NTEMEIEREA MITROPOLIEL UNGROVLAHINI Tn tuna mai a anului de fata, 1959, s-au implinit sase secole de cind Patriarhia sumenicd din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Tari Rominesti. Mai precis, de find Patriarhia a ratificat starea de fapt creat prin chemarea de catre Domn si siatul domnesc a mitropolilului lachint, de la Vieina la Arges, si prin inscdiunarea acesiuia ca “inalt ierarh al Ungrovlahiei. Aniversarea e un nimerit prilej pentru a cerceta din nou, in lumina intregului material documentar si a noilor studi apdrute in ultimele deceni Jul fn care s-a produs aceasti ratificare, precum si siluafia Bisericii in Tara Romineas: in veacul al X1V-lea. In acest scop, e necesar a arunca ins, in prealabil, o privire asupra “siluafiei politice, demografice si economice a teritoriului dintre Carpafi si Dundre, in prima jumatate a veacului amintit. SITUATIA TARL ROMINESTI SUB BASARAB INTEMEIETORUL. — Imprejurdi- ‘file in care a avut loc intemeieres ca stat a Tarii Rominesti nu ne sint cunoscute mai de aproape ; nut stim ce fel—cu sabia, prin mijloace pagnice sau folosindu-se de ambele meto- de — aut izbulit voievodut sau voievozii de la Arges ‘si reuneascd diferitele formatii politice xistemte in veacul al Xill-lea intre Carpafi si Dundire intr-una singurd. Ceea ce stim ‘sigur este pe de o parte ca intemeierea n-a avut loc prinir-iin descalecat de peste munfi “45a cum s-a intimplat in Moldova si cum s-a crezut multa vreme de istoricii nostri, parte ca, la temelia ei, a stat o intreitai realitate: demograficd, economic: Realitate demografiea,’ deoarece consiattim, ined din prima jumatate eacului ai XI{1-lea, o populatie desiul de deas pe teritoriul viitoarei Tari Rominesti ‘Tntr-adevar, diploma loanitilor, emisi 1a 2 iuinie 1247,2 mentionind pe acest teritoriu fiu mai putin de patru formatinni politice — dowd enezate si dou voievodate —, in- seamna ca exista masa de oameni necesard formirii si asigurdrii existen{ii lor. Aceasta amas ¢ diferentiaiti sub raportul social: se constati o palurd superioara, numita in di ploma amaiores terre» adicd «mai marti pamintuluiy — boierii de mai firziu —, bucu- se de o silualie privilegiata, si o paturd inferioara, de «rustici» sau farani — «ru- ini» sau «veciniiy din doctimentele veacului al XV-lea.® Diploma aminteste de «morile lin, agadar de agricultura care se f{acea aici, de finejele si pasumile® necesare cresterii vitelor, de pescuit — si meritai sa fie relevata deosebirea inire locurile de pescuit haturale, desemnate prin termenul «piscationes», si cele creiate de mina omului, numite @piscinae», adica tazuri siti elesice.® Pentru ‘desimea de populatie dinainte de inte- na SNES qGimrosen, I Teadturd en tntemeleren Tarii Rominesti, in Reviate Istorica Romind,, XVII (1917), pp, 107-113. % Vezi textul Iain atch, In Documente privind istoria Rominici, Veacurite XIII, XIV i XV. Tara Romincascd (1217-150), ‘Bucuresti, 1953, pp. 285-289; traducerea In romineste ta Bp. 16. Vit ial cltata in cele urmature sub forma: ‘Documente Dp. 287-288, i pe 285. sexceptis etiam molendinis omnibus infra terminos prenominatarum terrarum Ubicimaue factis.. tenetis auiogue, seu animalium et pecoram suorum pascal ‘ Discinis" etiam ‘que mune. sunt: practer. piscationes Dansibii ac piscine ‘Pradiicerea in romineste fred termenul latin piseinae'™ th mod . cind prin. .pescieit", ind Dr SN Localtearea ‘Celeliil in nord-vestul in’ baxinut Tzvayna-Celei, iar mu ia” Dunare, propisa de 1 Conca, Coreetart geo~ fice in’ Istoria Romiutors te Pe Ol, 20 Oltenia, Bucuresti, 168, pp. StS, credem chmsaeapet BISERICA ORTODOXA ROMINA si brite implelite in exterioru! sfintelor locasuri, fa pietrele de mormint pentru voievoei si ctitori. __In Sfirsit, in vremea mai veche, Biserica Ungroviahiei a fost aseza- mintul care a organizat primele scoli pe pdmintul {dri rominesti, formind astfel pe carfurarii si copistii veacurilor trecute, pe clericii de care avea nievoie, pe diecit si pisarii din cancelariile domnesti. Se tipdresc pentru Scoli butcoaone, se stringe de la preofi, si numai de la ei, birul scoalelor. Impletindu-si asijel destinele sale cu acelea ale {arii si ale poporului pe care I-a pastorit, prin ierarhii, preojii, egumenii si dascdlii sdi, vreme de sase site de ani, mifropolitul de astdzi al Ungrovlahiei are bucuria sd constate ct acest sjint asezdmint lucreazd si acurn, cu mijloacce si me- tode noi, pentru indlfarea si prosperitatea credinciosilor sai. In afard de Grija de a pasira, cu toatd bund-cuviinta, valorile trecutului, restaurind 0 serie de monuimenteistorice bisericesti si aducind iarasi 1a viafd unele mesesugin mindsets uitate, — am pus preotimii eparhiei noastre Te doctrinal Cergnatiased uneliele de muncd, sit cerceteze unele aspecte contrbut Ta bene St slujeasca cu sfintd pasiune tot ceea ce poate Mctionind. vette paced $i fericirea oamenitor. fait ce Bs soe reine mitropotiei Ungrovlahiei, aldturi de ie- of inflorensed drier Sole la zidirea unei ium noi, in care inimis Tned cu seg ea mune, Hntrajutorarea, lumina mintit st bucuria {ura eu poporu daa tea am spus clerului nostra: «Pastrali legae cd n-an gresit si sint ean NU gresiti drumul !». Constiinfa imi spune in anit din ema do omeaiitt & prin fot ceea ce s-a savirsit oa bum politilor de odinioara, care | es ‘noi am continuat lucrarea mitro- Milli ceuag gt slot m fetal arkierese al Ungroolahie. plinirea a sae ste deh {reinicil s pulem sarbdtori asta tm- di-ne frunile in fla tneges oaemelerea acestei mitropolit, si plecin: faptele lor scaunal Ungrotey ena, etarht care au cinstit cu viata si degheze nocontent ase eS! mat pe bunul Dumnezen ca sd prt lduzind pasié nostri, oj hee lui si credinciosilor acestei mitropolii, cd- aera sufletil omulug, 2 0° fF Ceea ce poate zidi pacea Iumit st lorie si recunosti co flefiti de pilda Che put din trecut ai Ungrovlahiei ! Insu- de al saplelea veae o arsiqniem astai intta fila din cartea celui paginile ei sd vorbeascd vitor Wee uiut@ene, Cel Atotputernic, ca inaintasilor nostri, It despre infdptuiri urednice de amintiree _intrare si a strdnilor, ta inflorarea cadrelor de usi si ferestre, la profileINTEMEIEREA MITROPOLIE] UNGROVLAHIE! Tn Tuna mai a anului de fafa, 1959, s-au implinit sase secole de cind Patriarhia ‘ecumenicé din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Tarii Rominesti. Mai precis, de cind Patriarhia a ratificat starea de {apt creat prin chemarea de catre Domn si siatul “domnese a mitropolitului Iachint, de 1a Vicina la Arges, si prin insciunarea acestuia ca fnalt ierarh al Ungrovlahiei. Aniversarea e un nimerit prilej pentru a cerceta din non, ‘in lumina intregului material documentar si a noilor studi aparule in ultimele decenii, felul in care s-a’produs aceastii ratificare, precum si situafia Bisericii in Tara Romineascai in veacul al X1V-lea. In acest scop, e necesar a arunca insd, in. prealabil, o privire asupr ituafiei politice, demografice si economice a teritoriului dintre Carpafi si Dunare, in prima “jumatate a veacului amintit. SITUATIA TARH ROMINESTI SUB BASARAB INTEMEIETORUL. — Imprejurd- “file in care a avut loc intemeierea ca stat a Tarii Rominesti nu ne sint cunoscute mai de aproape ; nui stim ce fel—cu sabia, prin mijloace pasnice sau folosindu-se de ambele meto- de — aut izbutit voievodul sau voievozii de la Arges sd reuneasca diferitele formatii politice ‘existente in veacul al XIll-lea intre Carpa{i si Dundire intr-una singurd. Ceea ce stim Sigur esie pe de o parte ca intemeierea n-a avut loc printr-tn descalecat de peste munt asa cum s-a intimplat in Moldova si cum s-a crezut multa vreme de istoricii nostri, pe de alti parte ca, la temelia ci, a stat o intreitd realitate: demograficd, economic: ‘si politicd. Realilate demograficd,” deoarece constatam, inc din prima ‘jumatate “Neacului ai XUI-lea, o popuilatie destul de deasti pe teritoriul viitoarei Tari Rominesti. Intr-adevar, diploma loanifilor, emisi la 2 iunie 1247,2 mentionind pe acest teritori fit mai pulin de patru formafiuni politice — doua enezate si dowi voievodate —, in- ‘Seamna cai exista masa de oameni iecesara forméirii si asigurarii existentii lor. Aceasta fiasiie diferentiata sub raportul social: se constati o palurd superioari, numita in di- ploma «maiores terres adica «mai marii pamintuluin — boierii de mai tirziu —, bucu- rindu-se de o situatie privilegiata, si 0 palura inferioard, de «rustici» sau farani — «ru- ‘minii» sau aveciniiy din documentele veacului al XV-lea.