BOLILE MRULUI SI PRULUI 16.1.1. Viroze Mozaicul marului - Pirus virus 2 syn.

- Marmor mali Mozaicul la mar este o boala frecventa n livezile din Europa si America. A fost observat n 1825 de catre Noisette, iar la noi n tara a fost semnalat pe soiul de mar Jonathan n 1956 de Olga Savulescu si Eugenia Eliade. Virusul a fost depistat la numerose soiuri de mar iar la soiurile foarte sensibile pagubele pot ajunge la 40% din productie. Prin altoire, virusul a fost transmis speciilor de Malus, Crategus, Prunus, Fragaria, Sorbus, Cydonia, Pyrus iar prin inoculare de suc si la plantele ierboase, n total la 65 specii din 19 familii . Simptome. Boala se manifesta exclusiv pe frunze. Astfel, n urma atacului apar pete neregulate ca forma de culoare galbena cu nuanta crem, raspndite neuniform pe suprafata limbului. Atacul se manifesta numai pe o parte din frunze, de regula cele tinere, din vrful lastarilor, nefiind atacate. Frunzele atacate sunt tari si aspre. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca tesuturile frunzelor atacate sa devina brune. (Fig. 51)

Fig.51. Mozaicul marului - Marmor mali - simptome pe frunze Simptomele sunt grave la temperaturi de 18- 22C. Pomii puternic atacati vegeteaza slab si dau productie scazuta. Frunzele cad nainte de vreme ducnd la slabirea pomilor, n special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici si au calitati gustative reduse. Atacul diferitelor tulpini de virus care au virulenta diferentiata ct si multitudinea soiurilor de mar atacate fac ca simptomele ct si efectele acestei boli sa varieze foarte mult. Sensibile sunt soiurile : Jonathan, Golden Delicious, iar mai putin sensibile sunt : Parmen Auriu, Ontario , fiind de asemenea cunoscute si unele soiuri mai tolerante. Agentul patogen - Boala este produsa de Pirus virus 2 (B. et J. Smith) syn. - Marmor mali Holmes. Virusul se prezinta sub forma de particule izodiametrice de 25 - 29 m, cele de dimensiuni mai mari fiind infectioase. Temperatura de inactivare este de 54C iar dilutia optima 2: 1000. Transmiterea si raspndirea virusului se realizeaza prin altoire sau grefe de scoarta, simptomele bolii aparnd n cteva saptamni sau n primavara urmatoare. Virusul se transmite si prin seminte iar la puietii din pepiniere si prin anastomoze radiculare.

Combatere. Se recomad control fitosanitar n pepiniere, eliminarea pomilor virozati, folosirea pentru altoire numai de ramuri altoi si portaltoi sntosi. De asemenea n timpul altoirilor si taierilor la mar se vor respecta toate masurile de igiena culturala. 16.1.2. Bacterioze Cancerul bacterian al radacinilor pomilor fructiferi Agrobacterium tumefaciens Cancerul pomilor fructiferi este o boala bacteriana raspndita pe tot globul. Ea a fost observata pentru prima data n Germania n 1870, fiind initial socotita drept o boala neparazitara deoarece apare n solurile cu exce 454l114e s de umiditate. In tara noastra a fost semnalata pentru prima data n 1926 de Tr. Savulescu, pe radacinile unor meri tineri la Curtea de Arges iar ulterior a fost semnalata n mai multe localitati din tara, att n pepiniere ct si n livezi, producnd pagube nsemnate asupra dezvoltarii pomilor si productiei lor. Bacteria este foarte polivora, fiind des ntlnita pe specii de smburoase (cais, piersic, cires, corcodus) n pepiniere, unde produce mari pagube, ct si n plantatii de par, mar, gutui, vita-de-vie. Cancerul bacterian se poate maifesta n afara de pomi, la sfecla, floarea-soarelui, tutun, tomate, n general pe plante din peste 60 de familii. Nu sunt atacate monocotiledonatele. Simptome. Boala se manifesta cel mai frecvent prin aparitia pe radacini si la baza tulpinilor, n zona coletului, a unor tumori, la nceput mici ct un bob de mazare, moi, cu suprafata neteda, galben - verzui formate din tesut parenchimatic. Aceste tumori pot aparea pe toate organele plantelor lemnoase sau ierbacee nsa la sfrsitul perioadei de vegetatie cad . Alteori devin persistente si devin brune, capata an de an dimensiuni din ce n ce mai mari, ajungnd la 10-30 cm n diametru si au suprafata neregulata, rugoasa. (Fig. 52)

