Studii liturgies contemporane 339

Milostivirea te-a adus in aceasta casa plina de ca$tig; nu considera o

pierdere daca ramai indelung aici. Fii rabdator si asculta sunetui psalmilor
pe care degetul profetiei i-a cantat {lit „a atins strunele") prin cuvintele
lui David. la aminte la Imnurile {Madbrashe) cantate de fecioare cu gla-
suri de lauda, pe care intelepciunea Celui Preainalt le-a dat comunitatilor
[biserice$ti]. Auzi-i pe profetii care, ca prin apeducte din aur ales5, revarsa
prin gurile lor viata in urechile oamenilor. I653 la aminte la Apostolii ase-
manatori albiei raurilor, care este deschisa $i uda gradina imparatului cu
marete fluxuri6. Pleaca-ti urechea ta la amvonul (bemd) dumnezeiesc si
prime^te de aici perle pretioase. Invata si ia parte la (cele doua) Testamente:
doua rauri ce contin pentru tine viata nesfarsita. Auzi-1 pe cel Nou §i
pleaca-ti urechea la cel Vechi; si vezi ca in amandoua acela$i adevar ti se
spune. Ai auzit tu din vechiul Testament de cele patru rauri care au curs
din binecuvantatul izvor al Edenului; si iara$i in cel Nou (avem) Apostolii
precum patru rauri, care au mers in cele patru colturi ale lumii §i le-au udat.
<...>
In casa Domnului viata se revarsa din slujbe; |654 voi cei ce iubiti viata,
nu refuzati binefacerea ce vine de acolo. Inima omului este receptiva la
impresii {lit „operatiuni"), $i este vopsita intru totul si primeste culoarea
a ceea la ce ea mediteaza. Cand aude bocetele femeilor care jelesc, ea se
revarsa cu durere §i revarsa lacrimi pentru cel piecat; si iarasi, cand aude
cantecele si vorbele desfranate ale actorilor, ea revarsa acel ras cu voce
tare mai departe. Cand aude istorisiri rele, groaza vine peste ea; dar daca
aude vesti bune, este bucuroasa. Si orice vant, care adie catre ea, o mi$ca
si in orice directie ar fi, de fiecare data ea se intoarce. Cand, apoi, ea aud
glasul slujbei din casa Domnului, duhovnice^te este miscata cu dragosti
catre Domnul; si, ca si cum dispretuie$te lumea raului $i socotelile ei,
vine inauntru si se contope^te cu aceste meditatii dumnezeie^ti; se lipe$-
te de ele $i iubeste acel dialog duhovnicesc. Ea defaima $i ocara$te lumea,
lucrarile si socotelile ei; §i este cufundata in aceste glasuri ale sfinteniei7,
$i toate gandurile carnale se indeparteaza de la ea. Sufletul dispretuie$te
iubirea de lume si placerile ei, gandurile de stricaciune si nepasare. Cand
inima aude aceste glasuri ce-i sunt cantate, |655 ea este curata, smerita,
plina de incredere si cumpatare. De aceea e bine ca cel ce intra pentru a
se deda rugaciunii sa ramana indelung in casa Domnului.
In lume, Biserica este ca un carturar pentru oameni; ea ii invata $i ii
face intelepti, si vindeca suferintele tuturor celor ce vin la ea. §i din inva-
fatura ei, sufletul absoarbe lumina, a$a incat sa poata depa$i intunericul
morjiii cand o intalne^te. Veniti, intrati, voi neinfeleptilor, care ati fost

5
[N. ed.] De obicei, oalele sau tuburile apeductului erau din lut
6
Scriitorul se refera, fara indoiala, la un sistem de irigare artificiala prin intermediul fantani-
lorsau conductelor.
7
Aceasta este o aluzie la Sanctus.