INDULGENTE

NOVENA IN CINSTEA SFINTELOR SUFLETE DIN PURGATOR

Novena in cinstea Sfintelor suflete din purgator - Conform doctrinei Bisericii, fericirea
vesnica a paradisului sau condamnarea la pedeapsa vesnica a iadului reprezinta punctul
final al existentei umane. Exista, insa, si o etapa intermediara intre viata pamanteasca si
cer, care este purgatoriul. Teologia catolica localizeaza aici, temporar, sufletele celor care
au adormit in harul lui Dumnezeu, fara a fi intrutotul purificati. De aceea, in aceste zile,
liturgia comemoreaza pe cei morti si invita crestinii sa se roage pentru acestia, pentru a
grabi drumul acestora catre paradis. Aceste rugaciuni sunt, de fapt, un schimb cu sens
dublu, cu sufletele din purgator. Dupa cum se afirma in Noul Catehism: «Rugaciunea
noastra nu numai ca ii ajuta, ci sustine mijlocirea acestora pentru noi». Prin urmare,
Manualul indulgentelor acorda intre 2 si 8 noiembrie o indulgenta plenara speciala pentru
sufletele din purgator. Aceasta indulgenta poate fi obtinuta de orice crestin care, spovedit
si impartasit, viziteaza cimitirul si se roaga, chiar si numai la nivel mental, pentru cei
decedati. In toate celelalte zile ale anului, prin rugaciunea in cimitir se obtine indulgenta
partiala. La mijlocul sec. al XIX-lea, o forma de devotiune caracteristica a fost conceputa
de parintele Francesco Vitali din regiunea Marche, Italia. Lui ii datoram meditatiile „Luna
noiembrie pentru sufletele sfinte din purgator”. Lucrarea este distribuita rapid in zeci de
editii, fiind apoi preluata si de alti autori mistici si este caracterizata de propunerea unui
«act eroic de caritate». Este vorba de un gest prin care credinciosii ofera in favoarea
sufletelor din purgator toate indulgentele obtinute, abandonandu-se complet indurarii lui
Dumnezeu. Tot in sec. al XIX-lea, fericita Anna Maria Taigi* (1769 - 1837) a primit
inspiratia pentru devotiunea celor 100 de recviemuri pentru cei decedati. Coronita consta
in recitarea a zece oferte, fiecare dintre acestea fiind urmata de zece rugaciuni pentru
odihna vesnica. Apoi se recita urmatoarea invocatie: «Suflete sfinte, suflete din purgator,
rugati-va Domnului pentru mine, asa cum si eu ma voi ruga pentru voi, pentru a va
conduce la fericirea paradisului». Si, la final, psalmul 130: «Dintru adancuri strig catre tine,
Doamne; / Doamne, asculta glasul meu».

NOVENA IN CINSTEA SFINTELOR SUFLETE DIN PURGATOR

In cadrul acestei novene se vor recita zilnic: consfintirea zilei, preludiul, Psalmul 50,
rugaciunea zilei respective si rugaciunea de incheiere. Este una din cele mai frumoase
novene si una din cele mai "mari" pomeni pe care le poate face un crestin (alaturi de alte
rugaciuni cunoscute si platirea de Sfinte Liturghii pentru sarmanele suflete din Purgator -
care nu se mai pot ajuta singure in nici un fel).

Cititi si: http://www.edituraserafica.ro/citeste-ma-sau-vei-regreta.html

NOVENA IN CINSTEA SFINTELOR SUFLETE DIN PURGATOR (24 octombrie - 1

noiembrie sau in oricare alta perioada a anului)

SĂ NE RUGĂM: In numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Amin!

CONSFINȚIREA ZILEI: O, Divina Inima a lui Isus , facand in compania ta acest “mic tur
prin Purgator” , iti consfintim tot binele pe care l-am facut si il vom face , cu ajutorul harului
tau in timpul acestei zile. Te rugam , de asemenea, sa aplici toate meritele Tale acestor
sfinte suflete. Iar voi, sfinte suflete din Purgatoriu, folositi-va, in acelasi timp , toata puterea
voastra pentru a ne obtine harul de a trai in iubire si fidelitate fata de Domnul Nostru Isus
Cristos , raspunzand fara a opune rezistenta dorintelor sale asupra noastra. Amin.
Preludiu - Sa coboram o clipa in gand cu iubirea Inimii lui Isus si imbelsugarea harurilor
sale , in Purgator!

1) Ce de suflete vin aici, in acest moment , ca sa-si inceapa dureroasa lor captivitate…!
Fericite ca au evitat Iadul pentru totdeauna … Ele sunt salvate … Dar si exilate, pentru un
timp din patria lor cereasca. 2) Ce sfanta legiune, aproape in intregime purificata, se
pregateste chiar astazi sa-si ia zborul spre Cer…! Sa dam acestor suflete ultimul sprijin
care va grabi cu cateva clipe fericita lor plecare si sa le cerem sa-si aduca aminte de noi
in Imparatia vesnica.

SĂ NE RUGĂM PSALMUL 50/( 51) Misere. PSALMUL 50.

Mărturisirea păcatelor şi cerere de iertare

1. Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.

2. Când a venit la el profetul Natán, după ce păcătuise cu Batşéba.

3. Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor
tale, şterge fărădelegea mea!

4. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!

5. Căci recunosc fărădelegea mea şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.

6. Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit şi ce-i rău înaintea ta am făcut. De aceea,
tu eşti drept în sentinţele tale şi nepărtinitor în judecăţile tale.

7. Căci, iată, în nelegiuire m-am născut şi în păcat m-a zămislit mama mea!

8. Iată, ţie îţi place adevărul în adâncul [inimii], fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul
meu!

9. Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada!
10. Fă să aud [un cuvânt] de bucurie şi veselie şi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresălta!

11. Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele, şi şterge toate nelegiuirile mele.

12. Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh statornic înnoieşte înăuntrul
meu!

13. Nu mă alunga de la faţa ta şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine!

14. Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!

15. Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce.

16. Mântuieşte-mă de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va

preamări dreptatea ta!
17. Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda ta!

18. Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute şi, chiar dacă ţi-aş aduce, arderile de tot nu te-ar
mulţumi.

19. Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul umil, inima căită şi umilă, Dumnezeule, n-o
dispreţui!

20. În bunătatea ta, [Doamne], fă bine Siónului şi reclădeşte zidurile Ierusalímului!

PRIMA ZI

-Ce regretati , sfinte suflete din Purgator de pe Pamantul pe care l-ati parasit? Regret
timpul pierdut… Nu-l credeam nici atat de pretios, nici atat de rapid, nici atat de
ireparabil…Daca as fi stiut…Daca as mai putea!…Timp pretios!… Astazi te apreciez cum
meriti. Mi-ai fost dat ca sa te folosesc in intregime pentru iubirea lui Dumnezeu, pentru
sfintirea mea, pentru usurarea si zidirea aproapelui. Dar eu te-am folosit pentru placere si
pentru fapte care acum imi provoaca regrete amarnice. O, voi, care inca traiti pe pamant,
consacrati pentru noi Inimii lui Isus cateva dintre aceste ore in care va este oferit harul cu
imbelsugare si cu atata usurinta! Va multumim anticipat! -Sa ne rugam: O, Doamne,
Dumnezeule atotputernic , Te rugam, prin Sangele nepretuit al lui Isus raspandit in timpul
Patimirii Sale , sa eliberezi sufletele din Purgator si mai ales pe acelea care trebuie sa
intre cel mai curand in Gloria Ta, pentru ca ele sa inceapa de pe acum sa Te
binecuvanteze pentru intreaga vesnicie si sa mijloceasca neincetat pentru noi. Amin.
Dulce Inima a Mariei, fii salvarea noastra. Un Tatal Nostru si un Bucura-te, Marie. In
numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Amin!

RUGĂCIUNE CĂTRE FECIOARA MARIA, REGINA PURGATORULUI

O, Preasfânta Fecioară Maria, Regina Purgatoriului, care în dragostea Ta de Mamă,

cuprinzi într-o singură îmbrățișare toate Sufletele răscumpărare cu Sângele Fiului Tău
Isus, cu inima îndurerată din pricina aducerii aminte a acelor ce ne-au părăsit, dar si cu
nețărmurită încredere în mijlocirea Ta, ne prezentăm înaintea tronului Tău regesc.

