1

Verbe contrase - contragerea vocalelor

Numeroase verbe în -ω se contrag. Dacă tema prezentului se termină în vocalele -α, -ε, -ο (νικά-ω = a
învinge; καλέ-ω = a chema, a numi; δηλό-ω = a arăta, a indica), vor apărea contrageri între aceste vocale finale
din temă și terminații (care încep, de asemenea, cu vocale):

νικά-ομεν > νικῶμεν

καλέ-ομεν > καλοῦμεν
δηλό-ομεν> δηλοῦμεν

1. VOCALĂ SIMPLĂ + VOCALĂ SIMPLĂ; în urma contragerii rezultă o vocală lungă sau un diftong:
Verbe care au tema prezentului terminată în vocala -α:
α+ (ε, η) > ᾱ
α+ (ο, ω) > ω
Verbe care au tema prezentului terminată în vocala -ε:
ε+ε > ει
ε+η > η
ε+ο > ου
ε+ω > ω
Verbe care au tema prezentului terminată în vocala -ο:
ο+ε > ου
ο+ο > ου
ο+η > ω
ο+ω > ω

2. VOCALĂ SIMPLĂ + DIFTONG în ι; vocala simplă se contrage cu prima din cele două vocale ale
diftongului:
Verbe care au tema prezentului terminată în vocala -α:
α+ει > ᾳ
α+ῃ > ᾳ
α+οι > ῳ
α+ου > ω
Verbe care au tema prezentului terminată în vocala -ε:
ε+ει > ει
ε+ ου > ου
ε+ ῃ > ῃ
ε+ οι > οι
Verbe care au tema prezentului terminată în vocala -ο:
ο+ου > ου
ο+ ει > οι
ο+ ῃ > οι
ο+ οι > οι
 2

Verbe contrase – indicativ prezent

Dicționarele vă furnizează un reper suplimentar pentru depistarea verbelor contrase prin indicarea
contragerii care are loc la persoana I, singular, a indicativului prezent:

ἀνθολογέω-ῶ = a culege flori.

βουκολέω-ῶ = a duce boii, caprele la păscut.
γαμέω-ῶ = a se căsători.
δηλέω-ῶ = a răni, a distruge, a afecta.
δηλόω-ῶ = a arăta, a indica.
δισκέω-ῶ = a arunca discul.
διχοτομέω-ῶ [ῐ] = a tăia în două, a separa.
ἐρωτάω-ῶ = a întreba.
καλέω-ῶ = a chema, a striga, a numi.
μυθέω-ῶ = a povesti.
νικάω-ῶ = a învinge.
οἰκέω-ῶ = a locui.
ποιέω-ῶ = a face.
τιμάω-ῶ [ῑ] = a cinsti, a onora, a respecta.
 3

Verbele contrase în -α, -ε, -ο – privire de ansamblu:

- în -α - în -ε - în -o

Diateza activă Diateza activă Diateza activă

Indicativ prezent Indicativ prezent Indicativ prezent
νικάω-ῶ = eu înving καλέω-ῶ = eu chem δηλόω-ῶ = eu arăt
Sg. I. νικά-ω > νικ-ῶ I. καλέ-ω > καλ-ῶ I. δηλό-ω > δηλ-ῶ
II. νικά-εις > νικ-ᾷς II. καλέ-εις > καλ-εῖς II. δηλό-εις > δηλ-οῖς
II. νικά-ει > νικ-ᾷ III. καλέ-ει > καλ-εῖ III. δηλό-ει > δηλ-οῖ
Pl. Ι. νικά-ομεν > νικ-ῶμεν I. καλέ-ομεν > καλ-οῦμεν I. δηλό-ομεν > δηλ-οῦμεν
ΙΙ. νικά-ετε > νικ-ᾶτε II. καλέ-ετε > καλ-εῖτε II. δηλό-ετε > δηλ-οῦτε
III. νικά-ουσῐ > νικ-ῶσῐ(ν) III. καλέ-ουσῐ > καλ-οῦσῐ(ν) III. δηλό-ουσῐ > δηλ-οῦσῐ(ν)
Infinitiv - a învinge Infinitiv – a chema Infinitiv – a arăta
νικά-εν1 > νικ-ᾶν καλέ-εν > καλ-εῖν δηλό-εν > δηλ-οῦν

