aproapele, cand il iubesti pe semen, simti ci insusi Hristos iti preia sarcinile gi greutatile tale. 15CUVANTARESI PREDICI Nu putem s4 nu amintim de dezbinarile si de cdderile de la cre- dint, care sunt fapte dintre cele mai triste. Cu atat mai mult, dez- binarea Bisericilor este dureroasd. De aceea, trebuie si folosim pri- lejul integrarii europene, prin cei ce vor reprezenta si Biserica Ortodoxa Romana pe langi Uniunea Europeana de la Bruxelles, pentru a avertiza impotriva marilor primejdii ce pandese cultura $i civilizatia continentului nostru daca nu vom lua in serios cerinta re- facerii unitatii noastre spirituale intru Adevar, adica intru Hristos. Se va intiri astfel marturisirea Evangheliei MAntuitorului Hristos din partea tuturor. Nu este posibil, in cel de-al treilea mileniu, sa ramanem tot dezbinati si bisericeste, si ca familie, si ca persoane. Caci toi, pentru a ne mantui, trebuie sA redescoperim viata in co- muniune cu Hristos. lar comuniunea cea adevarata este de a-L avea pe El si pe toti semenii in inima, in viata, in toata fiinta noastra. Acestea sunt indatoririle, bucuriile si incercarile noastre. Este in folosul nostru, dar gi general, si ne purtém ca marturisitori ai lui Hristos in orice imprejurare, adicd si ne las&m cuceriti de iu- bire, caci iubirea este atat de puternicd, incat ea nu scade nicio- data (I Corinteni XIII, 8). Binecuvantandu-va pe toti si multumindu-va pentru rabdarea cu care afi ascultat aceast& adresare a mea in numele Sfantului Si- nod si al Bisericii noastre, cu scopul de a va incuraja sufleteste, va chem s& avem credinta ci Cel care a invins moartea, Mantuitorul Hristos, Cel care a biruit iadul si a sfardmat portile lui si puterea pacatului, numai El poate sa sfarame si legaturile neputintelor gi suferintelor noastre, si ierte pacatele si si ne cdlauzeasca prin sfanta Sa Bisericd pe drumul mantuirii. Va dorese tuturor un Paste fericit si binecuvantat de Dumnezeu si va rog ca, in aceste clipe sfinte, sa duceti de aici acasa, in fami- lie, o dat&é cu aceast’ lumina, si dragostea mea, a Sfantului Sinod, a Bisericii Ortodoxe Romane, care ne-a leganat copilaria, ne-a mangaiat si ne-a condus in istorie, facdandu-ne un popor statornic si vrednic, in toate timpurile, SA avem curaj, cdci intre noi inca se 16CUVANTARI SI PREDIC! mai afla barbati destoinici si iubitori de neam si credinta. S& nu mai cerem de la altii ceea ce putem face noi ingine, iubitilor, ci s& fim noi exemplu de urmat si, atunci, si rosturile obstesti si toate celelalte de folos se vor implini. Caci ceea ce se infiripa, se in- faptuieste de cAtre noi ingine cu spirit de jertfa si de daruire dupa pilda stramosgilor nostri, aceea va dainui in mileniul viitor. Binecuvantarea lui Dumnezeu s& va insoteasca in toata viata dumneavoastra, si va calauzeasea pagii, si vi indrepte inimile si dragostea spre toaté fapta cea buna si mantuitoare, spre slava Mantuitorului lisus Hristos, Cel a treia zi inviat, spre binele nea- mului nostru romanese gi spre bucuria Bisericii noastre. Hristos a inviat! } Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneLys Cuvant la Inaltarea Domnului (Glasul Bisericii nr. 5-6, 1976, pp. 497-499) Si pe cand fi binecuvénta, s-a despartit de ei si s-a indilfat la cer” (Luca XXIV, 51) e incheie cu Praznicul de astizi — inaltarea Domnului — ciclul sarbatorilor ce au in centrul lor Invierea Domnului si Mantuitorului nostru lisus Hristos. Este sfarsitul glorios al misiunii pe care i-a incredintat-o iconomia divin’ inc& din clipa de cruda rascruce a neamului omenesc, cand din pricina neascul- tarii, primul om — primul creat Adam gi prima femeie, zidita din coasta acestuia, parasese paradisul cu nostalgia unei intoarceri, cAndva, la lumina, stralucirea si fericirea cea dintai. Fagaduinta Parintelui Cerese de a trimite — dupa ispasire — pe »Cel ce avea si zdrobeasca capul sarpelui”, reinnoit’, cu veacurile, de marii_profeti, se implinise. Mesia venise in mijlocul credin- ciogilor. intre ai Sai a venit si ai Sai nu L-au cunoscut. Putinii apro- piati, ucenicii, femeile mironosite, un Iosif si un Nicodim, saracii, bolnavii si cei tamaduiti, Lazar cel inviat, un manunchi de credin- ciogi se indulcisera de prezenta lui Hristos, sorbisera cuvintele Sale dumnezeiesti si se transformasera cu totii, avand s& ajunga ,,din pescari apostoli”. Dovada reala a invierii, a incredintarii lor, vede- rea lui lisus le daduse 0 puternicie ca sa infrunte totul. Hristos in- viase! fl vazusera. Mancase cu dangii. Calatorise cu E] pe Drumul Emausului. ingenunchease cu Toma si vazusera semnul cuielor din mainile si picioarele Sale si coasta Sa cea insulitaté. Plansese de bucurie, o dat cu Maria Magdalena in gradina mormantului, unde »losif cel cu bun chip” si Nicodim pusesera trupul lui Iisus. Pentru 18CUVANTARI $I PREDICI ei si pentru Maica Sfanta bucuria invierii constituia aderarea total la triumful lui Hristos. Faptul de a fi impreuna cu El constituia cea mai mare bucurie. $i bucuria aceasta s-a revarsat din neam in neam, peste veacuri si a ajuns pana la noi. Se scursesera patruzeci de zile de la inviere. Anuntati de inva- {atorul, sau atrasi de marea sarbatoare a Cincizecimii, apostolii se intoarsera la Jerusalim. Pentru ultima oara in foisor — probabil tot in acela in care avea sa vind peste dansii dupa zece zile Duhul Sfant — Hristos ia parte la cina si ,,vorbeste” cu dansii. Sa alergam cu gandul inapoi, peste aproape douazeci de veacuri si vom vedea, cu ochii cei launtrici, pe M4ntuitorul in mijlocul ucenicilor Sai, dandu-le ultimele povete, ultimele sfaturi parintesti, ca un epilog al misiunii Sale, ca un testament al iubirii ce o poart& tuturor. Si cu ei petrecand, le-a poruncit si nu se departeze de Ierusalim, ci si as- tepte fagaduinta Tatalui pe care a auzit-o de la El. Acestea toate graindu-le, a continuat: ,, Acestea toate sunt cuvintele pe care le-am grdit catre voi, fiind inca impreund cu voi, ca trebuia sé se impli- neascé toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in proo- roci si in psalmi. Asa trebuia sd pdtimeasca Hristos si sa invieze din morfi a treia zi $i sé propovéduiasca in numele Sdu pocdinta Spre iertarea pacatelor, la toate neamurile, incepand de la leru- salim. Voi sunteti martorii acestora” (Luca XXIV, 44-48). Acest epilog dumnezeiesc, incheiat in foisorul din Ierusalimul cel vechi, cuprinde declaratia directa a Fiului lui Dumnezeu gi a im- plinirii misiunii Sale. Ea aduce cu sine adeverirea minunat’ a doru- rilor milenare, dup care au nazuit atatea figuri ilustre din Vechiul Testament. Ea a facut sa tresalte de bucurie sufletele tuturor — de la Adam si Eva — primii oameni, pana la Iacob, Moise si Samuil, de la David Proorocul si Psalmistul pana la Isaia, Miheia si Daniil, de la Macabei la marele Joan Botezatorul si inaintemergatorul. »§i i-a dus afard pana spre Betania si, ridicéndu-Si mdinile, i-a binecuvantat $i pe cand ti binecuvanta, s-a desparfit de la ei $i s-a indltat la cer”. 19CUVANTARI $I PREDIC! Doua drumuri duc din Betania peste Muntele Maslinilor si un al treilea, mai spre sud, spre mijlocul muntelui. Era »0 cale a Sambetei”, adic’ 1050 m, pret de un sfert de ceas. Pe acest drum au mers, pe langa apostoli, Prea Curata Sa Maica — Fecioara Ma- ria, femeile mironosite gi altii; poate tot aceiagi ce se vor afla in foisor peste zece zile. Cu totii au primit ultima binecuvantare a Stapanului, cu toti erau martorii slavei Sale. Ochii lor nu se mai dezlipeau de privirea Sa dumnezeiasca. Cu totii erau rapiti in aceasta contemplatie, cénd un nor L-a invaluit si apoi a disparut in adancul cerurilor. $i, deodata, doi ingeri au stat lang ei, im- bracati in haine albe gi le-au zis: » Barbati galileeni: de ce stati privind la Cer? Acest lisus Care s-a indltat de la voi la cer, astfel va $i veni, precum L-ati vdzut mergand la cer” (Faptele Aposto- lilor I, 10-11). Cuvintele acestea au reamintit apostolilor ceea ce le spusese Mantuitorul altadata: ,, Nu va voi lasa orfani; voi veni Ja voi” (loan XIV, 18). Si pe acest loc de pe care s-a inaltat Mantuitorul, inca din veacul al [V-lea, Sfanta Elena, mama Sfan- tului imparat Constantin cel Mare, a ridicat o bisericd in care crestinii localnici si pelerini au inchinat eviavia lor momentului inaltarii la cer a Mantuitorului. Prin inaltarea Domnului Hristos la ceruri se pecetluieste taina intruparii si a rascumpararii noastre gi redeschiderea drumului nostru de intoarcere spre lumina si slava pe care am pierdut-o prin pacat. ,,Caci noi, care eram ca niste ne- vrednici pe pamant, o data cu Hristos ne inalt&m gi noi la cer. Noi, cei care nu cram vrednici de nici o cinste pe paméant, ne-am indltat la imparatia cea de sus; am trecut peste ceruri si am ajuns la tro- nul dumnezeiesc. Firea noastri ce fusese alungata odinioara din paradis de catre heruvimi, serafimi si arhangheli, acum s-a ridicat mai sus decat acestia. Caci nu se putea cidea mai jos decat cazuse Adam si nici nu se putea ridica mai sus decat |-a ridicat Hristos” — spune Sfantul Ioan Gura de Aur. in simbolul credintei marturisim cu nidejde putemnica: ,, S-a indl- fat la ceruri si sade de-a dreapta Tatdlui...”