Moartea, care a rupt lanțurile pământești, nu a putut distruge dragostea ce ne leagă

de cei ce au trăit și ei, în aceeași credință ca și noi. O, Marie, nenumărate sunt sufletele în
locul de ispășire, ce așteaptă cu nespusă nerăbdare, ajutorul rugăciunile noastre și meritul
faptelor noastre. Îndemnați de dragoste către Isus Cristos, rugători îndreptăm privirea și
inima către Tine, Maică îndurătoare a tuturor credincioșilor, ca să vii în ajutorul acestor
suflete.

Fă, o Marie, ca rugăciunile noastre, prin mijlocirea Ta de Mamă, să aiba puterea de a

mișca Inima Preaiubitului Tău Fiu, spre ajutorarea acestor suflete. Sfințenia Ta cea
neasemănată, să înlocuiască mizeria noastră. Dragostea Ta să înlocuiască afectul cel
rece al nostru. Puterea Ta să înlocuiască slabiciunea noastră. Îndeplinește, o, Regina
Cerului, dorința cea arzătoare a Sufletelor celor răposații, de a fi primite în fericirea cea
veșnică.

Te rugăm o, Maria, în chip deosebit pentru sufletele rudelor noastre, ale Preoților, ale
acelora care au râvnit cinstirea Ta, ale acelora care au făcut bine altor Suflete, ale acelora
care au plâns cu ele și pentru ele și, în sfârșit, ale acelor ce sunt uitate.

Fă, o, Marie, ca într-o zi, uniți cu toții în Cer, pătrunși de bucuria plăcutei Tale
prezente și în tovărășia Sfinților, să-ți mulțumim în toată veșnicia, pentru multele
binefaceri ce ni le-ai dobândit, spre nepieritoarea noastră mulțumire și să ne putem
bucura de vederea Lui Dumnezeu. Amin

De trei ori: Bucura-Te Marie...

O data: Odihna cea vesnica..

( Indulgență de 500 de zile)

DE CE SĂ MERGEȚI LA SFÂNTA LITURGHIE ?

1. În momentul morții tale, cea mai mare consolare a ta vor fi Sfintele Liturghii la care ai
participat în timpul vieții tale cu fervoare și devotament.

2. Fiecare Sfântă Liturghie la care ați participat vă va însoți în tribunalul divin și va pleda
pentru a obține iertare.
 3. Cu fiecare Sfântă Liturghie puteți diminua pedeapsa temporară pe care o datorați
pentru păcatele voastre, proporțional cu fervoarea cu care o ascultați.

4. Participând cu evlavie la Sfânta Liturghie, aduceți cel mai mare omagiu Preasfintei
Omeniri a Domnului nostru.

5. Sfânta Liturghie bine ascultată compensează multele tale neglijențe și omisiuni.

6. Prin Sfânta Liturghie bine auzită ți se iartă toate păcatele veniale pe care ești hotărât
să le eviți și multe altele pe care nici nu ți le amintești.

7. Prin Sfânta Liturghie se pierde și stăpânirea demonică asupra ta.

8. Cu Sfânta Liturghie oferiți cea mai mare mângâiere sufletelor binecuvântate din
Purgatoriu.

9. Obții binecuvântări în afacerile tale și în cele temporale.

10. O Sfântă Liturghie auzită în timp ce trăiești îți va aduce mult mai mult beneficiu decât
multe dintre cele oferite pentru tine după moarte.

11. Scapi de multe pericole și nenorociri în care ai putea cădea dacă nu ar fi fost Sfânta
Liturghie.

12. Amintiți-vă, de asemenea, că, cu Sfânta Liturghie, vă scurtați Purgatoriul.

13. Cu fiecare Sfăntă Liturghie îți vei crește gradele de glorie în Rai. În ea primiți
binecuvântarea preotului, pe care Dumnezeu o ratifică în ceruri.

14. Oricine ascultă Sfânta Liturghie în fiecare zi, Dumnezeu îl va elibera de o moarte
tragică, iar Îngerul Păzitor va ține cont de pașii pe care îi face pentru a merge la Liturghie,
iar Dumnezeu îi va răsplăti în moartea sa.

15. În timpul Sfintei Liturghii, îngenuncheați în mijlocul unei mulțimi de îngeri care
participă invizibil la Sfânta Jertfă cu mare respect.
16. Când auzim Sfănta Liturghie în cinstea unui anumit Sfânt, mulțumind lui Dumnezeu
pentru favorurile acordate Sfântului respectiv, nu putem decât să câștigăm protecția și
dragostea sa specială, pentru onoarea, bucuria și fericirea pe care i-o dă lucrarea noastră
bună.

17. În fiecare zi în care auzim Sfânta Liturghie, ar fi bine ca, pe lângă celelalte intenții, să
cinstim pe Sfântul zilei.

18. Sfânta Liturghie, este cel mai mare dar , care poate fi oferit Domnului pentru suflete,
pentru a-i scoate din purgatoriu, a-i elibera de durerile lor și a-i conduce să se bucure de
glorie. -( Sfântul Bernard al Senei.)

19. Cel care ascultă Sfânta Liturghie, se roagă, dă milostenie sau se roagă pentru
sufletele din Purgatoriu, lucrează în beneficiul său. -( San Agustin.)

20. Pentru fiecare Sfântă Liturghie celebrată sau ascultată cu devotament, multe suflete
părăsesc Purgatoriul, iar pentru cei care rămân acolo, durerile pe care le suferă sunt
reduse. -( Sfântul Grigorie cel Mare, Papă.)
 21. În timpul Sfintei Liturghii, pedepsele sufletelor pentru care preotul se roagă și
lucrează, și mai ales cele pentru care oferă Sfânta Liturghie, sunt suspendate. - (Sfântul
Grigorie cel Mare.)

22. De asemenea, puteți câștiga indulgență plenară în fiecare luni a anului oferind Sfânta
Liturghie și Împărtășanie în sufragiu pentru sufletele binecuvântate din Purgatoriu. Pentru
credincioșii care nu pot asculta Sfânta Liturghie luni, merită să o asculți duminică cu
această intenție.

23. Sfânta Liturghie este reînnoirea Jertfei Calvarului, cel mai mare act de adorare a
Sfintei Treimi. De aceea este obligatoriu să asculți în fiecare duminică și sărbătoare
Sfânta Liturghie.

Sursa: Modelul de cateheză al evanghelizării

Dumnezeul meu, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, îţi închin în unire cu vredniciile lui Isus Cristos
toate rugăciunile, faptele şi suferinţele mele din această zi, spre mai marea slavă a ta,
spre împlinirea sfintei Tale voinţe, spre cinstirea Preasfintei Fecioare Maria, scumpa mea
Mamă, a îngerului meu păzitor şi a tuturor sfinţilor mijlocitori, spre deplina iertare a
păcatelor mele, spre întoarcerea păcătoşilor şi statornicia celor drepţi, după intenţia
Sfântului Părinte Papa, pentru dobândirea sfintelor indulgenţe, spre uşurarea şi scăparea
sufletelor din Purgator, spre folosul şi desăvârşirea sufletească a confraţilor mei
închinători ai Inimii dumnezeieşti şi a tuturor acelora pentru care sunt dator a mă ruga; ca
mulţumire pentru toate harurile pe care ai binevoit să mi le dai până acum, pentru
vredniciile lui Isus Cristos. Amin.

Rugăciuni pentru sufletele din Purgator

Luna noiembrie este dedicată în mod special sufletelor răposaților noștri, iar Biserica oferă
multe indulgențe pentru aceștia în această lună.Deci să nu uităm de cei care au trăit la un
moment dat împreună cu noi, pentru a nu fi la rândul nostru uitați.