* Diploma aminteste de «morile in fiin asadar de agricultura care, se faicea aici, de finefele si pusunile® necesare eresterii vitelor, de pescuit — si merita si fie relevata deosebirea intre locurile de pescnit faiurale, deseninate prin termenul «piscationes», si cele creiate de mina omului, numite “‘piscinae», adica iazuri sau elestee.® Pentru desimea de populatie dinainte de inte- 1 Const. C Giureseu, In regaturd cu tntemeierea Tarii Rominesti, in Revista storied _ Romina, XVIt (1917), pp, 207-113. : : 2 Ver textul ttn al eh, In Documente privind istoria Rominici, Veacurite XIU, XIV 41 XV. Tara Romineasea (1247-150), Bucuresti, 1958, pp. 265-289; traducerea In romineste I ‘bp. 1-5, Va tl chtath In cele urmntoare sub forma Document = fem, pp. 287-288, 4. Idem; pr 236: Aervaram upland fact cams biden: .tenetis “quoque seu animalium et pecorum suorum pascuis 6 Tbidem :“piscinis etiam “que nune sunt ‘praster. plscationes Dansibit ac piscine _ fle Cheley...". “Tradicerea in romineste, op. cit.. p. 2, Tedd Cermenul latin piseinae™ th. mod inconscevent, cind prin ,.pescarit", cid prin. yjazuri', — Localtsarea Celeluiut in nord-vestul Gorjului, tn baxinul Tavarna-Celel, iar muta” Duntre, propush Cones, Corectari geo in storia’ Romiuttor, 1. Pe Olt, 2" Oltenia, Bucuresti, 1988, DP. fredem ei mu ‘xceptis etiam molendinis omnibus infra terminos prenominatarum674 ahi BISERICA ORTODOXA ROMINA meiere, pI ‘asemenea gi faplele de arme din yeacul al Xlll-lea. Sint mai inti Tnptele aaa ee ee poset) ail roma din episcopatal custa nilor, adicdl din sudul Moldover si estul Munteniei (bazinul Buzduini si al Rimnicului Sarat),? cit si cer din (rreage¢) sinodal sau holdrirea prin care mitropolitul Iachint de Vicina, care statea de “mai muulla vreme Ja curiea voievodulii Nicolae Alexandru, este recunoscut ca mitropolit al Ungrovlahiei, celilalt © scrisoarea patriarhului catre acest voievod, prin care-i aduce Ja cunostin{ holdrirea amintitg.% Cele dowd acte se aseamén mult sub raporiu! fon dului, referindu-se 1a una $i acceasi problema; au insd, fiecare, si pirfi proprit care mu revin in textul celdlalt, Hotirirea sinodali incepe prin alirmafia cd «el de foarte bun neam, marele voievod si domn a foalé Ungroviahia... a cerul nu numai o data, ci adesea prin scriso- ssale.. ca si fie deacum inainte», el si toatd {ara lui, «supt judecata bisericeased si iuzirea» Patriarhiei din Constantinopol si «si primeascé’ un arhieren care sa fie hhirotonit» de patriarh si esi facd parte» din sinodul patriarhicesc, spre acl. avea «ca Piislor Iegiuit a toatd Ungroviahia». Drept care — continua hotirirea — voievodul «a si chemat, cu citva timp inainle, pe preasiin{itul mitropolit al Vicinei, din vecindtatea iu, Pe chir Jachint si a primit cu cea mai mare bucurie binecuvintarea lui». A rugat, tot. odata, Patriarhia ca, edeocamdatti» 8 recunoascd aceasta straniitare a ierarhulii de Ja Vieina «la Biserica a toaté Ungrovlahia», urmind ca, dup moartea Iui, «si se aleagd altuly $i hirolonindu-se de citre Patriarhie, si se trimeatii de la Constantinopol «ca Pastor si arhiereu legiuit a toai’i Ungroviahiay. Vazind ci aceasti rugiminte «a celui de prea bun ream marelui voievod» este spre folosul credinciosilor $i eatin ase ierarh ii va putea cirmui, «oprindu-i de la Juerurile interzise ale pacatuluiy si de la «toaia dogma de alt fel si straind de biserica Jui Hristos», ajutind-astfcl «pazirea credinte: 31, Documenta, p. 285: teri. surat 3 ‘Tralte, reprodush de Cronlea Tirii Romisesti, atirma et Nicolae Alexandru, tiul Jul Basarab, aie 8 fhe font de fell tal elmpulunseen™ (fatoriie donuigie’ palexamar, ed, Ni Tonga,” Bucuresti, 1902, 8). Pe de alte parte, un docameat in ay apes dees Neate $olesodulSteran Camtacusing, Wat mintatiose ain’ Cimpuling, wii “tea ee, 271i. de, Eastrab Negru Vode Nicolzo alexandra: ves Te sunt trupari Ieee rection cast ‘exceptis cclesits constructis et construend!a in omnibus sfintl mindstire'* (D. Bajon, Dociimente ce la Avhivete ‘Btatuln pele 36. Ambele documento sint publieato in Hurmuzaki, Documentos 1-6. 0 Teproducere fotografich a toxtelor grecesth respective, In V._ Laurent ay’ B ‘hase Simile de texte ‘gh documente Disantine din veacwile RIV-XV" pivitoure ta 1 ie Check Foniine, Bucuresti, 1246, plangele 1 $111, Fs oe pueyEVOCARI 679 oastre sigure», Patriarh reund cu intreg sinodul, avind si purerea si inciviinfarea pulerniculti si sfintului... imparat», 0 aproba si muta pe lachint de Vicina «la scaunul a foal Ungrovlahian. El va fi deci, de acum inainte, «Mitropolit a toata Ungrovlahian, avind dreptul, in toata eparhia Ini, de a intairi «anagnosti», de a inainla «ipodiaconi (subdiaconi) gi diaconi», de a hirotoni «preofi» si de a face «loale ji — continua inscrisull — trebuie ca toli clericii din acea {ard si tofi cei sfinfifi ctlugari si aici sd respecte si sii i se supitie Iui, ca unti adevarat pastor al lor si parinte si dascdl». lar voievodul trebuie si dea casigurare cu jurdimint si fagdduinta scrisi» ci «Biserica Ungro- viahiei va fi intotdeauma supt patriarhia de Constantinopol si cd va primi de la ea «un athieren adevirat». Aceasta stare de Incruri va trebui «si se pistreze si pe urmé... ne- schimbaty, cel ce ar indrazni s-o schimbe fiind ameninjat ccu afurisenie prea grea a Sinodului. ** In cel de al doilea document, patriarhul se adreseaz voievodului Nicolae Alexandru, cut termenii «prea nobile, prea infelepte si prea vrednice mare voievod si domn a toatd Ungroviahia» si arata cai din serisorile primite, atit «din cele de la inceput», cit si «din cele de Ja urmid», a cunoscut «ascultarea si supunerea si alectininea si iubirea» pe care o arald fai de Patriarhie. A vazut si ci-i cere «din suflet arhieren si pastor si dascal», ca un fit ce este al Bisericii, «inbit si ascultdtors, care «voieste cAilduros... si. primeasca evlavia si sd resping’i adunarile erelicilor si dogmele straine si din alte locurin. De asemenea, ci domnul doreste si aibi drept «arhierew», «deocamdatiin, «pe prea slinfitul Mitropolit ai Vicinei... chir lachints, iar dupa trecerea’ acestuia din vial, pe acela «pe care I-ar alege si I-ar hirotonisi cu vot sinodal» patriarhia. Tinind seama de asigurarea, 4 domnul «cu Hint», c& si pe viitor, sub «mostenitorii si urmasiin lui, sezimint va rimine «neclcat si neschimbaty si ci ei «nu vor voi a primi un athierett de aitirea», ci numai de la «marea bisericai», adied de la patriarhia din Constant nopol, avind in vedere si faptul ca domnul arata «gind bun curat si iubire cdlre cel de la Dumnezeu prea puternic si sfint stipinitor... prea inalfalul imparat al Romanilor» si ci acesta din urma este de acord, patriarhul, impreund cu intreg sinodul, aprobai «cererean si hottiriste ca lachint «si’ fie de acum inainte... legivit arhieren a toatdi Ungroviahia», avind dreptul si facti tn eparhia sa atoate ctte se cuvin unui arhiereu Ie- giuil». Totodati, araté domnului ci acum, dupa ce Iucrul a fost «intirity si «asigurat de catre Biserici si — se repetd semnificativ — «cu invoirea si a preapulernicului si sfintului