Nursing Esential in Nutritie

NURSING ESENȚIAL ÎN NUTRIȚIE
CAPITOLUL I
INCRETA. NECESITATEA UNEI NUTRIȚII ȘI

HIDRATĂRI CORESPUNZĂTOARE
EVALUAREA CLINICĂ A PACIENTULUI
I.1 Repere anatomice și fiziologice

Aparatul digestiv asigură funcția digestivă și de absorbție a
substanțelor nutrive în patul vascular, precum și eliminarea
reziduurilor neasimilabile. Structura tubului digestiv este unitară fiind
formată din patru tunici (mucoasă, submucoasă, musculară și externă,
adventicea). Tubul digestiv este format din:
▪ cavitatea bucală,
▪ faringe
▪ esofag : cervical, toracic, diafragmatic, abdominal
▪ stomac,
▪ duoden,
▪ jejun,
▪ ileon,
▪ cecum,
▪ apendice ileocecal,
▪ colon: ascendent, transvers, descendent, sigmoid
1
▪ rect: ampulă rectală, canal anal

▪ glande anexe:
o glandele salivare: mici și mari (sublinguale,
submandibulare, parotide)
o pancreasul: acini glandulari și sistemul canalicular
excretor
o ficatul: 2 lobi și 8 segmente; vezicula biliară reprezintă
un organ de depozit şi concentrare a bilei. Căile biliare
sunt împărțite din punct de vedere topografic în căi
biliare intrahepatice și căi biliare extrahepatice. Bila
este produsă continuu de hepatocite și eliberată
condiționat de digestie.
Alimentele sunt un amestec de substanțe organice și

anorganice, de natură animală, vegetală, minerală, care după
compoziția chimică se clasifică în:
▪ alimente de natură proteică

▪ alimente de natură glucidică
▪ alimente de natură lipidică
▪ vitamine
▪ săruri minerale
▪ apă
Alimentele au o structură chimică complexă, diferită de cea a
constituenților organismului, de aceea alimentele suferă transformări
mecanice, fizice, chimice prin procesul de digestie. Proteinele sub
influența enzimelor proteolitice, prin hidroliză sunt transformate în
2
nutrienți, aminoacizi; glucidele complexe, polizaharidele sub acțiunea

enzimelor glicolitice sunt transformate în glucide simple,
monozaharide, iar lipidele sub acțiunea enzimelor lipolitice în acizi
grași și glicerol. Odată absorbite, substanțele organice cu molecule
simple au rol plastic (mai ales proteinele), energetic (mai ales lipidele
și glucidele), funcțional (enzime, hormoni, pigmenți). Digestia
alimentelor începe în cavitatea bucală și se termină în intestin.
Alimentele sunt supuse transformărilor mecanice și chimice.
Digestia:
1. Digestia bucală și deglutiția
▪ bucală (la nivelul cavității bucale, prin dinți și limbă)
La nivelul cavității bucale începe prelucrarea mecanică a
alimentelor, actul masticaţiei prin ridicarea şi coborârea reflexă a
mandibulei. Masticația este un reflex parțial voluntar declanșat de
stimularea receptorilor din cavitatea bucală care transmit impulsurile
tactile, proprioceptive, gustative prin căile de transmisie (nerv lingual,
ram din trigemen, nerv facial, nerv glosofaringian) către centrii primari:
mezencefalo-pontini; suprasegmentari: supratrigeminal (integrator al
masticaţiei); cerebeloşi; nucleii bazali; nucleii amigdalieni (integratori
în procesele afectivo-emoţionale); hipotalamici și corticali motori, iar
pe căi eferente, nerv facial la efectori. Prin masticație se reduc
dimensiunile alimentelor și se amestecă cu saliva. Saliva este produsă
de glandele salivare. În compoziția salivei intră: apă 99,5%, săruri
minerale (KCl, NaCl, substanțe organice, enzime: amilază salivară,
mucină, lizozim; pH =6-7; cantitatea produsă în 24 ore 1, 5 l. Saliva
acționează la nivelul cavității bucale, esofag și stomac.
3
Saliva are următoarele roluri:

▪ pregătire mecanică a alimentelor,
▪ formarea bolului alimentar
▪ de solvent (pentru percepţia de către receptori) la curațarea
mecanică a mucoasei bucale,
▪ digestiv prin amilază salivară,
▪ acțiune antiseptică prin lizozim
▪ în vorbirea articulată
▪ excretor: virusuri, toxine
▪ menținerea echilibrului hidric (uscăciunea mucoasei determină
mecanismul de declanşare a senzaţiei de sete)
Reglarea secreţiei salivare:
▪ receptori
o ai analizatorului gustativ
o mecanoreceptori bucali
o proprioceptori din tendoane şi muşchi
▪ căi aferente
o ai analizatorului gustativ
o mecanoreceptori bucali
o proprioceptori din tendoane şi muşchi
▪ centri
o salivar superior (substanţa reticulată punte):
submaxilare şi sublinguale
o salivar inferior (substanţa reticulată bulb): parotide
4
▪ cai eferente
o fibre vegetative simpatice și parasimpatice
Tot la nivelul cavității bucale începe deglutiția, împingerea bolului

alimentar în faringe, voluntar și se continuă faringian cu împingerea
bolului în esofag, voluntar, iar apoi involuntar, prin mișcări de
peristaltică spre cardia.
Deglutiţia are 3 timpi: bucal, faringian, esofagian. Reglarea deglutiției
este asigurată de receptorii din baza limbii, vălul palatin, orofaringe,
istmul oro-faringian, pe căi aferente de nervul glosofaringian,
trigemen, laringeu superior, ram faringian din pneumogastric; centrul
deglutiţiei este în formaţiunea reticulată bulbară (nucleul solitar), iar
căile eferente sunt reprezentate de nervul hipoglos, trigemen,
glosofaringian, vag. Activitatea sfincterului cardia este sub control
vegetativ, nervul vag determină contracţie, iar prin inervaţia simpatică
se produce relaxarea cardiei.
2. Digestia gastrică și absorbția

La nivelul stomacului are loc depozitarea temporară a bolului
alimentar, prin mișcări tonice de umplere și peristaltice de foame, de
amestec, de evacuare. Alimentele sunt amestecate cu sucul gastric și
formează chimul gastric, iar evacuarea acestuia este lentă și fracționată.
Stomacul are deci, funcție secretorie și motorie.
Sucul gastric este produs de glandele gastrice și este compus
din apă 99%, substanțe minerale (HCl, cloruri, fosfați) și substanțe
organice (enzime proteolitice, lipolitice, mucină). Are un pH 1,5 și în
5
24 ore se produce în cantitate de 1,5 litri. HCl determină activarea

enzimelor proteolitice, asigură pregătirea proteinelor pentru digestie și
are acțiune antiseptică. Enzimele asigură digestia chimică a proteinelor,
digestia slabă a lipidelor emulsionate. Mucina asigură protecția
mecanică și chimică a mucoasei gastrice față de acțiunea autodigestivă
a acidului clorhidric și pepsinei. Sucul gastric acționează la nivelul
stomacului și duodenului.
Absorbția nu este foarte puternică la nivelul stomacului datorită
structurii celulelor mucoasei, dar excepție fac apa (permeabilitate
bidirecțională), anumiți electroliți, substanțele hidrosolubile, etanolul.
În cazul etanolului, rata de absorbție este în concordanță directă cu
concentrația acestuia, fără să fie influențat de nicio substanță care se
găsește în compoziția sucul gastric.
Reglarea secreţiei gastrice

▪ faza cefalică
o reflexe necondiţionate (receptori gustativi în centrul
bulbar prin nervul vag)
o reflexe condiţionate (declanşate de vederea sau
mirosirea alimentelor)
▪ faza gastrică
o mecanism nervos (distensia mecanică a stomacului)
o mecanism umoral (gastrina, histamina)
▪ faza intestinală (efecte stimulatoare şi inhibitorii la
pătrunderea chimului în duoden)
6
Alţi hormoni care intervin în reglare sunt: ACTH-ul, glucagonul,

calcitonina, etc.
Funcția motorie a stomacului este asigurată de nervul vag,
stimulant și de sistemul nervos simpatic, inhibitor. Alți factori care
influențează această funcție sunt: valorile glicemiei (când scade se
exarcebează contracțiile), fumatul, febra, etc.
3. Digestia intestinală și funcția de absorbție

La nivelul intestinului subțire în digestie intervine: sucul pancreatic,
bila și sucul intestinal.
Sucul pancreatic este produs de pancreas în cantitate de 1500
ml/24 ore și conține bicarbonat de sodiu și enzime (proteolitice,
glicolitice, lipolitice), iar apă în proporție de 99%. pH este de 8,5.
Reglarea secreției pancraetice este realizată prin mecanism reflex
necondiţionat (receptorii gustativi, secreţia salivară, gastrică, nervul
vag), reflex condiţionat (vederea sau mirosul alimentelor, nervul vag)
și prin mecanisme umorale: secretina, pancreozimina-colecistokinina,
gastrina (stimulează secreţia); glucagonul, somatostatina, polipeptidul
pancreatic (inhibitor).
Secreția biliară este asigurată de hepatocite. Bila conține apă
97%, substanțe minerale, substanțe organice (săruri biliare, mucină,
fosfolipide, colesterol, pigmenți biliari). Are pH 7 -8 și în 24 de ore se
secretă 0,8 l. Bila nu conţine enzime, dar are rol important în digestia
lipidelor prin acizii biliari (colic, deoxicolic, chenodeoxicolic,
litocolic); favorizează absorbția lipidelor și vitaminelor liposolubile
prin formarea de micelii hidrosolubile cu acizii grași. Stimulează de
7
asemeni peristaltismul intestinal, iar prin pigmenții biliari dă culoare