Diateza medie și pasivă Diateza medie și pasivă Diateza medie și pasivă

Indicativ prezent
- eu (îmi) înving (mediu)
- eu sunt învins (-ă) (pasiv)
Sg. I. νικά-ομαι > νικ-ῶμαι
II. νικά-ῃ > νικ-ᾷ
III. νικά-εται > νικ-ᾶται
Pl. I. νικά-όμεθα > νικ-ώμεθα
II. νικά-εσθε > νικ-ᾶσθε
III. νικά-ονται > νικ-ῶνται
Infinitiv
- a (își) învinge (mediu)
- a fi învins (-ă) (pasiv)
νικά-εσθαι > νικ-ᾶσθαι
Indicativ prezent
- eu (îmi) chem (mediu)
- eu sunt chemat (-ă) (pasiv)
I. καλέ-ομαι > καλ-οῦμαι
II. καλέ-ῃ > καλ-ῇ
III. καλέ-εται > καλ-εῖται
I. καλέ-όμεθα > καλ-ούμεθα
II. καλέ-εσθε > καλ-εῖσθε
III. καλέ-ονται > καλ-οῦνται
Infinitiv
- a (își) chema (mediu)
- a fi chemat (-ă) (pasiv)
καλέ-εσθαι > καλ-εῖσθαι
Indicativ prezent
- eu (îmi) arăt (mediu)
- eu sunt arătat (-ă) (pasiv)
I. δηλό-ομαι > δηλ-οῦμαι
II. δηλό-ῃ > δηλοῖ
III. δηλό-εται > δηλ-οῦται
I. δηλο-όμεθα > δηλ-ούμεθα
II. δηλό-εσθε > δηλ-οῦσθε
III. δηλό-ονται > δηλ-οῦνται
Infinitiv
- a arăta (mediu)
- a fi arătat (-ă) (pasiv)
δηλό-εσθαι > δηλ-οῦσθαι

Noțiuni gramaticale suplimentare:

Diateza pasivă necesită un complement de agent care să ne indice de către cine este săvârșită acțiunea
exprimată de verbul la diateza pasivă. În limba greacă, complementul de accent este în cazul genitiv și este
precedat de prepoziția ὑπό (ὑπό + G.):

Ὁ ἵππος ἐν τῇ νομῇ λύεται ὑπὸ τοῦ γεωργοῦ.

Pe pășune, calul este deshămat de către țăran. (valoare pasivă)

1
Se consideră că infinitivul prezent al verbelor contrase are terminația „-εν” și nu „-ειν”.
 4

În limba greacă, complementul de agent utiliza cazul genitiv, iar complementul instrumental utiliza cazul
dativ:

Ὁ ἰατρὸς σῴζει τὸν Ἀθηναῖον τῷ ἀγαθῷ φαρμάκῳ. (D. sg.).

Doctorul îl salvează (vindecă) pe atenian cu leacul său bun.
Lexic: ἰατρός, -οῦ (ὁ) [ᾱ] = doctor, medic.
σῴζω = a salva, a cruța, a păstra (în memorie), a scăpa.

Substantivizarea adjectivului:
- adjectivul stă pe lângă un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz:
ὁ χρηστός ἄνθρωπος - omul bun.
Lexic: χρηστός, -ή, -όν adj. = bun, amabil, drăguț.
- dacă eliminăm substantivul „ἄνθρωπος”, adjectivul se substantivizează și ajunge să fie utilizat cu valoarea
unui substantiv comun:
ὁ χρηστός – bunul, amabilul (om) > cel bun, cel amabil;
χρηστός – un(ul) bun, amabil.
- la genul neutru, adjectivul substantivizat poate fi tradus prin termenul lucru:
Sg. τὸ κακόν – lucrul rău, răul, (lucrul) cel rău
κακόν – un lucru rău, un rău
Pl. τὰ κακά – lucrurile rele, nenorocirile, relele, (lucrurile) cele rele
κακά – (niște) lucruri rele, niște rele etc.