imparaty — domnul e dator, la rindul si, «sdi-si indeplineasca figiduialan, adie si facdi, in numele sau si al urmasilor sai, 0 «scrisoare cu jurdimint» etre patriar- hie, aritind ci si pe viilor «sti se afle toati domnia si stipinirea Ungroviahici supt prea sfintila mare biseriei»... din Constantinopol si si se primeascit arhiereu. de acolo; hirotonisit «cu vot sinodal». Aceasta scrisoare s& fie trimisi neaparat, drept asigurare c& «orinduialay va rimine asa, cei ce ar indrazni s-o schimbe avind si sufere «afuri- senie sinodicsasca infricosati. Scrisoarea se incheie prin indemaul eatre domn de a se’ fine strins de «dogmele cele primite de toli si moslenite din pairin{i si sindtonse» si prin urarea ca Dumnezen sé-! {ind «scutit de boli, bucuros, siinilos si mai presus de foal intimplarea cea nepliicutain. °° Textul acestor dowd documente nece dintti este cA iifiatioa alegerii si strimutirit Ini Tac lio serie de observatii. si limuriri. Cea int de 1a Vicina in Tara Romineascdt aparfine voievodului Nicolae Alexandru, iar nu Patriarhiei. Dommnul este cel care, in momentul cind scaunul vididicesc de 1a Arges devine vacant, se gindeste si cheme ca lurmas pe acest mitropolit grec. Documentul din mai 1359, prin care patriarhu! si sinodul’ ratifica Japtul implinit, arati cd, la acea dati, Tachint se alla deja de «citva timp» pe ling’ voievod. De cit timp anume, nu se precizeazd, Dar din faptul ca pentru a obfine ralificare, voievodil a frimis in mai multe rinduri scrisori ta Patriarhie — in se spune : «ni numai odat’, ci adesed», iar fn scrisoarea cdire voievod se precizeazii: «din scrisorile domnici tale, si din cele de Ia inceput si din cele de la 37. Hurmuzaki, Documente, XIV, 1. pp. 1-4, st Doctmente, pp. 1814, unde ins se ‘omite calificativul de .,puternic’, dat imparatului din Bizant. 38. Adiet. imparatul din Bizant ! 39, Hurmuzaki, Documente, XIV, 1, pp. 4-6, si Documente, pp. 14-16,680 BISERICA ORTODOXA ROMINA uurma> — rezullé c& nu e vorba de un ristimp scurl. Pe de alli parte, apare clar faptul c& domnul finea necpérat ca noul ierarh si fie Iachint, iar nu alicineva propus sau indicat de palriarhie, In hol&tirea din mai 1959 citim: «deoarece in chip neclintit fine la strimutarea mitropolitului Vicinei.», iar mai jos: «si deocamdalii nu pentru Dreun altul, ci pentru acesta%™ cere cu mare rugiminte aceasti cirmuire arhiereasca>. ‘Ase dar, domnul finea neaplrat sii fie recunoscut ierarhul ales de el, asa dupa cum tn Moldova, citeva decenii mai tirzia, Roman al Musatei, Stefan al Musatei i Alexndru cel Bun vor voi ca Pairiarhia si recunoascd pe losif, episcopul agreat de ei, ceea ce, tn cele din urmd, se si indeplineste. #? Ge il delerminase pe Nicolae Alexandru si se opreasc, in alegerea sa, asupra Jui Tachint de Vieina? Desigur, au influenfat, ca si in alle imprejurari similare, rela- fille personale ; cei doi trebuie $8 se fi curoscut si pre{uit mai dinainte; Tachint {rebuie sé fi fost pre(uit nu numa de domn, dar si de boieri; in sensul acesta interpretam un pasagiu al aciului sinodal din octombrie -(1370), in care, referindu-se la alegerea din 1859, se spune : «liinded ceruserd aceasta boierii {irii.. gi crestinii de acolo» *. O alt dovada a relatilor ce exisiau intre lachint si Nicolae Alexandru, a influenfei de care primul se bucura pe ling cel de al doilea, o constituie pasajul din scrisoarea adresala de lachint patriarhului, in 1370, in care inaltul ierarh, referindu-se tot la imprejurdiril alegerii din 1389 si anume Ia acclea care precedaseri rectinoasterea_patriathiceascd, alirm§: ese va plrea si se va socoti Iueru de laud’ c§, odinioard, Iam adus prin cu. inlele mele, pe marele voievod, Ia daruri si la prietenie pentru marea ta sfinfien.‘ Gea ce inseamni, pe de o parte, ci domnul nu era la inceputt in relalii prea cordiale cu Patriarhia, fapt — dupa cum se’ va vedea din cele de mai jos — explicabil, pe de alta parté, c& Tachint a contribuit mult ca aceste relalii si devind strinse, sa se ajunga la cdaruri» si la eprietenie». EI avea de altel interes s-o faci deoarece, tn calitale de mi tropolit al Vicinei, depindea direct de Patriarhie si aceasta ar fi pulut si se opund fransferarii sale, fie nerecunoscind-o, fie, in ultima instanfa, ajungind chiar la depunere si afurise A mai fost inc un element care a contribuit ca Nicolae Alexandru si se opreascd, fn alegerea sa, asupra Ini lachint, anume vecinitatea. In hotirirea sinodali din mai 1359 Se spline cA voievodul Térii Rominesti L-a chemat inci mai dinainte «pe preasfin milropolit al Vieinei de ting’ dinsuly sau din vecindtate. Geea ce inseamna ca Vicina era in vecindlatea tolerelor {arii. lar mai fnainte fusese, dup’ cum vom arta mai jos, nu numai in vecinatale, dar chiar in cuprinstl lor. Aceasta ne duce insa la cercetarea lo- cului unde se afla ea si la relafile pe care le-a avut cu Tara Romineas _ ASEZAREA $I IMPORTANTA VICINEI. — Stabilirea locului unde a fost acest vechi ora cu nume romanic este una din problemele inci nedezlegate ale istoriograli Tavalafi,romini si strBini au propus o serie intreagd de solufii, dar nici una pind ‘nul s-a impus ca perempiorie, ca delinitiva. Este sigur c& Vicina lui Tachint n-a fost nici in Cuban, cum au ereaut unii,*® nici in Albania, cum in mod surprinzitor a afirmat 40, Docwm@ite, p. 13, In Hurmuzaki, Doewmente, XIV, 1, p. 3, traducerea este ,.de- carece, in chip nestrimutat stirule.."'; sdverbul dustaBéww¢ are, de fapt, ambele nuante, 41. Documente, p. 14, unde inst trebule Indreptat ,,pentru aceasta” In pentru acesta', died pentru Tachint 1 5 42, Veal documentele respective, tn Hurmuzakl,Documente, XIV, 1, pp. 18-27 st 30-37 ef, Const. C: Giurescu, Ietoria Rombnilor, 1, pp, 458-154, 40-162 si 912-618; Preot Gh. Mol seseu, Preot St. Lupsa al Preot Al. Filipageu, [storia Bisericii Romine, I, Bucurestl, 1957, pp, 171-160, (Va fi citats, in cele urmttoare, sub forma : Istorla Bicericli Romine). 43. Hurmusaki, Documente, XIV, 1, , 8: Documonte, p. 22. 44, Textul grec este tradus in miod diferit si, dupa pirerea nosstra, defectuos, tn Hur- muzaki, Documente, XIV, 1, p. 8: ,Cicl se va parea gi se va socoll o adevarata minume cd data ‘am adus prin vorbele mele pe marele Voevod -ia invoires st la prictenia Marit tale sfintii", ‘Tot diferitk si departindu-se de intelesul textulut grec ni se parc si traducerea Gin Documente, p. 20: Ciel Iueru de lauda va parea si se va gocotl ck m-am algturat cindva marelul voevod cu daruri $1 prictente pi 45, Vezl combaterea acestel identiticart 1 ‘sina taurique, in Eehos a’Orient, XXXVUIL, pp, 81-108* EVOCARI 681 Xenopol.#° Ea era situaté pe Duntre, dar nu_pe cursul ef oltean, 1a Vidin,** ci pe cel inferior, intre Macin si varsarea in’ Mare. Cercetirile din ultimele decenii s-au oprit toale 1a aceasta portiune, lund in considerare diferitele centre mai insemnate, situale pe malurile Dundrii sau in’ apropierea lor. Invafatul W. Tomaschek, un bun cunoscator al isloriei sud-estului european, a identificat cel dintii Vieina cu Macinul, fiind influenfat $i de asemanarea numelor.** Opinia Iui a fost adoplala de cunoscutul istoric C. Sirecek,#® de Nicolae Dobrescu, cercetatorul istoriei Bisericii romine,® precum si, in vremea mai nou’, de J. Bromberg, un erndit ale carui Jucrari sint influentate uneori ins de pasiune si resentimente. ® Mai jos de Macin, Isaccea a atras apoi atenfia specialistilor. Asupra ei s-a oprit Nicolae Grimadd, in siudiul sau de cartografie istoried,®* iar dupa el bizantinologul N. Banescu®® ‘si, recent, un alt bizantinolog, tinarul ‘invafat P. Nasturel, precum si autorii ultimei istorii a Bisericii romine, preofii profesori Gh. Moisescu, St. Lupsa si Al. Filipescu.® Nicolae lorga aseazi Vicina «intre Isaccea si Tulcea>.