Sfanta Gertruda si-a petrecut viata in aceasta devotiune catre sufletele din purgator si,
plina de incredere, vedea cu calm cum se apropie moartea cand, dusmanul infernal a
venit sa-i arate ca ea, renuntand de bunavoie la orice merit, va merge in Purgatoriu pentru
a-si ispasi greselile prin ani intregi de suferinte. Aceasta tulburare a azvarlit-o intr-o
dezolare atat de mare incat Cerescul sau Mire, Domnul nostru Isus Cristos, a binevoit sa
vina s-o consoleze. Mantuitorul i-a spus atunci cu tandrete:
 "Nu te teme preaiubita mea, pentru ca, dimpotriva, prin caritatea pe care ai manifestat-o
fata de morti, ai marit suma meritelor tale si nu numai ca ai destule pentru a expia micile
tale greseli, ci ai castigat un grad inalt de glorie in fericirea vesnica.

In acest mod Bunatatea Mea va recunoaste, printr-o generoasa recompensa,

devotamentul tau pentru morti; iar tu vei veni in curand in Paradis ca sa primesti de o suta
de ori mai mult decat faci pentru ei".

Isus i-a destainuit Sfintei Gertruda, cat de mult doreste ca noi sa ne rugam pentru
usurarea suferintelor sufletelor din Purgatoriu si pentru eliberarea lor:

" Ori de cate ori eliberati unul din aceste suflete prizoniere, acest lucru imi este la fel de
placut ca si cum M-ati rascumpara pe Mine din captivitate si voi sti sa va rasplatesc cum
se cuvine."

Sfanta Gertruda ne-a lasat o minunata rugaciune care, spusa din inima si cu iubire,
poate obtine eliberarea unui mare numar de suflete din Purgatoriu.

" Parinte Vesnic, Iti ofer Preapretiosul Sange al Divinului Tau Fiu Isus, in unire cu toate
Liturghiile celebrate astazi in lume, pentru toate sfintele suflete din Purgatoriu, pentru
pacatosii din intreaga lume, pentru pacatosii din Biserica Universala, pentru cei din
anturajul meu si pentru cei din familia mea." AMIN.

Psalmul 129-130

Dintru adâncuri strig către tine, Doamne.Doamne, ascultă glasul meu!Pleacă-ţi urechea ta
la glasul rugăciunii mele. Dacă te ai uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai
putea să stea în faţa ta? La tine însă este iertare, şi ne temem de tine. Eu nădăjduiesc în
Domnul; sufletul meu se încrede în cuvântul său. Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul mai
mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor, să
nădăjduiască Israel în Domnul, căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire. El va
mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

RUGĂCIUNE CĂTRE FECIOARA MARIA, REGINA PURGATORULUI:

O, Preasfanta Fecioara Maria, Regina Purgatoriului, care in dragostea Ta de Mama,

cuprinzi intr-o singura imbratisare toate Sufletele rascumparate cu Sangele Fiului Tau
Isus, cu inima indurerata din pricina aducerii aminte a acelor ce ne-au parasit, dar si cu
netarmurita incredere in mijlocirea Ta, ne prezentam inaintea tronului Tau regesc.

Moartea, care a rupt lanturile pamantesti, nu a putut distruge dragostea ce ne leaga de

cei ce au trait si ei, in aceeasi credinta ca si noi. O, Marie, nenumarate sunt sufletele in
locul de ispasire, ce asteapta cu nespusa nerabdare, ajutorul rugaciunilor noastre si
meritul faptelor noastre. Indemnati de dragoste catre Isus Cristos, rugatori indreptam
privirea si inima catre Tine, Maica induratoare a tuturor credinciosilor, ca sa vii in ajutorul
acestor suflete.

Fa, o Marie, ca rugaciunile noastre, prin mijlocirea Ta de Mama, sa aiba puterea de a

misca Inima Preaiubitului Tau Fiu, spre ajutorarea acestor suflete. Sfintenia Ta cea
neasemanata, sa inlocuiasca mizeria noastra. Dragostea Ta sa inlocuiasca afectul cel
rece al nostru. Puterea Ta sa inlocuiasca slabiciunea noastra. Indeplineste, o, Regina
Cerului, dorinta cea arzatoare a Sufletelor celor raposati, de a fi primite in fericirea cea
vesnica.

Te rugam o, Maria, in chip deosebit pentru sufletele rudelor noastre, ale Preotilor, ale
acelora care au ravnit cinstirea Ta, ale acelora care au facut bine altor Suflete, ale acelora
care au plans cu ele si pentru ele si, in sfarsit, ale acelor ce sunt uitate.

Fa, o, Marie, ca intr-o zi, uniti cu totii in Cer, patrunsi de bucuria placutei Tale prezente si
in tovarasia Sfintilor, sa-Ti multumim in toata vesnicia, pentru multele binefaceri ce ni le-ai
dobandit, spre nepieritoarea noastra multumire si sa ne putem bucura de vederea Lui
Dumnezeu. Amin
 Dumnezeule, Făcătorul și Răscumpărătorul tuturor credincioșilor, iartă toate păcatele
sufletelor robilor și roabelor Tale, pentru ca, prin rugăciunile evlavioase, să dobândească
iertarea ce pururea au dorit-o. Tu, care vietuiesti și domnești în vecii vecilor. Amin.

Odihna cea veșnică dă-le-o lor, Doamne și Lumina cea fără de sfârșit să le strălucească,
să se odihnească în pace. Amin.

RUGACIUINI PENTRU FIECARE ZI A SAPTAMANII (pentru raposati)

Marti
 Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump pe care
Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in timpul dureroasei incununari cu spini, Te rog
elibereaza Sufletele din Purgatoriu si intre toate mai cu seama pe acela care ar avea mai
mare nevoie de ajutor pentru ca sa nu mai intarzie a Te lauda in slava Ta si sa Te
binecuvinteze in veci. Amin.

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Odihna cea vesnica...

(Se acorda indulgenta de 500 de zile, pentru fiecare din aceste rugaciuni)

RUGACIUNE CARE SE ROSTESTE IN FIECARE ZI

Prea bunule Isuse, cu adanca umilinta te rog sa jertfesti Tu Insuti, Vesnicului Tau
Parinte, Sangele cel preascump ce a curs din Ranile Preasfantului Tau Trup, impreuna cu
agonia si moartea Ta, pentru Sufletele Sfinte din Purgatoriu.

Si Tu, o, Preaindurerata Fecioara Maria, impreuna cu dureroasa Patima a

Preaiubitului Tau Fiu, jertfeste suspinele, lacrimile si toate durerile ce Tu le-ai suferit in
timpul Patimii, pentru ca prin mijlocul lor, sa dobandeasca usurare sufletele ce se afla in
flacarile arzatoare ale Purgatoriului, ca astfel, slobode de acea inchisoare de chinuri, sa
fie invaluite de slava in Cer si sa cante in veci, milostivirile Lui Dumnezeu. Amin.

Dezleaga Doamne, sufletele tuturor credinciosilor raposati, de orice legatura a

pacatelor, pentru ca ajutati de Tine, sa poata scapa de strasnica judecata si sa se bucure
de Lumina fericirii vesnice.

Odihna cea vesnica da-le-o lor, Doamne

 Si Lumina cea fara de sfarsit sa le straluceasca.

De la poarta iadului indeparteaza, Doamne, sufletele lor,

Sa se odihneasca in pace. Amin

Doamne asculta rugaciunea mea

Si strigarea mea sa vina laTine.

Sa ne rugam:

Dumnezeule, Facatorul si Rascumparatorul tuturor credinciosilor, iarta toate pacatele

sufletelor robilor si roabelor Tale, pentru ca, prin rugaciunile evlavioase, sa dobandeasca
iertarea ce pururea au dorit-o. Tu, care vietuiesti si domnesti in vecii vecilor. Amin.

Odihna cea vesnica da-le-o lor, Doamne

Si Lumina cea fara de sfarsit sa le straluceasca,

Sa se odihneasca in pace. Amin.

(Indulgenta de trei ani)

RUGACIUNI (cu indulgenta) PENTRU SUFLETELE DIN PURGATORIU

RUGACIUNE CĂTRE FECIOARA MARIA, REGINA PURGATORULUI

O, Preasfanta Fecioara Maria, Regina Purgatoriului, care in dragostea Ta de Mama,

cuprinzi intr-o singura imbratisare toate Sufletele rascumparate cu Sangele Fiului Tau
Isus, cu inima indurerata din pricina aducerii aminte a acelor ce ne-au parasit, dar si cu
netarmurita incredere in mijlocirea Ta, ne prezentam inaintea tronului Tau regesc.