. La prima venire a lui 20CUVANTARI $I PREDICI Hristos am primit harul mantuirii. La prima venire priveau gi se bu- curau dreptii Vechiului Testament; la cea de-a doua vor privi si vor nadajdui dreptii Noului Testament. La aceasta din urma cei vrednici vor putea spune, asa cum scria Sfantul Apostol Pavel ucenicului sau Timotei: ,, De acum ni s-a gatit cumma dreptafii pe care Domnul ne va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, m numai mie, ci tutu- ror celor ce au iubit aratarea Sa” (I Timotei IV, 8). Astazi praznuim cu totii inaltarea Domnului nostru Lisus Hristos. O praznuim cu bucurie si cu o multumire sufleteasca deplina pen- tru ca suntem crestini si participam pe calea credintei si a nadejdii noastre la opera de méntuire pe care o face Biserica lui Hristos pentru crestini si pentru obstea crestina. Traim in viata noastra toa- te momentele vietii lui Hristos. Cu El ne botezim, in legea Lui trdim, in rugiciunea catre El respiram duhovniceste. Cu tainele Sale ne sfintim si cu trupul si sangele Sau ne hranim. Cu El murim si cu El inviem. Cu El ne inaltim si ne ridicim la ceruri. De aceea azi si noi reflectam in gandul nostru si in oglinda su- fletului imaginea {naltarii Domnului si cuvintele ingerilor care spuneau: ,,Acest lisus Care s-a indltat de la voi la cer, astfel va vent, precum L-afi vazut mergand la cer”. Sa randuiasca Domnul Dumnezeu ca si pentru noi sa rasara o lumina cat de mica in Imparatia Sa si atunci cand fl vom vedea sa ne cheme si pe noi toti la partasia cu Dansul in imparatia Sa. Pr. David PopescuCY Cuvant la Pogor4rea Sfantului Duh (Glasul Bisericii nr. 4-6, 1982, pp. 304-305) »lar Méngdietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invaja toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus (loan XVI, 26). [iv din morti a Domnului, Dumnezeului si Mantuitoru- lui nostru Tisus Hristos, iar mai apoi inaltarea Sa cu trupul la cer sunt evenimente care au incoronat activitatea Sa pentru mantuirea neamului omenesc. Dar Opera mantuitoare a Domnului nu s-a incheiat cu fnaltarea Sa la cer, ci se continua pana la sfar- situl veacurilor, activitatea Mantuitorului pe paméant fiind doar inceputul mantuirii noastre. Domnul nostru Tisus Hristos a pregatit pe ucenicii Sai si a proo- rocit insusi despre cele ce aveau si urmeze, prin cuvintele: ,, Ma duc si voi veni la voi... De M-afi iubi, v-ati bucura cé Ma duc la Tatal, pentru cd este mai mare decdt Mine. Si acum y-am spus acestea, inainte de a se savarsi, ca sé credefi cand se vor intam- pla” (loan XIV, 28-29), Astfel, la cincizeci de zile dupa inviere si la zece zile dupa inal- farea cu trupul la cer a Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos, s-a intamplat acel maret eveniment pe care il praznuim astazi, al Pogorarii Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli. Acest fapt consti- tuie cel mai important moment din istoria revelatiei divine. Acum Dumnezeu se descopera ca Treime: Tatil, Fiul si Duhul Sfant, gi acestia In aceeasi singura gi nedespartita unitate. 22CUVANTARI $I PREDIC! Duhul Sfant, care de la Tatal purcede (loan XV, 26), a venit ca sa marturiseasca pentru Hristos (loan XV, 26). Mantuitorul a pro- orocit si pregatit venirea Duhului Sfant, iar Duhul Sfant, prin po- gorarea Sa peste Apostoli, confirma si intareste definitiv invata- tura $i activitatea MAntuitorului. Marturiile despre invierea Dom- nului de pana acum sunt din partea unor oameni, care prin Apos- tolul Toma au putut si vada urmele cuielor in palmele Celui in- viat si s4 marturiseascd: ,, Domnul meu gi Dumnezeu”,; dar pogo- rarea Duhului Sfant este o confirmare divina a invierii lui Hristos, este cea mai sigura garantie ci Hristos a inviat, iar cuvantul Sau este adevarul. Venirea Duhului Sfant inseamna culmea descoperirii dumne- zeiesti si, astfel, omenirea era instruita si inceapa pregitirea {m- paratici lui Hristos prin infiintarea Bisericii. Biserica nu a luat fi- inta inainte de pogorarea Sfantului Duh, pentru ca ea nu este nu- mai opera Fiului, ci este lucrarea intregii Sfintei Treimi: prin dra- gostea Tatilui, prin harul gi jertfa Fiului gi prin prezenta si im- partasirea Duhului Sfant. Mantuitorul insusi porunceste Aposto- lilor ca atunci cand aplica botezul, prin care orice om devine ma- dular al trupului lui Hristos, sa facd aceasta » in numele Tatélui si al Fiului si al Sfintului Duh” (Matei XXVIII, 19), Biserica este trupul tainic al Domnului, dar desi Hristos este capul Biscricii, totusi Duhul Sfant este cel care aduna, leaga intre ele si da viaté madularelor in unitatea trupului lui Hristos. Omul devine madular al trupului tainic al Mantuilorului nu printr-o sim- pla adeziune intelectual la adevarurile sale, ci prin primirea Du- hului Sfant, a cdrui impartasire a fost fcuta posibila de Hristos. Hristos ne uneste, iar Duhul Sfant ne personifica, ne modeleaza individualitatea fiecaruia potrivit cu darurile Sale in unitatea lui Hristos. Duhul Sfant este luminatorul care i-a ficut pe Apostoli s& inte- leaga toata invatitura pe care le-o impartasise Hristos. Pana la Cincizecime, apostolii erau fricosi gi parca nesiguri de ceea ce inva- 23CUVANTARI $1 PREDICT fasera, dar din momentul pogorarii Duhului Sfant peste ei in chipul limbilor de foc s-au transfigurat, devenind curajosi martori ai invie- rii lui Hristos. $i pogorarea Duhului peste Apostoli nu este o simpla incurajare a lor, ci este descoperirea unor adevaruri pe care ei nu le cunosteau pana atunci. Chiar si un om poate s& incurajeze pe un semen al sau gi sd-l determine la infaptuirea unor acte pline de cu- raj, dar nici un om nu poate sa insufle altuia printr-un simplu gest invatarea unei limbi straine, asa cum s-a intamplat la Cincizecime. Duhul Sfant este datatorul de viata care din moartea pacatului ne inviaza la viata duhovniceasc4 in trupul lui Hristos, arvuna vesniciei noastre. Duhul Sfant este sfintitorul care transfigureazi intreaga noastra viata si ne inspira spre fapte bune. Prin Botez pri- mim pecetea Duhului Sfant, care se imprima in sufletul nostru pentru totdeauna, devenind astfel leac impotriva mortii pacatului. Sfantul Chiril al lerusalimului spune ca Duhul Sfant ,,s-a pogo- rat ca si imbrace pe apostoli cu putere si si-i boteze’”’. Apostolilor li s-au aratat limbi impartite ca de foc si au sezut pe fiecare din ei si s-au umplut toti de Duh Sfant. Ei s-au impéartasit cu foc, dar nu cu un foc material care arde, ci cu unul mantuitor, care a nimicit spinii pacatelor si a facut s& le straluceasca sufletul. Sfantul Duh S-a asezat peste Apostoli in chipul limbilor de foc cu diademe du- hovnicesti noi, caci daca, aga cum spune acelasi Sfant Parinte, mai inainte 0 sabie de foc impiedica intrarea in rai (Facere III, 24), la Cincizecime limbile de foc mantuitoare au adus inapoi harul. Sfantul Duh, care a silasluit peste Apostoli la Cincizecime, pe- cetluieste si sufletele noastre prin Taina Sfintului Botez si astfel noi devenim vase ale Sfantului Duh. Astfel noi trebuie si ne pur- tam