®° Geograiul C. Britescu inclind pentru Niculifel,°* dar impotriva acestei lo- calizéri poate fi invocat ca argument decisiv relativa departare de Dunare (cca. 10 kilo- metri in linie dreapta). Care este localizarea exact a Vicinei? Informatiile pe care ni le dau izvoarele bizantine si calatorii arabi, ca si socoelile genoveze, ne ingdduie s& alirmam c& ea se afla pe cursul Dundrii maritime, adicd pe portiunea dintre varsarea in mare si zona Brdila-Macin, dar nui ne ingaduie's& fix’m precis locul anume. Mai folositoare, in privinta aceasta, sint’documentele cartografice si in special portulanele, adic& hartile alcatuite de navigatorii mediteraneeni, italieni in primul rind, in care se arati porturile de pe coasta marit si de pe cursul Dundirii inferioare.5? O serie de asemenea portulane, cum este, de pild’, acela al lui Marino Sanudo, aledtuit pe 1a 1320, sau acelea ale Iui Pietro Vesconte (1318), aseaz Vicina pe Dunare, la vest de Deltd si anume cam tn dreptul Isaccei sau spre risirit de aceasta localitate.®* In general, ea e pusd pe malul de sud al Dunari — asa de pilda in harta Iui Dulcert, in aceea a lui Soleri (sec. XIV) si in harta lui Mecia de Viladeste (1413) —, uneori ins numele ei e scris pe malul de nord, ca in portulanele lui Sanudo si Vesconte. Din cauza asezirii Vicinii in aceasta regiune, Du- niirea dintre Galati si Delt poart, intr-o serie de portulane si harti, numele de «flumen Vicine» sau «flumen de Vicina».°* Acelasi nume il poart si bratul Chilia al Deltei, intr-un, r 4 trefa, vol, IIT, Bucu- “restl, f.2., p. 195, 47! Unde © ageazt editorii descrierit, geogratice spaniole Libro del conoseimiento’ fe, 1950). Ver: ©. ‘Marinescu, Le Donube.., tn Revie. Historique “du Sud-Bst Européen, TIT Ga26), p. 3.Tor “acolo ‘0 situéazh si C. Murmuzaki, Pragmente sur Geschichte der Huménen, Yo. 1, Bucuresti, 1815, p. 206 = 48° W. Tomaschek, Zur Kunde der Himus-Halbinsel, II, in: Sitsungsberichte der Wiener Akademie, phil-nist. Classe, t. CRIT (886), p. $02 49... Sireoek, tn’ Jastrow. Jahiresbericnte, Tit (S97), p. 68; ef. N. Torga, Studit tsto- rice asupra Chiliel si Ceiafit aibe, Bucuresti, 1600, p. 48, nota, 30, 'N. Dobreseu, Intemieieréa Mitropolittor gi a cetor dintii mandstiri din fara, Bucu- Festl, 1908, (p. 49. Sl. J) Bromberg, Toponymical.,. tn: Bysantion, XIX (1981), p. 471, sl XIII (93s), p. 20; ef N. Baneseu, Fantasies et réatites historiques’ — réponse @ Particle de 31. J. Brom= Berg, in Byzantion, IIT C88), pp. 73-90 ba, N. Cramada, Viema,'18toare cartograsice, originea numelui, identificarea oragulul, tm Codrui Cosminutui, 924), p. 198. $8. N. Banevess, Fantaisies ct réalités historiquesi., p. $8. : Si. Vezl respectiv :'P. Nasturel, Agesarea orasufil’ Vicing si, fdrmut de apus al Mari Neore in’ lumina wnt portitan grec, in? Studi gi’ Cercelant de istorie. veche, VIE Sst), 217144, p. 200, si Ietoria Biserieti- Romine, I, Bucurest), 108%, p12. 88 No 'torga, Sinalt storie anupré Cnt sh Gotan dive 'p, 38, nota, 58 ©. Bratescu, Dobrogea la 1415, in Arhiva” Dobrogei, 11 (919), pp. 4-112, gi Dobro- ea tn sec XT. in Aviaiele Dobrogel, 1 (S20), p80. arp, seg, Rantea agente. portulane weet In spéclat N. Gramada, op, cit, p. 247 sa, si Vieina, Lp. Ut, nota 2 >. 38" 0 reproducere fotografich a portulanului lui Marino Sanudo, la Academia R.P.R., Hart), Atiaaul Dimancesow, £6 mijloc. Keproduceri ale altor portulsne in Recherches, sur Viciné.., Ply II-VI ‘fa? Ved ‘reproducerile acostor harti in Recherches sur Vicina, pl. V-VIL aan ih Dosaenla EES HEU atasna Bomdnceoct, £8" mijloo af Recherches eur Vicia, _ IL-Y. 2 61. Vezi, de pild&, h&rtile Dulcert, G. Soleri si Mecia de Viladestes, in Recherches sur Vieina, pl. \V-VIL' ek N. Gramadi, op. cit, p. 8, 31 N. dorga, Studi sstorice asupra Chiliel HW Cotati Atbe, p.' 47. |, Istoria Rominilor din Dacia Traiand, editi682 BISERICA ORTODOXA ROMINA portulan gree care reproduce, probabil, pe unul venefian. ® Ceea ce inseamni ci pe acest bral, facindu-se escala la Chilia sau Licostoma,® se mergea spre Vicina. S-ar inlatura astiel identificarea acestei localitaji. cu. Malimudia, deoarece, inir-un atare caz, drumul cordbiilor ar fi fost prin braful Sf. Gheorghe, iar nu prin acela al Chiliei. Concluzia celor de mai sus este e% locul vechii aseziri a Vicinei pare sa fi fost Isaccea. Aici se alla nin stravechi vad, pe unde se poate trece usor de pe un mal pe celilalt al Dunarii. Pe aici att recut, de fapt, de mii de ani, ostile, negustorii si cdlatorii. Alit Ia vest de Isaccea, pina in dreptul Galafilor si Brailei, cit si la est de ca, pind la Tulcea, se intind bailti Care nu ingaduian si nu ingdiduie nici azi stabilirea, pe malul Dundrit, a unei asezari xista, tolusi, 0 obiectiune chiar modeste, sal sau citun, necum a unui oras ca Vicina. ° identificdri: faptul c&, intr-un alare caz, orasul apare, in ‘mume deosebite:/saccea, in izvoarele arabe, si Vicina, in ane. A avut orasul dowd nume in acelasi timp, asemenea Constantinopolului,e ctruia turcii, adoptind numirea populari greceascd (slg viv nédty ) ‘$1 modificind-o dupa graiul lor, fi ziceau Stambul? S-a numit el Isaccea dup’ numele YVeshiultui stapinitor Saccea — 0 asemenea form® o gisim in cronica alributd pe nedrept i Enache Kogalniceanu® — stipinitor cdruia izvoarele bizanline, povestind eveni- mentele din anit 1086-1088, fi zic Safa (Zaxta)? Daca am ctinoaste un izvor care si se refere simulian si la Isaccea si la Vicina, alunci, evident, ar trebui si renuntam la ‘aceastii localizare, Pind acum insd nui se cunoaste un’asemenea izvor. Rémine ca sapituri heologice si ne arale daci aceasli localizare este cea justd, sau si ne indice, eventual, ia. Sépiturile vor trebuj si fie precedate de o serie de folografit aeriene, grajie cirora turmele vechilor aseziri, ingropaie sub praful si nisipul veacurilor, apar clare, cum nic fu banuesti cind privesti de 1a fafa_paimintului. Prima menfiune a Vicinei este in opera bize care se poate aduce aces secolul al XIV-lea, sub dow cele grecesli, in hari si fn por lini «Alexinds»,®™ a flicei de impérat ‘Anna Comnena; ea amintesle ci, prin anii_ 1085-1086, aceasti localilate, Impreund altele, se alla in stipinirea unui ‘sef local Sesthlav.°S Catre antl 1150, ‘cdlatorul arab Edrisi aralé ci Vicina se afl Ja o distan{a de 8 zile de mers pe Dundre, de la Dirstor (Silistra) la vale, inainle de varsarea fii Mare; are mulfi locuitori si un teritoriu fertil ; Scoate venituri mari din comer{ul stu. Acest comer} sporeste si mai mult grafie geno- verilor, care inlemeiaz aici un important ceniru de alaceri. Registrul unui singur notar genover din Pera — mai erau inc’ 20 de asemenea notari in acest cartier din Constan- finopol —, arat, in ristimpul 27 iunie-7 octombrie 1281, asadar in trei luni si tunsprezece zile, in numir de contracte de comandita pentru Vicina, in. valoare de 3421 de hiperperi (monele de aur bizantine), in timp ce acelea destinale Caffei — pu- Yocrarea lal Armand "Delste, Les portions” greens Hz. Gompiment, Braxellesy 1058, "85 "ph ea anes er at ahead “Pat ai ©. Giuresea, Principatele romine Ia tneeputul secolutit XIX, Bucuresti, 180%, pp. 15-79 Pace: Tal, Istoricut hotarului dintre SMutenia si Moldova’ (ms). 