Moartea, care a rupt lanturile pământești, nu a putut distruge dragostea ce ne leaga

de cei ce au trait si ei, in aceeasi credinta ca si noi. O, Marie, nenumarate sunt sufletele in
locul de ispasire, ce asteapta cu nespusa nerabdare, ajutorul rugaciunilor noastre si
meritul faptelor noastre. Indemnati de dragoste catre Isus Cristos, rugatori indreptam
privirea si inima catre Tine, Maica induratoare a tuturor credincioșilor, ca sa vii in ajutorul
acestor suflete.

Fa, o Marie, ca rugaciunile noastre, prin mijlocirea Ta de Mama, sa aiba puterea de a

misca Inima Preaiubitului Tau Fiu, spre ajutorarea acestor suflete. Sfintenia Ta cea
neasemanata, sa inlocuiasca mizeria noastra. Dragostea Ta sa inlocuiasca afectul cel
rece al nostru. Puterea Ta sa inlocuiasca slabiciunea noastra. Indeplineste, o, Regina
Cerului, dorinta cea arzatoare a Sufletelor celor raposati, de a fi primite in fericirea cea
vesnica.

Te rugam o, Maria, in chip deosebit pentru sufletele rudelor noastre, ale Preotilor, ale
acelora care au ravnit cinstirea Ta, ale acelora care au facut bine altor Suflete, ale acelora
care au plans cu ele si pentru ele si, in sfarsit, ale acelor ce sunt uitate.
 Fa, o, Marie, ca intr-o zi, uniti cu totii in Cer, patrunsi de bucuria placutei Tale
prezente si in tovarasia Sfintilor, sa-Ti multumim in toata veșnicia, pentru multele
binefaceri ce ni le-ai dobândit, spre nepieritoarea noastra multumire si sa ne putem
bucura de vederea Lui Dumnezeu. Amin

De trei ori: Bucura-Te Marie...

O data: ; Odihna cea vesnica..

( Indulgenta de 500 de zile)

RUGĂCIUNI PENTRU FIECARE ZI A SAPTAMANII (pentru răposați)

Luni

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump pe care

Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in timpul crudei biciuiri, Te rog elibereaza Sufletele
din Purgatoriu, si dintre toate mai cu seama pe acela, care ar trebui sa intre mai curand in
slava Ta, pentru ca indata sa inceapa a Te lauda si binecuvanta in veci. Amin

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Odihna cea veșnică dă-le-o lor Doamne şi Lumina
fără de sfârșit să le strălucească lor!
ROADELE CAINTEI DESAVARSITE

Roadele caintei desavrsite sunt multe. Cel mai mare rod este iertarea pacatului de
moarte si coborarea harului Lui Dumnezeu in sufletul pacatosului. Acest lucru inseamna
eliberarea omului din starea nefericita in care se afla si dobandirea celei mai mari fericiri
pe care o poate avea. Cainta desavarsita reinvie sufletul de la moarte, la viata. Daca
pacatosul ar muri cu pacatul pe suflet, s-ar osandi pentru totdeauna; prin cainta
desavarsita se mantuieste si ajunge in slava fericita a Paradisului.

Dar, in afara de iertarea pacatelor, cainta desavarsita are si alte trei roade nepretuite:

Prima se refera tot la iertarea pacatelor.

Dupa ce spinul este scos, rana nu se vindeca imediat. La fel se intampla si cu pacatul
de moarte dupa ce este sters din suflet; nu dispar deodata toate petele: pedeapsa vinei -
adica pedeapsa pacatului si pedeapsa daunei - adica pedeapsa de a fi lipsit de vederea
Lui Dumnezeu. Aceasta din urma poate fi temporara sau vesnica.

Odata cu iertarea pacatului se iarta pentru totdeauna pedeapsa vinei si pedeapsa

vesnica, dar, de cele mai multe ori, ramane pedeapsa daunei temporare, care va trebui
ispasita ori in aceasta viata, ori in cealalta - in Purgator.

Iata pentru ce este trebuincioasa pocainta sacramentala, pocaintele particulare,

indulgentele si rugaciunile pentru sufletele din Purgator.

Uneori insa, cainta desavarsita cu dorinta spovezii are urmari mai mari decat insasi
spovada facuta din obisnuinta, caci daca aceasta (spovada) nu sterge pedeapsa
vremelnica, cainta desavarsita, cand este puternica, poate sa o stearga complet, iar
sufletul poate intra direct in Paradis, fara a mai trece prin focul Purgatorului.
 Cine nu ramane uimit in fata acestui rod al caintei desavarsite?

Un alt rod minunat este acela ca prin cainta desavarsita redobandim toate meritele
pierdute. Pe langa multele daune pe care pacatul de moarte le produce in suflet, este si
aceea ca pacatosul pierde toate meritele pe care le-a avut pana in momentul savarsirii
pacatului.

Faptele pe care le savarsim cu gandul curat, cand suntem in harul Lui Dumnezeu, sunt
tot atatea merite care maresc in noi harul sfintitor si ne fac vrednici de o mai mare slava in
Cer. Si lucrul acesta nu este valabil numai cand savarsim activitati grele si obositoare, dar
si pentru cele usoare si obisnuite. De exemplu, este foarte usor a da un pahar de apa unui
insetat. Ei bine, Isus spune ca cel care face acest lucru, nu-si va pierde meritul. (Mt.
10,42). Sfantul apostol Paul ne indeamna sa jertfim Lui Dumnezeu mancarea, bautura si
lucrurile cele mai obisnuite. Daca asa este cu faptele mici, ce sa mai vorbim de cele mari,
care se realizeaza cu multa truda, de rugaciuni, de sfinte Liturghii, lecturi bune, pomeni,
sfaturi bune, iertarea acordata aproapelui, ispitele invinse, crucea dusa cu rabdare! Toata
viata crestinului poate fi un lant neintrerupt de merite.

Pentru a intelege mai bine acest rod al caintei desavarsite, sa ne inchipuim o persoana
credincioasa, ajunsa la sfarsitul unei vieti lungi, in care a adunat nenumarate merite. Sa
presupunem ca are nefericirea sa cada intr-un pacat de moarte. Ce s-ar intampla cu ea
daca ar muri in aceasta nefericita stare? Toate rugaciunile, jertfele, posturile nu ar valora
nimic daca ar muri in aceasta stare, ar fi osandita la iad. Dimpotriva, daca inainte cu o
clipa de a inchide ochii, si-ar inalta privirea spre Dumnezeu si, printr-un act de cainta
desavarsita, i-ar cere iertare, acel suflet ar dobandi harul sfintitor, ar redobandi toate
meritele si s-ar bucura de ele pentru toata vesnicia, ca si cum nu ar fi pacatuit niciodata.

Dar trebuie sa mai spunem ca faptele bune facute in timpul starii pacatului de moarte a
sufletului, nu aduc merite pentru Cer.

Al treilea rod al caintei desavarsite este acela ca reda sufletului posibilitatea de a aduna
din nou merite.
Daca la o orga electronica lipseste curentul electric, aceasta nu mai suna. Zadarnic isi
misca organistul degetele pe claviatura, orga nu va scoate nici un sunet. Acelasi lucru se
intampla si cu un suflet caruia, din cauza pacatului, ii lipseste harul Lui Dumnezeu.
Pacatul rupe legatura dintre om si Dumnezeu. Inchipuie-ti, de pilda, un tata de familie
care, cu toate ca de obicei duce o viata buna, totusi, la un moment dat are nefericirea de a
cadea intr-un pacat de moarte. Munceste sarmanul de dimineata pana seara in camp, in
arsita soarelui, asuda in fabrica pentru a-si intretine familia. Poate castiga bani, se bucura
de ei, dar pentru Cer nu castiga nimic.