cu mare grijé gi s4 nu intinam trupurile noastre, ca s nu mur- darim vasele pe care le-am oferit Duhului Sfant. Biserica ne invata c& cine isi intineaz& trupul sau intineaza pe Duhul Sfant, iar cine intineaz4 Duhul nu va avea viata vesnica (Pastorul lui Herma). Prin Pogorarea Sfantului Duh peste noi prin Biseric&, noi deve- nim impreuna-lueratori cu Dumnezeu nu numai in cele spirituale, 24CUVANTARI SI PREDIC! ci chiar si in cele materiale, fiind chemati sa pastram curate, neva- timate nu numai sufletele, ci si trupurile noastre. Cat de actuala este aceasta chemare gi cat de necesar indemnul adresat astazi de Biserica turmei credinciogilor ca s& pastreze si sa apere viata ma- teriala pe pamant, de care suntem responsabili prin Duhul Sfant in fata lui Dumnezeu. Apararea vietii omenesti in fata pericolelor de tot felul, care o ameninta in lumea de astizi, este 0 porunca si o conditie pe calea mantuirii noastre. De aceea, s ne rugam ca insusi Dumnezeu, care a vorbit in Sfantul Duh prin profeti, cel care L-a trimis peste Apostoli in ziua Cincizecimii, si-L trimita si peste noi, ca prin El si ne pazeasca si sa ne dea obsteasca binefacere ca si dim totdeauna roadele Duhu- lui Sfant: ,, dragostea, bucuria, pacea, indelungd-rabdarea, bund- tatea, facerea de bine, credinja, blandetea, infrdnarea $i curdfia” (Galateni V, 22-23), in Hristos lisus Domnul nostru, caruia im- preuna cu Tatal si cu Duhul Sfant se cuvine slava, cinstea si inchi- ndciunea, in vecii vecilor. Amin. Pr. Dr. Viorel Ionita nr Bah Qa aN JONCMY Cuvant la Praznicul Sfintei Treimi (Glasul Bisericii nr. 3-4, 1955, pp. 160-166) nicul Prea Sfintei Treimi, marturisind si inchinandu-se lui Dumnezeu cel Unul dupa fiinta, dar intreit dupa Per- soane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Ceea ce sarbatorim astazi este departe de a ne fi necunoscut, c&ci Sfanta Treime face inceputul vietii crestine si ea este temelia ei. Fara Fiul care s-a intrupat si fara Duhul Sfant, a cdrui coborare asupra Sfintilor Apostoli am praznuit-o ieri, nici nu e cu putinta aceast& viataé dumnezeiasca, pe pamant gi in cer, pe care a adus-o crestinismul. Am intrat in Biserica crestina botezindu-ne fiecare in numele Persoanelor Sfintei Treimi (Matei XXVIII, 18). in numele lor ne insemnam cu Sfanta Cruce in rugiciunile noastre din zorii zilei, din crepusculul serii si din tot ceasul din zi si din noapte, in casa, in lacasul Domnului sau sub cerul liber — chipul nemarginirii dumnezeiesti. in numele Sfintei Treimi incep preotii slujbele sfinte de la Bo- tez si pana la mangaierea cea din urma a Bisericii de deasupra gropii fiecaruia dintre noi. in fiecare duminica, dis-de-dimineata suntem imbiati de cAntari- le de la inceputul Miezonopticii si proslivim Prea Sfanta Treime: »Cuvine-se cu adevarat a lauda Treimea cea mai presus de Dumnezeire, pe Tatal cel fara de inceput si a toate lucrator, pe Cuvantul cel impreuna fara de inceput, care din Tat&l mai-nainte de veci fara striciciune s-a nascut, si pe Sfantul Duh cel ce din Tatal fara de ani purcede. ...S4 laudim toti cum se cuvine pe Dumnezeu, cu cantari dumnezeiesti; pe Tatal si pe Fiul si pe Du- q stazi Biserica Ortodoxa de pretutindeni sarbatoreste praz- 26CUVANTARI SI PREDICI hul cel dumnezeiesc, Stip4nirea cea in trei ipostasuri, o Imparatie si o Domnie. ...Pe care o lauda toti pamantenii si o slavese pute- rile ceresti, care de toti cu credinta este inchinataé, Unimea cea dupa fiinta, pe cea in trei ipostasuri. ...PArinte Atottiitorule, Cu- vinte al lui Dumnezeu, intru tot Duhule Sfinte, o putere gi un chip, ° imparatie si o Dumnezeire si Stapanie, miluieste si mantuieste pe cei ce se inchina Tie...”, * De Dumnezeu griitorii, Parinti si dascali ai Bisericii, au talcuit aceasta tain’ — mai presus de fire, de minte si de cuvant — prin imagini si asemanari din natura si mai ales din sufletul omenesc. Caci Tatil este Dumnezeu, ziceau ei, Fiul este Dumnezeu, si Duhul Sfant este Dumnezeu. $i totusi nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu, dupa cum ratiunea este suflet, vointa este suflet si simtirea este suflet, dar nu sunt trei suflete, ci trei functi- uni sufletesti intr-un singur suflet. De asemenea, arborele are radacina, tulpina si coroana, dar toa- te acestea trei unul fac; soarele are disc, lumina si caldura, dar nu sunt trei, ci unul este soarele in trei stihii... Nazuintele de a tlcui acest mister numai cu ajutorul puterilor firesti ale omului nu puteau duce la un rezultat pe deplin multu- mitor pentru crestini, cu atat mai mult cu cat multe adevaruri, chiar din lumea firii inconjuratoare raman omului ascunse; si pe masurd ce se descopera tainele acestea, se poate vedea cat de mul- te dintre ele erau necunoscute celor dinaintea noastra, in acelasi timp, se deschide cu at&t mai adanc haul nestiintei noastre! Cat de necunoscuti ne sunt semenii nostri cei mai apropiati, oa- menii! Cat de necunoscuti ne suntem noi ingine! De aceea, unul dintre marii Parinti ai Bisericii crestine striga: ,Numai Tu, Doam- ne, ma cunosti in chip desavarsit! Caci cu toate cd numai cugetul omului stie ce se petrece in el, si cu toate ci aceasta taina e ne- patrunsa de toti oamenii, exist ceva in om pe care nici cugetul lui 27CUVANTARI $I PREDICI nu-] cunoaste. Dar Tu, Doamne, strapungi ascunsurile cele mai indepartate ale sufletului sau, pentru ci Tu-l cunosti, asa cum lu- cratorul cunoaste lucrul lui. $i cu toate cd, judecdndu-ma in fata Ta, incep si ma dispretuiese privindu-ma ca pamént si cenusa... Si cu toate ca nu pot de pe acum s Te vad fata citre fata, ci nu- mai ca intr-o oglinda si sub un val, si cu toate ca, daca sunt depar- tat de Tine, nu-mi mai esti atat de prezent pe cat imi sunt mie in- sumi, cu toate acestea, nu incetez de a sti ci Tu esti Cel nepa- truns... Am totusi naidejde tare ca, credincios fagaduintelor Tale, nu vei suferi ca noi sa fim ispititi mai presus de puterile noastre, ci, 0 data cu ispita, ne vei da si mijlocul de a-i rezista. Voi martu- risi deci ceea ce stiu si ceea ce nu stiu, intrucat nu cunosc ceea ce cunose decat prin lumina pe care mi-o dai; si deapururea nu voi cunoaste ceea ce nu cunosc, pana ce intunericurile care sunt in su- fletul meu se vor schimba intr-o zi fara de nori, de stralucirea sla- vei Tale” (Fericitul Augustin, Confesiones, cartea X, cap. V). Cu adevarat, daca cele firesti sunt ascunse in mare parte pentru noi si daca noua ingine ne suntem necunoscuti in buna parte, cum si avem pretentia si indrazneala si cuprindem in valul mintii noastre pe Acela caruia ,,cerul fi este scaun si paéméntul asternut picioarelor” (Isaia LX VI, 1)? Nu vom fi, oare, asemenea copilului despre care se spune ca voia sa verse apa miarii in gropita lui de nisip, facuta pe farm? Si totusi, aceasta este cu putinta, cel putin pentru a intelege in ce fel cele trei functiuni principale ale sufletului nostru reflecteaza cu adevarat cele trei Persoane dumnezeiesti intr-o unica fiinta. Ce este Sfanta Treime pentru crestin nu se explica totusi, ci se traieste, dupa cum sanatatea nu se intelege prin explicatii, ci se traieste. lar aceasta traire incepe cu credinta si, pe masura ce se dezvolta in noi si creste, nazuind la statura barbatului desavarsit care este Hristos, viata noastra reflecteazi din ce in ce mai puternic viata dumnezeiasca, viata treimica. 