4 atscinul nw e Ja un vad, ca Yeaccea; el are o pozitie teolatd, legatura cu tirmul tng al Dunit facindu-ze mat departe spre vest) tn fata Bralil, 5M. Kogiiniceanu, Cronicele Rominiel-sau letopisetele Moldaviel gi Valahiei, vot, 10 Bucuresti, 1674, p. 180 wena plecat de sau dus le urdie ia Sukes’ bieantinit ae Soead ts itera anume pentru sunclul cl, ce (6) dups cum n-aveau nicl pentra EL ge "Y) sie de ‘acees, transcriau pe cel dintli prin llterele sg. Matthias Gyonl, Zur Frage der ruméniachen Stoatsdiidungen im X1 Jahrhundert in Peristrion, Budapest, 1914, -p. 32, ‘crede. ch mu oxistt -legstura tntre numele bisantin din 1080 91 Tasccew de mai Urzin, dar afirmarea sa cu’ privine ja transcrlerea ‘umelul mu © convingatoare. In general, numele proprii struine nu eint edat exact de. citre bizantint, ne 65. Pentru metoda fotografilior seriene aplicati la studiul agezirilor noastre medie- yale, vez: Const. C. Glureseu, Pentru descoperirea Vicinel, In Wevista:Tatovied Romink, Xtxit Gisti-i9i2), ‘pp. 800591. Fotografll aeriene ale rulnclor.Cetatit, Enisala, ia: eat, der Babnane in Const. C.Glureseu, Ietoria Romtatlor, {. edilia a elncla, pp. 478 61 480. i, Eaitia B. Leib, vol. Tt, Paris, 194. pp. 81-82 @& Numele si caracterul formatic) politice a acestul Sestiav, ca 91 numele si caracte- pl formattel veeinulul tu Succea Sata), in care unit storie! ‘a’ ndrl au Sasut forme: ilunt politics rominesti, au da si Indelungate discutil. Ver, in privin Sceasta, C. Necquleset,|Ipotesa Jonmefiiion police romine' ta’ Dumive,” wn ‘coo, “Xr? hank Festi, 1967, 28 p. in 80: Const. C. Glurescu, Istoria Rominilor, I, editia s cincia, ‘ppr 436-358 7 Batthias Gyonh Zur Frage der rumanischen Staatsditdwagen.:, udapent, A941 i08 op ae en, ‘69. W. Tomaschek, Zur Kunde der Hdmus-Halbinsct, Ii, in Sitzungsberichtc dor Wiee ner Akademie, Phil-hist, Clesse, t. CXUL, p, 302,_EVOCARI 683 fernica celate genovez’ din Crimeia — reprezinla numai 1.476 hiperperi — mai putin de jumatate —‘iar acelea privind insiisi Genova — orasul metropolé — 3204 hiperperi, neegalind asa dar indepdrtatul centru de pe Dundrea maritima. ™ Vicina este si resedinja net episcopii grecesti, episcopie ridicata la rangul de mitropolie intre 1204 si 1261 si depinzind de Patriarhia din Constantinopol.*! Spre 1300, aceast mitropolie era una din cele mai bogate: venitul sau anual — provocind invidie — atingea 500 (opt sute) de monete de aur. Titularul ei are si legaturi politice cu impdratul bizantin; in 1300, el mijloceste primirea in imparajie a unui grup intreg de 16.000 de Alani.?4 Dar in_ prima jumatate a secolului XIV, insemnilatea si puterea Vicinei incep si scada. Tatarii, cit vreme {raise | Nogai, ginerele imparatului bizantin Mihail al Vill-lea Paleologul si chiar citdiva vreme dupa aceea, au cruat orasul de la Dundre ; apoi insa, il ataca, ‘ocupa si fac sa scada infloritorul’ su comer{.* In harta Iui Dulcert (1339) si in_aceea 4 a lui Soleri, Vicina e infatisaté ca o posesitine {atirasc, avind deasupra zidurilor ei steagul respectiv, cu. «lamga» si semiluna.™ Mitropolitul de aici incepe si nu mai stea Bucuros in cuprinsul orastilui. Nowl titular, Macarie, in momentul investirii sale (1337- 1338) se angajeazi fala de patriarh, prin scrisoare, ci nusi va parasi resedinta di Vicina, nici nu va cere allt eparhie. *® De fapt il gasim Iuind parte, ca titular al eparhiei ‘sale, la sedinfele sinodului patriarhicesc, in rdstimpul dintre 1341-1348, si anume in mai I341, in aprilie 1343 gi in septembrie 1348.77 Lui Macarie ti urmeaz& ‘lachint care, dupd> ~ tat, va fi chemat de Nicolae Alexandru si pastoreascd Tara Romineasca. il din care venea lachint nu era deloc strain rominilor, Regiunea de pe malul drept al Dundirii inferioare, din fafa cimpiei muntene, si pind la varsarea in mare, a avut fntodeauna o populatie destul de deasd romineasca, locuind atit in sate cit si in orase. st populatie s-au pastrat o serie de numiri topice, incepind cu Dirstorul | Durostorum — continuind cu Peceneaga,® care pistreazi amintirea navali torilor pecenegi, cu Bisericufa, pe locul unei vechi ageziri bizantine, *° cu tnstisi Vicina, 70. La Mer Noire, p. 48; ef. V, Laurent, La domination byzantine aux bouches aw Danube sous Michel VIN" Paléologue,’ in Revie Historique du Sud-Est Européen, XXIL (1345), "p, 195, — Vicina importa in special stofe gt exporta mulls ceard. (feeeherches sur’ Vicia, pp. 45-50); bogutia Im pristel a nordulul Dobrogel, cu’ Intinsele sale padurl cu tel, exists Star ‘si-tn’ vescurite STH si XV. Ve Laurent. La domination byzantine... pp. 388-194, tn Vicina exista al o minlstire eatolies, “a frantlscanitor Ppa ia tad si Lash, (OcAmtreeseu, age= Sirs franciscane ta Bunive 91 Starca Neagri th nee, RIL si XtVe, tn Cercotarh vateriee, Vi Fx. asi1699), pp, 14258, "Lao. veche ‘mindative” oFlodosh. in. reajua” teaccel ta Meal, fimite mumele hnierior al aceates ultime focaue afanaatriete, Ceonst. G. Gurescu. Prine Eipatele "romine ta ieepitul gecelutet XIX, pp. Iii)” Nicoltelst pare si fle tot una. ca Tofailiates yNiczewits)) trecule intro Nora Bin Asis (acidemia RE, sectle, Saunas Aloumut Dimancescn, €. $5), intrcalta’ din’ i696 idem: 16) inr-o- a. ela din 1602 Cider, £i7ayr"Sub' mumeie ‘de; Moniaster”, Mt gusim into haeth Gin LEH. idem E389) at in elcels din tied si Lit Vide, HE 108 st 149). Un ever latorie Wk mentionease chlar dla 1609 KC. Bede fenca, Dobropen fa ths), D1. mote 9) 1a yo aurent La domination Dizantine, p. 15, 7a. Veal cronica tui 6. Puchymeres, 1V.'38; 26° Bonn, vol, 11, p. 807; et V. Laurent, tm domination ‘bysantine, pc 186 re aurents ke Métropolite de. Vieina, Bacaie, et ta prise, de ta ville por tes Tar- fares, in" Revue Historigie dn Ridl-but uropeen, SEUY Goi). pe 29k Ocapases Vieael ee Elise tan archaea” potrivitopiniel lah Lauren ia intertetul Asie enteral Sale nan ca “s-a produt eu desea mal lnsinte, duph. moartea Mui Alinail VIET “ealeot sS0) "ah, tn orice an inainte de 1221" chod-Abuifeds arath tasscen ca Thad tare Vache Basarab, cooperind cu titerli, In calitate de aliat al acestora, a putut. primi de la Hanut lor regiunea’ Dunarii-maritime eu ttlul de fed, In cazul acesta, sear explica, gmat Dine participarea lui Busirab la lupta Impotriva bizantinilor, in 1923, alaturl de bulgarl : el combitea pe cet care ar fi putut revendica teritoriile de la gurile Dundcll. "75. Vest aceste hurt ih Recherches sur Vielna.., pl, V si VL_,.Tamga" era marca sau semnul distinctiv, eratind aparteneata sau proprietatea: La nol’ sa pastrat sub forma flerulut de infierat vitele : tangs, tamed, a tanealul “i: Hurmusaki, Documente, XIV. 1, D. 1, gi V, Laurent. Le métropolite de Vicina, Bfa- D, ZL O ‘reproducere a” textulul grec respéctiv sl & isealituril Tul Macarie, in Ve it 'si DP. Nesturel, Facsintfe.., plansa. 1. ‘yf'wr. Miklosich, $1 Jos. Aidiler, Acta patrlarchatus constantinopolitani, T, Wi pp. 224, a1, oti, ck, dstoria’ bisericit rommne, Lp. 142-149. ae 78. Mentionat sub forma Dristra (Seloxex) in anul 1086, In ,,Alexiada" Anel Comnena ‘yi sub aceea de Dirstor, In hrisoavele lui Mircea cel Batrin, 79 Spre sud de Mficin, in fata bait Brae, $0, Stau gasit alct vestiett crestine. importante, uncle din seeolele XI-X1K_ Yezi: Ghe Stefan, “dnclere ‘vestiges chrétions A Dikogeta-Bisericuta, in Dacia, SUKI ASSAD, Pa684 BISERICA ORTODOXA ROMINA cu mulfimea numisilor rominesti din Delid, unele aiff de evocatoare sau expresive ca ostrovul Viniticului (al Venefianului), ostrovul Cap di drac,®? iezerele Ratundu, Lunga, Chiper, Porcul, Porculet, Rosul, Rosule(*® si ispravind cu strdvechea Portifa pe unde se intra din Mare in complexul de iezere Razelm-Sinoe, S* Povestind retragerea luptitorilor restini dupa infringerea de la Varna (1444) ** cronicarul polon Dlugosz arata. ca «in ‘lard de romini, nimeni nu stia tncotro s-o apuce ; liecare se indrepta unde-1 indruma frica si noroculs; precizeazS apoi ca acei «care nui avurd cilduze romini, ajunseri sau fn locurile turcilor, sau pierirdy. %* Ceea ce dovedeste ci rominii erau oamenii locului, ca ei cumosteau bine drumunle, Isaccea e amintité de cAldtori si scriitori arabi, in prima fumatale a secolulut al XIV-lea, Cel dintfi o pomeneste egipteanul Navairi, sub forma de 4Saikdji, pe Dunares.