materiilor fecale. Reglarea secreţiei şi excreţiei biliare este realizată de
parasimpatic, excitosecretor şi excitomotor, de simpatic, inhibitor al
secreţiei, motilităţii și umoral, prin descărcarea de secretină,
hepatocrinină, glucagon, gastrină, PZ-CCK (pancreozimina-
colecistokinina); de asemeni prin săruri biliare, grăsimi, produşi de
degradare proteică (stimulare), prin glucide (inhibare).
Secreția intestinală este reprezentată de sucul intestinal produs
de glandele intestinale. Sucul intestinal conține: apă, săruri minerale
(bicarbonat de sodiu), substanțe organice (mucină, enzime proteolitice,
glicolitice, lipolitice). Are pH 7,5-8,5 și este produs în cantitate de 2-3
litri/24 ore. Bicarbonatul neutralizează chimul gastric, iar enzimele
desăvârșesc digestia proteinelor, glucidelor, lipidelor. Reglarea
secreţiei intestinale este nervoasă (parasimpaticul este ușor excitant, iar
simpaticul este ușor inhibitor), iar excitarea mecanică a receptorilor din
mucoasa intestinală declanșează plexurile intrinseci.
Intestinul are și funcție motorie, de amestec (segmentare,
pendulare) și de progresie, peristaltică. Reglarea acestei funcții este
asigurată de inervația vegetativă intrinsecă și de parasimpatic, care
crește motilitatea și simpatic, care inhibă motilitatea.
Absorbția este un proces fiziologic complex prin care produșii
de digestie, apa și sărurile minerale, vitaminele trec prin mucoasa
intestinală și ajung în mediul intern. Absorbția este realizată de epiteliul
unistratificat, vilozități intestinale, cu o suparafată de absorbție de 250
m2. Absorbția este realizată prin mecanisme active și pasive. Absorbția
proteinele se face sub formă de aminoacizi, glucidele sub formă de
8
monozaharide, lipidele sub formă de chilomicroni. Se absoarb de

asemeni apa, sărurile minerale, vitaminele.
În urma procesului de absorbție de la nivel intestinal rezultă
chilul intestinal, de consistență lichidă, care progresează către colon
prin valva ileocecală.
La nivelul colonului se desfășoară procese de absorbție,
fermentație, putrefacție și motorii. Prin aceste procese chilul intestinal
lichid este transformat în materii fecale solide, care conțin 90% resturi
alimentare și 10 % mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale
bacteriilor de fermentație și putrefacție. Din 1000 ml de chil intestinal
rezultă aproximativ 100 g de materii fecale. Fermentația și putrefacția
se produc datorită florei bacteriene intestinale nepatogene, aerobe
(fermentația) tip E. coli, Enterococcus, Lactobacillus, etc. și anaerobe
(putrefacția). Fermentația are loc în prima jumătate a colonului și
scindează glucidele nedegradate, neabsorbite până la acest nivel, iar
putrefacția are loc în partea a doua a colonului, asupra produșilor
proteici nedigerați; rezultă amoniac care este absorbit și ajunge la ficat
unde este transformat în uree. Rezultă de asemeni amine și substanțe
toxice, care dau mirosul caracteristic materiilor fecale. Funcția de
absorbție se produce în prima jumătate a intestinului gros (apă,
electroliți, vitamine, aminoacizi, unele medicamente). Motilitatea
colonului este segmentară, peristaltică și “de masă”; asigură și
progresia bolului fecal, defecația. Defecația este un act reflex controlat
voluntar, la care participă mușchii tubului digestiv, dar și alte grupe de
mușchi striați, sub control cortical. Reglarea motilității colonului este
9
asigurată de plexurile mienterice și inervația vegetativă a sfincterelor,

cu efecte inverse față de intestin.
I.2 Evaluarea propriu-zisă

Anamneza (ana:înainte, mnesis: memorie) identifică prin
comunicare, tip interviu datele demografice ale pacientului (vârsta, sex,
mediul de proveniență), acuzele/ motivele prezentării, modul de debut,
intervențiile până în momentul prezentării. Unele afecțiuni sunt mai
frecvente la sexul feminin (litiaza biliară), altele la sexul masculin
(ulcerul duodenal și cancerul gastric). De asemeni unele afecțiuni sunt
întâlnite predominant la o anumită vârstă: atrezia de esofag, la nou-
născut, fiind urgență neonatală chirurgicală, sindroamele de
malabsorbție la sugar și copil, ulcerul gastro-duodenal la adultul tânăr,
iar cancerul gastric mai frecvent peste 50 ani vârstă. Este cunoscut de
asemeni, că ulcerul duodenal are o incidenţă mai mare la pacienții cu
grupa 0I, iar cancerul gastric are o incidenţă mai mare la pacienții cu
grupa A II.
Antecedetele personale fiziologice și patologice sunt de importanță
în aprecierea evoluției. Gastrita cronică atrofică cu metaplazie
intestinală, poate fi precursor de cancer gastric, iar stomacul operat cu
risc de cancer primitiv de bont gastric.
Antecedentele heredocolaterale (polipoza gastrointestinală,
ulcerul duodenal, cancerul gastric) sunt importante alături de obținerea
informațiilor legate de rolul familiei, aparținătorilor legali în îngrijirea
pacientului.
10
Condițiile de viață și muncă au impact major asupra stării de

sănătate versus boală. De exemplu, un regim alimentar bogat în orez,
în detrimentul celorlalte cereale se asociază cu frecvenţă crescută a
bolii ulceroase; consumul de alimente conservate prin uscare, afumare,
sărare în exces şi consumul de nitraţi şi nitriţi din apă, legume şi
alimente conservate se asociază cu frecvenţă crescută a cancerului
gastric. Orarul meselor, fumatul, consumul de alcool, stres-ul,
consumul de medicamente sunt factori care pot precipita și/sau agrava
evoluția afecțiunilor digestive. La antecedetele heredocolaterale datele
se solicită sistematic pe sisteme și aparate, cu accent pe cele care au
influență/legatură directă cu patologia prezentă.
În evaluarea pacientului prin anamneză pot apărea dificultăți de
ordin fizic, datorită patologiei existente, de ordin psihic, de ordin social
și ignoranță.
Manifestări de independență, obținute prin dialog și examen obiectiv:

Stare de nutriție și hidratare corespunzătoare susținută de:
▪ parametrii măsurați (indici antropometrici): Greutate, Indice
ponderal, Indice nutriţional, grosimea pliului cutanat, turgor
prezent, în limite normale pentru vârstă
Pacientul se alimentează independent, optim:
▪ integritatea tubului digestiv, cavitate bucală cu dentiţie
sănătoasă / tratată, mucoasă integră,
▪ masticaţia (eficace, cu gura închisă)
▪ reflexul de deglutiţie prezent
▪ digestia (optimă)
11
▪ echilibrul foame-apetit-stare de saţietate

▪ valoarea acordată alimentaţiei
Factori care influenţează satisfacerea acestei necesităţi:
▪ biologici
o vârsta, sexul, înălţimea, greutatea
o starea de sănătate şi funcţionare a aparatului digestiv
o gradul de mobilitate fizică necesară achiziţionării,
transportului, preparării şi ingestiei alimentare
o activitatea fizică
o orarul şi repartizarea meselor
▪ psihologici:
o emoţii,
o anxietate
▪ sociologici:
o climatul şi microclimatul (la domiciliu şi la locul de
muncă), anotimpul
o religia, cultura
o stilul de viaţă şi obiceiurile alimentare
o statutul socioeconomic
Manifestări de dependenţă:
▪ Ingestia inadecvată, redusă cantitav/calitativ:
o imposibilitatea/inabilitatea de a achiziționa și prepara
hrana
o cunoștințe inadecvate
o disfuncții de deglutiție
12
o disconfort în timpul/după ingestie

o anorexie
o greață
o vărsături
▪ Ingestie în exces:
o exces caloric
o exces lipidic
o exces glucide concentrate
▪ Inabilitatea de a utiliza nutrienţii:
o inflamaţii ale tractului gastro-intestinal
o anemie Biermer (gastrita atrofică)
o obstrucţii pe tractul gastro-intestinal (stenoze, tumori)
o malabsorbţie
o Diabet Zaharat
▪ Necesar metabolic crescut:
o perioade de creştere rapidă (copilărie, adolescenţă,
graviditate)
o condiţii care cresc metabolismul bazal (febră, exerciţii,
hipertiroidie)
o stres (chirurgical, boală)
o emoţii,
o frică
o cancer
▪ Abuz de alcool:
o nu achiziţionează alimente
13
o deficit de vitamină B: necesară în metabolizarea

alcoolului
o afectarea mucoasei digestive: afectarea absorbţiei
o afectarea hepatică: tulburări de metabolizare
▪ Abuz de droguri:
o scad apetitul: cocaină, heroină
o scad sau cresc apetitul: amfetamine şi barbiturice
A. Simptome/subiective/ percepțiile pacientului
Simptomele sunt relatate de pacient în momentul anamnezei,

reprerzintă motivul solicitării evaluării medicale și sunt traduse în
termeni medicali.
Durerea acută sau cronică intermitentă, la nivelul:
▪ Cavității bucale, la nivelul limbii (glosodinie), la nivelul

mucoasei bucale sau dinților, spontană sau declanșată de
ingestie
▪ Esofagului, cu sediu toracic sau retrosternal inferior (ruptură,
perforaţie) sub formă de
pirozis (arsură retrosternală)
▪ Abdomenului (fig. 1), caracter de arsură, „lovitură de pumnal”,
foame dureroasă, tenesme rectale, cu localizări în:
o epigastru generată de ulcer, gastrită, cancer; sub formă
de arsură, torsiune, crampe; durată 1-4 ore; în ½ de oră
de la ingestie în ulcerul gastric, în 3-4 ore de la ingestie
14
în ulcerul duodenal sub formă de foame dureroasă,

inclusiv nocturnă, cu “mare și mică periodicitate”.
Durerea apare însoțită de alte manifestări, căpătând
aspect de sindrom dureros abdominal.
o hipocondrul drept în afecțiuni ale ficatului, veziculei
biliare, de tip inflamator, obstructiv, etc.
o hipocondrul stâng, din ulcer gastric cu iradiere
o fosă iliacă dreaptă și flanc drept: apendicită, adenită
mezenterică
o fosă iliacă stângă și flanc stâng, patologie colon
o mezogastru: parazitoză intestinală cu dureri
periombilicale
o hipogastru: colon iritabil
o rectală
Fig. 1 Durerea abdominală- etiologie digestivă și non-digestivă,

localizare topografică
15
Pentru durerea abdominală trebuie apreciată localizarea și

iradierea, durata, momentul declanşării, factorii agravanţi și elementele
calmante ale durerii, simptomele de acompaniament (greaţă, vărsături,
diaree, constipaţie) și nu în ultimul rând, diferenţierea de alte dureri cu
topografie abdominală (iradiate). Se apreciază gradul durerii, în funcție
de scalele de autoevaluare a durerii (fig. 2).
Fig. 2 Scala “termometru” de autoevaluare a durerii
În concluzie, sindromul dureros abdominal poate fi de etiologie