Se lipseste omul de odihna, isi intrebuinteaza bine timpul, se ingrijeste de familie; mai
mult, merge in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, asculta Cuvantul Lui Dumnezeu. Cu
acestea el dobandeste un nume bun si este laudat de toti cei care il cunosc. Dar pentru
Cer nu castiga nimic. Pacatul savarsit tine departe de el harul Lui Dumnezeu - care singur
este in stare de a face ca faptele sa fie meritorii. Unde va ajunge in felul acesta? Timpul
trece si nu se mai intoarce! Ce nefericire! Si cate suflete nu sunt in aceasta stare? Ele
merg la spovada numai cu ocazia anumitor sarbatori: Craciunul, Pastele. Dupa cateva zile
cad iarasi in pacatul de moarte si nu se mai gandesc sa se impace cu Dumnezeu decat la
o viitoare sarbatoare, peste o jumatate de an, sau poate chiar peste un an. In tot acest
timp raman in pacatul de moarte si nu castiga nici un merit pentru faptele lor bune. Timp
pierdut! Ce deznadajduit ar fi un negustor care, timp de un an, ar strange milioane si apoi,
intr-o zi ar constata ca toti banii sunt falsi! Asa se intampla si cu acele sarmane suflete. La
sfarsitul vietii isi vor deschide mainile in care cred ca au comori, dar vor constata ca sunt
goale, pentru ca au dormit in pacat.

Daca insa omul s-ar fi gandit la folosul caintei desavarsite si, imediat dupa pacat, ar fi
facut un act de cainta desavarsita, chiar daca nu s-ar fi spovedit pana la Pasti, ar fi
dobandit harul sfintitor si astfel toate faptele bune ar fi avut merit pentru Cer.

Vedem cat este de necesara cainta desavarsita.

 Dragul meu cititor, tu esti in harul Lui Dumnezeu? Sper ca da; daca nu esti, nu intarzia o
clipa. Linisteste-ti constiinta, fa un act de cainta desavarsita pentru a-ti asigura un loc
fericit in Cer.

Sfantul Vincentiu Ferreri ne povesteste ca in timp ce predica odata unei mari multimi, a
intrat la un moment dat in biserica o pacatoasa publica, imbracata cu tot felul de podoabe
scumpe. Venise in biserica nu pentru a asculta cuvantul Lui Dumnezeu ci pentru a
ademeni si pe altii la pacat. In timpul predicii insa, femeia incepu sa se intristeze, apoi sa
suspine, sa planga in hohote si, in cele din urma, cazu moarta la pamant. Un sentiment de
durere si de groaza ii cuprinse pe toti. De pe buzele tuturor se auzeau tot felul de vorbe.
Unii ziceau ca este pedeapsa Lui Dumnezeu, altii ca s-a osandit la iad, etc.

Sfantul Vincentiu, inspirat de Dumnezeu, le spuse ca aceasta femeie murise din prea
mare parere de rau pentru pacatele sale. Un glas din Cer intari spusele sfantului: "Nu va
rugati pentru ea, dar incredintati-va rugaciunilor ei, caci ea este in Paradis." (Gerosela
vol.3, pag.284). Cine stie cate pacate impovarau sufletul acelei femei! Dar pentru ca, prin
harul Lui Dumnezeu, a putut sa faca un act de cainta desavarsita, a dobandit iertarea nu
numai a vinei si a pedepsei vesnice, dar si a pedepsei vremelnice, intrand astfel direct in
slava Cerului fara sa mai treaca prin flacarile Purgatorului.

Un fapt asemanator se istoriseste in viata Sfantului Ioan Vianney, cunoscutul paroh din
Ars.

Acesta vazu in bisericuta sa o doamna imbracata in doliu, care plangea nemangaiata.

Miscat de lacrimile ei, sfantul se apropie de dansa si-i zise:
 -"Nu mai plange... El s-a mantuit... Maica Domnului pe care el a cinstit-O de mai multe
ori in viata, i-a dobandit de la Dumnezeu un act de cainta desavarsita pe care l-a facut
dupa ce a sarit de pe pod si pana s-a inecat."

De fapt, ce se intamplase?

Intr-o zi, sotul acestei doamne a fost ispitit foarte tare. Nefiind crestin practicant, nu a
stiut cum sa lupte cu ispita si astfel ispititorul l-a impins la sinucidere. A plecat astfel de
acasa spre fluviul din apropiere, s-a urcat pe podul inalt si s-a aruncat in valtoarea
valurilor care-i curmara viata.

Ce spui, dragul meu cititor, in fata acestui fapt? S-a sinucis si totusi s-a mantuit... Mare
este Indurarea Lui Dumnezeu! Minunate sunt roadele caintei desavarsite!

din "SECRETUL MANTUIRII" dupa can. Francesco Chiesa

Judecata finală te înspăimântă?

Peste lumea care se îndreaptă spre veacul care vine, domneşte în mod suveran Cel ce va
judeca pământul. Judecătorul întregului pământ şade pe tronul Lui de mărire şi nu poate fi
ignorat. Cel ce a creat lumea şi a adus-o în existenţă prin cuvântul puterii Sale va judeca
într-o zi lumea şi va trage cortina peste istoria prezentă. Dacă El este începutul istoriei, tot
El este şi sfârşitul ei. Pendulăm, între Alfa şi Omega, între creaţie şi judecată, şi ne trăim
viaţa anticipând „sfârşitul tuturor lucrurilor”. De ziua aceea nu poate scăpa nimeni, căci
după moarte vine judecata (Evrei 9:27), darea de seamă pentru tot ce am făcut, am vorbit
şi am gândit în viaţa aceasta.

Cu toate că mesajul cu privire la judecata finală nu este unul confortabil pentru omul
modern – învăţat să trăiască cum vrea el, după principiul „Carpe diem” – acest mesaj este
inevitabil. Teologia sentimentalistă actuală, care îl descrie pe Dumnezeu ca fiind
„neputincios” din pricina iubirii pe care o are față de creaturile Sale, nu are nicio relevanţă
în lumina adevărului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ni s-a revelat doar ca un Tată iubitor, ci
şi ca un Judecător drept, „care va aduce orice faptă la judecată şi judecata aceasta se va
face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14).

Chiar şi ideea – din păcate prea întâlnită în predicarea modernă – că Dumnezeu este
cumva „indulgent” şi închide ochii la „prostiile” copiilor Săi răsfăţaţi trebuie înlăturată din
mentalitatea noastră, deoarece ea nu are nicio bază în economia revelaţiei lui Dumnezeu.
Omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, va sta într-o zi în fața Creatorului
Său şi va răspunde pentru faptele sale. Ziua aceea va fi o zi a tăcerii, căci omul va sta mut
în fața slavei Dumnezeului său. În liniştea apăsătoare care va cuprinde Universul,
Singurul care Îşi va face auzită vocea va fi Dumnezeu, Judecătorul cel drept. Te
înspăimântă ziua aceea?

Expresia „judecata veşnică” nu înseamnă „care va dura veşnic”, ci înseamnă „care ţine de
veşnicie”. Este actul care pune capăt veacului prezent şi inaugurează veşnicia. Este
imposibil să vorbim despre veşnicie fără să vorbim despre judecata finală. Omul nu poate
păşi în veşnicie aflându-se în contradicţie cu el însuşi şi mai ales cu Dumnezeu. Iată de ce
judecata nu este doar o realitate inevitabilă, ea este şi o necesitate existenţială. Din acest
motiv, anunţarea judecăţii a fost o componentă principală a predicării primelor veacuri.

Deşi Biserica actuală crede într-o zi a judecăţii, predicarea judecăţii – în schimb – este, de
foarte multe ori, evitată şi chiar descurajată. Nu vrem să îi înspăimântăm pe oameni, nu
vrem ca ei să se pocăiască „de frică” şi nu vrem să contribuim la fobiile cu care omul
modern se luptă, uneori până la disperare. Am ales o predicare „soft”, atrăgătoare, o
momeală care doar să agaţe peştele. După ce l-am prins în mincioc, ne imaginăm că îi
vom explica noi sărmanului suflet cum stă treaba cu judecata finală. Evităm – probabil –
predicarea judecăţii, pentru că ea ni se pare incompatibilă cu caracterul lui Dumnezeu,
însă refuzăm să acceptăm că, în primele secole, predicarea judecăţii a fost resimțită ca o
datorie esenţială. Să fi fost oamenii de atunci diferiţi de cei de astăzi?