Fig.52. Cancerul bacterian al radacinilor si coletului - Agrobacterium thumefaciens - tumori pe radacini

Formarea tumorilor se datoreaza unor diviziuni exagerate ale celulelor plantei, datorate prezentei bacteriei. In structura unor tumori se observa numeroase insulite n care lemnul este dispus spre exterior iar liberul catre interior, datorita functionarii defectuoase a cambiului. Aspectul citologic al tesuturilor prezente n interiorul unei tumori este mult asemanator cu cel ntlnit la om si animale. Intr-o sectiune prin tumora se observa celule mari, gigantice nconjurate de celule cu dimensiuni normale. De asemenea se pot observa celule gigantice cu nucleul hipertofiat, celule gigantice polinucleate sau pline cu numeroase celule mai mici, fenomene de heteroploidie, cordoane de celule canceroase, asfixia tesuturilor. Multe celule retin puternic colorantii (sunt hipercromatice). In interiorul tumorilor se gasesc relativ putine bacterii comparativ cu efectul parazitar produs de catre acestea. De asemenea n tumori se observa acumulari de acizi organici (malic, citric, oxalic). S-a mai constatat o acumulare de substante organo-formatoare ca acidul indolil acetic, care este un produs cancerigen dar, folosit n doze moderate reprezinta un stimulator de crestere. Prezenta tumorilor la nivelul radacinilor si mai ales la nivelul coletului stnjeneste cresterea si dezvoltatea pomilor, mai ales a celor tineri. O alta manifestare a hipertrofiei care se ntlneste mai rar n pepiniere, fiind frecventa n special la mar este aparitia unor radacini firoase, care apar ca niste smocuri. Ele se formeaza din tumori si la nceput sunt moi, apoi devin de consistenta tare, fibroasa. Agentul patogen. Agentul patogen este Agrobacterium radiobacter p.v. tumefaciens (Smith si Thorn.) Kerr, Young et Panagopoulos, familia Rhizobiaceae,ordinul Eubacteriales, clasa Schizomycetes. Bacteriile au forma de bastonas, cu cte un singur flagel polar.Sunt Gram negative, asporogene aerobe, neacidorezistente. Temperatura optima de dezvoltare este ntre 24-28C, temperatura maxima 37C. Pot trai n sol 2-4 ani. Ranile mecanice produse pomilor n timpul lucrarilor de ntretinere, atacul de insecte, loviturile de grindina, duc la distrugerea integritatii scoartei si favorizeaza infectiile cu aceste bacterii. Patogeneza cancerului bacterian cuprinde patru etape : - etapa transformarii celulelor normale n celule tumorale. Aceasta etapa la rndul ei cuprinde trei faze : conditionarea, inductia si proliferarea tumorala; - etapa dublarii, cnd apare o nmultire dezordonata a celulelor tumorale si apoi metastaze; - etapa organizarii elementelor celulare si pna la un anumit nivel, diferentierea celulelor cu aparitia vaselor conducatoare; - etapa mbatrnirii si necrozarii tumorale. Desi este una dintre cele mai cercetate boli la plante, exista nca numeroase lacune n explicarea mecanismului de formare a tumorilor si, chiar n ceea ce priveste etiologia bolii, parerile sunt controversate. Exista pareri care pledeaza pentru etiologia virotica a cancerului, bacteriile inoculnd virusurile localizate pe cromozomi. Acest lucru ar explica si disproportia dintre numarul mic de bacterii si efectul parazitar deosebit pe care l induc la plantele parazitate.