digestivă abdominală, viscerală sau vasculară (infarct intestinal
mezenteric) sau extraabdominală. Algoritmul (PQRST) analizei
durerii abdominale:
P - (palliate) ameliorare/atenuare, (provoke) ce o provoacă,
declanşează, intensifică
Q – (qualities) caracteristici, tip (acută, surdă, monotonă, etc.)
R – (radiation) iradiere
S – (severity) intensitatea
T – (temporal) factorul timp
16
Varsătura este un act reflex prin care conţinutul gastric este evacuat
forţat pe gură, cu
relaxarea porţiunii superioare a corpului şi fundusului gastric, a cardiei
şi esofagului şi contracţie la nivelul incizurii angulare a stomacului,
contracţia diafragmului şi musculaturii abdominale anterioare,
evacuarea conţinutului gastric cu epiglota închisă; la sfârşit diafragmul
se relaxează şi se contractă musculatura expiratorie şi abdominală
anterioară, rezultând evacuarea conţinutului restant al esofagului.
Centrul vărsăturii este în porţiunea dorsală a substanţei reticulate
bulbare (în vecinătatea centrilor vasomotori, respiratori şi salivari),
căile aferente pornesc de la receptorii mecanici, chimici, iar căile
eferente sunt reprezentate de nervii frenici, spinali, pneumogastrici.
În caz de vărsături se apreciază:
▪ frecvența: rare, frecvente, incoercibile
▪ orarul, ritmul: pre-, intra-, postprandial, nocturn
▪ cantitatea: moderată, masivă
▪ conținutul
▪ mirosul: acetonă în cetoacidoza diabetică, de alcool în gastrita
alcoolică, fecaloid în fistule ileocolice
▪ etiologia digestivă sau determinată de: sarcină, boli renale, boli
metabolice, boli neurologice, neurochirurgicale, cardiace,
intoxicații, ginecologice
Hematemeza, vărsătură cu sânge proaspăt roșu sau digerat, în “zaț de
cafea”
17
Melena, scaun cu sânge, de obicei moale, lucios, păstos, „negru ca

păcura”; dacă tranzitul este foarte rapid și cantitatea de sânge pierdută
foarte mare, scaunul este roșu, cu sânge nedigerat
Greața apare de obicei împreună cu vărsăturile, dar poate fi și de sine
stătătoare
Eructații, eliminare de gaze pe gură, în ingestie de aer (aerofagie)
Regurgitație eliminarea conţinutului gastric/esofagian în cavitatea
bucală fără efort, greaţă sau contracţie abdominală
Disfagie: deglutiție dificilă, care poate fi mecanică/obstructivă,
motorie sau funcțională; orofaringiană, de transport, esogastrică;
disfagie pentru lichide, disfagie pentru solide
Odinofagie: deglutiție dureroasă
Ageuzie, pierderea gustului
Sațietate precoce în dispepsie
Bulimie/ apetit crescut/exagerarea senzației de foame, de fapt o
tulburarea psihică care determină comportamentul alimentar inadecvat,
mâncat compulsiv
Bruxism, scrășnit din dinți în timpul somnului, stări conflictuale,
nevroze
Polifagie, ingerare cantitate mare de alimente datorită apetitului
crescut.
Polidipsie, nevoia exagerată de a bea lichide
Anorexie, lipsa apetitului, de etiologie psihică
Sialoree/ hipersalivație, tulburări ale salivației
18
Sughiț, inspir scurt și brusc terminat cu un zgomot laringian secundar

unei mese abundente sau generat de tumori esofagiene, diverticuli
esofagieni, etc.
Tulburări ale tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale
(diaree, constipație)
B. Semne obiective
Examenul obiectiv al pacientului se face în fața unei surse de

lumină, din partea dreaptă a pacientului începând cu atitudinea/poziția
pacientului; tegumente și mucoase; sistem muscular și osteoarticular;
aparat respirator; aparat cardiovascular; aparat digestiv: cavitatea
bucală, faringe, abdomen; aparat renal; SNC.
▪ Poziția pacientului, încovoiat, în decubit lateral, semiflexie

membre inferioare, poziție antalgică (fig.3)
Fig.3 Decubit lateral cu flexie membre inferioare, poziție antalgică în

durerea abdominală colicativă
19
▪ Scădere ponderală sau creștere în greutate, prin cântărire;

măsurare talie
▪ Hipertricoză (tratament cu corticosteroizi)
▪ Alopecie – afectiuni autoimune digestive
▪ Facies anxios/agitat; “peritonitic”
▪ Tegumente palie (fig. 4), icterice, roșii, “steluțe vasculare” în
ciroza hepatică
a)
b)
Fig. 4 Tegumet palid, la copil vs tegument normal colorat, la adult,
(a), (b) Sursa: Solange Roșu, UPU
▪ Pliu cutanat leneș în deshidatrare la sugari

▪ Prurit tegumentar
20
▪ Degete hipocratice, unghii cu striaţii (hepatite cronice, ciroză

hepatică)
▪ Flapping tremor, tremurături ale mâinilor (encefalopatie
portală)
▪ Edeme la nivelul membrelor inferioare prin hipoalbuminemie
în ciroza hepatică sau cașectic, prin inaniție
▪ Aspectul buzelor, culoarea (palide, cianotice, carminate,
icterice), asimetria în paralizie de nerv facial, consistență/
deshidratate/uscate sau tumefiate, leziuni tip ragade
(“zăbăluțe”) în carență de fier, avitaminoză B, herpes,
pigmentări melanice
▪ Rinofima (forma glandulară a nasului)
▪ Globi oculari înfundați în orbite, semne clinice de deshidratare
▪ Fontanela anterioară deprimată, semn clinic de deshidratare la
sugar
▪ Halena, mirosul gurii (acetonemică în cetoacidoză diabetică,
alcoolică în gastrita alcoolică, fetid, uremic, etc.)
▪ Limba: macroglosie sau microglosie, saburală (încărcată),
prăjită/uscată, zmeurie, păroasă, scrotală, geografică,
depapilată, smălțuită, ulcerații
▪ Mucoasa bucală: palidă, cianotică, ulcerații, peteșii
▪ Dinții: carii, cădere spontană în diabet zaharat, scorbut
▪ Bolta palatină despicată sau dehiscență labiovelopalatină
unilaterală sau bilaterală (“gură de lup”), anomalii congenitale
sau ulcerații, paralizii ale vălului palatin, tumori ale vălului
palatin
21
▪ Planșeul bucal- prezența ranulei (tumoră chistică salivară)

secundară obstrucției canalelor salivare; ankiloglosie (fren
lingual scurt)
▪ Inflamații ale regiunii faringoamigdaliene
▪ Anomalii de dezvoltare a esofagului, atrezia de esofag;
anomalii de dezvoltare stomac (gastroschizis), atrezie anală,
etc.
▪ Examenul abdomenului: prezența undelor peristaltice în ileus
mecanic, lipsa de participare a abdomenului la mișcările
respiratorii în peritonite, “rigiditate musculară”
▪ Meteorism abdominal prin inspecție, palpare, percuție,
ascultație
▪ Circulație venoasă colaterală
▪ Vergeturi la nivelul abdomenului; lipoame
▪ Cicatrici la nivelul peretelui abdominal
▪ Hernii la nivelul peretelui abdominal
▪ Lipsa peretelui abdominal, laparoschizis
▪ De asociere: Tahicardie/bradicardie, Hipotensiune în
hemoragie digestivă superioară sau inferioară, transpirații,
lipotimii, etc.
▪ La palparea abdomenului:
o hepatomegalie
o splenomegalie
o palparea olivei pilorice (hipertrofie pilorică)(fig.5)
o palparea unor formaţiuni tumorale (boudin de
invaginaţie, chisturi, alte tumori) (fig.6)
22
Fig. 5 Stenoză hipertrofică de pilor
Fig.6 Invaginație intestin subțire
Monitorizarea stării de nutriție, prin antropometrie, metodă

neinvazivă, non-costisitoare, rapidă de monitorizare a creşterii, cu
depistarea problemelor nutriţionale şi evaluarea statutului nutriţional;
utilizare de diagrame specifice.
Măsurătorile antropometrice în dinamica sunt utile în evaluarea
răspunsului suportului nutriţional.
IMC (indicele de masă corporală) = G / T2 (kg / m2)
 Normal = 18,5 – 24,9 kg / m2
 Subponderal = sub 18,5 kg / m2
23
 Pre-obez = 25 – 29,9 kg / m2
 Obez clasa 1 = 30 – 34.9 kg / m2
 Obez clasa 2 = 35 – 39,9 kg / m2
 Obez clasa 3 = peste 40 kg / m2
Deficitul ponderal constă în scăderea greutăţii corporale cu peste 10 %
din G ideală (IMC sub 18,5)
 La nou-născut, greutatea normală GN = 2500 – 4500 g (3000 –
3200 g)
 Creşterea în greutate la sugar
o primele 4 luni = 750 g / lună;
o următoarele 4 luni = 500 g / lună;
o următoarele 4 luni = 250 g / lună
 Ip = G actuală / G ideală pentru vârstă
o Ip > 1,10 (1, 20) = paratrofic
o 0,90 < Ip <1,10 = eutrofic
o 0,76 < Ip < 0,90 = distrofie gradul I
o 0,60 < Ip < 0,75 = distrofie gradul II
o Ip < 0,60 = distrofie gradul III
Cuvinte cheie: anatomia și fiziologia aparatului digestiv, simptome,

semne, aparat digestiv, evaluare clinică
Bibliografie
1. Mihail Ştefaneț, Ministerul Sănătății al Republicii Moldova,
Universitatea de stat de Medicină și Farmacie “Nicolae
Testemițanu”, Anatomia omului Volumul II Chișinău, Centrul
24
Editorial-Poligrafic Medicina 2008, Sistemul digestiv, 13 – 147

pg. https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-
10/Anatomia%20omului%20vol%202.pdf
2. Lucia-Agoston-Coldea, Semiologie gastro-duodenală,
9.05.2017
https://www.academia.edu/33314357/SEMIOLOGIA_GAST
RO_DUODENALA
3. Ministerul Sănătății al Republicii Moldova , Durerea
abdominală funcțională la copil Protocol clinic naţional, PCN-
232, Chişinău, 2016 https://msmps.gov.md/wp-
content/uploads/2020/07/15563-PCN20-
2023220Durerea20abdominalC48320funcC89BionalC48320la
20copil.pdf
4. Kathleen M. Stacy, Gastrointestinal anatomy and physiology,
Critical Care Nursing Diagnosis and management, unit VI
Gastrointestinal alterations, 680-691 pg., edition 9, vol 2.
Evolve, Elsevier 2022
5. Jacqueline Fitzgerald Close, Gastrointestinal clinical
assessment and diagnostic procedures, Critical Care Nursing
Diagnosis and management, 692-704 pg, chapter 28, edition 9,
vol 2. Evolve, Elsevier 2022,
http://evolve.elsevier.com/Urden/Critical/CareNursing
6. Mirela Cleopatra Tomescu, Minodora Andor, Ioana Mihaela
Cîtu, Florina Căruntu, Diana Aurora Arnăutu, Sergiu Florin
Arnăutu, Semiologie medicală, vol.I, Editura “Victor Babeș”
25
Timișoara, 2022 https://www.umft.ro/wp-

content/uploads/2022/12/Semiologie-Medicala-Vol-I-2022.pdf
7. Carol Stanciu, Anca Trifan, Dan Liviu Ionescu, Curs de
semiologie medicală. Aparatul digestiv, Editura Junimea Iași,
2002 https://dokumen.tips/documents/semiologie-
medicala-aparatul-digestiv-c-stanciu.html?page=14
26
CAPITOLUL II
EXPLORĂRI PARACLINICE ÎN PATOLOGIA