Credinciosul nu se mai teme de judecată, dar se pregăteşte neîncetat pentru ea.

Cuvintele prorocului Amos răsună peste veacuri: „...pregăteşte-te să întâlneşti pe
Dumnezeul tău, Israele!” (Amos 4:12). Pentru cel necredincios, frica la gândul judecăţii
este o frică traumatizantă, însă pentru cel credincios, ea se transformă într-o atitudine
reverenţioasă, care îl va conduce la o închinare după voia lui Dumnezeu (Evrei 12:28–29).
Creştinul se închină aici cu „evlavie şi frică” – reverenţă sfântă – ca să nu fie făcut de
ruşine în ziua când orice genunchi se va pleca în faţa Judecătorului întregului pământ.

Ne îndreptăm cu toţii spre ziua când omul îşi va întâlni „în deplină goliciune Judecătorul”
(Hans Urs von Balthasar). Din acest motiv, nimeni nu are voie să nesocotească mesajul
despre judecata finală şi, cu atât mai mult, să îl dispreţuiască.
Laurentiu Balcan, pentru Edictum Dei

<3 RUGACIUINI PENTRU FIECARE ZI A SAPTAMANII (pentru raposati)

Duminica

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump pe care

Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in Gradina Maslinilor, Te rog elibereaza Sufletele
din Purgatoriu si mai ales pe acela mai uitat dintre toate si du-l in Slava Ta, unde el sa Te
laude si sa te binecuvinteze in veci. Amin.

Tatal nostru..., Bucura-Te Marie..., Odihna cea vesnica...

Luni

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump pe care

Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in timpul crudei biciuiri, Te rog elibereaza Sufletele
din Purgatoriu, si dintre toate mai cu seama pe acela, care ar trebui sa intre mai curand in
slava Ta, pentru ca indata sa inceapa a Te lauda si binecuvanta in veci. Amin
 Tatal nostru..., Bucura-Te Marie..., Odihna cea vesnica...

Marti

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump pe care

Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in timpul dureroasei incununari cu spini, Te rog
elibereaza Sufletele din Purgatoriu si intre toate mai cu seama pe acela care ar avea mai
mare nevoie de ajutor pentru ca sa nu mai intarzie a Te lauda in slava Ta si sa Te
binecuvinteze in veci. Amin.

Tatal nostru..., Bucura-Te Marie..., Odihna cea vesnica...

Miercuri

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru sangele cel scump pe care

Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat pe strazile Ierusalimului pe cand purta Crucea pe
Sfintii Sai Umeri, Te rog elibereaza Sufletele din Purgatoriu si mai cu seama pe acela care
este mai bogat in vrednicii inaintea Ta, pentru ca in maretul loc de slava ce-l asteapta, sa
Te poata lauda cat mai mult si sa Te binecuvinteze in toata vesnicia. Amin.

Tatal nostru..., Bucura-Te Marie..., Odihna cea vesnica...

Joi

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru pretiosul Trup si Singe al

Dumnezeiescului Tau Fiu Isus, pe care El Insusi L-a dat in ajunul Patimirii Sale, drept
hrana si bautura scumpilor Sai Apostoli, si L-a lasat intregii Sale Biserici ca jertfa
neintrerupta, iar credinciosilor Sai, drept hrana, Te rog elibereaza Sufletele din Purgatoriu
si mai cu seama pe cel mai evlavios fata de acest mister de dragoste nemarginita, pentru
ca impreuna cu Dumnezeiescul Tau Fiu si cu Spiritul Sfant, sa Te laude in veci, in slava
Ta. Amin.

Tatal nostru..., Bucura-Te Marie..., Odihna cea vesnica...

Vineri

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump, pe care

Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in aceasta zi pe lemnul Crucii, mai cu seama din
miinile si picioarele Sale preasfinte, Te rog elibereaza Sufletele din Purgatoriu si mai cu
seama pe acela pentru care eu am o deosebita datorie de a ma ruga, pentru ca nu din
vina mea sa nu-l lasi sa intre cat mai curand in stralucirea cereasca, spre a Te lauda si
binecuvanta in veci. Amin.

Tatal nostru..., Bucura-Te Marie..., Odihna cea vesnica...

Sambata

Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele scump ce a curs din coasta

Dumnezeiescului Tau Fiu Isus, fiind de fata prea indurerata Sa Maica, Te rog elibereaza
Sufletele din Purgatoriu, dintre toate mai cu seama pe acela ce a fost cel mai evlavios
catrea aceasta mare Stapana, pentru ca sa intre de graba in slava ta, ca printr-Insa sa Te
laude pe Tine si prin Tine pe Dansa, in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru..., Bucura-te Marie..., Odihna cea vesnica...

(Se acorda indulgenta de 500 de zile, pentru fiecare din aceste rugaciuni)
RUGACIUNE CARE SE ROSTESTE IN FIECARE ZI

Prea bunule Isuse, cu adanca umilinta te rog sa jertfesti Tu Insuti, Vesnicului Tau
Parinte, Sangele cel preascump ce a curs din Ranile Preasfantului Tau Trup, impreuna cu
agonia si moartea Ta, pentru Sufletele Sfinte din Purgatoriu.

Si Tu, o, Preaindurerata Fecioara Maria, impreuna cu dureroasa Patima a

Preaiubitului Tau Fiu, jertfeste suspinele, lacrimile si toate durerile ce Tu le-ai suferit in
timpul Patimii, pentru ca prin mijlocul lor, sa dobandeasca usurare sufletele ce se afla in
flacarile arzatoare ale Purgatoriului, ca astfel, slobode de acea inchisoare de chinuri, sa
fie invaluite de slava in Cer si sa cante in veci, milostivirile Lui Dumnezeu. Amin.

Dezleaga Doamne, sufletele tuturor credinciosilor raposati, de orice legatura a

pacatelor, pentru ca ajutati de Tine, sa poata scapa de strasnica judecata si sa se bucure
de Lumina fericirii vesnice.

Odihna cea vesnica da-le-o lor, Doamne

Si Lumina cea fara de sfarsit sa le straluceasca.

De la poarta iadului indeparteaza, Doamne, sufletele lor,

Sa se odihneasca in pace. Amin

Doamne asculta rugaciunea mea

Si strigarea mea sa vina laTine.

Sa ne rugam:
 Dumnezeule, Facatorul si Rascumparatorul tuturor credinciosilor, iarta toate pacatele
sufletelor robilor si roabelor Tale, pentru ca, prin rugaciunile evlavioase, sa dobandeasca
iertarea ce pururea au dorit-o. Tu, care vietuiesti si domnesti in vecii vecilor. Amin.

Odihna cea vesnica da-le-o lor, Doamne

Si Lumina cea fara de sfarsit sa le straluceasca,

Sa se odihneasca in pace. Amin.

RUGACIUNI (cu indulgenta) PENTRU SUFLETELE DIN PURGATORIU

RUGACIUNE CĂTRE FECIOARA MARIA, REGINA PURGATORULUI

O, Preasfanta Fecioara Maria, Regina Purgatoriului, care in dragostea Ta de Mama,

cuprinzi intr-o singura imbratisare toate Sufletele rascumparate cu Sangele Fiului Tau
Isus, cu inima indurerata din pricina aducerii aminte a acelor ce ne-au parasit, dar si cu
netarmurita incredere in mijlocirea Ta, ne prezentam inaintea tronului Tau regesc.
 Moartea, care a rupt lanturile pământești, nu a putut distruge dragostea ce ne leaga
de cei ce au trait si ei, in aceeasi credinta ca si noi. O, Marie, nenumarate sunt sufletele in
locul de ispasire, ce asteapta cu nespusa nerabdare, ajutorul rugaciunilor noastre si
meritul faptelor noastre. Indemnati de dragoste catre Isus Cristos, rugatori indreptam
privirea si inima catre Tine, Maica induratoare a tuturor credincioșilor, ca sa vii in ajutorul
acestor suflete.