Vehicularea bacteriilor n sol are loc odata cu apa de irigatie sau cu apa de ploaie care spala tumorile si antreneaza bacteriile care pot rezista peste iarna n sol fara a-si pierde virulenta. Bacteria se patreaza n muguri, calus, n vrfurile tinere al radacinilor si este rezistenta n vase. Combatere. In tara noastra A.radiobacter p.v. tumefaciens este un patogen de carantina. Se impun urmatoarele masuri de profilaxie si combatere : - se evita amplasarea pepinierelor si livezilor pe terenuri argiloase umede si reci; - se efectueaza control fitosanitar ; pomii tineri atacati vor fi distrusi; - materialul saditor provenit din pepiniere infectate va fi tratat prin nmuierea sistemului radicular ntr-un amestec format din sulfat de Cu 5%, argila, nisip si doar dupa aceea pomii vor fi plantati; - smburii de zarzar, piersic si prun se vor dezinfecta nainte de semanat cu produse organo-mercurice; - se iau masuri pentru combaterea insectelor din pepiniere si n special a larvelor de coleoptere; - se evita ranirea n timpul altoitului si n timpul lucrarilor de ntretinere a livezilor, ranile produse se vor unge cu mastic; - solul din pepiniere poate fi dezinfectat cu policlorura de benzol 500 kg/ha, care se distribuie n cantitate de 25g n fiecare copca adnca de 10-15 cm.,dupa care substanta se acopera cu pamnt; - fertilizarea trebuie facuta mai mult cu fosfor si potasiu; - terenurile infectate se cultiva ctiva ani cu cereale, care nu sunt atacate de bacterii. Focul bacterian sau arsura merilor si perilor - Erwinia amylovora si Pseudomonas syringae Aceasta boala a fost semnalata pentru prima data n America n 1870 n prezent fiind raspndita n toate tarile Europei si Americii. La noi n tara a fost observata n 1923 n Moldova pe puieti de mar, iar azi este prezenta n toate zonele pomicole ale tarii. Bacteria este polivora, ataca mai multe specii de pomi fructiferi precum si alte plante din fam. Rosacee : Malus, Pyrus Cydonia, Crategus, Spiraea. Simptome. Boala apare pe toate organele plantei n afara de radacini, simptomele fiind diferite n functie de organul parazitat.(Fig. 53)

Fig. 53 - Focul bacterian - Erwinia amylovora si Pseudomonas syringae a - simptome pe lastar; b - simptome pe trunchi Pe frunze: apar pete brune translucide care se ntind si duc la distrugerea ntregului aparat foliar al pomului. Frunzele nu cad de pe pom nici cnd ramurile sunt puternic scuturate. Pe flori: atacul poate fi confundat cu cel produs de monilioza; acestea se ofilesc si se innegresc. Fructele: sunt atacate din momentul legarii pna la maturitate. Cel mai mult au de suferit fructele tinere, pe care apar pete negricioase cu aspect umed. Fructele se zbrcesc, se nnegresc ramn mici si atrna pe ramuri chiar si n timpul iernii. Forma de atac pe lastari, ramuri si trunchiuri tinere este cea mai cunoscuta. Atacul poate ncepe din dreptul unui mugure mortificat, n jurul caruia scoarta se necrozeaza devine cenusie-nchis se usuca, lipindu-se de lemn. Partea superioara a lastarilor parazitati se brunifica se vestejeste si se ndoaie n forma de crlig. Pe tulpina boala se manifesta prin sclerozarea si brunificarea scoartei din dreptul nodurilor iar parenchimul scoartei si suberul se lipesc de lemn. In cazul extinderii scoartei atacate, pomul se usuca. In functie de organul atacat, boala poarta denumirea de: arsura frunzelor, mugurilor, ramurilor, florilor. In timpul perioadelor umede pe organele atacate ale pomului si special la nivelul scoartei se observa picaturi translucide, mucilaginoase, reprezentate de coloniile bacteriene care exudeaza la exterior. Pe timp uscat, coloniile bacteriene se deshidrateaza si formeaza niste foite transparente ca de celofan care acopera portiuni din organul atacat. Factorii climatici care favorizeaza evolutia bolii sunt umiditatea si temperatura ridicata. Boala se manifesta puternic primavara:lunile mai-iunie si toamna - lunile septembrie -octombrie, n timp ce n lunile secetose de vara evolutia acesteia stagneaza. Diferite raniri mecanice facute n timpul taierilor la pomi ct si atacul unor insecte favorizeaza infectiile cu bacterii ct si extinderea bolii. Agentul patogen. Aceasta boala este produsa de doua bacterii: Erwinia amylovora (Burrill) Winsl. din famila Enterobacteriaceae, ordinul Eubacteriales si Pseudomonas syringae Van Hall din familia Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales ambele din clasa Schyzomycetes. Erwinia amylovora - se prezinta sub forma de bastonas, este asporogena, prezinta flageli - (este periticha), necapsulata, Gram negative orezistenta, aeroba, facultativ anaeroba. Temperatura optima de dezvoltare ntre 3- 45 C, optima la 30 C. Pseudomonas syringae - este o bacterie n forma de bastonas, are flageli polari. Se dezvolta bine ntre 25-26 C. In timpul iernii, bacteriile rezista n zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri si trunchi, dar si n muguri, fructe bolnave si ramuri. Primavara devin active, se inmultesc si se constituie astfel inocul primar, din care sunt diseminate n special de ploaie, dar si de insecte.Ajungnd pe flori, intra prin deschiderile naturale sau rani. Apoi bacteriile se multiplica si se dezvolta n spatiile intercelulare,unde dupa cteva zile ncepe colapsul celular cu ajutorul toxinei amilovorina, care nnegreste florile. In urma acestei lize celulare, se formeaza exudatul, prin care bacteria din interna devine externa si astfel se formeaza sursa de inocul pentru infectiile secundare ale fructelor, lastarilor si trunchiului.