DIGESTIVĂ
II.1 Explorările imagistice ale aparatului digestiv includ radiologia

convențională, tomografia computerizată, medicina nucleară, IRM,
echografia. Explorările imagistice au ca scop stabilirea diagnosticului
și/sau terapie.
Asistentul medical este implicat în pregătirea pacientului pentru
explorările imagistice; însoțește pacientul la aceste investigații;
supraveghează pacientul pe durata transportului intraspitalicesc, pe
durata investigației și după investigație, monitorizând funcțiile vitale,
starea generală ținând cont de particularitățile legate de explorare și
pacient.
Radiodiologie convențională
În funcție de segmentul supus investigației imagistice se utilizează
diverse proceduri:
▪ Radiografia simplă fără substanță de contrast a esofagului
pentru evidențierea corpului străin radioopac, stenozelor
cicatriceale, stenozelor excentrice în tumori
27
▪ Radiografia cu substanță de contrast, cu pacientul în

ortostatism, decubit dorsal, Trendelenburg, pentru explorarea
esofagului
▪ Radioscopia baritată a esofagului, sulfatul de bariu fiind
substanța de contrast
▪ Radiografia abdominală “pe gol” în urgență pentru a exclude
sau confirma perforația, ocluzia (niveluri hidro-aerice)
intestinală, etc.
▪ Colangiografie percutană transhepatică sau colangiografia i.v.
(injectarea substanței de contrast intravenos)
▪ Radiografie cu substanță de contrast, radioscopie, tranzit
baritat; substanța de contrast administrată p.o. pentru tubul
digestiv superior
▪ Pentru colon se utilizează clisma baritată sau irigografia
Tomografia computerizată
▪ CT nativ și /sau contrast, angio CT/ CT toraco-abdomino-
pelvin
▪ PET- CT
Medicină nucleară
▪ Scintigrafie: administrare de radioizotopi și apoi detecția
acestora cu gamma camera
o Hepatică, hepatosplenică, secvențială tip test de
diagnostic pentru hipertensiunea portală, fuziune
hepatosplenică; cu izotopi de Tc99
o Glande salivare
o Pancreas
28
IRM
▪ IRM cu sau fără contrast
Ecografia
Ecografia sau ultrasonografia este poate cea mai folosită metodă
imagistică, non-invazivă, non-iradiantă, ieftină, repetitivă, metodă
operator dependentă, „point-of-care ultrasound” în urgență, la patul
pacientului, o extindere a anamnezei și consultului medical.
Tipuri de echografii digestive:
▪ Ecografie standard, abdominală
▪ Ecografie abdomino-pelvină
▪ Ecografie endoanală/Eco-endoscopie, deci mixtă care
utilizeaza ecoendoscopul; aparat flexibil care permite
vizualizarea lumenului, dar având la capătul terminal și un
transductor care produce ultrasunete. Cu această metodă se pot
vizualiza structurile canalului anal și rectului și a spațiilor
proximale acestora.
▪ Ecografie cu substanță de contrast (injectarea substanței de
contrast i.v.) o metodă foarte sensibilă în diferențierea între
tumorile maligne și benigne hepatice, dar cu aplicații
importante și în patologia pancreatică și splenică; o metodă de
diagnostic mai ieftină decât celelalte metode imagistice (CT,
RMN).
▪ Ecografie intervențională pentru ghidaj proceduri minim
invazive:
o Biopsie organe (hepatică, colecții abdominale)
o Terapie percutană
29
o Intraoperatorie, laparoscopia metodă instrumentală sub

ghidaj ecografic
▪ Ecodoppler vascular: sistemul vascular port, circulație
portosistemică colaterală
▪ Ultrasonografie intraoperatorie
▪ Elastografia. Transient elastography (Fibroscan, Echosens) este
utilizată cu succes ca metodă neinvazivă în estimarea
elasticităţii parenchimului hepatic, asigurând evaluarea
cantitativă a fibrozei hepatice
II. 2 Explorări endoscopice

▪ stabilirea unui diagnostic
▪ monitorizarea unei patologii cunoscute
▪ prelevarea de biopsii
▪ screening pentru afecțini maligne/premaligne la pacienții cu
risc crescut de exemplu polipoza adenomatoasă familială.
Tipuri:
▪ endoscopie digestivă superioară, eso-gastro-duodenoscopia
▪ colonoscopia, explorează rectul, colonul sigmoid, colonul
descendent, transvers, ascendent, cecul, cât şi ileonul terminal.
▪ capsula endoscopică/videocapsula, enterocapsula, cea mai
utilizată la ora actuală, a fost primul tip de capsulă inventată și
brevetată. Ulterior au apărut și alte tipuri: capsula esofagiană,
cea pentru uz pediatric și cea colonică, care sunt deja cunoscute
şi utilizate în practica curentă, câştigând treptat tot mai mult
teren, în practica gastroenterologică. Explorarea cu ajutorul
30
capsulei endoscopice este o metodă noninvazivă, nu necesită

sedare, este uşor de efectuat (se poate realiza și în condiții de
ambulator) și este bine tolerată de pacient.
Tehnici imagistice mixte:
▪ Colecistopancreatografia endoscopică retrogradă, tehnică
endoscopică și imagistică fluoroscopică utilizată în patologia
bilio-pancreatică; endoscopii seriate/ duodenoscopie, injectare
substanță de contrast hidrosolubilă și radiografii seriate.
II.3 Explorări funcționale

▪ pH-metrie esofagiană
pH-metria este un test utilizat pentru a evalua BRGE (Boala de
Reflux Gastro- Esofagian) și pentru evaluarea eficienței terapeutice.
Acest test măsoară cantitatea de acid refluată din stomac în esofag.
Monitorizarea se face pe o perioadă de 24 de ore, cu ajutorul unei sonde
subțiri din material plastic, cu senzori de pH dispuși de-a lungul
acesteia și senzori (inele) de impedanță, care este introdusă pe cale
nazală până deasupra sfincterului esofagian inferior. Capătul
cateterului este atașat la un sistem de înregistrare (sistem holter) purtat
de pacient până se încheie explorarea.
Monitorizarea pH-ului esofagian poate fi făcută și cu ajutorul
unei capsule ”wireless”, (capsula Bravo), care este de mărimea unui
comprimat și care se atașează la nivelul mucoasei cu ajutorul unui clip,
pe cale endoscopică, în porțiunea inferioară a esofagului.
Monitorizarea se face „wireless”, timp de 48 de ore.
31
II.4 Explorări instrumentale/Procedee invazive de diagnostic

▪ paracenteza procedură medicală prin care se introduce în
cavitatea peritoneală un ac, cateter sau trocar, urmat de aspirarea unei
cantități de lichid în vederea evaluării de laborator; paracenteza
exploratorie cu analiza lichidului de ascită, din punct de vedere
biochimic, bacteriologic și citologic.
▪ evaluarea invazivă a hipertensiunii portale, prin cateterizare
vene hepatice
▪ puncție biopsie hepatică transparietală sau transjugulară
▪ laparoscopia
II.5 Teste biologice: sânge, urină, materii fecale, lichid peritoneal,

citologie
▪ teste hematologice: HLG, reticulocite, vitamina B12, acid folic,
VSH
▪ teste de biochimie: uree, creatinină, electroliți, amilază serică și
urinară, CRP, alcoolemie, GGT, TGP, TGO, ceruloplasmină
(boala Wilson), fosfataza alcalină, bilirubină totală, directă,
indirectă, Fe, feritină, proteine totale și electroforeză,
colesterol, lipide totale, trigliceride, fosfolipide, glicemie
▪ teste de coagulare
▪ teste toxicologice (determinarea colinesterazei serice,
acetaminofenului, alcoolemiei, etc.)
▪ teste metabolice sau endocrine: hormoni tiroidieni (scăderea
ponderală în hipertiroidism), acidul vanilmandelic în urină în
suspiciune de tumori medulare adrenale, care se pot manifesta
32
și cu tulburări digestive (greață, vărsături, alterarea tranzitului

intestinal, scădere ponderală), nivelul corticosteroizilor și
ACTH pentru diagnosticul bolii Addison, gastrină serică în
infecția cu Helicobacter pylorii, etc.
▪ teste serologice – markerii bolilor autoimune, markeri ai unor
infecții virale (virus hepatitic A, B, C, D E, F, G, v. Ebstein-
Barr, v. citomegalic, v. herpes simplex, v. varicelei, rubeolei,
etc.), complement seric, markeri tumorali
▪ teste genetice
▪ teste din scaun: bacteriologic (coprocitogramă, coprocultură),
coproparazitologic, examen chimic, hemoragii oculte
II. 6 Teste alergologice, cutanate la alergeni alimentari
II.7 Investigații complementare pentru depistarea manifestărilor

extradigestive, complicații
▪ sindromul hepatorenal
▪ encefalopatia toxică hepatică
▪ colecții pleurale sau /și pericardice la pacienții cu ciroză
hepatică
▪ osteoporoză, osteodistrofie
Cuvinte cheie: imagistică, endoscopie, pH-metrie, biopsii, teste
33
Bibliografie
1. Societatea de Radiologie şi Imagistică Medicală din România, Ghid

de utilizare a investigațiilor radiologice și imagistice medicale,
Recomandări pentru medici , editia a 2-a, 2019, Actualizat, completat
și avizat de către: Comisia de radiologie, imagistică medicală și
medicină nucleară a Ministerului Sănătății (S.R.I.M.)
https://www.srimr.ro/uploads/files/Ghid_indicatii_radioimagistice.pdf
2.Ioan Sporea, Mirela Dănilă, Manual de explorări în gastroenterologie
și hepatologie, Editura „Victor Babeş”, Timișoara, 2019
https://www.umft.ro/wp-
content/uploads/2021/10/Manual_de_explorari_in_gastroenterologie_
si_hepatologie_ebook.pdf
34
CAPITOLUL III
DIAGNOSTICE DE NURSING, NANDA-I ÎN