Fa, o Marie, ca rugaciunile noastre, prin mijlocirea Ta de Mama, sa aiba puterea de a

misca Inima Preaiubitului Tau Fiu, spre ajutorarea acestor suflete. Sfintenia Ta cea
neasemanata, sa inlocuiasca mizeria noastra. Dragostea Ta sa inlocuiasca afectul cel
rece al nostru. Puterea Ta sa inlocuiasca slabiciunea noastra. Indeplineste, o, Regina
Cerului, dorinta cea arzatoare a Sufletelor celor raposati, de a fi primite in fericirea cea
vesnica.

Te rugam o, Maria, in chip deosebit pentru sufletele rudelor noastre, ale Preotilor, ale
acelora care au ravnit cinstirea Ta, ale acelora care au facut bine altor Suflete, ale acelora
care au plans cu ele si pentru ele si, in sfarsit, ale acelor ce sunt uitate.

Fa, o, Marie, ca intr-o zi, uniti cu totii in Cer, patrunsi de bucuria placutei Tale
prezente si in tovarasia Sfintilor, sa-Ti multumim in toata veșnicia, pentru multele
binefaceri ce ni le-ai dobândit, spre nepieritoarea noastra multumire si sa ne putem
bucura de vederea Lui Dumnezeu. Amin

De trei ori: Bucura-Te Marie...

O data: ; Odihna cea vesnica..

( Indulgenta de 500 de zile)

RUGĂCIUNI PENTRU FIECARE ZI A SAPTAMANII (pentru răposați)

Luni
 Doamne Dumnezeule, Atotputernice, pentru Sangele cel scump pe care
Dumnezeiescul Tau Fiu Isus, l-a varsat in timpul crudei biciuiri, Te rog elibereaza Sufletele
din Purgatoriu, si dintre toate mai cu seama pe acela, care ar trebui sa intre mai curand in
slava Ta, pentru ca indata sa inceapa a Te lauda si binecuvanta in veci. Amin

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Odihna cea veșnică dă-le-o lor Doamne şi Lumina
fără de sfârșit să le strălucească lor!

Luna Noiembrie – să venim în ajutorul sufletelor din purgatoriu

Luna noiembrie, închinată credincioșilor răposați, începe cu sărbătoarea tuturor sfinților,

moment în care toți creștinii se bucură împreună cu „Biserica triumfătoare”, iar în cea de-a
doua zi urmează pomenirea tuturor credincioșilor răposați. Ni se reamintește astfel că o
mulțime de frați și surori în Cristos, după ce au trecut prin viața pământească, așteaptă cu
dor să intre în lăcașul sfinților din cer. Toți acești frați aflați în purgatoriu formează
„Biserica pătimitoare”.

Pentru a se prezenta în fața lui Dumnezeu, după moarte, sufletul omului trebuie să fie cu
desăvârșire curat. De aceea, sufletele celor care mor cu păcate ușoare sau nu au ispășit
suficient pe pământ pentru păcatele mari care au fost iertate, se curăță în purgator pentru
a putea intra în paradis.
Creștinii s-au întrebat deseori: unde este purgatorul? Unde suferă sufletele care se
purifică de păcat? Unde este locul de ispășire? Purgatoriul nu este un loc sau un timp:
este mai curând o stare. Este conștientizarea a ceea ce ai fost și ceea ce ar fi trebuit să fii.
Sufletul vede deodată, foarte clar omisiunile vieții sale, marea lui nerecunoștință față de
Dumnezeu. Acest lucru îl umple cu o durere arzătoare; tot mai mult arde în el dorința după
Dumnezeu. Sfânta Scriptură aseamănă această durere a sufletului cu focul. De aici
provine şi denumirea de „focul purgatoriului” (1Cor 3,15).

Suferințele prin care sufletul este purificat nu pornesc însă de la un Dumnezeu mânios și
răzbunător, care aplică pedepse necruțătoare pentru a-și face neapărat dreptate. La
moarte sufletul, separat de trup, devine cu desăvârșire lucid, se cunoaște perfect și își dă
sema că nu poate să se arunce în brațele curate și iubitoare ale lui Dumnezeu cu petele și
mizeriile de pe el. „Știind atunci că purgatorul a fost orânduit pentru a-l curăți, se aruncă
de la sine în el și își găsește acolo această mare îndurare: distrugerea greșelilor sale”
(sfânta Ecaterina de Genova).

Iată ce ne învață Biserica Catolică cu privire la purgator: purgatorul există. Sufletele intră
în purgator imediat după moarte, nu la judecata de apoi. Suferințele celor din purgator
datorate păcatelor mici sau a celor care nu au terminat de ispășit pe pământ pedepsele
datorate păcatelor mari iertate înainte de moarte, pot fi ușurate și scurtate de cei rămași în
viață prin rugăciuni, slujbe, posturi și pomeni.

Sufletele din purgator le numim „sărmanele suflete din purgator” datorită suferințelor pe
care le ispășesc pentru purificare lor, dar le-am putea numi totodată „fericitele suflete din
purgator”, deoarece la ele suferința se împletește cu bucuria de a se ști iubite de
Dumnezeu și pentru faptul că au speranța și certitudinea că vor vedea odată fața lui
Dumnezeu. Trăiesc anticipat mântuirea. Suferă și se bucură în același timp, așa cum în
viață un păcătos convertit simte durerea pentru păcatele sale și în același timp se bucură
pentru iertarea primită de la Dumnezeu. Aceasta este diferența dintre purgator și iad: cei
din iad suferă cu ură, cu revoltă, fără căință, cu disperare, știindu-se separați pentru
totdeauna de Dumnezeu, condamnați la o veșnică singurătate. Iar ceea ce face ca
suferințele din iad să fie cu adevărat infernale, sunt cuvintele scrise la intrarea infernului
lui Dante: „Lăsați orice speranță voi ce intrați aici.”

Un mijloc deosebit de ajutorare a sufletelor din purgator, printre cele enumerate mai
devreme, sunt dobândirea indulgențelor. Ele nu înseamnă iertarea păcatelor după moarte,
cum fals au interpretat unii protestanți, ci iertarea pedepsei datorate pentru păcatele
iertate deja, pe care Biserica o acordă celor vii și celor morți, recurgând la comoara de
merite a lui Isus Cristos, a Sfintei Fecioare Maria și ale sfinților. Este un act
extrasacramental. Nu înlocuiește spovada, ci o presupune.

Cum pot fi dobândite indulgențele pentru sufletele din purgator? Iată care sunt normele:
într-o zi nu poate fi dobândită decât o singură indulgență plenară, în schimb pot fi
dobândite mai multe indulgențe parțiale în aceeași zi.

În data de 2 noiembrie, când sărbătorim Pomenirea tuturor credincioșilor răposați și încă

opt zile, pot dobândi indulgența plenară cei care vizitează cimitirul și se roagă măcar în
minte pentru cei răposați; în celelalte zile pot dobândi indulgențe parțiale.

Se acordă, de asemenea, indulgență plenară aplicabilă răposaților celor care vizitează o

biserică, la data de 2 noiembrie, de la amiaza zilei precedente până la miezul nopții zilei
respective.

Se acordă indulgență parțială celor care rostesc anumite rugăciuni pentru răposați
precum: „Laudele” sau „Vesperele” de la Oficiul pentru defuncți, „Dintru adâncuri”, „Odihna
cea veșnică…”.

Condițiile pentru dobândirea indulgenței plenare sunt:

– Dezlipirea inimii de orice afecțiune pentru păcat, chiar și de păcatul venial (păcatul lesne
iertător sau de mai mică gravitate).

– Spovada și împărtășania, în ziua în care se vizitează cimitirul sau biserica sau câtva
timp înainte sau după vizitare, câtva timp însemnând cel mult două-trei săptămâni, nu mai
mult. Cu o singură spovadă se pot dobândi mai multe indulgențe plenare, cu o singură
împărtășanie o singură indulgență plenară, dar mai multe indulgențe parțiale.

