CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN ŞOCUL ANAFILACTIC

Şocul anafilactic – reacţie de hipersensibilitate imediată brutala, dramatica, cu

prabusire hemodinamica si insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a
oricarei substante, mai ales proteice,care provoaca eliberarea de mediatori chimici.
Socul anafilactic este deci o anafilaxie severa cu prabusire cardio-circulatorie si
respiratorie.

Tablou clinic:

-Debut rapid după contactul cu un alergen cunoscut/potenţial

-Tegumente: calde, transpirate, prurit, urticarie

-Aparat respirator: Constricţie toracică, Dispnee cu polipnee, Tuse, Stridor

laringian, Edem glotic,Wheezing cu bronhospasm

- Aparat cardiovascular:Tahicardie sinusală, cu puls periferic filiform, ↓ TA,

până la şoc, aritmii

Semne clinice de gravitate:

Pentru a putea actiona cu succes si intr-un interval de timp optim in ceea ce

priveste primul ajutor acordat in cazul socului anafilactic este necesar sa in primul
rand sa putem recunoaste semnele si simptomele ce caracterizeaza aceasta conditie
medicala. Acestea sunt:

- reactii la nivelul pielii, precum iritatie, inrosire sau albirea pielii;

- edem (umflarea) la nivelul fetei, a buzelor si a amigdalelor;

- scaderea sau cresterea pulsului;

- stare de voma si varsaturi si diaree;

- stare de ameteala, lesin si pierderea cunostintei

Alergeni cauzali frecvent implicaţi în şocul anafilactic:

-Antibiotice (Penicilină, Cefalosporine, Vancomicină ş.a.);

-Substanaţe iodate pentru contrast radioopac;

-Coloizi (Dextran 70), anestezice locale (Xilină, Procaină), narcotice (Meperidina),

-miorelaxante (D-tubocurarina), protamina;

-Analgezice şi antiinflamatorii nesteroidiene.

Tratamentul specific al şocului anafilactic:

- Întreruperea administrării alergenului suspectat; îndepărtarea alergenului;

- Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare şi oxigenoterapie (O2 100%);

- Linie venoasă sigură;

- Dacă este nevoie IOT cu ventilaţie asistată mecanic;

- Administrarea de adrenalină (epinefrină) cu efect vasoconstrictor şi

bronhodilatator. Adrenalină 0,05 –0,1 mg i.v/ pe sonda de IOT., repetat la 1-5 min,
până la 1-2 mg în 60 min;
- Umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactat ±
coloizi 500 ml pentru expandare volemică);

- Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v.

(corticoterapie cu efect antiinflamator), antihistaminic;

- Lipsa redresării TA impune administrarea catecolaminelor perfuzabil:

isoprenalină/izoproterenol – piv continuă, cu debit de 0,5 – 1 μg/min.

Măsuri adiţionale:

- Antihistaminice;

- Combaterea bronhospasmului: Miofilin 5-9 mg/kg în 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h;

Daca va aflati cu o persoana care prezinta semne specifice anafilaxiei este extrem
de important ca primul ajutor sa fie acordat in cel mai scurt timp, in caz contrar
decesul persoanei in cauza putand surveni intr-un interval de pana la 30 de minute.
Totodata, administrarea unei pastile antihistaminice, precum difenhidramina nu
este suficienta pentru tratarea eficienta a socului anafilactic.

De retinut!

Edemul laringian care împiedecă instituirea IOT impune traheostomia în urgenţă.