AFECȚIUNI ALE APARATULUI DIGESTIV
Utilizarea terminologiilor de nursing standardizate în practica

clinică contribuie la raționamentul clinic și la luarea deciziilor pentru
îmbunătățirea asistenței medicale și a rezultatelor pacientului.
Diagnosticele de nursing corecte și valide ghidează selecția
intervențiilor capabile să producă rezultatele dorite. Pentru a urmări cu
ușurință diagnosticele de îngrijire medicală, acestea trebuie organizate
într-un mod clar și ordonat.
Domeniul 2 Nutriție (exemple) NANDA-I

Clasa 1. Ingestie
▪ Alimentație dezechilibrată, mai puțin decât necesarul
▪ Asigurarea unei nutriții îmbunătățite
▪ Alăptare insuficientă
▪ Asigurarea unei alăptări îmbunătățite
▪ Alimentație insuficientă a copilului
▪ Alimentație insuficientă a adolescentului
▪ Model ineficient de hrănire a sugarului
▪ Obezitate
35
Clasa 5. Hidratare
▪ Risc de dezechilibru electrolitic
▪ Risc de dezechilibru al volumului de lichide
▪ Deficit de lichide
▪ Exces de lichide
Codificări
▪ 00025: Risc pentru dezechilibru al volumului de lichide
▪ 00160: Interes pentru ameliorarea balanţei de lichide
▪ 00102 Deficit de hrănire
▪ 00122 Alterarea percepţiei senzoriale (specificarea tipului:
gustativă)
▪ 00106 Alăptare eficientă
▪ 00104 Alăptare ineficientă
▪ 00105 Întreruperea alăptării
▪ 00045 Alterarea integrităţii mucoasei orale
▪ 00048 Alterarea dentiţiei
▪ 00132 Durere acută
▪ 00133 Durere cronică
▪ 00134 Greaţă
▪ 00101 Lipsă de prosperitate a adultului
▪ 00111 Întârziere a creşterii şi dezvoltării
▪ 00112 Risc pentru întârziere a creşterii şi dezvoltării.
A. Diagnosticul actual/ prezent de nursing se formulează cu trei

elemente și anume:
▪ Primul element – diagnosticul de îngrijire
36
▪ Al doilea element – factorii cauzali, “determinat de”

▪ Al treilea element, “ manifestat prin” simptome, semne.
Exemple:
▪ Cod 00101 Funcție hepatică afectată generată de consumul de
alcool, droguri, evidențiată prin tegumente și mucoase icterice,
scăderea apetitului, oboseală, flapping tremor, edeme
periferice
▪ Cod 00101 Funcție hepatică compromisă secundar relațiilor
sexuale neprotejate cu o persoană cu hepatită B, manifestată
prin tegumente și mucoase icterice, edeme membrele inferioare,
teste de la laborator sugestive (Ag HBs, Ac antivirus hepatic B)
▪ Cod 00132 Durere acută abdominală favorizată de diaree
manifestată prin scaune de consistență modificată, numeroase,
pliu cutanat abdominal leneș, fontanelă anterioară deprimată
la sugar
▪ Cod 00102 Nutriție dezechilibrată generată de durerea din
epigastru manifestată prin greață, vărsături, scala durerii >7
B. Diagnostic de Risc Înalt pentru apariția unei probleme de îngrijire

se bazează pe starea de sănătate actuală a pacientului, istoricul de
sănătate/boală anterior și alți factori de risc care pot crește
probabilitatea pacientului de a se confrunta cu o problemă de
sănătate. Un pacient (sau grup) este mai susceptibil de a dezvolta o
problemă decât alții în aceeași situație sau într-o situație similară
din cauza factorilor de risc.
Diagnosticul de risc înalt se formulează cu două elemente:
37
▪ risc crescut + diagnostic,

▪ “favorizat de” enumerarea factorilor de risc prezenţi.
Exemple:
▪ 00112 Risc crescu pentru întârzierea creşterii şi dezvoltării
favorizat de anomalie structurală a cavității bucale (dehiscență
labiovelopalatină)
▪ 00045 Risc crescut de alterare a integrităţii mucoasei orale
favorizat de lipsa de supraveghere a copilului de vârsta mică
(utilizare de jucării cu risc de înțepare, tăiere, neconforme
pentru vârstă)
▪ 00025: Risc pentru dezechilibru al volumului de lichide
favorizat de vărsături, diaree, apetit diminuat, febră
C. Diagnostic posibil de îngrijire este acel diagnostic care descrie

o problemă de sănătate, a cărei existenţă este suspectată clinic,
dar pentru a cărei susţinere ca diagnostic actual nu sunt încă
întrunite criteriile diagnostice şi pentru a cărei formulare este
necesară obţinerea de date suplimentare, care vor confirma sau
infirma ipoteza clinică.
Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu două
elemente
▪ posibil + diagnostic, “favorizat de”
▪ elementele clinice sugestive
38
Exemple:
▪ Cod 00122 Posibil alterarea percepţiei senzoriale (specificarea
tipului: gustativă) favorizat de durere în gât, febră în context
probabil de viroză SARS-CO2
▪ Cod 00132 Posibil durere acută favoriazată de hemtemeză și
melenă
D. Diagnostic de Promovare a sănătății/ a stării de

bine; identifică disponibilitatea pacientului pentru angajarea în
activități care promovează sănătatea.
Diagnosticul de Promovare a sănătății/ al stării de bine se
formulează cu un singur element în enunț, de tipul
o “potenţial crecut pentru”
Exemple:
▪ Cod 00160: Potențial crescut pentru ameliorarea balanţei de
lichide
▪ Cod 00106 Potențial crescut pentru Alăptare eficientă
Cuvinte cheie: NANDA-I, diagnostice de nursing, digestiv
Bibliografie
1. Gail Ladwig, Betty Ackley, Mary Beth Flynn Makic, Mosby’s
Guide to Nursing Diagnosis, 6th Edition Revised Reprint with
2021-2023 NANDA-I® Updates 6th Edition - June 1, 2021
https://www.elsevier.com/books/mosby%E2%80%99s-guide-
39
to-nursing-diagnosis-6th-edition-revised-reprint-with-2021-
2023-nanda-i%C2%AE-updates/978-0-323-87511-0
2. Radka Kurucová1,*, Katarína Žiaková1, Elena Gurková2,
Mária Hudáková3, Ivan Farský1 Clinical validation of nursing
diagnosis of acute pain Cent Eur J Nurs Midw 2018, 9(1):781-
790 http://cejnm.osu.cz/artkey/cjn-201801-0005_clinical-
validation-of-nursing-diagnosis-of-acute-pain.php
40
CAPITOLUL IV
INTERVENȚII DE NURSING PENTRU

ASIGURAREA UNEI NUTRIȚII ȘI
HIDRATĂRI OPTIME
IV. 1 Educație pentru sănătate

Necesarul caloric
▪ Asigurarea necesarului caloric în funcţie de tipul de activitate:
o repaus: 25 cal/kg/24ore
o activitate uşoară: 35-40 cal/kg/24ore
o activitate medie: 40-45 cal/kg/24ore
o activitate intensă: 45-60 cal/kg/24ore
▪ Asigurarea necesarului caloric pentru satisfacerea metabolismului
bazal (BMR = basal metabolic rate) = 1 (bărbaţi) sau 0,9 (femei)
cal/kg/oră
o pentru activităţi sedentare (munca de birou): se adaugă 50 %
× BMR
o pentru activităţi uşoare: se adaugă 60 % × BMR
o pentru cei care desfăşoară o muncă fizică grea: se adaugă 100
% × BMR sau mai mult
▪ Asigurarea necesarului caloric în anumite stări fiziologice:
41
o la finele gravidităţii: + 350 cal/zi

o alăptare: + 300 cal (I lună), + 450 cal (luna VI)
▪ Asigurarea necesarului caloric în funcţie de vârstă:
o se scade 10-15% pentru vârstnici
o sugari: 100-120 cal/kg/zi (120 cal/kg/zi la 1 – 3 luni, 110
cal/kg/zi la 3 – 6 luni şi 100 cal/kg/zi la 6 – 12 luni); limita
superioară a aportului caloric la nou-născut este de 165 –
180 kcal/kg
o necesarul energetic (kcal/kg) pentru prematurul alimentat
enteral se deduce din sumarea următoarelor componente:
metabolismul bazal + activitatea musculară minimă + stres
generat de scăderea temperaturii ambiante + pierderi fecale
+ creșterea (inclusiv termogeneza)
o 1-2 ani: 90 cal/kg/zi
o 2-6ani: 70 - 80 cal/kg/zi
▪ Asigurarea necesarului caloric în funcţie de temperatura mediului,
starea de tensiune nervoasă.
Necesarul de principii alimentare
▪ adult
o glucide: 5-8 g/kg/24ore
o proteine: 1 g/kg/24ore
o lipide: 0,5-1 g/kg/24ore
▪ sugar
o glucide: 12 (10-15) g/kg/zi (15 g/kg/zi la sugarii alimentaţi
artificial)
42
o proteine: 2-2,2 g/kg/zi (3 g/kg/zi la sugarii alimentaţi artificial)

o lipide: 5-5,5 g/kg/zi (5 g/kg/zi la sugarii alimentaţi artificial)
Acizii grași omega 3 și omega 6

▪ acizii grași polinesaturați, esențiali se găsesc în pește (omega 3) și
legume verzi, nuci, semințe de șofran, floarea soarelui și dovleac
(omega 6) cu efect antiinflamator, antioxidant, prevenție boli
cronice inflamatorii intestinale, diabet zaharat de tip 2, creșterea
rezistenței organismului la infecții.
Alimentație adecvată vârstei