Urmând aceeași logică, τὸ ἀγαθόν se traduce „lucrul bun, binele”, iar τὰ ἀγαθά se traduce „lucrurile bune,
cele bune”.

Numeroase verbe ale limbii grecești se construiesc cu modul infinitiv:

- verbele care exprimă acte de voință (verba voluntatis):

ἀναγκάζω = a obliga.
ἐθέλω = a voi, a vrea, a dori.
προστάττω = a ordona.

Ex.: Ὁ κύριος τοὺς δούλους ἀναγκάζει γίγνεσθαι ἐργατικούς.

Stăpânul îi obligă pe sclavi să devină/ să fie muncitori.
Lexic: γίγνομαι dep. = a deveni, a fi.
ἐργατικός, -ή, -όν [ᾰ] adj. = muncitor, silitori, laborios, activ.

- verbele impersonale:

καλόν ἐστι = e frumos, e bine.

καιρός ἐστι = e (momentul) potrivit, e posibil să.
 5

ἀνάγκη (ἐστι) = e necesar, e nevoie să.

ἀδύνατόν ἐστι = e imposibil, nu este posibil.
ἔξεστι = e permis.
πρέπει, προσήκει = se cuvine, trebuie.
χρή, δεῖ = trebuie, etc.

Ex.: Καιρός ἐστι πονεῖν.

Este potrivit a munci > este (momentul) potrivit să muncești.

Προσήκει εὖ δέχεσται τοὺς ἀγαθοὺς ποιητάς.

Se cuvine, trebuie a-i primi bine pe poeții valoroși (varianta inițială).
> Trebuie să-i primim bine pe poeții valoroși (varianta finală).
Lexic: εὖ - bine (apare ca prefix în numeroase cuvinte: εὐφωνία – eufonie, muzicalitate sau
însoțește un verb εὖ ποιέω (ποιῶ) + Ac – eu fac bine cuiva, eu tratez bine, corect pe cineva (εὖ
ποιεῖν φίλον – a face bine unui prieten).
δέχομαι dep. = a primi, a admite.
ποιητής, -οῦ (ὁ) = poet.
Exercițiul nr. 16 – Traduceți următoarele propoziții:

1. Ὁ ταῦρος ὑπὸ τοῦ Μινώου θεραπεύεται. Μίνως τὸν ταῦρον τὸν λευκὸν θεραπεύεται.
Lexic:
θεραπεύω [ᾰ] = a îngriji, a trata, a cinsti (pe zei), a cultiva.
λευκός, -ή, -όν adj. = alb.

2. Τοὺς φίλους φιλεῖν καλόν ἐστιν.

Lexic:
καλόν ἐστι(ν) = e frumos, e bine.

3. Οἱ πονηροὶ οὐ φιλοῦσιν τοὺς χρηστούς. Οἱ πονηροὶ οὐ φιλοῦνται ὑπὸ τῶν χρηστῶν.

Lexic:
φιλέω-ῶ = a iubi.

4. Αἰσχροῖς λόγοις ὑβρίζουσιν οἱ πολέμιοι τοὺς Ἀθηναίους τοὺς ἀνδρείους.

Lexic:
πολέμιος, -ου (ὁ) = dușman (în război).
ὑβρίζω = a jigni, a ofensa.
ἀνδρεῖος, -α, -ον adj. = curajos, viteaz.
αἰσχρός, -ά, -όν adj. = rușinos, scandalos, obscen.

5. Τοῖς θεοῖς οἱ Ἀθηναῖοι θύουσιν. Τιμῶσιν αὐτοὶ τοὺς θεούς. Οἱ θεοὶ καλῶς τιμῶνται ὑπὸ τῶν Ἀθηναίων.
Lexic:
θύω = a aduce jertfe.
 6

καλῶς adv. = frumos, bine.

6. Τοῖς πονηροῖς πολλοί εἰσι ἐχθροί.