S-a constatat ca parul este mai sensibil dect marul. Combatere. Acesti agenti patogeni sunt paraziti de carantina. Astfel, se iau urmatoarele masuri de prevenire si combatere : Pentru evitarea raspndirii bolii, pepinierele sunt supuse controlului fitosanitar iar pomii bolnavi se ard. n jurul pepinierelor, se distrug arborii si arbustii atacati de aceste bacterii n special tufele de Crategus. Ranile cauzate de taieri se dezinfecteaza cu clorura de var 3% sau formalina 4%, de asemenea se dezinfecteaza instrumentele cu care se fac taierile. Se va acorda atentie terenurilor de amplasare a pepinierelor, cunoscndu-se ca solurile reci si umede favorizeaza boala primavara, nainte de nceperea vegetatiei, pomii din pepiniere se stropesc cu amestec format din o parte sublimat coroziv, doua parti cianura, 500 parti apa. Pna la nflorit sunt eficace tratamentele cu fungicide pe baza de cupru, pentru evitarea infectiilor florale rezultate bune se obtin prin stropiri cu preparatul "Zineb" n timpul nfloririi. 16.1.3. Micoze

Finarea mrului - Podosphaera leucotricha

Fainarea marului a fost observata pentru prima data n 1877 n SUA, iar n prezent este raspndita pe toate continentele, n toate regiunile unde se cultiva marul. Fainarea marului constituie o preocupare importanta pentru pomicultura deoarece boala produce pagube importante n pepiniere si livezi, mai ales la anumite soiuri sensibile (cum este de exemplu Ionathan) n anumiti anii cu conditii favorabile de dezvoltare a ciupercii. In tara noastra, ncepnd din anul 1959, atacul s-a extins n toate zonele pomicole ca urmare a plantarii de soiuri sensibile si aplicarii ngrasamintelor cu azot n cantitati prea mari. Simptome. Boala se manifesta pe tot parcursul perioadei de vegetatie, ncepnd de la dezmugurire si pna la caderea frunzelor, cu intensitate mare n cursul lunii mai si la nceputul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lastarii si uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei psle albicioase,apoi galbuie si pulverulenta, care acopera ambele fete ale limbului.(Fig. 54) Aceasta psla este formata din miceliul ciupercii,pe care se dezvolta conidioforii cu conidiile. Frunzele tinere sunt deformate, ngrosate, casante si se rasucesc cu marginile n sus, n forma de lingura, apoi se usuca de timpuriu.