▪ Sugarii
o Ideală – alimentaţia naturală (laptele matern) – măcar în
primele 3 luni de viaţă
o Absenţa alimentaţiei naturale la nou-născut expune copilul la
risc de intoleranţe alimentare (fenomene de tip alergic).
▪ Copiii
o Indispensabilă în perioada de creştere a copilului este
alimentaţia care conţine toţi nutrienţii esenţiali (aminoacizi
esenţiali, acizi graşi esenţiali, vitamine şi minerale).
o Această perioadă are cerinţele cele mai mari din punct de
vedere nutriţional, din viaţa unui individ, iar carenţele din
alimentaţie pot să aibă efecte negative ireversibile asupra
dezvoltării organismului.
43
o Proteinele din carne, ouă, lactate (proteine cu aminoacizi

esenţiali sunt „materiale de construcţie” pentru organismul în
dezvoltare).
o Glucidele din pâine, orez, paste, cereale, cartofi, fructe.
o Trebuie limitat consumul de glucide concentrate (zahăr,
dulciuri), deoarce consumul lor în exces poate duce la
obezitate, la carii dentare.
o Lipidele, ideal grăsimi nesaturate, care conţin acizi graşi
esenţiali omega 3 şi omega 6, determinanţi pentru dezvoltarea
fizică şi psihică a copilului. Alimentele care oferă acest tip de
grăsimi sunt: peştele şi uleiul de peşte, uleiurile vegetale (de
măsline, de floarea soarelui, de rapiţă), alunele, nucile.
o Calciul şi Vitamina D asigură dezvoltarea normală a oaselor;
alimentele care furnizează calciu şi vitamina D sunt: lactatele
(iaurt, brânză, lapte), margarina, untul. Sursă naturală de
vitamina D: uleiul de peşte și expunerea la ultraviolete.
Recomandări în funcție de sex

▪ Mai mult decât bărbaţii, femeile au nevoie de un aport
suplimentar de fier (pierderi lunare de sânge), calciu şi vitamina
D (riscul osteoporozei la menopauză).
▪ Este preferabil ca alimentele să fie gătite prin fierbere, la grătar
sau la cuptor şi să se evite mâncărurile prăjite (riscul sporit de
estrogeni la litiază biliară).
▪ Consumul de zahăr trebuie redus pe cât posibil atâ de femei, cât
și de bărbați
44
Recomandări pentru necesarul de săruri minerale

▪ Calciu, previne tetania, osteoporoza; se găsește în lapte, brânză,
pește (somon), vegetale verzi
▪ Fierul previne anemia; se găsește în ficat, ou, legume verzi,
▪ Sodiu previne tulburările de echilibru, vărsăturile, crampele
musculare; se găsește în sare, lapte, pește, ouă
▪ Potasiu previne greața, vărsaturile, crampele musculare,
tulburările de ritm cardiac; se gasește în fructe, legume, pește,
carne
▪ Iodul previne hipotiroidismul (gușa nodulară, gușa endemică); se
găsește în sarea iodată, în fructe de mare
▪ Fluorul previne cariile dentare; se găsește în apă
▪ Fosforul previne cariile dentare, asigură sănătatea oaselor; se
găsește în lapte, carne, pește, ouă, brânză, legume
▪ Magneziul previne disfuncțiile musculare, tetania; se găsește în
vegetale verzi, lapte, carne
▪ Seleniul este un antioxidant; se găsește în pește, carne, pâine,
cereale
▪ Zincul intră în componența unor enzime sistemice; se găsește în
pește, ficat, lapte, carne, legume
Recomandări privind necesarul de vitamine

▪ Vitamina A, importantă pentru păr, piele, ochi; se gasește în
măceșe, citrice, untură de pește, legume verzi și galbene; necesarul
1 mg/zi
45
▪ Vitamina D, importantă pentru oase, imunitate, buna funcționare a

tiroidei, hipofizei, pancreasului; se găsește în ciuperci, pește, ficat,
ou, carne de vită, iaurt, lapte, expunerea la soare; necesarul 5
mcg/zi
▪ Vitamina E, antioxidantă; se găsește în nuci, mazăre, fasole, pâine;
necesarul 12 mg/zi
▪ Vitamian B1, pentru sistemul nervos, inimă, mușchi; se găsește în
cartofi, alte legume, drojdie de bere, carne, nuci, ceapă, ouă, tărâțe;
necesar 1,3 mg/zi
▪ Vitamiana B6 pentru sistemul nervos central, gravide; se găsește
în cartofi, lapte, cereale, banane, nuci, pește, ouă; necesarul 1,8
mg/zi
▪ Vitamina B12 pentru SNC, memorie, echilibrul psihic; se găsește
în carne, pește, soia, lapte; necesarul 2 mg/zi
▪ Viatamina C, pentru sistemul imun, oase; se găsește în citrice,
legume proaspete; necesarul 75 mg/zi
▪ Acidul folic, efect în producerea globulelor roșii; se găsește în
legume verzi, drojdie de bere, ficat, ouă, cartofi, morcov; necesarul
300 mcg/zi
Aprecierea necesarului hidric

▪ adult: 1-2 l/zi; suplimentare în cazul temperaturii ambientale
crescute, în caz de febră, litiază renală, etc.
▪ nou-născut: 100 – 150 ml/kg/zi; sugar: 150-160 ml/kg/zi
▪ copil:
o primele 10 kg: 100 ml/kg/zi
46
o următoarele 10 kg: se adaugă pentru fiecare kg peste 10 câte

50 ml/kg/zi
o peste 20 kg: se adaugă pentru fiecare kg peste 20 câte 25
ml/kg/zi
o se adaugă câte 4 ml/kg/zi în caz de febră, stres operator, etc.
Alte recomanadări privind deprinderi alimentare sănătoase

▪ orarul meselor; formarea unui orar regulat al meselor, fără
suplimente între ele
▪ aport de fibre (fructe, legume, cereale integrale)
▪ evitarea excesului caloric
▪ evitarea excesului de glucide rafinate, se vor prefera glucidele
din fructe
▪ elimitarea aportului de grăsimi (utilizare lapte degresat),
preferabil ingestie de carne de pui şi peşte şi grăsimi de origine
vegetală
▪ evitarea alimentelor cu conservanţi
▪ elimitarea aportului de sare
▪ învăţarea modului de conservare şi păstrare al alimentelor cu
scopul prevenirii toxiinfecţiilor alimentare.
IV.2 Recomandări privind asigurarea unei calități gustative în

context de restricții alimentare impuse de anumite boli
▪ Emfizem pulmonar:
o alimente uşor digerabile, bogate în proteine, şi aport
crescut de calorii
47
▪ Tuberculoză:
o ingestie crescută de proteine, calciu, vitamina A şi aport
caloric crescut
▪ Insuficienţă cardiacă:
o restricţie de sodiu, calorică
▪ Afecţiuni coronariene:
o restricţia ingestiei de grăsimi animale, calorică
▪ Hipertensiunea arterială:
o restricţie sodată, de grăsimi animale şi eventual
reducerea greutăţii corporale
▪ Ciroza Hepatică:
o restricţie sodată, aport crescut de proteine
▪ Insuficienţă Renală Cronică:
o restricţie de sodiu, potasiu, proteine
▪ Litiază renourinară:
o aport crescut de lichide/zi, restricţii alimentare în
funcţie de tipul litiazei
▪ Anemie feriprivă:
o aport crescut de Fe (concomitent cu vitamina C, care îi
favorizează absorbţia)
▪ Arsuri:
o necesar caloric crescut, ingestie crescută de proteine,
vitamina C şi complex B
▪ Postoperator:
o necesar proteic crescut
48
IV. 3 Intervenții de nursing pentru recuperarea stării de

independență
▪ Poziționarea pacientului în funcție de patologie
o Fowler/semiFowler (dispnee prin ascită, vărsături),
o decubit dorsal cu relaxarea musculaturii abdominale –
semi Fowler cu flexia coapselor pe abdomen - (durere
acută abdominală),
o PLS/Poziția Laterală de Siguranță (pacient comatos,
care respiră, dar prezintă vărsături – ex.: insuficienţă
hepatică, uremie, come hiperglicemice)
▪ Deficit de hrănire, dificultate de masticație
o igienă orală strictă, badijonaj bucal
o alimentaţie semilichidă (eventual cu paiul; se schimbă
paiul după fiecare masă)
▪ Deteriorarea înghițirii
o poziţionare în fotoliu sau poziţie Fowler în pat, cu gâtul
uşor flectat
o alimentaţie semilichidă
o perioade de odihnă între mese
o înghiţituri mici, verificarea deglutiţiei bolului anterior
o stimuli externi reduşi la minim (se evită distragerea
atenţiei)
o se vor da instrucţiuni simple de tipul: „mestecaţi,
înghiţiţi”
o afectarea unui timp suficient mesei pacientului
49
o aplicarea manevrelor de dezobstrucţie a căilor aeriene la

nevoie (Heimlich)
o eventual: alimentare pe sondă gastrică sau parenterală
▪ Greață, Vărsături
o protejarea lenjeriei cu muşama, aleză
o poziţionarea pacientului (Fowler/semiFowler)
o sprijinirea pacientului în timpul vărsăturilor
o educaţie (confort psihic, inspir profund)
o reducerea sau oprirea aportului oral, alimentaţie
parenterală
o medicaţie antiemetică (injectabil)
o eventual recoltarea lichidului de vărsătură pentru teste
(toxicologice)
o informarea şi educarea pacientului asupra alimentelor
nerecomandate
o aprecierea caracterului vărsăturilor şi informarea
medicului
▪ Alimentație dietetică
Scop:
o punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi
sisteme (regimul din hepatita acută)
o echilibrarea unor funcţii deficitare sau exagerate ale
organismului (constipaţie, diaree)
50
o compensarea unor tulburări rezultate din disfuncţiile

unor glande endocrine (DZ) sau organe (Insuficiență
Renală Cronică)
o satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului
(supliment proteic la pacienţii postoperatori, cu arsuri,
supliment caloric la femeile care alăptează)
o îndepărtarea unor produşi patologici de pe pereţii
intestinali (regimul de morcov fiert în diaree)
Exemple de regimuri:
o hidric
o hidrozaharat
o hipoproteic
o hiposodat
o diabet
o comun (adulţi / copii)
o pentru ulcer
o pentru rectocolită ulcerohemoragică
o hipocaloric (600 / 1000 calorii)
o hipercaloric (suplimente)
▪ Regimul alimentar recomandat la domiciliu pacienților cu
afecțiuni cardiovasculare
o alimentaţie variată, cu aport caloric adecvat menţinerii
greutăţii corporale în limite normale
o va fi încurajat consumul de: fructe, legume, germeni de
cereale, pâine integrală, produse cu conţinut redus de
grăsimi, peşte, carne slabă
51
o se recomandă consumul de ulei de peşte şi acizi omega

