Studii liturgice contemporane 339

Milostivirea te-a adus în această casă plină de câștig; nu considera o

pierdere dacă rămâi îndelung aici. Fii răbdător și ascultă sunetul psalmilor
pe care degetul profeției i-a cântat (//t „a atins strunele") prin cuvintele
lui David. Ia aminte Ia Imnurile [Madbrashe] cântate de fecioare cu gla
suri de laudă, pe care înțelepciunea Celui Preaînalt le-a dat comunităților
[bisericești]. Auzi-i pe profeții care, ca prin apeducte din aur ales5, revarsă
prin gurile lor viață în urechile oamenilor. |653 Ia aminte la Apostolii ase
mănători albiei râurilor, care este deschisă și udă grădina împăratului cu
mărețe fluxuri6. Pleacă-ți urechea ta la amvonul [berna] dumnezeiesc și
primește de aici perle prețioase. învață și ia parte la (cele două) Testamente:
două râuri ce conțin pentru tine viață nesfârșită. Auzi-1 pe cel Nou și
pleacă-ți urechea la cel Vechi; și vezi că în amândouă același adevăr ți se
spune. Ai auzit tu din vechiul Testament de cele patru râuri care au curs
din binecuvântatul izvor al Edenului; și iarăși în cel Nou (avem) Apostolii
precum patru râuri, care au mers în cele patru colțuri ale lumii și le-au udat.
<...>
în casa Domnului viața se revarsă din slujbe; |654 voi cei ce iubiți viața,
nu refuzați binefacerea ce vine de acolo. Inima omului este receptivă Ia
impresii [lit. „operațiuni"), și este vopsită întru totul și primește culoarea
a ceea la ce ea meditează. Când aude bocetele femeilor care jelesc, ea se
revarsă cu durere și revarsă lacrimi pentru cel plecat; și iarăși, când aude
cântecele și vorbele desfrânate ale actorilor, ea revarsă acel râs cu voce
tare mai departe. Când aude istorisiri rele, groaza vine peste ea; dar dacă
aude vești bune, este bucuroasă. Și orice vânt, care adie către ea, o mișcă
și în orice direcție ar fi, de fiecare dată ea se întoarce. Când, apoi, ea aud
glasul slujbei din casa Domnului, duhovnicește este mișcată cu dragoste
către Domnul; și, ca și cum disprețuiește lumea răului și socotelile ei,
vine înăuntru și se contopește cu aceste meditații dumnezeiești; se lipeș
te de ele și iubește acel dialog duhovnicesc. Ea defaimă și ocărăște lumea,
lucrările și socotelile ei; și este cufundată în aceste glasuri ale sfințeniei7,
și toate gândurile carnale se îndepărtează de la ea. Sufletul disprețuiește
iubirea de lume și plăcerile ei, gândurile de stricăciune și nepăsare. Când
inima aude aceste glasuri ce-i sunt cântate, |655 ea este curată, smerită,
plină de încredere și cumpătare. De aceea e bine ca cel ce intră pentru a
se deda rugăciunii să rămână îndelung în casa Domnului.
în lume, Biserica este ca un cărturar pentru oameni; ea îi învață și îi
face înțelepți, și vindecă suferințele tuturor celor ce vin la ea. Și din învă
țătura ei, sufletul absoarbe lumină, așa încât să poată depăși întunericul
morții când o întâlnește. Veniți, intrați, voi neînțelepților, care ați fost

5
[N. ed.] De obicei, oalele sau tuburile apeductului erau din lut
6
Scriitorul se referă, fără îndoială, la un sistem de irigare artificială prin intermediul fântâni
lor sau conductelor.
7
Aceasta este o aluzie la Sanctus.