** Urmeaza apoi geograful Abulfeda, care, in opera sa terminata in 1321, o infajiseazd in felil urmator: «lsaccea este un oras din fara Valahilor (Aloua lac) si'in dependenta de Constantinopol, in al saptelea climat». E situata «intr-o cimpie Jing locul unde Dundrea se varsi in Marea Neagrd...; cei mai mulfi dintre locuitori prolescazdi islamismuly.® Acest extrem de prefios text al geografului arab merit sa fie éxaminat mai de aproape. Prima informafie cum ci «lsaccea este un oras din {ara Valahilor» ingeamné, credem noi, cd Basarb isi intinsese st&pinirea nu numai pina Ia -Virsarea Talomifei si a Siretului, dar si dincolo de Dundre, pe ambele maluri, pind spre fgurile ei. S2 nui uitim cB el era in bune relafii cu tatarii, care il vor ajuta cu oaste in Fizboiul din 1990 contra lui Carol Robert. Se prea poate ca acestia chiar si-i fi cedat feriforiul de ta Dundrea maritima, ca unui aliat si prieten, asa cum, mai tirziu, Ludovic cel Mare va ceda lui Viaicu Voda Fagarasul_ si Amlasul. Afirmatia lui Abulfeda nu este singura, de altfel, care si aminteased prezenta rominilor in aceasta regiune in prima jamilale a veacului al XIV-lea. Un nou izvor, pus in lumina de pufina vreme, si anume fovestirea expeditiei emirilui de Efes, Umur beg, expeditie care a avut loc, dupa toate probabilitatile, intre 1385 si 1339, ne da urmatoarea stire: «Pasa (emirul !) in frunte 4 300 de vase, pornesie pe Marea Neagrd..; oamenii lui «ajunserd la Chilia, la granifa Valahiei si pradaré fora. Cind crestimii Vizura sosirea lor, isi daduré de tire wnii altora, prin mijlocul ierburilor aprinse (csfard in tari» !). Ei sosira, stringind mulfi ostasin, dar in lupta care avu loc, creslinii furd invinsi si cei ce e&izurd prizonieri, fur ucisi cu ofii.% Prin urmare si acest izvor aati Valahia sau Tara Romineascé intinzindu-se in regiunea Dundrii maritime si anume pind la Chilia, care ¢ «la granita» ei. Tot din aceasta vreme mai avem si 0 a treia marturie-araba, aceea a lui Ibn Batutah care, intre ani 1390-1932, face drumul din Grimeia 12 Constantinopol, trecind peste Delt. El men- fioneaz& ‘aici micul oras, puternic fortificat, Fenicah, intr-o regiune stincoas’, unde 35-907 1 1. Barnea, Sioiivt amt ferarh al Rosici tm apezarca de 1a Garedn (vegiunea Ga- efi tn studi pl eereetin de tstorie weehe, Vil C896), ne. 1-2, pp. 180-107, 1, B o amintire a veacurllor XIII s1/XIV, cind ,venetIci* - venetient si genovest — tncircau ale, la utile Dunas, produsele pamintulul- nostra. Numete se ‘aseste “sub forma evenesikoul® dat unul brat ai, Dundril 1a vest de ‘Chilia. Intro hart® francesa de la finele Seco vn (G" Vilsan, “Rominih in ‘Della Dunert ia’ sfirgitul secoiulws XVITL, Bucue Festi, 1827, 0), ©. Const, ©, Giurescu, Principatete romine. &. Idem, p. 35 $4, Numele — @iminutiy din pearts — e de origine romantica (.,porta’) & Le nord de Varna #2 pastrat ping tirciu eatul Viahlar, adied, pe turceste, romini Jar tn Balcle afost 0 manala rominesccl’ (Viahimahlesi). Ver! Const G.” Giureseu,: Din istorta oul a Dobropet, Bucuresti, 4908, p.#, 61 Octavian & Marculescu, Cavarna medieval si mo- derma (monoprafie tatoried), 180, p. 7 1, Diugoesl Historiae’ potontcae Wort X11, vol. 1, Letpaig, 171i, col. 809, 81, J, Bromberg, Toponymical., in Bysantion, XIiX (SE), pp. 23-28, SV. Laurent La domination byzantine. 0. 1 * » Géographie daDoulfeds, tradult de arabe en francais par J. T. Reinaud, 11, Pa 3068, pi: Chinas" era o 20nd cnprinsh tne dus paraiele # Intinzinduese Pe anal multe ‘Frade’ de Iatiidine, Intr-o-harth lating nedatata (Academia, RPR., sectia. Mandscrise, "atten Siat_Dimtncescn, £7) 0 ¥4d diferite yelime™ sau celimstun”; ,cliina ex" tine deta gradul pink a gradul 45, sar cline sept"de Tn gradi 40 pink 1a gradul 4% Tn ‘acest deaf $= cide cimat'se fay m hirta’ din Allasal Dintnecseu, Bobroges de nord. 30, V, Laurent, La domination byzantine. b. 1%. 51 Idem, p, 188 si nota 1 2 Idem, p. 39, ‘extul Ware af acestul savor in Destirnamei Envert (Turk tarih en~ ‘eument Kullsty, fase. 15), Istanbul, 1928, pp. ata Capt $8,V, Laurent, Le’ métropolite de Vieina, Bacar... p. 221. P. o. tneEVOCARI 685 comanda un sef bizantin si unde basileu! sau imparatul poseda un palat.® Invatatii romini si strdini au identificat numele amintitei localitafi cu acela al Vicinei,® indiferent daca aceasta din urmd era localizata 1a Isaccea sau la Mahmudia. Mi se pare insdi mai probabil sa avem de a face cu Enicale, sau Enisala, al cdrei nume seam&nd mai mult cu «enicahy si a CBrei asezare este Inlr-adevar pe indl{imea stincoasi de la sud de braful SI. Gheorghe, spre est de Babadag, dor intreaga regiune dintre Delta si Razelm. °° jei s-au pastrat zidurile ruinate, de piatrd, ale unei ceiaifi bizantine, cu un turn fnalt, la intrare.°? lar sipaturile arheologice intreprinse in vara anulvi 1939 au dat la iveala o bogatd ceramic smal{uitd bizantind si veche romineased, precum si dou tezaure monetare, cuprinzind bani de argint de la Mircea cel Batrin, domnul Tari Rominesti (1386-1418), si de Ia Petru al Musatei, domnul Moldovei (c. 1975-1391). °° Bani rominesti de 1a acesti doi voievozi s-au gasit si pe dealul Badila, ling’ Niculifel.® lar pe teritoriul comunei Luncavita, in punctele Rahel si Petricea, la apus de Isaccea, s-au gasit bani de la Viaicu Voda (1364-c. 1377) si Petru al Musatei.1? La marturiile arabe se adaoga deci si acelea rezultind din sdpaturile si descoperirile intimplatoare arheologice, pentru a arala legaturile strinse ale nordului Dobrogei, ale regiunii Vicina, cu «{ara Valahilor» in secolul XIV. Abulfeda, dupa ce afirmi c& Isaccea se gisea in aceasta fard, adaugi cA orasul era «in dependenta de Constantinopol».1°t Stirea se poate interpreta in senisul unei de- ndenfe politice sau a uneia religioase: mai probabil ni se pare ultima interpretare, fiindcd, intr-adevar, Mitropolia de aici — admifind localizarea Vicinei la Isaccea — de- pindea de Patriarhia din Constantinopol, asa cum depindeau, in acea vreme, si alte puncte de pe coasta dobrogeand si de la Dundrea marilima.22 Stapinirea® politic’ a lui Basarab in Dobrogea credem ca a incetat in partea ulfima. a domniet lui, atunei cind el si cu fiul sau, Nicolze Alexandru, asociat la tron, au schim- bat orientarea extern’ a Tari Rominesti, asociindu-se cu Ludovic cel Mare in lupta acestuia contra fatarilor.2 Asa incit, in momentul cind lachint este chemat de la Vicina, in 1959, aceasti localitate nu se mai gasea «in {ara Valahilor», ca la 1921, ct ling sau de ea, in vecindtatea ei; textul gree al holdririi sinodale o spune Vmurit prin termenul xXyaudgovea . 204 ASPECTE RELIGIOASE $I POLITICE ALE ACTULUI DIN 1359. — Cind Nicolae Alexandru s-a adresat Patriarhiei de Constantinopel, cerindu-i a recunoaste transferul lui Tachint, a ficut-o pentru dou motive, amindoua bine intemeiate. Mai intii fiinded! itropolitul de Vicina depindea direct, in ordine terarhicd, de Patriarhie; numai ea, prin) sinodul ei, iar nu vreun alt for, vreo alta Patriarhie, avea calitatea sa hotarascd asupra acestui scatin mitropolitan, asupra unei mutari a titularului. Era deci o rafiune for- mala, de ordin adminisirativ-bisericesc. Dar mai era o alta, de alt -nalurd, mai fnalta. Patriarhia din Constantinopol, din capitala _imparaii antine, reprezenta. institutia de cdpetenie a Ortodoxiei, era conducétoarea acestei ramuri a Biseri crestine, cealalté ramura avind in fruntea ei pe Papa. Dupa cum catolicii se adres Papei pentru orice chestiune de organizare superioara bisericeascd, tot asa ortodocsii, se adresau patriarhului ecumenic din Constantinopol. Acesta, de acord cu imparatul,, 3 Toidem. = Se AUT v. taurent, too, ot. Nowveller contributions, p77, consider .Fentcahte ca 0 alferstare:provabiih din Vicia : SeTGMtockt “dupa chm “nutiete agezaril romene Petra, din reglune fost tradus "In vremen ‘contocuirit roming-slave prin’ Cumena, Ot asa se, par Sint qgeeasi_ regiune a fost tradus prin Novote Belo (aca. tn lista rust ae orage. dunaren tec, SHS: sae ug Reena, de ttre tute, brim Yenukate satt Yenteala (Enieaia ) ; ef J Derg, op. cit, ‘In Bysantion, X PP. 16-17. S OF, Veit fotogratit ale Tulnelor acestel cetatut in Revista Istoricd Romina, TX (1990) i tn Const, ‘Glureseu, ‘Din treeut, Bucuresti, 202 planta dintre, paginlie 2outz. 28,8 Lambring, Sapiturile arheolopice din Tinulul Dundrea de Jos, in Revista Ts ricd Romind, 1X (19995, p._ 498, 30, Const. C Ghireset, Dobrogea, vechi pamtnt romtnese, in Din trecut, p. 14. 