Lexic:
πονηρός, -ά, -όν adj. = 1. suferind, bolnav; 2. rău, malițios, ticălos, nemernic.
ἐχθρός, -οῦ (ὁ) = dușman.

7. Ποῖ ἐξάγονται οἱ ταῦροι ὑπὸ τοῦ Μινώου ; - Ἐπὶ τὴν νομήν ἐξάγονται.
Lexic:
Ποῖ ; - Încotro? Unde?
ἐξάγω [ᾰ] = a duce cu sine, a lua cu sine.
ταῦρος, -ου (ὁ) = taur.
Μίνως, -ωος (ὁ) [ῑ] = Minos, rege legendar din Creta.

8. Ὁ ἄρτος ὑπὸ μυός τρώγεται.

Lexic:
ἄρτος, -ου (ὁ) = pâine.
τρώγω = a mânca, a roade.
μῦς, G. μυός (ὁ) = șoarece.

9. Οἱ Ἀθηναῖοι ὑβρίζονται ὑπὸ τῶν κακῶν πολεμίων αἰσχροῖς λόγοις.

10. Τὰ τέκνα τὸν διδάσκαλον ἐρωτᾷ. Τὰ τέκνα ὑπὸ τοῦ διδασκάλου ἐρωτᾶται.
Lexic:
τέκνον, -ου (τὸ) = copil (băiat sau fată).
ἐρωτάω-ῶ = a întreba.
διδάσκαλος, -ου (ὁ, ἡ) = dascăl, profesor.

11. Οἱ αἰγιαλοὶ ψύχονται ὑπὸ τῆς βίας ἀνέμων.

Lexic:
αἰγιαλός, -οῦ (ὁ) [ᾰ] = țărmul mării.
ψύχω [ῡ] = a sufla, a respira, a răci, a usca.
ἄνεμος, ου (ὁ) [ᾰ] = vânt; βία ἀνέμων – forța, puterea vânturilor.
βία, -ας (ἡ) [ῐ] = 1. forță, vigoare, putere; 2. (utilizarea forței) violență.

12. Ὁ δοῦλος πέμπεται εἰς τὸν ἀγρὸν ὑπὸ τοῦ κυρίου.

Lexic:
πέμπω = a trimite.

13. Ἡ Ἀττικὴ ὑπὸ τοῦ πολεμίου δηοῦται. Τὴν χώραν δηοῦσιν οἱ πολέμιοι.
Lexic:
Αττική, -ῆς (ἡ) (subînțeles γῆ) = Attica, regiunea din jurul Atenei.
δηόω-ῶ = a răvăși, a devasta, a răni.
 7

χώρα, -ας (ἡ) = suprafață de pământ, pământ, țară.

14. Τοὺς πονηροὺς ἐκφεύγειν ἀνάγκη.

Lexic:
ἀνάγκη (ἐστι) = e necesar, e nevoie să.
ἐκφεύγω = a fugi de, a scăpa de, a evita.

15. Οὐ προσήκει τοῖς πολεμίοις γίγνεσθαι κυρίοις (κυρίους).

Lexic:
κύριος, -α, -ον adj. = care are autoritate sau deplină putere, stăpân.

16. Τῷ γεωργῷ τῷ ἐργατικῷ προσήκει πονεῖν ἐν τῷ ἀγρῷ.

Lexic:
ἐργατικός, -ή, -όν [ᾰ] adj. = muncitor, laborios, activ.
πονέω-ῶ = a se obosi, a se chinui, a se trudi, a munci, a lucra, a suferi, a o duce greu.

17. Πολλοί εἰσι φίλοι τοῖς χρηστοῖς.

Lexic:
χρηστός, -ή, -όν adj. = bun, amabil, drăguț.
φίλος, -ου (ὁ) = prieten, amic, iubitor de.

18. Χρηστὸς πονηροῖς οὐ τιτρώσκεται λόγοις (maximă din comediile lui Menandru).
Lexic:
τιτρώσκω = a răni, a afecta, a atinge (sentimentele cuiva).