Temă

Poezia este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod
direct.
Titlul este format din substantivul articulat nehotărât „un lac”, element al naturii
care reprezintă totodată motivul central al poeziei. Acesta simbolizează ochiul
pământului, un rai iluzoriu ,,oglindă a cerului”. Limbajul artistic se arată şi prin forma
muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură de 8 silabe, rimă
împerecheată şi ritm trohaic. Limbajul artistic creează imaginea vizuală a lunii, poetul
îşi exprimă emoţiile în atmosfera luminoasă a nopții. Tabloul este stăpânit de lumina
albă, liniștită, ireală, misterioasă a lunii.
În poezia „Într-un lac” de Tudor Arghezi ideea poetică este sugerată de
mijloacele artistice. Întreaga poezie este o metaforă, aceasta fiind structurată pe două
planuri: planul terestru, având în centru lacul și planul cosmic, având ca reprezentant
luna. Poezia debutează cu imaginea lacului „alb de lumină”, imagine care pe parcursul
poeziei se degradează treptat. Astfel, în a doua strofă apare imaginea lunii, un element
al nopții și odată cu ea metafore ale acesteia sugerate prin diferite elemente negative
precum „farfuria goală” si „o pată de argint necurățată”. Luna intră într-un proces de
purificare în apa lacului . Căutându-și chipul în apă – fântână a tinereții veșnice, luna își
arată dorința de nemurire, tocmai pentru că apa purifică, vindecă şi întinereşte. În cea
de-a treia strofă, în apa rece a iernii, luna nu-și mai oglindește chipul luminos, ci este
înconjurată de neguri posomorâte, micșorată de dureri, imagine contrastantă,
îndurerată, lipsită de viață; lacul fiind astfel atât un loc al vieții cât și al morții. Metafora
„ceața sură” subliniază ideea poetică reprezentată de condiția de neputință a omului în
fața realității devastatoare. Astfel întrebarea retorică „ ce mai caută și luna tot în lacuri
totdeauna?” arată starea continuă de contemplare a realității vieții.