Pugna

(Lupta)

1. Romulus deo Neptuno ludos parat et Sabinos in hospitium invitat.

2. Sabini cum suis feminis et puellis erant.

3. Sabini ad spectaculum intenti erant.

4. Romani armati discurrunt et Sabinas puellas rapiunt.

5. Sabini irati arma capiunt et in pugnam se iaciunt.

6. Romani et Sabini longe et acriter pugnant.

1. Romulus pregătește jocul zeului Neptun și îi invită ca oaspeți pe sabini.

2. Sabinii erau cu femeile și tinerele fete.

3. Sabinii erau atenți la spectacol.

4. Romanii înarmați alergau din părți diferite și le răpeau pe tinerele fete.

5. Sabinii, mâniați, armele apucau și în luptă se aruncau.

6. Romanii și sabinii mult timp și cu înverșunare luptau.

1
 Novus populus
(Noul popor)

1. ”Ave, quomodo Romani pugnabant?”

2. Avus respondent: ”Romani scutis, loricis et galeis se defendebant.

3. At telis inimicos in proeliis feriebant”.

4. Iulia interrogat: ”Quidnam interea Sabinae puellae agebant?”

5. ”Sabinae feminae inter tela se inferebant et viros bellum desinere orabant.

6. Sic Latini cum Sabinis et Etruscis, unum populum et regnum faciunt.”

1. ”Bunicule, în ce mod luptau romanii?”

2. Bunicul răspundea: ”Romanii cu scuturile, platoșele și coifurile se apărau.

3. În schimb, dușmanii în luptă loveau.”

4. Iulia întreba: ”Ce făceau oare, în acest timp, tinerele fete?”

5. ”Femeile sabine între arme se aruncau și pe războinicii bărbați îi rugau să înceteze.

6. Astfel, latinii, împreună cu sabinii și etruscii, un singur popor și o domnie făceau.”

2
 Adjectivul cu 3 terminații

Denumirea de ”adjectiv cu 3 terminații” provine de la terminațiile cazului N - cele 3 genuri,

cu care această parte de vorbire este notată în dicționare:

- bonus, bona, bonum = bun, bună, bun

- impiger, impigra, impigrum = harnic, harnică, harnic

- tener, tenera, tenerum = gingaș, gingașă, gingaș

- rarus, rara, rarum = rar, rară, rar

- pulcher, pulchra, pulchrum = frumos, frumoasă, frumos.

Cele mai multe adjective din limba latină se declină:

a) la masculin: după declinarea a II-a, în -US sau - ER,

b) la feminin: după declinarea I, în -A,

c) la neutru: după declinarea a II-a , în -UM.

- puella tenera = fetiță gingașă

Singular Plural
Nominativ Puella tenera Puellae tenerae
Genitiv Puellae tenerae Puellarum tenerarum
Dativ Puellae tenerae Puellis teneris
Acuzativ Puellam teneram Puellas teneras
Vocativ Puella tenera Puellae tenerae
Ablativ Puella tenera Puellis teneris

- consilium bonum = sfat bun

Singular Plural
Nominativ Consilium bonum Cosilia bona
Genitiv Consilii boni Consiliorum bonorum
Dativ Consilio bono Consiliis bonis
Acuzativ Consilium bonum Consilia bona
Vocativ Consilium bonum Consilia bona
Ablativ Consilio bono Consiliis bonis

3
- equus nigrus = cal negru

Singular Plural
Nominativ Equus nigrus Equi nigri
Genitiv Equi nigri Equorum nigrorum
Dativ Equo nigro Equis nigris
Acuzativ Equum nigrum Equos nigros
Vocativ Eque nigre Equi nigri
Ablativ Equo nigro Equis nigris

Conjugarea verbelor la indicativ prezent

1. Se îndepărtează, pentru verbele de conjugarea I, a II-a și a IV, terminația ”- RE” a infinitivului

prezent și se adaugă terminațiile: - O, - S, - T, - MUS, - TIS, - NT.

2. În cazul verbelor de conjugarea a III-a, se îndepărtează și vocala neaccentuată ”- E”, care

apare înaintea terminației ” - RE” a infinitivului prezent.

3. La verbele de conjugarea a III -a terminate în consoană, se vor folosi vocalele:

- I, înainte de m, s, t;

- U, îniante de n;

- E, înainte de b și r..

4. Terminațiile pentru verbele de conjugarea a III-a sunt: -O, -S, -T, -MUS, -TIS, -NT.

- scribo, scribere (conjuagarea a III-a) = a scrie: scribo, scribis, scribit, scribimus, scribitis,
scribunt.

- ferio, ferire (conjugarea a IV-a) = a lovi: ferio, feris, ferit, ferimus, feritis, ferint.

- specto, spectare (conjuagarea I) = a privi: spectao, spectas, spectat, spectamus, spectatis,

spectant.

- doceo, docere (conjugarea a II-a) = a învăța (pe alții): doceo, doces, docet, docemus, docetis,
docent.

