Criza miastenică este o urgență medicală ce poate apărea în contextul miasteniei

gravis, reprezentând exacerbarea și generalizarea slăbiciunii musculare, aceasta

cuprinzând inclusiv musculatura respiratorie, cu apariția insuficienței
respiratorii, în acest caz, pacientul necesitând susținerea funcției respiratorii
prin intubație și ventilație mecanică. (2, 3, 4)

Miastenia gravis este o afecțiune autoimună, caracterizată de prezența în organism

a unor autoanticorpi care împiedică transmiterea impulsului nervos către
musculatura striată, determinând incapacitatea acestora de a funcționa.
Autoanticorpii formați în cadrul miasteniei gravis se așază pe receptorii pentru
acetilcolină de la nivel postsinaptic, blocând astfel funcționalitatea joncțiunii
neuromusculare.

Pacienții cu miastenia gravis prezintă o fluctuație a severității simptomelor,

fatigabilitatea și slăbiciunea musculară fiind mult mai accentuate seara decât
dimineața, diminuându-se de asemenea la repaus și accentuându-se la efortul fizic.
Primul grup muscular afectat este reprezentat de musculatura facială și
extraoculară (mușchii bulbari). Ulterior, odată cu progresia bolii, slăbiciunea
musculară se poate chiar generaliza. (1)