Fig. 54 - Fainarea marului - Podosphaera leucotricha a - frunza atacata; b - lastar tnar atacat Ciuperca ataca cu rapiditate lastarii tineri, pe care i acopera cu un manson micelian. Lastarii puternic atacati se ndoaie n forma de crlig si se usuca. Florile atacate au sepalele deformate,petalele ngustate si pierd culoarea roz, devin albe, se atrofiaza si ramn sterile. Florile atacate se usuca fara a forma fructe. La soiurile sensibile de mar, aceasta forma de atac duce n unii ani la importante pierderi de recolta. Daca atacul are loc pe fructele tinere, acest lucru duce la stagnarea cresterii acestora si chiar la caderea lor. Agentul patogen. Boala este produsa de Podosphaera leucotricha (Ell.et Ev.) Salm., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes. Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat de un miceliu filamentos septat,hialin, ramificat, ectoparazit, care se fixeaza de tesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor. Apresorii sunt niste formatiuni ale miceliului asemanatoare unor ventuze, de la nivelul carora pornesc haustori, de forma sferica, ce patrund n celulele epidermice. Inmultirea asexuata a ciupercii se face prin conidii de tip Oidium, care formeaza numeroase siruri de celule ca niste butoiase, ceea ce face ca miceliul sa aiba un aspect pulverulent. Forma conidiana a ciupercii se numeste Oidium farinosum Cke. Conidiile au dimensiuni cuprinse ntre 16-27 x 10-17 si asigura raspndirea agentului patogen n timpul perioadei de vegetatie. Ele germineaza n tesuturile vii ale plantei, folosind apa de transpiratie si n cazul n care temperatura mediului extern este cuprinsa ntre 10-20C. (Fig. 55)

Fig. 55 - Fainarea marului Podosphaera leucotricha a - conidiofor cu conidii; b - peritecii cu asce si ascospori - original Temperatura ridicata, ntre 18-20C si umiditatea ridicata 80-100%, favorizeaza boala, care n acest caz, poate lua un caracter foarte grav, n special la soiurile sensibile. Ciuperca ierneaza n solzii mugurilor sub forma de miceliu de rezistenta sau sub forma de peritecii.Periteciile se formeaza pe miceliu, au forma sferica, sunt brune, prevazute cu 3-5 apendici (uneori chiar 11), numiti fulcre, ramificati dichotomic la vrf. Acesti apendici sunt de 4-6 ori mai lungi dect diametrul periteciei, iar n ei se formeaza o singura asca cu 8 ascospori elipsoidali, hialini si unicelulari. Primavara boala reapare ca urmare a intrarii n vegetatie a miceliului de rezistenta aflat n solzii mugurilor infectati din anul precedent. Astfel, mugurii contaminati dau lastari sau flori infectate. Acestea constituie primele focare de infectii. Pe suprafata organelor atacate se formeaza conidii care asigura infectiile primare n timpul nfloritului, care sunt urmate de numeroase infectii secundare n cursul aceleiasi perioade de vegetatie. Cercetarile efectuate la noi n tara au aratat ca periteciile desi se formeaza n luna mai pna n toamna, nu joaca rol n infectiile primare din primavara ascosporii neputnd fi captati pe lame capcana. n unii ani miceliul si organele sporifere sunt parazitate de ciuperca Cicinobolus cesatii De By care limiteaza mult frecventa si intensitatea bolii. Multitudinea picnidiilor acestui hiperparazit determina modificarea culorii miceliului din alb cu aspect fainos n alb murdar. Combatere. Se recomanda ca n permanenta lastarii puternic atacati sa fie ndepartati si distrusi prin ardere. Pentru prevenirea raspndirii bolii se vor aplica tratamente umede sau uscate cu substanta care au ca baza toxica sulful. Iarna se vor efectua stropiri cu zeama sulfocalcica. Primavara se executa mai multe tratamente cu zeama sulfocalcica 10%, pna la deschiderea mugurilor si n concentratie de 2% dupa deschiderea acestora.Se pot face de asemenea tratamente cu sulf muiabil 0,4% sau Karathan 0,1%. Se aplica vara tratamente curative, de cte ori este nevoie cu zeama calcica 2%, sulf muiabil 0,4%, Karathan 0,1%, si prafuiri cu sulf, Systhane 12 EC 0,04%, Anvil 0,04%, Rubigan 12 EC 0,04%. Se pot folosi fungicide sistemice care n anumite conditii pot da rezultate foarte bune. Se recomanda cultivarea de soiuri de mar rezistente la fainare cum ar fi : Aromat de vara, Frumos de Voinesti, Delicios de Voinesti , Renete de Canada.

Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor de - Venturia inaequalis

mar si par

Prima descriere a acestei boli a fost facuta de botanistul suedez Fries n anul 1819. Este boala cea mai raspndita si pagubitoare n toate tarile unde se cultiva marul. La noi n tara se ntlneste n toate regiunile, de la cmpie pna n zona montana,si datorita pierderilor mari de recolta att cantitative ct si calitalive, patarea cafenie este considerata ca una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului si parului. Simptome. Ciuperca ataca toate organele tinere ale pomului, pe toate aceste organe simptomele fiind mult asemanatoare. (Fig. 56) Pe frunzele tinere, n special pe partea inferioara a limbului, apar pete mici, cenusii, din dreptul carora pornesc radiar hifele ciupercii de culoare olivacee. Aceste pete se maresc, ating 5-10 mm, au culoare verde-masliniu sau brun si pot sa conflueze. Mai trziu cnd miceliul subcuticular fructifica si se formeaza conidiofori cu conidii, petele capata o culoare brun maslinie si au un aspect catifelat. Fig. 56. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis a - simptome pe partea superioara a frunzei; b - simptome pe partea inferioara a frunzei La unele soiuri de mar, cnd atacul este puternic, petele sunt dese si acopera o mare parte din suprafata frunzelor, care cad naintea celor sanatoase. Atacul pe flori si n special pe sepale este asemanator cu cel descris la frunze. si n acest caz apar pete mici, cenusii care iau un aspect catifelat cnd pe miceliu apar conidioforii cu conidii. Pe fructe apar pete cenusii maslinii, fara un contur precis.La nceputul atacului petele de pe fructe sunt catifelate iar mai trziu devin crustoase, cenusii si sunt nconjurate de o margine mai nchisa constituita din miceliul ciupercii care creste radiar. Aceste pete se ntind, se reunesc iar n dreptul lor tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic iar pulpa lor are un gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena sau pentru alte ciuperci care distrug pulpa fructului n totalitate. (Fig. 57) Pe ramuri boala se observa mai greu. Aici ciuperca produce o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se observa un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

Rapanul este o boala pagubitoare, deoarece slabeste foarte mult pomii, si-i face sa rodeasca din ce n ce mai putin.Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se refera la pierderi importante de recolta, deprecierea calitativa a fructelor, (proces care poate continua si n depozite), ct si debilitarea pomilor atacati prin pierderea frunzelor sau reducerea suprafetei asimilatoare a acestora.

Fig. 57. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis - atac pe fructe n diferite stadii de dezvoltare; Agentul patogen. Boala este produsa de Venturia inaequalis (Cke) Wint, syn Endostigme inaequalis (Cke) Syd., din familia Pseudosphaeriaceae, ordinul Pseudosphaeriales, clasa Ascomycetes. Ciuperca prezinta un miceliu septat si ramificat de culoare brun maslinie, care se dezvolta sub cuticula si sub epiderma, crescnd radiar de la punctul de infectie.In momentul fructificarii apar strome de culoare bruna pe care se diferentiaza conidiofori scurti, cilindrici, simpli, ngrosati la baza si subtiati spre vrf. Terminal pe acesti conidiofori se formeaza cte o conidie bruna,alungit piriforma care la nceput este unicelulara apoi devine bicelulara. La maturitate, conidiile se desprind de pe conidiofor si cad, iar conidioforii si continua cresterea formnd alte conidii. (Fig. 58) Aceasta forma conidiana a ciupercii se numeste Fusicladium dendriticum. Conidiile ajunse la maturitate pot germina, daca se afla n picaturi de apa si la temperaturi cuprinse ntre 15-20C. Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta n scoarta ramurilor. Acesta intra n activitate primavara, formnd conidii si astfel are loc infectia primara pe toate organele tinere ale pomilor. Toamna, pe frunzele cazute, ciuperca duce o viata saprofita iar primavara, n urma procesului sexual de ascogamie, se formeaza peritecii cu asce si ascospori. Periteciile sunt ovale, cufundate n substrat, au peretii grosi si negriciosi si sunt prevazute la partea superioara cu un por de deschidere nconjurat de peri bruni si rigizi.n aceasta peritecie, pe un strat fertil aflat la baza, se formeaza numeroase asce alungite, cu cte 8 ascospori bicelulari , cu celule inegale, brun olivacei.