28CUVANTARI $1 PREDICT De aceea, credinta a fost descrisi de vechii P&rinti ai Bisericii, ca avaind sapte ochi, araténd prin aceasta puterea ei de discerna- mant, ca si faptul cd imbratiseaza Cunostinta deplina si fara gre- seal si ca e in stare de ingeptita lucrare a Sfantului Duh. in lega- turd cu ea s-a spus ci mintea intelege cele nevazute, dup’ cum ochiul priveste cele ce se vad. Caci mintea care iubeste pe Dum- nezeu este faclia care lumineaza sufletul si inima. Numai cel credincios intelege adeyarul inalt al celor spuse de marele Mitropolit rus Filaret al Moscovei, din veacul trecut: »Nici una dintre tainele intelepciunii lui Dumnezeu cea mai ascunsd nu trebuie s4 ne para straind sau cu totul transcendenta, ci in toata smerenia trebuie si adaptim cugetul nostru la contemplarea lu- crurilor dumnezeiesti”, Asadar, repetim: Ortodoxia nu se invata, se traieste. Dogma Sfintei Treimi, taina de nepatruns, de asemenea. Caci asa ne invaté Sfantul Maxim Marturisitorul, zicand: ,,Cel ce a primit ca forma a mintii cunostinta dumnezeiasca, in duh, cea din Virtuti, se zice c& patimeste cele dumnezeiesti, fiinded nu a primit si pe aceasta prin fire datorita existentei, ci prin har dupa partici- pare. lar cel ce n-a primit cunostinta cea din har, chiar de ar spune ceva ce fine de cunostinta, nu cunoaste din experienta intelesul a ceea ce spune, Caci invatarea simpla a unui lucru nu da cunostinta pe care o da deprinderea”. Cunoasterea religioasa e deci cunoasterea prin trairea adevaru- rilor ei. fn aceasta trdire mu se cuvine s& coboram tainele dumne- zeiesti la tiparele mintii noastre; se cade ca mintea noastra sa se innoiasca, facdndu-se prin credinta apti de a se ridica si de a primi adevarurile care o depasesc si care au fost descoperite de Dumnezeu si pastrate in Biseric&’. Ceea ce au experimentat traito- rii pe culmile duhovniciei se face astfel bunul comun al tuturor credinciosilor. Ca s& poata si impirtaseasca cei dintai aceste adevaruri care depasesc puterile omenesti, le-a trebuit o schimbare, 0 prefacere 29CUVANTARI $1 PREDICI sufleteasc’; aceasta se numeste pocdinta si este asemenea aceleia pe care dreptul Tov, in fata lui Dumnezeu 0 primeste cu smerenie, zicand: ,, Mdrturisesc, am vorbit fara sd injeleg, despre lucruri prea minunate pentru mine si pe care nu le stiu... Din vorbe auzi- sem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vézut. Drept aceea, md osdndesc si ma pocdiesc in praf $i cenusa!” (XLII, 3, 5-6). Cele ce stim despre Dumnezeu gi despre Sfanta Treime, le stim prin descoperire si cu masura; taina le invaluie. ,,Daca le intelegi, zice Fericitul Augustin, nu sunt acestea”. Din ele ni se descopera © parte in vederea mntuirii si in legdtura cu institutia mantuirii care este Biserica. Sa precizim: ce ne pot impartasi Sfintii Parinti si dascalii Bise- ricii privitor la Sfanta Treime, care locuieste in lumina cea ne- apropiata, mister mai presus de orice minte gi de orice cuvant? R&spundem: multe si minunate taine; ele ne lamuresc, la randul lor, printre altele taina Bisericii, toate insi ne sunt imp&rtasite nu spre potolirea degertei curiozitati omenesti, ci pentru folosul nos- tru sufletesc. Jar din bogatia lor eu nu voi aminti decat cateva, ac- centuand ca ele sunt grele de cuprins gi de infeles. in Sfanta Treime, Dumnezeu este unul fara sa fie singuratic, dupa cuvantul Sfantului Iarie. Dumnezeu e iubire — ne descopera Sfantul Evanghelist Ioan (oan X, 4, 8). Iubirea ¢ marea lege a universului, a celor create gi necreate, pus de Dumnezeu in toate. Atractia da putinta sa se formeze corpurile si lumea; iubirea sta la temelia familici. Iubirea ¢ bucuria de bucuria altuia si durerea de durerea altuia; e cea mai inalta simtire jertfelnica la care se poate inalta omul. Aceasta inseamna c& o persoana, singura in univers, nu poate avea iubire. Iubirea este comunitara. Ea cere existenta altor persoane, carora se impartaseste. De aceea, Dumnezeul cres- tin e intreit dupa persoane. Dumnezeu Tatil naste in fiinta Sa, in sanul Sau, in chip vesnic si de negrait, pe Fiul. Purcede, in acelasi chip, pe Sfantul Duh. Unitatea in pluralitate se face astfel, prin iubire, masura desa- varsirii tuturor lucrurilor firesti. 30CUVANTARI $1 PREDICL Fara existenta mai multor Persoane nu se poate intelege ferici- rea vegnica a lui Dumnezeu; 0 fericire care n-ar fi impartasita, ci ar mentine Persoana izolata, ca ghetarul nemiscat intr-o vesnica iarna — n-ar merita acest nume. Dumnezeul crestin este un Dum- nezeu-iubire, al iubirii care se impartaseste de la Persoana la Per- soand, de la Dumnezeu la creatie, care se revarsa in lume. Este iubirea si fericirea cea mai inalta, care isi gasesc implinirea in fe- ricirea altor persoane egale sau mai mici. Aceasta descoperire ne-a fost dat pentru ca sa intelegem pe de © parte misterul Bisericii insasi, iar pe de alta parte, pentru ca sa luam model de viata de la viata treimica, primita in noi. Astfel, Biserica este o prelungire a Sfintei Treimi in timp; viata ei este viata Bisericii. Un cugetator la cele inalte si dumnezeiesti a scris: ,.De treime se leaga Biserica, precum locasul de locuitor, templul de Dumne- zeu, cetatea de intemeietor. Aici trebuie si intelegem Biserica in- treagd compusa nu numai din aceasta parte a ei, care calatoreste inca pe pamant, de la R&sarit la Apus, ldudand numele Domnu- lui..., ci si din cealalta parte, care, in ceruri, de cand a fost creata, n-a incetat niciodata s& stea strans legat’i de Dumnezeu...” (Ferici- tul Augustin, Enchiridion, c. VIII). Biserica este 0 imitatie a firii dumnezeiesti. ntr-adevar, Domnul a zis: » Bu si Tatal una sun- tem”. $i sta scris de asemenea despre Tatil, despre Fiul si despre Sfantul Duh: ,,Acestia trei una sunt. Cine va putea crede ca aceasta unitate... asemenea tainelor ceresti, poate fi sfagiata in Biserica si ruptd de opozitia unor voinfe care nu se injeleg?” (Sfantul Ciprian, De Unitate Ecclesiae, V1). Cum se infaptuieste si se mentine aceasta unitate dumnezeiasca a Bisericii? Biserica traieste din viata dumnezeiasca a Prea Sfintei Treimi, impartasita prin har. Viata dumnezeiasca este viata unica a Bisericii impartasité unei multimi nenumarate de membri ai ei, este insdsi viata lui Dumnezeu care face din niste Ppacatosi prieteni ai lui Dumnezeu, neam al lui Dumnezeu si care formeaza din acesti fii ai lui Dumnezeu, dupa har, o familie dumnezeiasca. 31CUVANTARI SI PREDICI Biserica este, astfel, prelungirea Treimii pe pamént, dupa Sfin- tii Parinti. Dumnezeul crestinilor e Dumnezeul iubirii intre mai multe Persoane. E o deosebire ca de la cer la pamént intre zeii mincinosi ai pagdnilor, care se razboiau intre ei, si Dumnezeul cel adevarat al crestinilor, care este iubire suprafireasca, de negrait. In sobornicitatea Bisericii, ca si in Sfanta Treime, avem aceasta egalitate a parti cu totul: Treimea e una dupa fiinta si intreita dupa Persoane; Biserica este una si totusi nenumarate sunt mem- brele sale. Harul si sfinfenia ei este una pentru tofi si in toti, si cu totii for- mam un singur Trup, Trupul tainic al Domnului, Capul ei cel ne- vazut. Astfel, dupa modelul Sfintei Treimi, sobornicitatea Biseri- cii, pe care o marturisim in Crez, este plinitatea vietii dumneze- iesti, in comuniunea iubirii suprafiresti si in duhul libertatii de fii ai lui Dumnezeu. Este unirea tuturor cu totul, in trairea unicului adevar descoperit, formulat de soboarele a toata lumea crestina. Descoperirea aceasta priveste atét Biserica, cat si pe fiecare dintre noi, membrii Bisericii. Asa s-a rugat Domnul pentru noi, in ajunul Patimilor Sale mantuitoare: ,, Ardtat-am numele Tau oame- nilor, pe care Mi i-ai dat Mie, din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvéntul Téiu pazitu-l-am... Mult nu mai sunt in lume si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pdzeste-i intru numele Tau pe care Mi i-ai dat ca sa fie una, precum suntem si Noi... Dar nu numai pen- tru acestia MG rog, ci $i pentru cei ce vor crede in Mine dupa cu- vantul lor. Ca tofi sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, ca gi ei sé fie intru Noi, asa incat lumea sd creadé cum ca Tu M-ai trimis. $i marirea pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor ca sé fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca sa fie, in una, desdvarsitd, si sa cunoasca lumea cum ca Tu M-ai trimis si i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan XVII, 6, 11, 20-23). Aceeagi iubire si armonie trebuie sa existe gi intre noi gi semenii nostri si aceeasi iubire jertfelnici, dupi modelul Mantuitorului, 32CUVANTARI $1 PREDICI care din inaltimile cerului s-a coborat in chip de rob si a suferit batjocuri, patimi gi moarte pentru noi; aceeasi armonie, bundvoire si pace — conditia propasirii si a progresului sub toate formele! Biserica apostolica a dat