3
o aportul de grăsimi va reprezenta < 30% din totalul
caloriilor, iar grăsimile saturate < 1/3 din grăsimile
totale din alimentaţie; reducerea consumului de
colesterol sub 300 mg/zi
o grăsimile saturate vor fi înlocuite parţial de carbohidraţi,
în rest de grăsimi mononesaturate şi polinesaturate din
vegetale şi animale marine
o se recomandă consumul moderat de alcool (un pahar de
vin roşu pe zi), crește HDL-colesterolul
o cafeaua se recomandă prepararea la filtru (la prepararea
prin fierbere directă efectul de creştere a colesterolului
total e mai accentuat)
o se recomandă consumul de antioxidanţi (vitamina E, C,
beta-caroten, Se, Mg, grăsimi mononesaturate)
o se recomandă creşterea aportului de calciu pentru
femeile post-menopauză pentru prevenirea
osteoporozei, dar şi efect de reducere a lipidelor
sangvine.
▪ Deteriorarea nutriției prin ingestia unei cantități reduse față de
necesar (anorexie)
o supravegherea pacientului (orarul meselor, regimul,
greutatea corporală)
o climat confortabil,
o cadru estetic adecvat
52
o regim corespunzător (anorexie selectivă)

o educaţia pentru sănătate - explicaţii în privinţa afecţiunii
cauzatoare a anorexiei şi a semnelor care determină
necesitatea reevaluării medicale
o reluarea treptată a alimentaţiei, mese la intervale mici
o administrarea de lichide cu valoare nutritivă
o ingestie de lichide reci, acidifiate cu lămâie
o eventual alimentaţie pe sondă gastrică / parenterală
o administrarea medicaţiei recomandate (în funcţie de
afecţiunea cauzatoare)
o anorexia nervoasă: climat confortabil, psihoterapie
▪ Deteriorarea nutriției prin ingestia unei cantități mai mari
decât necesarul (bulimie, polifagie)
o învăţarea pacientului să-şi exprime sentimentele,
emoţiile
o metode de relaxare
o cadru estetic adecvat
o administrarea medicaţiei recomandate
o educaţie: explicarea necesarului caloric şi de nutrienţi
o terapie ocupaţională
o conştientizarea pacientului asupra importanţei activităţii
fizice
▪ Obezitatea
o pregătirea pacientului pentru manevre diagnostice
(diagnosticarea cauzelor obezităţii şi patologiei
asociate)
53
o supraveghere
o educaţie (valoarea energetică a alimentelor, obiceiuri
alimentare sănătoase, diete sărace în calorii)
o regim individualizat (medicul nutriţionist)
o program de activitate fizică
o încurajarea pacientului, eventual psihoterapie
o adresarea acestuia către grupuri de suport
▪ Întârzierea creșterii și dezvoltării, lipsa de prosperitate a
adultului, malnutriție, subnutriție
o evaluarea tipului de deficit
o evaluarea cauzelor (dezechilibru alimentar, ingestie
redusă, sindrom de malabsorbţie, cauze socio-
economice) – anamneză,
o tratament specific (tratamentul medical recomandat,
plan de recuperare cu regim alimentar specific
afecţiunii)
▪ Alimentarea pacientului spitalizat
Alimentarea activă :
▪ în sala de mese,
▪ la pat, în șezut
▪ la pat, în decubit lateral stâng
Alimentarea pasivă:
▪ asistarea pacientului cu paralizie a membrelor superioare /
tulburări de coordonare ale mişcărilor / fracturi ale oaselor
membrelor superioare sau centurii scapulare
▪ asistarea pacientului cu afecţiuni neurologice sau psihiatrice
54
▪ verificarea temperaturii alimentelor

▪ dimensiunile bucăţilor alimentare adecvate posibilităților de
înghițire
▪ supravegherea înghiţirii bolului anterior oferit
Alimentarea artificială:
▪ pe cale enterală
o sonda gastrică sau duodenală
o gastrostomă (îngrijirea pacientului cu gastrostomă);
gastrostomia percutană endoscopică (Percutaneous
Endoscopic Gastrostomy sau PEG) este o procedură
prin care se creează o comunicare directă, chirurgicală
a stomacului cu mediul exterior, prin peretele
abdominal. Prin intermediul gastrostomei se pot
administra alimente sau medicamente, fără a mai urma
cursul fiziologic prin cavitatea bucală, respectiv esofag
până ȋn stomac
▪ pe cale parenterală
o postoperator
o come (eventual asociat cu alimentaţia pe sondă gastrică)
o arsuri severe
o radioterapie
o obstrucţie esofagiană (când nu are gastrostomă)
o lipsa reflexului de deglutiţie (afecţiuni neurologice)
o fistula esofagiană
o pregătirea preoperatorie în malnutriţie
55
Pe cale parenterală se administrează soluție G5%, G10%, soluție

aminoacizi, emulsii lipidice, electroliţi, vitamine.
▪ Particularități de îngrijire preoperator și postoperator
Preoperator: reechilibrare hidroelectrolitică
Intervenţii pe intestinul gros:
▪ 4-6 zile regim nefermentabil
▪ cu 24 ore înainte: regim hidric
▪ purgative
▪ clismă evacuatoare înaltă
▪ dezinfecţie intestinală cu chimioterapice
Intervenţii pe stomac, duoden, apendice, colecist:
▪ 24 ore regim hidric
▪ ultimele 12 ore preoperator: post total
▪ în seara şi dimineaţa operaţiei: clisme evacuatoare
▪ în caz de stenoză pilorică, în ultimele 3-4 zile preoperator lavaj
gastric repetat
Fistule biliare
▪ aseptizarea tegumentelor de vecinătate
▪ pansamente protectoare 2-3 zile înaintea intervenţiei
Postoperator
▪ poziţia: decubit dorsal
▪ mobilizare precoce: iniţial pasiv, apoi activ (prevenţia
tromboemboliilor)
▪ reluarea alimentaţiei:
56
o chirurgia esofagului: alimentat exclusiv parenteral

câteva zile, apoi regim hidric, ulterior semiconsistent;
alimentaţie completă abia după 14 zile
o chirurgia stomacului: 48 ore alimentat exclusiv
parenteral, următoarele 24 ore se administrează ceai
cu linguriţa la 1-2 ore; în următoarele 24 ore va creşte
cantitatea de ceai și supă strecurată; a 5-a zi: brânză,
ou fiert moale, iaurt; după 7 zile: alimentaţie completă
o colecistectomie: similar intervenţiilor pe stomac, cu
excluderea grăsimilor
o intervenţii pe intestinul subţire sau apendicectomie:
24 ore alimentaţie parenterală, apoi regim hidric,
hidrozaharat, lactat; din a 5-a zi: alimentaţie completă
o intervenţii pe intestinul gros: o săptămână dietă
hidrică, fără reziduuri alimentare (ceai, supă
strecurată), apoi semisolide.
Orice altă intervenţie chirurgicală efectuată cu anestezie generală
cu intubaţie orotraheală: reluarea alimentaţiei p.o. se face doar după
remiterea parezei intestinale (mai întâi alimentaţie lichidă, apoi
semisolide şi revenirea treptată la o alimentaţie normală). În general: se
evită alimentele flatulente (mazăre, fasole, cartofi, varză) şi băuturile
carbogazoase; în caz de vărsături: aspiraţie gastrică, antiemetice i.v. la
recomandarea medicului, iar în caz de meteorism: tub de gaze.
Alte intevenții de nursing:
▪ Îngrijirea stomelor digestive (gastrostomă, ileostomă,
colostomă)
57
▪ Paracenteza terapeutică
▪ Proceduri de embolizare pentru oprirea hemoragiei digestive
▪ Monitorizarea sondei Black-More
▪ Testul respirator cu uree
▪ Iontoforeza cu pilocarpină
▪ Asistarea manometriei esofagiene
▪ Spălătura gastrică
Cuvinte cheie: educație pentru sănătate, nursing, digestiv
Bibliografie
1. Ivana Djuricic, Philip Calder, Beneficial Outcomes of Omega-6
and Omega-3 Polyunsaturated Fatty Acids on Human Health: An
Update for 2021, Nutrients 2021, 13(7),
2421; https://doi.org/10.3390/nu13072421,
https://www.mdpi.com/2072-6643/13/7/2421
2. Janine Wong Berta, Nutrition alteration and management, Nutrition
and gastrointestinal alterations, Critical care nursing Diagnosis and
management, chapter 7, 107-115 pg., Edition 9, vol. 1, Evolve,
Elsevier 2022
58
CAPITOLUL V
NECESITATEA ASIGURĂRII ELIMINĂRILOR

EXCRETA
NOȚIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE
V.1 Repere anatomice și fiziologice aparat renal