Fig. 58. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis a- conidiofori cu conidii; b - conidii - original Ascosporii ajung la maturitate primavara, iar eliminarea lor are loc ncepnd din luna martie pna n mai-iunie, n functie de umiditate si temperatura. Primavara, ploile hidrateaza ascele, peretii periteciilor se rup si ascosporii sunt proiectati ncepnd cu temperatura de 5C. Astfel, ascosporii produc si ei infectii primare care sunt foarte puternice. Att filamentele de infectie provenite din germinarea ascosporilor ct si cele ce provin din germinarea conidiilor patrund n interiorul plantei gazda prin strapungerea directa a cuticulei. Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu vapori de apa. Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de profilaxie si combatere : masuri de igiena : strngerea, arderea sau aratura adnca de toamna pentru micsorarea sursei de infectie prin ascosporii din periteciile din frunzele cazute; taierea si arderea ramurilor cu rapan, curatirea pomilor. Se vor executa stropiri de iarna si primavara care au mare importanta n distrugerea surselor de infectie primara prin conidii sau ascospori. Primavara, la desfacerea mugurilor, la scuturarea florilor si cnd fructele sunt ct aluna, pomii se stropesc cu zeama bordeleza 0,75-1% sau cu Zineb 0,4%. Vara se recomanda folosirea suspensiilor de Captan 0,3% si Metiram de zinc 0,2% sau Zineb n amestec cu sulf muiabil 0,3%, Mancozeb 0,2%,Benomyl 0,1%, zeama sulfocalcica 2%. nainte de recoltare cu 2 saptamni se recomanda aplicarea unui tratament cu Captan 0,25%, Maneb sau Macozeb 0,3%. O masura eficace este crearea, introducerea si extinderea n cultura a soiurilor rezistente. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de mar si Monilinia fructigena par -

Aceasta boala este cunoscuta de multa vreme n toata lumea, n tarile unde se cultiva marul si parul si produce pagube foarte mari n livezi si depozite.n tara noastra este foarte raspndita si pagubitoare n toate zonele pomicole, n unii ani pierderile din recolta de fructe ridicndu-se pna la 50-60%. Se ntlneste pe mar, par si gutui si poate ataca sporadic un numar mare de specii lemnoase apartinnd la 11 familii. Simptome. Ciuperca apare pe ramuri cu frunze, flori si fructe, n diferite faze de dezvoltare. (Fig. 59)

Fig. 59. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena a- atac pe lastar; b- atac pe buchete florale Primavara, n timpul nfloritului, unele ramuri tinere ncep sa se vestejeasca iar frunzele si florile se brunifica si se usuca. Pe scoarta ramurilor atacate si pe flori apar pernite de mucegai de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din conidioforii si conidiile ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul ngheturilor trzii de primavara, cu deosebirea ca printre florile distruse si brunificate se pot observa si flori normale. Acest aspect parazitar poarta numele de monilioza din anul precedent. Mai trziu cnd fructele au dimensiunea unei alune, mai ales la par, acestea se nnegresc si cad n masa. Deseori acest aspect parazitar este confundat cu caderea fiziologica. Acest aspect parazitar este cunoscut si sub numele de monilioza de primavara. Vara, cnd fructele au ajuns la maturitate, apar pe suprafata lor pete brune care se ntind n suprafata si cuprind pulpa fructului n ntregime. n scurt timp fructul putrezeste apoape n totalitate, si adeseori cade din pom. (Fig. 60)
Fig. 60. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena atac pe fructe