aceasta priveliste unica de iubire si fraietate intre membrii aceluiasi Trup Tainic al Domnului si de armonie $i pace, pe care ne-o descrie Faptele Apostolilor, ca sa ramana model pentru crestinii tuturor veacurilor: Cei dintai cres- tini ,, stdruiau, se spune acolo, in invatatura Apostolilor, si in via- fa frateasca, in frangerea painilor $i in rugdciuni”’ (I, 42; 46). lata de ce izolarea de Sfanta noastra Biserica este ca plecarea albinei din stup si inseamna sortirea la moartea duhovniceasca a celui ce 0 face, Noi tofi formam un singur trup, iar madularul care nu mai face parte din organismul viu al Bisericii piere. laté acum alta fata a invataturii despre Sfanta Treime: Sfintii Parinti si dascali ai Bisericii crestine au adancit mai mult chipul petrecerii celor trei Persoane dumnezeiesti intr-o singura fiinta. Avand aceeasi fiinta, Ele se intrepatrund gi se inconjoara reciproc locuind una intr-alta. Viata dumnezeiasca treimica se arata astfel ca un ocean nemarginit avand trei centre, care se acopera unul pe altul, ca lumina unica a trei lampi dintr-o camera. Fiecare dintre cele trei Persoane imbratigeaza pe celelalte intru aceeasi iubire si cunoastere intr-o singura fiinté dumnezeiasca. De aceea, Mantuitorul aminteste despre Sine ca este una cu Ta- tal; El poate face minuni dumnezeiesti ca s% cunoasca lumea ca Ta- tal este in El si El in Tatal (loan X, 30, 38). lar Sfantul loan ina- intemergdtorul da aceasta marturie: »Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata: Fiul Unul Nascut, care este in sénul Tatélui, Acela a vorbit despre El” (Ioan I, 18). Despre Sfantul Duh ne invata Sfantul Apostol Pavel: ,, Duhul toate le cerceteaza, chiar st adan- curile lui Dumnezeu. Ca cine dintre oameni stie ale omului, Sara numai duhul omului care este in el: asa si ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, fara numai Duhul lui Dumnezeu. Iara noi n-am 33CUVANTARI SI PREDIC! primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sé cunoastem cele daruite noud de Dumnezeu” (I Corinteni II, 10-12). lubirea si cunoasterea suprafireascd a Persoanelor Sfintei Tre- imi are temeiul in unitatea de fiinta si de viata. Ele riman modelul deapururi neajuns al oricare’ impartasiri de viata religioas’. $i in Biserica este o intrepatrundere si o unitate suprafireasca a membrelor ei, persoane deosebite, avand 0 fire dumnezeiasca uni- ca. Caci aici firea noastra se uneste cu firea dumnezeiasca, prin Sfintele Taine, in Persoana a doua a Sfintei Treimi, Capul nevazut al Bisericii. in acest fel, persoanele omenesti unesc firea lor crea- ta, care le deosebeste una de alta, cu firea cea necreata, una cu ha- rul dumnezeiesc. Multimea nesfarsité a membrelor Bisericii are una si aceeasi fire dumnezeiasca. Ele au o impartagire comuna, intr-un Domn, o credinta si un Botez, in unitatea de credin{a si de viata dumnezeiasca. Un stra- vechi scriitor crestin a descris in chip minunat aceasta unitate su- prafireascd a credinciosilor, prin iubirea suprafireasca, zicand unui frate in Hristos: ,,Tu-mi esti prezent, si in rugaciunea ta si eu iti sunt prezent. Nu fii mirat c& zic: prezent. Caci daca ma iubesti si daca, fiindea sunt chipul lui Dumnezeu ma iubesti, si eu iti sunt tot atat de prezent, precum iti esti tie insuti. Tot ceea ce esti dupa fiinta, si eu sunt. Caci orice suflet rational este intr-adevar chipul lui Dumnezeu. Aga incat cel care cauta in sine chipul lui Dumne- zeu cauté acolo tot atat pe aproapele sau ca gi pe sine insusi, si cel care il afla in sine pentru cA I-a cautat acolo, il cunoaste asa cum este in orice om... Daca deci tu te vezi, ma vezi si pe mine, care nu sunt altceva decat tine; si dac& iubesti chipul lui Dumnezeu, ma iubesti pe mine, chip al lui Dumnezeu, si la randul meu si eu te iubesc, iubind pe Dumnezeu. Astfel, ciutand acelasi lucru, na- zuind, suntem deapururi prezenti unul pentru altul in Dumnezeu, in care ne iubim”. Acum, dupa ce am pitruns ,,pe cat ni se cidea”, adevarul tainic despre unimea in Treime si Treimea in unime si am inteles dupa 34CUVANTARI $I PREDICI putere intrepatrunderea Persoanelor Sfintei Treimi intru o singura fiinta, sé ne amintim ca omul are in sine ,,chipul lui Dumnezeu” si cA cele trei functiuni ale sufletului nostru sunt imaginea Prea Sfin- tei Treimi. Oricét am fi noi de decazuti din punct de vedere du- hovnicesc, purtam in noi aceasta putere de a ne reface, purtam in noi imaginea Prea Sfintei Treimi, si putem reface gi ,,chipul lui Dumnezeu” in noi, pana la o adevarata ,,asemanare”. intr-adevar, Dumnezeu facand omul dupa chipul Sau, a ldsat in sufletul nostru o rasfrangere a propriei vieti dumnezeiesti. Cele trei functiuni sufletesti nu sunt trei parti, ci trei puteri ale aceluiagi su- flet; sunt imaginea, nedesavarsita, fara indoiala, dar cea mai desi- varsita din cele create, a deosebirii celor trei Persoane dumneze- iesti in unitatea fiintei. Daca ,,chipul” ar fi cu totul acoperit de fu- ninginea patimilor si de zgura pacatului, inc ne mai este cu putinta s4-] spalam cu ajutorul dumnezeiescului har gi s&-l aducem din nou la asemanarea cu Dumnezeu cat ne aflam in aceasta viata: ,, Venifi sa stam impreund la judecata — zice Domnul (prin rostul profetului Isaia I, 18). De vor fi pdcatele voastre cum e cdrmdzul, ca zépada le voi albi; si de vor fi ca purpura, ca léna albé le voi face!””. Sfintii pustiei au aratat in felurite descrieri cum se ajunge la re- facerea chipului pani la o adevaraté asem&nare cu Dumnezeu. »C4nd incepe sa guste intru multa simtire din dulceata Prea Sfan- tului Duh, scrie Sfantul Diadoh al Foticeii, datori suntem sa stim ca incepe harul sa zugraveasca, asa zicand, peste chip, asemana- rea. Caci precum zugravii desemneaza intai cu o singura culoare figura omului, apoi inflorind putin cate putin culoarea prin culoa- re, scot la aratare chipul viu al celui zugravit pana la firele paru- lui, asa si Sfantul Har al lui Dumnezeu readuce intai prin Botez »chipul” omului la forma in care era cand a fost facut; iar cand ne vede dorind cu toata hotararea frumusetea ,,asem&narii” si stand goi si fara frica in atelierul lui, infloreste o virtute prin alta gi inal- ta chipul sufletului din stralucire in stralucire, dandu-i pecetea »asemanarii”. Prin refacerea ,,chipului lui Dumnezeu” in noi, na- 35CUVANTARI $I PREDICI zuim s& redam stralucirea imaginii Sfintei Treimi in sufletul nos- tru asa incat el s& iradieze in afara. Aceasta este cu putinta prin credinta si fapte bune, in impreund-lucrarea cu harul dumneze- iesc: ,,Aga sd lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incdt sd vadé faptele voasire cele bune si sa mareascé pe Tatal vostru carele este in ceruri”. Imaginea Sfintei Treimi in sufletul nostru va avea o iradiere in afara cu atat mai puternica, cu cat mintea noastra va fi mai lumi- nata de harul dumnezeiesc si cu cat, in aceast lumina, voia noas- tra se va incorda spre implinirea cu prisosinta a celor necesare gi de folos propagirii noastre si a semenilor nostri, pe taram duhov- nicesc si material, si cu cat simtirea noastri va imbratisa cu o iubire mai puternicd pe Dumnezeu si creaturile Sale, fratii si semenii nostri. »Voi indrazniti s4 cugetati si sa invatati cele cu neputinta!” Asa scriau Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie de Nyssa lui Eu- nomie ereticul. Era strigatul celui care voieste s& adapteze invafatu- ra suprafireasca cu sine, cu puterile sale firesti, reduse. Sfintii Pa- rinti ne invata, dimpotriva, asa cum am vazut, ei ne talcuiesc, din Descoperirea dumnezeiasca, multe taine; to! ce am primit ins& are legatura cu viata noastra proprie, cu mantuire. noastra, cu Biserica. Dumnezeu nu ne-a descoperit nimic, precum am vazut, pentru sa- tisfacerea desartei noastre curiozitati omenesti, ci totul ne-a fost dat in vederea mantuirii. $i tot ce este descoperit este o lumina in calea vietii crestinismului. Crestinismul nu ¢ numai cunostinta, ci este viata, dar viaté dumnezeiasca; este ,,Filozofia faptelor” dupa Sfintii P&rinti. »Filozofeazd cu fapta despre voia omului si despre rasplata lui