300. Tdem, p. 15. Inn, Veet ‘mei S08, p. 102; Pe la’ 4820" sintaratate ca depinzind de Patriarhin din Constantinopol o serie acastele'™ din. plrtiie Varnel, apo. cavarna, Cranea (tureeste Eérene ), Chilla eau Licast werania, ‘Drisra’ (Dirstorul )) Callscra™” (Hurmuzakl,. Documente, XIV, 1, p. 2). fin. Const. 6. Glurescu,’ Istoria rominilor, 1, editia a einela, p. 879. 40, Hurmuzaki, Documente, SIV, 1, B. 2, rindul 6.BISERICA ORTODOXA ROMINA din Baleani ta in ultima instanfi, Desigur, uni stapinilori politici, cum au fost cs ‘sii, bulgari, romini — pileau, Ia un moment dat, sa decid in malerie de organi. Zare si ierathie bisericeascd, $i {Gri asentimentul acestuia. Dar consacrarea superioars Tegutimitatea de care evul mediu a fost asa de doritor, accea numai Patriarhia ecumenic: pulea s-o dea, De aceea $i dorin{a ca, pind la urmd, ea sa fie totusi oblinuti, ca starea de fapt sd capele si aulorilatea starii de drepl. De aceea insistenta depusi de Nicolae Alexandr, prin serisor replat, de aceea si slruinfa doputlor mioldoveni, timp de aproape un deceniu, pentrn a se obfine recuroasterea numirii Tui Iosif, ruda Musatinilor. ‘Astlel stind luerurile, © usor de infeles de ce voievodul muntean s-a ‘adresa Patriarhici ecumenice, iar nu patriarhilor mai_apropiafi, vecini cut el, cum era patriarhul de Tirnovo, ‘al Bulgariei, sau cel de Pec, al Serbici. De altlel, in acei moment, ambele Biserici ale Necinilor de la sud de Dundre treceau printr-o crizi. Biserica bulgari avea de luptat Su parlizanii nor curente si secle — bogomilismul, adamitismul — care gisiserd un ferén. propice in masa poporului si pentru combaterea cirora trebuisera si se dowd soboare la Timovo, in 1350 si in 1355.2 Pe de alla parte, relafiile ei cut Patriarhia ecumienie’ fuseserd ruple in timpul cind pastorea la Constantinopol energicul si iubitorul de pulere Calist (1350-1954, 1355-1363). Tot astiel era rupte si relaliile cu. Biserica sirbeascd ; ruptura fusese provocalé de proclamarea milropolitului de Pec, ca patriarch (1345); siluajia va rimine reschimbata pind in 1375, cind va avea loc 0 linpacare. 108 Alt in Holdrirea sinodal din mai 1359, cit si in scrisoarea adresatd in_acelasi fimp de pairiarh voievoduiui muntean, se aralé cd transferarea Iui Iachint se face cu asentimentul «prea®puterniculvi si sfintului imparat», accentuindu-se astipra bunelor ra- porturi care cxista intre acesta si Niculae Alexandru. Asentimentul era neapirat Hecesar, deoarece, Ja Bizan{ imparatul avea ullimul cuvint si in chestimile religioase, ‘i numai in cele lice. E! discuta problemele credinfei, combélea ereziile, lua méisuri in ce priveste mindslirile, felul de viata al clerului, intarea numirile inalfilor ierarhi etc. Era de fapt, seful Bisericii.¥° Acest drept superior de control al imparalwsltti in treburile Lisericesti 1 gisim, limitat la anumite sectoare, gi in {arile noastre. Daca nu se amesteca in genere in chestiunile de dogm’,1 Voievozit au fnsd ultimul cuvint in privinta numirit fnalfilor ierarhi: ci le dau investitura si, direct sau indirect, au $i inifiativa alegerii lor ; primul caz cuinoscut in Tara Romineascé este chiar acela al lui lachint. Pe de alta parte, prin marele logofat — nuimele acestui inall dregdtor este de origind bizanting — ei su Pravegheazd iniregul oparat bisericese — de la mitropolit pind’ 1a ultimul egumen. * ‘Menfuinea bunelor raporluri dintre Nicolae Alexandru si impiirat tsi are si ea tilcul i. Fusese 0 vreme cind.raporturile Tarii Rominesti eu Bizanful nu erau deloc bune. In 1323, Basarab trimisese un contingent de oasle a sa s& ajule pe Mihail, farul bulgarilor, in 205. Cu putin inainte de domnul muntean, constatim ci si despotul din Dobrogea, Dobrotiel, era 19 bune raporturl ett Patriarhla din ‘Constantinopol- Intre 1855 #1 1957, el. faeces ex Blserica de pe teritorial supus autortatit salo sa ce deaparti de Patriathia. i 8 recunoascd autorltatea acelela din capitala imparatiel bizantine (C. Jirecek. Geschichte er Bulgaren, pp. £20 si 391). In 1851, sinodul Patrlarhiel_ din Constantinopol restitula. mir politulut din ‘sfesemvria dod castele — Kozeakon. st Emona —, care-lapartinuserd mat ta Inte si care, situate in. despotatul Iu Dobrotici, fusesera trecuie in. ultimul. timp in" epathia taltropolituldl din’ Varna (Miklosich-Mller, Acta patriarchalus constantinonotitant, 1 pp abt. $65), “Ponte cf a gextul i Dobrotiel with comtribult a hotisl pe Nicolae Atevaniew 3026 ‘dreseze Patriarhlel de Constantinopol, Veri si P. Nasturel, Une victotre du vocvode. 3firces Vanclen our tes Tures devont Siistra (co, 1407-1408), In Studia ef Acta’ Oricntalia, “1. I sr, ogo . 7 te der Bulgaren, pp. 310-316; N. Dobrescu, Intemcierea mi- tropoliiion. pp. S128: Tateria Diserieit romine, I," p. 148 ease : 401, W. N. Slatarski, Geschichte der Bulparen, 1, p. 11. IS. G Sirecek, Stadt und Gesellschaft, 1p. 43. HO. ALA. Vasile Histote de 1 ier, Histoire de Vempire bysantin, t: 11, Paris, 12% ih cee eta ai Een, API, tind pe credinclosii de alta confesiune ‘(cum sa Intimplat sub Stefan Hares. si Alexandua Lapueneanu) au la vasa. de fapt. 0 ratlune:pollck der Stat, nu une religisead’ (ct Sarees Papacostes, Moldova tm epoca Reformel. Contribute la ‘storia ‘societafis moldovencst tn ‘eae at XV-tea, In Studi, XI C958), mr 4, pp, 65-71). ,Soboraput" dela asi, ch Vasile. ‘Ioupis este gi el o exceptie In preocupiriie domnilor nosiri. De altfel, mindrul yoievod moldovean Ciuia’ ea se" inspire, fn multe prisinte, din practice Bizantulul 112. Const. € Glurescu, Contribuliint fa siuatad marilor dregitoris, Vatenii de Munte, 1926, pagina 99. 4BVOOARI 687 Jupta impotriva it din Constantinopol."* Din aceasti pricina si raporturile cu Patriarhia ecumenicd lasaseri de dorit. Asa se explicd fraza lui lachint in-scrisoarea sa din 1370, unde, referindu-se la aceste raporturi, de dinainte de intelegerea din 1359, spine : «se va pirea si se va socoli lucru de lauda cd, odinioaré, I-am adus, prin cuvintele ‘mele, pe marele voievod la daruri si la prietenie fafa de marea ta sfintie».144 Asa incit, relevarea bunelor raporturi ce existau in acel moment, cind se ratificdé transferarea lui lachint, uu era o formula conventional’, o frazi de politefe. De fapt, si impiirdi{ia avea interes ca sf se ajungd la ua acord cu domnul muntean si ca Biserica Tarii Rominesti s4 depinda ierarhic de Patriarhia din Constantinopol. Chiar in anul cind se aproba {ransferarea _mitropotitului de la Vicina, in 1359, turcii isi faceau prima aparifie sub zidurile Constantinopolului, aparifie, e drepl, faré consecinfe pentru orasul nsasi, dar de unde pornisera spre Tracia si incepuserd cucerirea oraselor acesteia.""