– Recitarea rugăciunii „Tatăl nostru”, a „Crezului”, a unei rugăciuni la alegere, după

intenția Sfântului Părinte Papa. Aceste rugăciuni pot fi făcute în timpul acordat spovezii și
împărtășaniei, dar e de preferat ca ele să fie făcute atunci când se vizitează cimitirul sau
biserica. Să nu uităm că indulgențele, despre care am amintit, le putem obține pentru
sufletele din purgator, dar și pentru noi înșine, pentru ca în lumea cealaltă să ne rămână
cât mai puțin de ispășit.
Luna noiembrie, după cum spuneam, este un prilej deosebit de a ne spăla nepăsarea
manifestată faţă de scumpii noştri răposaţi, prin Sfinte Liturghii, prin rugăciuni, prin
pomeni, dar și prin îngrijirea mormintelor celor răposaţi. Pe bună dreptate spunea marele
grec Pericle că „un popor poate fi judecat după cum îşi preţuieşte morţii!” Altfel spus, un
om poate fi judecat după atitudinea sa faţă de răposaţi.

Acolo unde credincioșii își iubesc răposații și îi pomenesc la cimitir ori la biserică, e un
spectacol mișcător. Porțile cimitirelor sunt larg deschise, lumea vine să-i viziteze pe cei
dragi, să le îngrijească mormintele, să le acopere cu flori, să aprindă lumânări, să se
roage pentru cei care dorm în liniştea mormântului. Dar ziua morţilor nu este destinată
numai ajutorării sufletelor din purgator. Nu e numai ziua morţilor de azi din cimitire, ci e şi
ziua morţilor de mâine, adică a noastră, a celor care astăzi vizităm morţii din cimitire şi
care într-o zi vom dormi alături de ei la umbra crucii. Dacă în timpul vieții ne-am îngrijit de
cei răposați ca să fie primiți cât mai degrabă în fericirea veșnică, alături de Dumnezeu și
de sfinții Săi, atunci putem avea speranța că, la rândul lor, toate acele suflete pe care le-
am ajutat într-un fel sau altul în timpul vieții, vor veni și ele în ajutorul nostru.

În încheierea acestor câteva gânduri aș dori să mă folosesc de o scurtă meditație a unui

preot și scriitor francez pe nume Michel Quoist (1921-1997), meditație care vrea să ne
arate cum trebuie să ne gândim de fapt la clipa morții și la scumpii noștri răposați. Iată ce
spune acest preot, printre altele, în cartea sa intitulată „Iată-mă, Doamne!”: „Doamne, nu
există morți, există numai vii, aici, pe acest pământ și pe lumea cealaltă. Știu: moartea e o
realitate, Doamne. Dar e numai un minut, o clipă, o secundă, un pas, un pas din finit în
infinit, un pas din timp în veșnicie. […] Doamne, morții mei sunt foarte aproape de mine,
sunt sigur că trăiesc aici în umbră; nu-i pot vedea cu ochii mei, căci au abandonat învelișul
lor de carne la fel cum renunță omul la o haină veche, demodată. Iar sufletul lor eliberat
de trup, nu mai dă semne de viață. Dar în tine, Doamne, le aud glasul care mă cheamă, îi
văd cum îmi fac semn, și aud cum îmi dau sfaturi, căci acum îmi sunt mult mai apropiați.
Cândva, se atingeau trupurile noastre, dar nu și sufletele. Acum, când Te întâlnesc pe
Tine, îi întâlnesc pe ei, când Te privesc pe Tine, îi privesc pe ei, îi port și pe ei atunci când
Te port pe Tine, îi iubesc și pe ei când Te iubesc pe Tine. O, morții mei, veșnic vii, care
trăiți în mine, ajutați-mă ca, în această scurtă viață pământească, să învăț secretul vieții
veșnice.”
Într-adevăr, morții noștri trăiesc, iar în cazul în care nu sunt condamnați la pedeapsa
veșnică, îi vom revedea înaintea lui Dumnezeu. Și, dacă vrem să trăim veșnic cu ei,
trebuie să ne întâlnim cu Cristos încă aici, pe pământ, să-l ascultăm, să-l iubim și să-l
urmăm, rămânând statornici în credința pe care am primit-o la Botez și de care s-au îngrijit
cu atâta iubire pentru noi, poate chiar cei pe care astăzi avem datoria de a-i pomeni în
rugăciunile noastre.

pr. Ștefan Bortă

e-communio

Când şi cum se pot dobândi Sfintele Indulgenţe?

 De Pr. Cristian Crişan

Este bine cunoscut faptul că Indulgenţele plenare au ca rod ispăşirea pedepselor

temporare pentru păcatele deja iertate prin Taina Spovedaniei, şi se pot aplica fie pentru
propria persoană, fie pentru sufletele din Purgator. Dacă Indulgenţa parţială şterge o parte
a pedepsei vremelnice ce se cuvine în urma săvârşirii păcatelor, Indulgenţa plenară, în
schimb, şterge cu totul această pedeapsă vremelnică, ambele Indulgenţe fiind obţinute
prin lucrarea Bisericii în virtutea puterii de a lega şi a dezlega ce i-a fost acordată de
Mântuitorul Isus Cristos.

Pentru dobândirea Indulgenţei plenare, credincioşii, într-un spirit de căință autentică,

trebuie să fie spovediţi şi să primească Sfânta Împărtăşanie şi să se roage la intenţiile
Sfântului Părinte Papa, îndepărtându-se de orice formă de păcat, chiar şi de cel venial.

Aceste condiţii sunt necesare a fi îndeplinite pentru toate prilejurile când se doreşte
primirea Indulgenţei, şi anume: în momentul Primei Sfinte Împărtăşanii, atât pentru cel
care primeşte pentru prima dată Taina Sfintei Euharistii cât şi pentru cei care participă la
acest moment; de asemenea, la aniversarea propriului botez, sau la sărbătoarea hramului
unei biserici. O ocazie deosebită pentru primirea Indulgenţei plenare, este celebrarea
Primei Sfinte Liturghii de către un preot, atât pentru preotul însuşi, cât şi pentru cei care
participă cu dăruire la această celebrare. Totodată, cu prilejul celebrărilor a 25, 50 sau 60
de ani de la hirotonirea întru Preoţie, se obţin Sfintele Indulgenţe atât pentru preotul care
celebrează cât şi pentru credincioşi.
 O altă modalitate mai puţin cunoscută de a dobândi Indulgenţa este venerarea unui
obiect sacru (cruce, icoană, etc.) care a fost binecuvântat de către Sf. Părinte Papa sau
de către un Episcop. Această Indulgenţă plenară se obţine în Sărbătoarea Sfinţilor Petru
şi Pavel, trebuind însoţită de recitarea unei mărturisiri de credinţă, de exemplu Crezul.
Totodată, credinciosul care participă la reculegeri spirituale timp de 3 zile, obţine
Indulgenţa plenară, precum şi cel care primeşte, chiar şi pe căile audio-vizuale,
binecuvântarea Sf. Părinte Papa „urbi et orbi”.

Şi în ceasul morţii, credinciosul care nu poate fi cercetat de un preot care să îi

administreze Sf. Taine, primeşte din partea Bisericii Indulgenţa plenară, cu condiţia să
dorească din inimă acest lucru, şi „să fi recitat de-a lungul vieţii măcar câte o rugăciune”.
În aceste cazuri, se recomandă folosirea unui crucifix, Indulgenţa obţinându-se chiar dacă
în aceeaşi zi a mai fost primită o altă Indulgenţă plenară (cfr. Papa Paul al VI-lea,
Constituţia Apostolică Indulegentiarum doctrina, 1 ianuarie 1967, n. 18).

Trebuie amintit şi faptul că, în virtutea comuniunii sfinţilor, autoritatea Bisericii a stabilit
ca Indulgenţa plenară obţinută de creştinii mânaţi de o autentică părere de rău, să poată fi
aplicată şi pentru cei răposaţi. În felul acesta, se subliniază în aceeaşi Constituţie
Apostolică Indulegentiarum doctrina, credincioşii îşi manifestă dragostea pentru cei dragi
adormiţi în Domnul, şi, ridicându-şi ochii la ceruri, vor acţiona cu mai multă înţelepciune în
lucrurile lumeşti