Dumnezeu! — ne invata Sfantul Marcu Ascetul. Caci stiinta nu e mai infeleaptd sau mai folositoare decat fapta”. lata de ce, cand unii Sfinti Parinti au vrut sa sondeze abisul tai- nei Sfintei Treimi au fost opriti; Traditia ne spune ca Fericitul Au- gustin a fost smerit de un inger, care i-a amintit si nu depaseasca 36CUVANTARI 51 PREDICI bornele puse mintii omenesti. Multumind, dar, lui Dumnezeu pen- tru cele descoperite spre mantuirea noastra a celor supusi pacatu- lui, si nu uitim ca ,,invatitura ce ne-a dat Hristos covarseste toate invataturile Sfintilor; si cel ce ar avea duhul Lui ar afla mana ascunsa in ea. Dar se intémpla ca multi din cei ce aud Evanghelia putin se misc& cu inima, pentru ca le lipseste duhul lui Hristos. Cine vrea sa inteleagd deplin invatitura Lui si s afle dulceata in ea, acela trebuie s@ se sArguiascd a-si forma viata in Hristos. (Caci altfel) ce-ti foloseste (faptul ca) cu cuvinte inalte ai dogma- tiza despre (Sfanta) Treime, daca n-ai smerenie, fara de care nu poti si placi Treimii’” — ne intreaba stravechea carte intitulata »Urmarea lui Hristos”. Cu adevarat, vorbele mari nu fac pe sfant si pe drept, ci viata cea plina de fapte bune place lui Dumnezeu. Acestea sunt gandurile pentru infaptuirea cdrora s& ne ajute Dumnezeu Cel in Treime laudat si preamarit, adic Tatal, Fiul si Sfantul Duh, acum si deapururea. Amin! Prof. Nicolae ChitescuCuvant la Schimbarea la Fata (Glasut Bisericii nr, 6-9, 1980, pp. 493-497) »Astazi Hristos in Muntele Taborului, stra- lucind luminos cu dumnezeiasca raza, si-a golit chipul si a umplut de razé dumnezeiascdé pe ucenicti Séi, de Lumina purtatoare de bucu- rie’. (Mineiul pe august) ga am ascultat cantandu-se din laudele de preamarire, aduse Mantuitorului, astazi, cand Sfanta noastra Biserica pomeneste $i praznuieste de pe culmea Taborului a Dom- nului Dumnezeul nostru lisus Hristos: Schimbarea la Fata. Asa s-a cantat $i se va canta de-a pururi Dumnezeului si Mantuitorului nostru, cat timp va dainui peste veacuri crestinatatea. SA ne inal- {am inimile pline de evlavie catre Muntele slavitei straluciri a Fe- tei Domnului, care a binevoit a ne arata, mai inainte, prea lumi- noasa minune a Invierii Sale. Astazi e praznicul garantiei rascum- pararii neamului omenesc de sub blestemul pacatului stramosesc; arvuna si prevestirea biruintei Domnului asupra mortii. Astizi e praznicul Celui ce este Lumina mai inainte de soare, care pe Muntele Taborului, cu taina chipul Sfintei Treimi |-a aratat. E praznicul caruia Sfanta Biserica crestind cu inalta cinste, i-a ase- zat pomenirea in tron de praznic imparatesc. Praznuind amintirea Schimbarii la Faté a Domnului nostra lisus Hristos, ne inchinam si marturisim ci Cel ce si-a golit chipul de slava Cerului, si s-a ficut Om, in chip de rob, smerindu-se mai mult decat omul, este ,,Fiul lui Dumnezeu”, Unul-Nascut, care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina din Lumina, 38CUVANTARI $I PREDICT Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, niscut iar nu facut: Cel de o fiinté cu Tatal, prin care toate s-au facut”. $i pe care, inca invaluit i in stralucitoarea lumina a norului de pe Tabor, Dum- nezeu-Tat&l fl face cunoscut lumii prin glasul Sau din ceruri, marturisind: ,,Acesta este Cel pe care L-am nascut fara striciciune din pantece mai inainte de luceafar, Fiul Meu cel iubit pe Care L-am trimis si mantuiasca pe cei ce se boteaz’ in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, si marturisesc cu credinta ca nddess partité este stapanirea Dumnezeirii: pe Acesta ascultati-L” (ine- iul pe august). O, daca s-ar putea face din fiecare cuvant un toiag inflorit, din fiecare slova o lacrima cristalina, lacrima bucuriei purtatoare de lumina! ins& nu. Caci limba este slaba si graiul fara putere. Nici un cuvant omenesc nu va fi in stare si marturiseasca despre toata maretia prea sfant& a stralucirii Dumnezeiesti a Domnului pe cul- mea Taborului. Fiindca Cel ce a despartit lumina de intuneric si a numit lumina ziua, iar intunericul noapte este izvorul luminii. Este ,.Lumina cea adevarata care lumineazd pe tot omul” (loan 1, 9). El insugi s-a invaluit in slava unei strdluciri de lumina pe care marginitele noastre graiuri nu o pot cuprinde. Cum am putea cuprinde cu méarginitele noastre graiuri Schim- barea la Fati a Domnului, cand fata Lui a stralucit ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca zipada? insisi ucenicii Domnu- lui, Petru, Iacob si Ioan, s-au inspaimantat foarte si au cazut cu fata la pamant, vazand minunea de pe Tabor. Sau ce cuvant ome- nesc ar fi in stare sa poarte povara sfanta de preamarire a Celui ce este Lumina ce se revarsd peste cei drepti si bucurie peste cei cu- rati cu inima? Cu ce cantiri de laud’ vom preamari pe ,, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pécatul lumii” (loan 1, 27), despre Cel ce Joan Botezatorul a zis: ,, Eu nu sunt vrednic sa-I dezleg curea- ua incdltamintei?” (loan I, 27). Cu ce cantiri vom psalmodia Domnului Dumnezeului nostru lisus Hristos, Cel ce este Lumina mai inainte de soare, care trupeste a vietuit pe pamént gi mai ina- inte de Cruce? El este raza cea adevarata din fiinta Tatalui Ceresc, eh]CUVANTARI $1 PREDIC! Cel ce stapaneste peste cei vii si peste cei morti. Cu ce cantiri du- hovnicesti vom putea preamari pe Fiul Cel fara de tat’ pamantese din Fecioara, care prin parintescul glas ceresc a fost marturisit Dumnezeu si Om. Acelasi si in veci, petrecdnd cu noi fara schim- bare? Cu ce cantari vom putea lauda, dup vrednicie, pe Domnul gsi Dumnezeul nostru, care a binevoit s& faci din inaltimea Tabo- rului una din treptele de safir ale scarii Sale, sprijinita intre cer gi pamént, pentru a nu trece din moarte la viati si de pe pamant la cer? Cu ce cantari duhovnicesti vom putea preamari pe Cel ce este intru Lumina cea pururea fiitoare, si ca un soare al dreptatii, tuturor viata daruind? Cu ce cantari de biruinté vom putea glasui in laude pe Cel ce a pradat iadul gi a daruit mortilor viaté vesnica? Cu ce cantari vom putea incununa pe Cel ce, astizi, schimban- du-Se la Fat& in Muntele Taborului, si-a aratat frumusetea chipu- lui dumnezeiesc ce 0 avea mai inainte, ridicdnd intru Sine fiinta omeneasca? C&ci, iata, din vremurile cind umbla pe paimént invatind oa- menii si pana astazi, toata crestinitatea [I adora, toate sufletele se umplu de dulceata faptelor Lui. Veniti de vedeti faptele marete ale Domnului, minunile pe care Le-a facut pe pimant: El a stavilit puterea demonilor, a dat odihna celor indraciti, grai celor muti, auz celor surzi, si din Lumina Sa a facut pe orbi si vada lumina. Prin El schiopii umbla, leprogii se curati, bolnavii se tamaduiesc si ca un izvor de viata, mortii inviaza. El este stapanul vietii si doctorul sufletelor si trupurilor. De cata staruinta sarbatoreasca gi de ce ghirlandd de rugaciuni este vrednicd pomenirea Schimbarii la Faté a Domnului! Acum mai bine de o mie noua sute de ani au adorat lumina de pe Tabor trei dintre ucenicii Domnului. Astazi milioane de crestini de pe globul pamantesc, de Ja un capat la altul, sorb si traiesc din aroma evanghelicestilor Sale invataturi. Toate varstele: tanarul si batra- nul, toate starile: taranul si ordgeanul, bogatul si saracul, omul simplu si intelectualul, tofi laolalta aduc Domnului si Mantuitoru- lui nostru lisus Hristos prinos de rugaciune la sfintele Lui altare, 40CUVANTARI $1 PREDIC! unde de-a pururi cuvantul Evangheliei, ca o flacdra nestinsa, lu- mineaza cararile celor ce cred si-L adora. Clopotele miilor si miilor de biserici ale crestinatatii, vegheate de MAntuitorul, Cel ce sade sus in ceruri de-a dreapta Tatalui si aici impreuna cu noi nevazut este de fata la sfantul altar, duc vesti de preamarire si adorare peste limbile pamantului, peste veacuri, ca un rug aprins neincetat de lauda si speranta. $i de unde acest val de evlavie si inchinare mereu crescénd si atat de fierbinte? R&spunsul ni-I da numai dragostea cea nemarginita a lui Hristos care a patimit fiind fara de pacat, a murit fiind nemuritor, a inviat din morti ca sa ridice