4
 Pronumele personal

Persoana I:

Singular Plural
Nominativ Ego = eu Nos = noi
Genitiv Mei = (de) mine Nostri, nostrum = de noi,
dintre noi
Dativ Mihi = mie, îmi, mi Nobis = nouă, ne, ni
Acuzativ Me = pe mine, mă Nos = pe noi, ne
Vocativ - -
Albativ (a) me = (de către) mine (a) nobis = (de către) noi

Persoana a II-a

Singular Plural
Nominativ Tu = tu Vos = voi
Genitiv Tui = de tine Vostri, vostrum = de voi,
dintre voi
Dativ Tibi = ție, îți, ți Vobis = vouă, vă, v
Acuzativ Te = pe tine, te Vos = pe voi, vă
Vocativ Tu! = tu! Vos! = voi!
Ablativ (a) te = (de către) tine (a) vobis = (de către) voi

În limba latină, pronumele personal are forme proprii doar pentru persoanele I și a II-a.
Pentru persoana a III-a, se folosesc formele pronumelui demonstrativ: hic (acesta, genul
masculin), haec (aceasta), hoc (acesta, genul neutru), ille (acela, genul masculin), illa (aceea), illud
(acela, genul neutru), iste (ăsta, genul masculin), ista (asta), istud (ăsta, genul neutru), is (acesta,
genul masculin), ea (aceasta), id (acesta, genul neutru), idem (același, genul masculin), eadem
(aceeași), idem (același, genul neutru).

5
 Pronumele relfexiv

Pronumele reflexiv are forme pentru persoana a III-a

Singular și plural
Nominativ -
Genitiv Sui = de sine
Dativ Sibi = își, pentru sine
Acuzativ Se = se
Vocativ -
Ablativ Se = prin sine

6
 Indicativul imperfect al verbului ESSE (a fi)

Indicativul imperfect al verbului ESSE (a fi) se formează din tema prezentului (care, din ES,
a devenit ”ER -) + A + terminațiile - M, - S, - T, - MUS, - TIS și - NT:

eram, eras, erat, eramus, eratis, erant = eram, erai, era, eram, erați, erau.

Pronumele și adjectivul posesiv

Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, ca și în limba română.

Ca și în limba română, când determină un substantiv, pronumele posesiv devine adjectiv

posesiv.

Pronumele și adjectivul posesiv au formele unui adjectiv cu trei terminații și se declină ca

atare.

Număr Obiectul posedat aparține Se declină ca adjectivele

Pers.I Pers.a Pers. a
II-a III-a
singular Meus, Tuus, Suus, Bonus, bona, bonum
mea, tua, sua,
meum tuum suum
plural Noster, Vester, Suus, Pulchet, pulchra, pulchrum
nostra, vestra, sua,
nostrum vestrum suum

Indicativul imperfect al verbelor de conjugările I, II, III și IV

Timpul imperfect al modului indicativ, pentru verbele de conjugările I, a II-a, a III-a și a IV-
a, în limba latină, se formează din tema prezentului, la care se adaugă vocala E ( doar pentru
conjugările a III-a și a IV-a), sufixul ”BA” și teminațiile - M, - S, - T, - MUS, - TIS, - NT:

7
1. Conjugarea I 4. Conjugarea a IV-a

pugno, pugnare = a lupta: ferio, ferire = a lovi

pugna-ba-m feri-e-ba-m, feri-e-ba-s, feri-e-ba-t,

pugna-ba-s feri-e-ba-mus, feri-e-ba-tis, feri-e-ba-nt

pugna-ba-t

pugna-ba-mus

pugna-ba-tis

pugna-ba-nt

2. Conjugarea a II-a

respondeo, respondere = a răspunde

responde-ba-m

responde-ba-s

responde-ba-t

responde-ba-mus

responde-ba-tis

responde-ba-nt

3. Conjugarea a III-a

ago, agere = a acționa, a face

ag-e-ba-m ag-e-ba-mus

ag-e-ba-s ag-e-ba-tis

ag-e-ba-t ag-e-ba-nt

8
 Armata

Armata era una una dintre instituțiile de bază ale statului roman, o instituție emblematică.

În perioada Regalității și la începuturile Republicii, armata romană era formată din toți
cetățenii apți să poarte arme, chemați la unități doar în caz de nevoie.

În timpul lui Romulus, armata romană era alcătuită din 300 de călăreți, organizați în 3
centurii. Fiecare centurie cuprindea 100 de călăreți Alături de aceștia, mai erau și 3000 de
infanteriști, conduși de tribuni.

În perioada Republicii, armata era obligatorie.

Cetățenii lipsiți de avere erau scutiți de armată.

Ca semn al victoriei, romanii înălțau pe câmpurile de luptă un trunchi de copac, de

ramurile căruia atârnau armele învinșilor. Mai târziu, acest trunchi de copac a fost înlocuit cu un
monument realizat din marmură sau din bronz.

La sfârșitul fiecărei campanii militare, romanii își purificau armele într-o ceremonie
specială, menită să anihileze potențialul distructiv al acestora.