Daca atmosfera este umeda si temperaturile sunt ridicate, pe suprafata

fructului, n zona putrezita, apar sporodochiile ciupercii, sub forma unor pernite dispuse n zone concentrice. Aceasta forma de atac este cunoscuta sub numele de putregai brun. Daca timpul este mai umed cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica, se nmoaie, au coaja stralucitoare si pieloasa. Apoi se nnegresc fara ca pe suprafata lor sa mai apara pustule cu conidii. Aceasta forma de atac este ntlnita deseori si n depozite si poarta numele de putregai negru. Pe timp secetos fructele atacate se deshidrateaza se ntaresc, se mumifiaza si ramn atrnate de pomi si n timpul iernii. n aceste fructe se formeaza sclerotii cuipercii, care sunt organele de rezistenta. Acest aspect parazitar poarta numele de mumifierea fructelor. Agentul patogen. Monilioza marului si parului este produsa de Monilinia fructigena (Aderh.et Ruhl) Honey, din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes. Ciuperca are aparatul vegetativ reprezentat de un miceliu filamentos, ramificat, la nceput hialin, apoi brun, cu peretii impregnati cu melanina, ceea ce-i confera rezistenta la uscaciune. Acest miceliu se dezvolta treptat de la locul de infectie, invadnd aproape n ntregime pulpa fructului. (Fig. 61)

Fig. 61. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena a- apotecii; b - asce cu ascospori; c - sporodochii cu siruri de conidii; d - conidii - original n functie de conditiile de umiditate si temperatura, filamentele miceliene formeaza strome de doua feluri : substratale si sclerotiale. Stromele substratale au centrul alcatuit dintr-o retea de hife, care include si o portiune din substratul ce serveste ca hrana, mpletite strns, alcatuind sporodochiile, care preseaza si erup prin coaja fructului. La suprafata acestor sporodochii apar numerosi conidiofori scurti, simpli, putin diferentiati de miceliu, care poarta conidii dispuse n lanturi simple sau ramificate.Conidiile sunt elipsoidale, galbui, de forma unor butoiase

(trunchiate la cele doua capete), unicelulare, cu membrana dubla. Ele germineaza la temperaturi cuprinse ntre 0-25C, optima fiind la 15C. Aceasta este forma conidiana a ciupercii care se numeste Monilinia fructigena Pers. Stromele sclerotiale se dezvolta pe fructele mumifiate, formnd scleroti tari, negriciosi neregulati ca forma. Dupa doi ani de la infectie pe fructele mumifiate apar apotecii mici de 3-5 mm n diametru, n forma de plnie, lung pedunculate, de culoare galben brun. Aceste apotecii sunt captusite cu stratul himenal, alcatuit din asce alungite, cu cte 8 ascospori unicelulari, hialini, ovoizi. Iernarea ciupercii se face cel mai frecvent sub forma de strome miceliene n scoarta ramurilor, sau sub forma de scleroti n interiorul fructelor mumifiate. Primavara, n conditii favorabile de temperatura si umiditate, miceliul creste si se dezvolta sporodochiile pe care se formeaza conidiofori cu conidii. S-a constatat ca si conidiile pot rezista peste iarna n proportie de 43-53%, putnd produce primavara primele infectii. n cazul in care se formeaza apotecii, primele infectii sunt produse de ascospori. Pe parcursul perioadei de vegetatie, precum si n depozite,ciuperca se propaga prin conidii, care produc numeroase infectii secundare. Conidiile sunt mprastiate de vnt, de apa de ploaie si de insecte.Pe fructele tinere, ele germineaza producnd filamente de infectie, care de cele mai multe ori patrund prin rani produse din diverse cauze-ntepaturi de insecte, grindina. Epidemiile de monilioza la mar si par sunt favorizate de umiditatea ridicata a aerului,picaturile de apa de pe fructe si ranile produse pe fructe sau pe ramuri de diferiti factori biotici si abiotici. Combatere Pentru prevenirea si combaterea bolii se recomanda urmatoarele masuri : masuri de igiena culturala: adunarea fructelor putrezite si mumifiate, distrugerea lor prin ardere, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri, n timpul perioadei de vegetatie se vor aplica tratamente : tratamente de iarna cu zeama sulfocalcica n concentratie de 20% sau cu sulfat de cupru 2-3%, tratamente n timpul perioadei de vegetatie cu Catan 0,3%, zeama sulfocalcica 2%, Zineb 0,3%, Mancozeb 0,2%, zeama bordeleza 0,75%. Se va acorda atentie deosebita recoltarii si manipularii fructelor pentru a se evita ranirile mecanice. Se recomanda curatirea si dezinfectarea silozurilor de depozitare a fructelor: depozitele trebuiesc aerisite, se dezinfecteaza stelajele, se mentine o temperatura ct mai apropiata de 1-3C si umiditate ntre 80-90%.