pe cel cdzut, si inalte pe cel osandit si sa in- dumnezeiasca omenirea. in Muntele Taborului, Mantuitorul S-a Schimbat la Fata, avand cu Sine si pe alegsii Sai, ucenicii Petru, Iacob si Ioan, arataéndu-le ca, de vor straluci cu multimea virtutiilor, se vor invrednici si de dumnezeiasca slava. $i vorbind impreuna cu Moise si Ilie, Hristos a aratat cd este stapan peste cei vii si peste cei morti, ci El a grait ,» odinioara in multe randuri si in multe chipuri” (Evrei, 1, 4), prin Lege si prooroci, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei lui Dum- nezeu. Pe El, Dumnezeu-Tatal ,,L-a pus mostenitor a toate prin care a facut si veacurile" (Evrei I, 2). ,,Caci cdruia dintre ingeri t-a zis Dumnezeu vreodata: Fiul Meu esti Tu, Eu Astazi Te-am nascut; si iardsi: Eu voi fi Lui, Tata si El imi va fi Mie fiu?... Si iarasi El zice: Si sa se inchine Lui tofi ingerii lui Dumnezeu“ (Evrei I, 5-6). Si caruia dintre ingeri zis-a Dumnezeu vreodata: .ezi de-a dreapta Mea panda cand voi pune pe vréjmasii tdi as- ternut picioarelor tale? Ingerii oare nu sunt tofi duhuri slujitoare, trimisi ca sa slujeascd, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantui- rii?” (Evrei I, 13-14). in lumina prea stralucitoare a Taborului, Domnul S-a Schimbat la Fata inaintea ucenicilor Sai, asa incét Fata Lui a stralucit ca soarele, iar vesmintele Lui ca Lumina. Acesta este un fapt plin de taina, petrecut in cel din urma an al vietii Domnului intre oameni pe pimant. Domnul porunceste celor trei ucenici, martori ai trans- 41CUVANTARI $1 PREDICI figurarii Sale, zicand: ,, Nimdnui sd nu spunefi ce afi vazut, pana cand Fiul Omului se va scula din morti” (Matei XVII, 9). Uceni- cii, vazind lumina in care a fost invaluit Domnul nostru in ora aceea de slava, ,,au cizut cu fata la pamant si s-au spdiméntat foarte”. Atat de mare teama a produs asupra lor aceast& nemaiva- zata lumina! Domnul ji scoala de la pamant, le intareste inimile si cu raza fiintei Sale Dumnezeiesti fi lumineaz& si inteleaga si stralucirea invierii Sale! Dar ce fel de lumina este aceasta care invaluie pe Domnul pe culmea Taborului, incat ucenicii s-au ascuns cu fetele la pamant? Este aceea in care Dumnezeu s-a aratat oamenilor Sai alesi in vre- murile de demult: e rugul ce ardea cu valvataie si nu se mistuia (lesire III, 2), ¢ stalpul de foc ce lumina calea lui Israel prin pustie (Iesire XIII, 21), e fulgerul de lumina ce a zguduit Sinaiul la darea Legii (lesire XIX, 16; XX, 18), e lumina ce strilucea pe fata lui Moise, avand in mana tablele Legii (lesire XXXIV, 29, 35), e lu- mina care dintru inceput era la Dumnezeu (Ioan I, 2), Lumina care nu este asemenea nici luminii solare, nici asemenea vreunei alte lumini, ci deosebit si mai presus de orice alt& lumina, e lu- mina care lumineazd in intuneric gi intunericul nu a cuprins-o (Ioan I, 5), e lumina cea adevarata care lumineazad pe tot omul, care vine in lume (Ioan I, 9), e lumina lumii, dupa cum insusi Hristos, zice despre Sine: ,,£u sunt lumina lumii; Cel ce imi ur- meaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (loan VIII, 12). Dar mai este gi vreo alti lumina, ar putea sa ne intrebe cineva? Da, este si lumina mintii care ne dezvaluie toate tainele naturii si ale viefii trupesti. Prin lumina aceasta omul ajunge s4 stapAneasca tot mai multe elemente ale cosmosului. Asupra mintii oamenilor Dumnezeu a revarsat cele mai alese daruri si nenumarate binecu- vantari. $i parcd niciodata n-a fost un timp ca acesta! Lumina de Sus S-a revarsat in torente de valuri asupra mintii omului, risipind tot intunericul veacurilor trecute cu o iuteala uluitoare. inlesnirile, usurintele gi tot soiul de lucruri ajutétoare sunt in asa fel la inde- 42CUVANTARI SI PREDIC! mana omului, incat oricare dintre oameni se poate impartasi de ele. Veacul acesta nu-si are seaman in istorie. E veacul luminii abundente! E veacul luminii cand omul a ajuns ,,sd-si facd cuibul printre stele” (Avdie I, 3-4), E veacul cand omul a pus piciorul si a drumetit pe luminatorul noptii, pe luna. Dar sa ia seama ca nu cumva trufia inimii sa-] amageasca. Dac& lumina mintii il ajuté s4 descopere tainele universului, sa le inteleaga, lumina dumnezeiasca nu numai ca descopera intele- sul lumii, dar este izvorul existentei, este creatoarea a tot ce exist& si are viata si gandire. Lumina mintii nu-i decat o rasfrangere pa- lid& a luminii dumnezeiesti. In limba dumnezeiasca igi afla odihna mintea, inima gi sufletul omului; ea este izvorul nesecat al fapturii sale. intelepciunea dumnezeiasca plasmuieste lumea si pe om; prin ea omul se implineste, se transfigureaza, devine chipul gi ase- manarea lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu care este lumina si se revarsa in lume. Fara lumina dumnezeiascé omul este un opait pa- lid care se pierde in imensitatea universului. Prin lumina dumne- zeiascé omul devine un soare duhovnicesc la lumina caruia toate tresalta. O, cat de mareata este privelistea unui sfant peste care se revarsa lumina dumnezeiascd, El sta transfigurat la Sfantul Altar sub lumi- na dumnezeiasca. Caci, iat, pe altarele Bisericii lui Hristos au li- turghisit sfintii cu fata acoperita de lumina. Despre Sfantul Simeon Noul Cuvantator de Dumnezeu se istoriseste ca, ori de cAte ori slu- jea la Altarul Domnului, cel ce se afla langa el... nu putea s& pri- veasca spre stralucirea fetei sale, c&ci un nor luminos il acoperea pe cnd sta in picioare la Sfantul Altar. Lumina aceasta ni s-a des- coperit 0 daté pentru totdeauna pe Muntele Tabor si a inundat lu- mea prin invierea lui Hristos, De atunci mereu, mereu, mii si mili- oane de suflete au fost plasmuite din nou, au fost straluminate de puterile luminii dumnezeiesti. Din vremea aceea sufletul omenirii a devenit un Tabor etern si istoria ei o inviere de-a pururi. Aceasta este lumina: ,,lumina mai luminoas& cu mult mai mult decat razele soarelui, in Tabor stralucind Hristos, ne-a luminat si 43CUVANTARI SI PREDIC! pe noi” (Mineiul pe august), lumina care s-a aratat in lume, din care izvoraste orice lumina, lumina dumnezeiasca care a stralucit si straluceste in Hristos, lumina chipului Domnului, care risare de-a pururi simtirii $i dragostei noastre crestine, pe oceanul framéntat al zilelor de fata, ca lumina binecuvantata a farului care vesteste {ar- mul mantuirii. Lumina aceasta a farului luminos de pe culmea Ta- borului n-o poate vedea oricine, ci numai acei ce cred, acei ce sunt in lumina. ,, Cat aveti lumina, a zis Mantuitorul, credeti in lumind, ca sa fifi fii ai Luminii” (loan X11, 36). Dupa& cum lumina soarelui Nn-O poate avea decat cel ce este in lumina lui, tot aga si lumina dumnezeiasca n-o pot avea, nu se pot bucura de ea decat acei ce sunt in lumina divina si au ochii sufletului neintunecati. O, vai de acei ale caror suflete duc lipsa de lumina! Daca exista ceva mai sfasietor decat un trup care se pierde din lipsd de lumina, apoi e si un suflet care se stinge din lipsa Luminii lui Hristos. $i ca s4 nu ducem lipsa de Lumina Domnului, sa ne insusim ruga Sfan- tului Apostol Petru si si zicem: ,,Doamne, bine este noud sa fim ici; daca voiesti, voi face aici trei colibe” (Matei XVII, 4; Marcu, IX, 5; Luca, IX, 33). $i din ce vom impleti Domnului colibe, care sa-L retina lang noi? Aceasta o stim si o simtim cu totii! Din duh umilit, inima infranta si smerita, din ganduri curate, viata fara pri- hana, din credinta nezdruncinata si din toate acele fapte care izvo- rasc din dragostea crestina gi nu seacd niciodata! Doamne, Cela ce in Muntele Taborului Te-ai schimbat la Fata intru slava si ai aratat ucenicilor Tai marirea Dumnezeirii Tale, lumineaza-ne si pe noi cu Lumina Slavei Tale celei neapropiate, gine indrepteaza la cdrarea poruncilor Tale, si ne fa vrednici mos- teni ai imparatiei Tale celei fara de sfarsit, ca un Bun gi iubitor de oameni. Amin. Pr. Prof. Nicolae CiudinCuyant la {naltarea Sfintei Cruci (Glasul Bisericii nr. 8-9, 1956, pp. 405-408) [= cele zece sarbatori anuale ale Bisericii noastre, numite domnesti sau imparatesti, inchinate preamaririi Domnului