® Imparatul loan al V-lea Paleologul (1341-1376 si 1379-1391), fiul lui Andronic al Iil-lea si al Anei de Savoia, principesd apuseana si catolicé, ciuta sa-si giseascd aliati pretutindeni, in lupta Tmpotriva turcilor. De aceia el se va si indrepta spre Roma, proclamind, in ‘octombrie 1369, in acest oras, unirea cu Biserica catolicd “° — unire care n-a avut urmari. In acelasi scop el va urméri si nu aib& in Baleani, in afaré de turci, alfi dusmani, ci, dimpotriva, aliafi. In cadrul acestor preocupari, infelegerea cu Tara Romineasca, adversara i inainte, era _bineveni Actul din 1359 are deci si o latura politicd,™* latura care n-a lipsit, de altfel, niciodataé, in marile hotariri privind Biserica, nu numai in evul mediu, dar, in general, in toate {impurile. Patriarhia, la rindul ei, avea interes ca s& satisfacd cererea domoului muntean si chiar un dublu interes. Pe de o parte, ea aducea Biserica Ungrovlahiei in dependenta direclé. — si aceasta Bisericd insemna mult mai mult, ca populalie, importanta, prestigin gi_venituri — deci posibilitatea de a-i veni ajutor la nevoie, cum s-a si intimplat de atitea ori mai tirziu — decit mica eparhie a Vicinei, amenin{até de tatari. Pe de alta parte, aceasti integrare directé a Bisericii muntene in ierarhia constantinopolitand insemna © intdrire a rezisten{ei ortodoxe intre Dundre si Carpa{i, la propaganda stdruitoare a catolicismului, care avea in doamna Clara, a doua sofie a lui Nicolae Alexandru, un aliat prefios. Alit in hotarirea sinodala cit si in scrisoarea adresata voievodului sint zii evidente la aceasta propaganda. In cea dinlii, arditindu-se foloasele prezenfei unui fropolit in fruntea Bisericii muntene, se spune: «Mergind fn frunte arhiereul si inva- {indu-i pe dinsii calea Evangheliei si departindu-i $i oprindu-i de la lucrurile interzise ale pacatului si a@ toata dogma de alt fel st straina de biserica tui Hristos»... lar mai jos: «spre pizirea credin{ei noastre sigure»."* In cea de a doua, voievodul este descris de catre patriarh ca un dreptcredincios «cum se cuvine oricui care voieste cilduros si cu adevarata credin{a sd primeascd evlavia si sd respingd adundrile erelicilor si dogmele straine si din alte locuri.»™® Apoi, adresindu-se direct, patriarhul ii spune lui ae Alexandru urmatoarele: «domnia ta, fiind cercetatd a se afla fiu drept al sfintei lui Hristos Biserici, sd fir neincetat la dogmele cele primite de tofi si mostenite din parinti st sandtoase».*° Eo punere directa in garda, impotriva influenfei pe care ar putea-o exercita sofia sa, doamna Clara, sau predicatorii catolici ocrotifi de dinsa. Este normal deci ca actul din mai 1359 s& fi impresionat defavorabil cercurile catolice de la curtea lui Ludovic cel Mare, regele Ungariei. Credem a nu gresi, afirmind ca, acest mo- ‘ment, incepe o nota faz’ a raporturilor dintre domnul muntean si Ludovic. Ele vor deveni din ce in ce mai reci, ajungindu-se, spre sfirsitul domnici lui Nicolae Alexandru, la o ruplura, in sensul ci acesta din 4 nu mai recunoaste pe Ludovic drept suzeran. © stim’ in mod sigur din proclamajia de r&zboi a regelui Ungariei (5 ianuarie 1365) ‘mpotriva noului domn muntean Vladislav sau Vlaicu, despre care se afirma ci a urmat «obiceiurile rele» ale tatalui su Alexandru. 24 Tig. ;fstoriite tui toan Cantacuzino, editia Bonn, p. 175, Ue Hurmussia, ‘Docwmente, XIV. 1 pos 115. Georg Ostrogorsky, Geschichte des bysantinischen Staates, Munchen, 1940, pp. 267-968 1A. Ac Gaaillevs Mstoire. de. Pempire bysmitin, The Pavia, 1882, piss Tif Goose Gr GhtumcS: 2iorts itomtatiers xed] talelet tations Us Hurmusaki, Documenie, XIV, 1, D. 2 a U9. Idem, pd ‘120. Idem, pv. 6 YL taem, B: 3 pp, 92-93688 . BISERICA ORTODOXA ROMINA In rezumat, actul din mai 1959 a fost de folos alit Munteniei cit si Patriarhi ‘ecumenice $i impirifiei bizantine. Au coincis interesele, condijie necesard si permanent a realizirilor durabile. a Este caracteristicd si impresionanta grija pe care o arat Palriarhia, atit in hota- rirea sinodala eit si in scrisoarea trimisd lui Nicolae Alexandru, ca nu cumva, pe viitor, Biserica Ungrovlaliiei si iasi de sub autoritatea ei. Patru pasagii in primul document si trei in cel de al doilea, sint consacrale exclusiv acestei preocupari. In hotarirea sinodala se arati mai intfi cd voievodul insusi este cel care s-a rugat «nut numai o data, ci adesea, prin scrisorile sale» ca, «de acum inainte si pe viitors s& fie el si toatdi fara lui, «sub judecata bisericeascd i calduzirea marii Biserici», adic a Patriarhiei «si sé primeas lun arhiereu care si fie hirotonisit de patriarh si si facd parte din sinodul patriarhicese. Dupa aceea, citeva rinduri mai jos, se spuite ci fot voievodul a convenit ca dup moartea Jui Iachint, ¢s& se aleagd altul si hirotonisindu-se de prea sfinta mare bisericd...», si se trimili de’ aici — asa dar de 1a Patriarhia din Constantinopol — ca pastor si arhiereu legiuit 2 toat& Ungroviahiay. AY treilea pasagiu cuprinde alirmarea ci acelasi voievod a Tigaduit ca da asigurare cu jurdmint si in scris, cd va rdmine, si acum si pe viitor, cit va sta domnia, zisd (fara), toati Ungroviahia, supt prea sfin{ité mare Bisericd... de supt Cirmuirea noastrdy. $i, in slirsit,.in al patrulea pasagiu al hotaririi sinodale, se repeta casigurarea cu jurdmint si fagaduinja scrisdo, data de Niculae Alexandru «cdtre sfinta... catoliceased $1 apostoleascd Bisericd — Patriarhia ecumenica din Constantinopol — «ca sf fie inlodeauna Biserica Ungrovlahiei supt dinsa si sd primeasci de la dinsa un ar- hiereuadevarato si astfe! si se urmeze si mai departe, «neschimbat», bine stiindu-se ca cel ce ar indrizni si facd altfel, va primi «alurisenia prea grea a Sinodului». 2 Aceleasi dei, cu alfi fermeni, revin si in scrisoarea adresatA lui Nicolae Alexandru. Si acolo se precizeazi cA, dup sivirsirea Iui lachint din viatd, sd urmeze ca mitropolit acela «pe ‘care I-ar alege si I-ar hirotoni cu vot sinodal> patriarhul ; de asemenea, si se dea incre- dinfare ccu juramint si cu multi siguranfé cd si urmasii Ia tron ai domnului vor face la fel si c au vor voi niciodatd «a primi un arhiereu din alt parte»; in slirsit, sd-si deplineascd Nicolae Alexandru {Agdduiala si sd trimita la Patriarhie «scrisoare cu jurd mint, intéritS in toate privinfelen, insirind toate cele prevazute mai sus. 2 Insisten{a si precaufiunile acestea dovedese cla Patriarhie era vie amintirea celor petrecute cu Bisericile sicba si bulgard, care, la un moment dat, nu mai voiserd sa {ind seamA de supremafia Constantinopolului si actionasera independent. Chiar atunci cind se ralifica transferul Iui Tachint, Biserica sirb era ined sub afurisenia Patriarhiei, afuri- senie care ou va fi ridicatd decit in 1375.28 lar cu Biserica bulgara, care incd In 1235 se proclamase independent’ — si faptul trebuise sf fie recunoscut —, se ajunsese iarisi, chiar sub patriarhul Calist (1350-1354 si 1359-1363), la 0 noua rupere der: porturi,}5 Asa incit, pe drepi cuvint, Patriarhia se temea ca lucrul si nu se repete si cu Biserica Ungrovlahiel. Ca aprehensiunile ei erau intemeiate, 0 va dovedi, de altel, chiar comportarea Iui lachint eare, tot timpul eit a fost mitropolit la Arges, dinainte de mai 1959 $4 pind in vara Jui 1372, nu s-a dus niciodatd la Constantinopol. Cel pujin actele pe care le cumoastem pind azi nu-l mentioneaz’ niciodata luind parte la sinoadele friarhicesti, iar scrisoarea Iui de scuzd din 1370 e cea mai bund dovadi a absent RESEDINTA MITROPOLITULUI. MINASTIRI MUNTENE MAI VECHI DECIT VODITA. — Unde si-a avut resedinja lachint ca mitropolit al Ungroviahiei? Cele doua acle pairiarhicesti, din mai 1359, nu precizeazi locul; ele afirma numai ca voievodul Nicolae Alexandru J-a achemat» pe acest ierarh «cu citva timp inainte».*2* Principial, in evul mediu, capul bisericese al statului nu era obligat si siea in acelasi loc cu cel ‘po- lilic; uneori resedin{a coincidea, cum a fost, de pilda, in Bulgaria, la Tirnovo, 12° alteori ‘nu, cazul Serbiei, unde arhiepiscopul si-a avut resedinja mai inti in Minastirea’ Zica, apoi 422 Idem, XIV, 1. pp. 1-4. 123. Idem, pp. 4-6. 104 © Tirecek, Staat und Gesellschaft in mittelalterliohen Serbien, 1, p. 47. 125, W. Sintarski, Geschichte der Bugaren, 1, p. 171, 196. Hurmuzaki, Documente, XIV, 1, pp. 427. Idem, p. 2. 228 W, Siatarsit, op. cit, 1, p. 171.