nostru lisus Hristos, se numara si sarbatoarea Sfintei Cruci, pe care o sarbatorim cu deosebit& solemnitate in fiecare an, la 14 septembrie. Crucea, cinstitul si de viata facatorul lemn pe care MAntuitorul lumii gi-a dat viata ca jertf{ suprema pentru rascumpararea nea- mului omenesc de sub robia pacatului, a fost totdeauna in ochii crestinilor cel mai de cinste semn gsi simbol, pecetea deosebita a Legii celei noi si obiectul venerarii celei mai adanci. De la ince- putul Bisericii crestine s-au legat de cuvantul cruce cele mai inalte cugetari religioase si morale, atat cu privire la cultul crestin din sfintele biserici, cat si cu privire la viata crestina peste tot. Sfintii Parinti ai Bisericii au vazut si au inteles crucea preinchi- puita in Vechiul Testament, in binecuvantarea lui Iacob, cu aman- doua mainile, in toiagul lui Moise cu care a lovit in chip de cruce Marea Rosie, in toiagul lui Aaron gi inc& in alte semne felurite (sarpele de arama etc.). Mantuitorul, in cuvintele Sale, a intrebuintat de mai multe ori cuvantul cruce intr-un inteles mai inalt, ca: icoana a suferintelor suportate cu barbatie pentru cauza evanghelici prin lepadarea de sine si prin neintrerupt rabdare pentru biruinta piedicilor puse in cale (Matei X, 38; XVI, 24). Sfintii ucenici si apostoli ai Domnului nu cunosteau mai mare lauda dec&t crucea Domnului, si géndirea de c&petenie a tuturor predicilor lor era lisus Hristos cel rastignit. Parintii care au urmat nemijlocit Apostolilor, parintii apostolici $i scriitori bisericesti din 45CUVANTARI $I PREDICI primele veacuri au intrebuintat cuvantul cruce foarte des, in scrie- rile lor, lamurind intelesul, valoarea si autoritatea invataturilor adanci legate de ea. Asa se explica cum semnul crucii a intrat chiar de la inceputul crestinismului in datinile si viata credinciosilor, care folosese semnul crucii la rugiciune si aproape la toate actiunile obisnuite ale vietii. Un scriitor bisericesc de la sfarsitul veacului II si inceputul veacului Ill, Tertulian, scrie intr-un loc: ,,Noi crestinii ne insem- nam fruntile noastre cu semnul crucii la fiecare pas, in fiecare moment, la intrare gi la iesire, la imbracare gi la spiilare, la mas& si merg4nd la culcare”. Semnul crucii ii clauzea pe bunii crestini in toat& viata lor, de la nastere pana la mormant. CAnd se botezau si se cununau, erau insemnati si binecuvantati de preot cu Sfanta Cruce. Cand treceau in viata de dincolo, li se punea la cap o cruce, ca semn ca au trait cregtineste $i au purtat cu vrednicie crucea lor in viata. Semnul Sfintei Cruci a fost cinstit cu adanca evlavie din clipa cand Mantuitorul si-a varsat scump sangele Sdu pentru mantuirea noastra. Dintru inceput, cultul crucii se sivarsea in taina, din pricina persecutiilor paganilor. Mai tarziu, la inceputul veacului al IV-lea, dupa ce Biserica crestina si-a aflat pacea sub Sfantul Constantin cel Mare, cultul crucii a devenit public gi s-a dezvoltat in toata stralu- cirea, S-au agezat apoi zile deosebite pentru praznuirea ei. Sarbatoarea de astazi a fost agezat& de Sfintii Parinti in aminti- rea a doua imprejurari insemnate din istoria Bisericii lui Hristos: aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit lisus si intoarcerea ei din Persia, unde a fost rapita. lata pe scurt imprejurarile care au prilejuit asezarea sarbatorii de astazi: in anul 312, Constantin cel Mare se afla in razboi cu Maxentiu pentru stapanirea imparatiei romane. Sfantul Constantin cel Mare ca gi tatal séu Constantin Cloru aratau bundvointa fat de crestini si le luau apararea impotriva dusmanilor lor. in ostirea lui Con- 46CUVANTARI SI PREDICI stantin cel Mare se aflau multi crestini, dar fata de oastea cea mare a lui Maxentiu ostirea lui Constantin era cu mult mai mica Intr-o zi, ne spune istoricul Eusebiu, imp&ratului Constantin, care era ingrijorat de soarta razboiului, i s-a aratat pe cer semnul cru- cii, avand o inscriptie in jurul ei formata din cuvintele: ,,Prin aceasta vei invinge”’. in noaptea aceleasi zile s-a aratat Sfantului Constantin Insusi Mantuitorul si i-a poruncit si foloseascé crucea drept semn pe steaguri in fruntea ostirii, Domnul |-a asigurat apoi ca prin puterea semnului crucii va birui pe vrajmasii sai. Constantin, ascultand de porunca Domnului, a facut intocmai gi astfel a cAgtigat biruind asupra lui Maxentiu. De acum inainte Sfantul Constantin si-a indreptat privirile tot mai mult catre cres- tini si a simtit deosebitd evlavie pentru lemnul patimilor gi a mor- tii Domnului. Mama impratului, Sfanta Elena, simtea multa atra- gere pentru invatatura sfintei Evanghelii si avea adanca intelegere pentru jertfa cea mare de pe cruce. Ea dorea fierbinte si pageasca pe urmele Dumnezeiescului Rastignit, si descopere mormantul si sa afle crucea, jertfelnicul mantuirii noastre. in anul 320, Sfanta Elena, in intelegere cu fiul sau Constantin, a plecat la Terusalim cu scopul de a-si implini dorinta ei fierbinte. Dup& multe sipaturi si osteneli, intr-adevar s-a descoperit morman- tul Domnului si aproape de el si crucea pe care El a fost rastignit. Cine ar putea descrie bucuria sfintei in clipa vederii cinstitului si de viati ficdtorul lemn pe care s-a varsat sangele Fiului lui Dumne- zeu? Cu evlavie adénca, impodobind crucea cu argint, ea a predat spre pastrare cea mai mare parte din ea Sfantului Macarie, episco- pul lerusalimului, iar o parte mai mica a trimis-o ca dar nepretuit fiului sau Constantin, la Constantinopol. Pe locul unde a fost mor- mantul Domnului, Sfintii Constantin si Elena au ridicat Biserica invierii, care a fost ispriviti in anul 335. Sfintirea ei s-a facut in acelasi an, la 13 septembrie, de fata fiind un mare numér de epis- copi, invitati la sfintire de imparatul Constantin. Cu prilejul sfintirii bisericii, a doua zi, la 14 septembrie, episcopul Ierusalimului, Sfan- 47CUVANTARI SI PREDICI tul Macarie, a arditat in chip solemn cinstitul lemn al crucii, inalfan- du-I pe amyon in vazul tuturor, spre venerare. Credinciosii, adunati in numar mare, vazand crucea Domnului, s-au inchinat cu adancd evlavie, preamarind pe Domnul care a murit pe ea si implorand ajutorul Lui, rostind: »Doamne, miluieste-ne”, De la aceasta impre- jurare a primit sarbatoarea de astizi numirea de .Andltarea Sfintei Cruci”. $i tot aceasté imprejurare a dat prilej la toate acele rugi- ciuni, cAntari, inchinaciuni gi sdrutari care se fac in bisericile noas- tre, in aceasta zi, inaintea chipului Sfintei Cruci. A doua intamplare legata de sirbatoarea de astizi este intoarcerea Sfintei Cruci a Domnului dupa ce a fost rapita de persi in anul 614, Dupa 14 ani de la rapirea ei, Heraclie, imparatul din Constant- inopol, a biruit pe persi si i-a silit s& inapoieze cinstitul lemn al crucii. La anul 629, tot in ziua de 14 septembrie, cu mare solem- nitate si procesiune a fost adusa crucea din nou la Terusalim in biserica Invierii, ca sa fie venerata dupa vechile datini. Sarbatoarea Indltarii Sfintei Cruci este praznic de bucurie, pen- tru ca prin ea a fost biruita puterea vrajmasului diavol si prin ea am fost rascumparati de la moartea cea vesnica. Ziua de 14 sep- tembrie este o sirbatoare de post si de cainta, fiindcd semnul cru- cii pururea ne aduce aminte de suferintele Domnului gi de jertfa cea mantuitoare pentru pacatele noastre. Jubiti credinciosi! Cinstind lemnul cel de viata facator al Crucii pe care s-a jertfit Domnul, noi cinstim in acelasi timp si infatisa- rile felurite ale acestei cruci pe care este zugravit de cele mai mul- te ori chipul Mantuitorului. Aducem cult si cinstim indeobste sfintele icoane fiindca ele sunt infaitisiri sau semne, care desteapta in noi amintirea sfintelor persoane care sunt inchipuite pe ele. Cu atat mai mult se desteapta in noi amintirea vie a Aceluia care ne-a iubit aga de mult incat si-a dat viata pentru noi (Galateni II, 20), ori de cate ori privim icoana Domnului nostru lisus Hristos, ris- tignit pe Sfanta Cruce. lata temeiul de ordin firesc care lamureste si indreptateste cul- tul Sfintei Cruci nu numai cea reald pe care s-a jertfit Domnul, dar 48