Sistemul excretor asigură eliminarea produșilor de catabolism
din organism, cu scopul mențiereii homeostaziei mediului intern.
Principala cale de excreție este cea renală, prin urină. Alte căi de
eliminare sunt: tubul digestiv prin materii fecale, aparatul respirator
prin ventilație asigură eliminarea CO2, apa, substanțe toxice, prin
tegument și glande sudoripare și la nivel genital.
Formarea și eliminarea urinară sunt asigurate de structura și
funcția normală a aparatului urinar ( 2 rinichi, căi urinare: 2 uretere,
vezica urinară și uretra).
Rinichiul este format din unităţi morfofuncţionale, denumite
nefroni. Nefronul este alcătuit, în principal, din două componente:
glomerulul, prin care se realizează filtrarea plasmei și o structură
tubulară (ce conţine cîteva segmente distincte anatomic şi funcţional)
în care lichidul filtrat se transformă în urină.
59
Vascularizatia rinichilor este asigurată de arterele renale (ramuri

din Ao), venele renale: drenează în VCI și limfaticele, 3 curente care
drenează în nodulii lombari. Vascularizația ureterelor este asigurată
de ramuri arteriale din arterele renale, arterele lombare, arterele
testiculare sau ovariene, artera iliacă comună, artera hipogastrică, artera
vezicală inferioară. Circulaţia venoasă este reprezentată de: venele
satelite arterelor. Limfaticele ureterului abdominal drenează în
limfonodulii lombari, iar limfaticele ureterului pelvin drenează în cei
iliaci interni. Vascularizația vezicii urinare este asigurată de arterele
vezicale superioare: ramuri din arterele ombilicovezicale, arterele
vezicale inferioare: ramuri din iliacele interne, un pedicul anterior: din
arterele ruşinoase interne şi epigastrica inferioară, un pedicul posterior:
ramuri din rectala mijlocie (bărbaţi) sau din uterine şi vaginale (femei).
Venele formează plexuri: submucos, muscular şi subseros, în venele
ruşinoase interne, iar drenajul limfaticelor ajunge în nodulii iliaci
interni. Inervația rinichiului este asigurată de plexul renal, a ureterelor,
aortic, hipogastric, iar a vezicii urinare de ramurile simpatice (din
plexul hipogastric) și de ramurile parasimpatice (din parasimpaticul
sacrat).
Formarea urinei are loc prin trei procese fundamentale:
▪ filtrarea plasmei la nivel glomerular; procesul de trecere a
plasmei sangvine prin membrana filtrantă glomerulară, în
cavitatea capsulară, rezultă urina primară
▪ reabsorbţia tubulară, constă în trecerea apei şi a altor substanţe
din urina primară înapoi în sânge.
60
▪ secreţia unor anumiţi constituenţi în tubi, constă în transportul

substanţelor din sânge în lumenul tubului urinifer prin
mecanisme diferite de cele ale ultrafiltrării glomerulare. Rolul
acestui proces este acela de a elimina substanţele care pot fi
toxice organismului cât şi pe cele în exces.
În urma acestor procese rezultă urina finală. Reglarea formării
urinei este neurovegetativă, parasimpatică și simpatică: activitate
predominent vasoconstrictoare, acţionând mai ales asupra arteriolelor
aferente şi eferente, care modifică valoarea filtrării glomerulare.
Acelaşi efect îl au catecholaminele (noradrenalina şi adrenalina): în
cantităţi mici au efect vasoconstrictor predominant asupra arteriolei
eferente implicit creşte valoarea filtrării glomerulare, pe cînd în în
cantităţi mari determină vasoconstricţie puternică a ambelor arteriole
glomerulare cu scăderea sau chiar oprirea filtrării glomerulare.
Reglarea endocrină este realizată prin celulele musculare modificate
din aparatul juxtaglomerular, care se comportă ca presoreceptori pentru
sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Sunt implicate de asemeni
sistemele umorale locale prin prostaglandine, kalicreina-bradikinina și
prin mecanism de feed-back tubulo-glomerular (activitatea tubulară se
adaptează filtrării şi invers).
Rinichiul contribuie la:
▪ menținerea echilibrului hidroelectrolitic și acidobazic
▪ excreția produșilor de catabolism
▪ eliminarea substanțelor toxice pătrunse în organism
61
▪ producrea de hormoni, care reglează: hemodinamica renală şi

cea sistemică (renina, angiotensina II, prostaglandinele, oxidul
nitric, endotelina şi bradikinina);
▪ hematopoieza (eritropoietina);
▪ metabolismul calcic şi fosforic (1,25-dihidroxivitamina D sau
calcitriolul).
Micțiunea este un act reflex, parţial coordonat voluntar, declanşat
de creşterea presiunii intravezicale la un anumit nivel care determină
stimularea presoreceptorilor din stratul muscular și implicit generarea
de impulsuri prin filete vegetative la centrii medulari S2 - S4, de unde
pe căi nespecifice ajung la scoarţa cerebrală, care comandă senzaţia
conştientă de micţiune (la vârful ariei motorii din partea medială a
emisferei cerebrale, lobul paracentral,
centrul cortical, care controlează activitatea voluntară vezicală).
Comanda efectoare este transmisă prin fasciculele piramidale şi
extrapiramidale către măduva sacrată, în coarnele anterioare, unde se
află centrii reflexului de micţiune (S2 - S4), de unde pornesc impulsuri
către musculatura netedă a detrusorului şi a sfincterului intern
(parasimpatice), prin nervii ruşinoşi somatici (S2 - S4) stimulii
voluntari, care relaxează sfincterul extern în relație cu comenzile date
din zona de reglare superioară, zona facilitantă a micţiunii: din regiunea
protuberanţei, hipotalamus posterior, girus cinguli şi suprafaţa orbitală
a lobului frontal; zona inhibitoare este situată în mezencefal.
62
V.2 Repere anatomice și fiziologice aparat digestiv menționate

anterior, în capitol dedicat
V.3 Repere anatomice și fiziologice aparat respirator menționate

anterior, în capitol dedicat
V.4 Repere anatomice și fiziologice tegument

Tegumentul prin integritate structurală și funcțională asigură
eliminările cutanate fiziologice și/sau patologice. Tegumentul este un
înveliş membranos conjunctivo-vascular neîntrerupt care se continuă la
nivelul marilor orificii (gură, nas) cu o semimucoasă (parţial
keratinizată) şi care în interiorul cavităţii respective devine o mucoasă
propriu-zisă. Suprafaţa pielii nu este uniformă, prezintă proeminenţe,
cute, orificii mari, orificii mici, foliculi piloşi (absorbţia maximă a apei,
electroliţilor, medicamentelor).
Structura pielii este complexă. De la suprafață spre profunzime
există următoarele straturi: epidermul, joncţiunea dermo-epidermică,
dermul şi hipodermul. Epidermul este un epiteliu nevascularizat.
Joncţiunea dermo-epidermică, după cum indică şi numele, separă
epidermul de derm. Urmează dermul care se continuă în profunzime cu
hipodermul între cele două neexistând o limită netă. Anexele pielii care
sunt de origine epidermică sunt localizate în derm şi hipoderm. În
profunzimea dermului, ataşate la firul de păr, se află glandele sebacee
(acinoase). Sebumul secretat ia naştere prin degenerescenţa grasă a
celulelor care căptuşesc pereţii glandei, funcţie endocrino-dependentă,
dar influențată și de factori externi (temperatura ridicată). Sebumul
63
asigură un strat protector pentru piele și firul de păr, care împiedică

deshidratarea pielii, respectiv deshidratarea cu fragilizarea părului.
Glandele sebacee sunt prezente la nivelul întregului tegument cu
excepţia palmelor şi plantelor.
Glandele sudoripare sunt situate în hipoderm.
Glandele sudoripare mici:
▪ pe toată suprafaţa corpului și sunt responsabile de sudoare
apoasă, bogată în săruri, cu pH acid, fără conţinut proteic sau
părţi din celulele secretante.
Glandele sudoripare mari: se găsesc la nivelul axilelor, în jurul
mamelonului şi la nivelul perineului; secreţia rezultă prin eliminarea
unei părţi din celula secretantă. Aceste glande intră în funcţie de la
pubertate, fiind endocrinodependente. Secreția lor este vâscoasă, mai
bogată în proteine, cu pH neutru, favorizând infecţii frecvente.
Vascularizaţia cutanată se realizează prin intermediul unui sistem
vascular complex, (arteriole terminale, capilare arteriale şi venoase,
venule postcapilare, venule colectoare). Vasele limfatice ale pielii au
un rol important în transportul fluidelor şi diverselor particule din
spațiul extravascular cutanat. Circulaţia limfatică participă astfel
la reglarea presiunii fluidului interstiţial şi îndepărtarea de la nivelul
pielii a substanţelor toxice sau nefolositoare, a detritusurilor celulelor
sau agenţilor patogeni care nu pot fi preluaţi de circulaţia generală.
Inervaţia pielii este realizată de fibrele nervoase senzoriale şi fibre
aparţinând sistemului nervos autonom.
Pielea este cel mai mare organ cu funcţie imunitară. Pielea, cu o
suprafaţă medie de 2 m2 are un rol dublu: constituie principala barieră
64
fizică faţă de mediu şi conţine o reţea complexă de efectori umorali şi

celulari imuni, numită sistemul imun al pielii/ sistemul imun cutanat.
V.5 Sistemul genital feminin și masculin

Sistemul genital este alcătuit din organe externe și interne.
Organele genitale masculine interne sunt reprezentate de: gonada
masculină sau testicul; calea spermatică (căile spermatice); glandele
anexe (prostata, veziculele seminale, glandele bulbouretrale). Organele
genitale externe sunt formate din: penis, scrot sau bursele scrotale,
testicule, funcția testiculară fiind legata de spermatogeneză, sperma
eliminându-se prin căile spermatice. Glandele anexe căilor spermatice
contribuie la formarea lichidului seminal. Organele genitale feminine
interne sunt reprezentate de: gonada feminină sau ovarul; organele
tractului genital feminin (trompele uterine, uterul şi vaginul); externe
reprezentate de: vulvă (totalitatea organelor genitale externe); glandele
anexe (glandele vestibulare mari şi mici). Uterul are vascularizatie
arterială: artera uterină: ram din iliaca internă, accesorie din arterele
ovariene şi arterele ligamentului rotund. Circulaţia venoasă drenează
fie în venele iliace interne, fie în dreapta în VCI, iar în stânga în vena
renală.
Ciclul ovarian influenţează ciclul menstrual. Ovarele parcurg 3 tipuri
de cicluri:
▪ vital (faza prepubertară, de maturitate şi de menopauză)
▪ menstrual (estral: se repetă la fiecare ovulaţie)
▪ de sarcină (durează de aproximativ 10 ori mai mult ca cel
menstrual)
65
Hormonii ovarieni sunt estrogenii și progesteronul. Reglarea secreţiei

lor este asigurată de către gonadotropii hipofizari, FSH (hormon de
stimulare foliculară), care determină maturaţia
foliculară și LH (hormonul luteinizant), care comandă ovulaţia,
iniţierea formării corpului galben.
Transformările funcționale uterine pe parcursul unui ciclu menstrual:
▪ la finele menstruaţiei straturile superficiale ale mucoasei uterine
sunt eliminate;
▪ din ziua a 5-a până în ziua a 14-a, sub influenţa estrogenilor are
loc îngroşarea endometrului, creşterea vascularizaţiei sale,
alungirea glandelor, dilatarea lor în porţiunea profundă, deci
faza proliferativă sau de preovulație
▪ sub influenţa LH cavitatea foliculară plină cu un cheag de sânge
după ovulaţie va genera corpul galben care secretă estrogeni şi
progesteron, care vor determina cudarea glandelor uterine şi
secreţia activă, deci faza secretorie a ciclului (12 zile)
▪ dacă fecundarea nu are loc, după regresia corpului galben
(formează corpus albicans), arterele spiralate din miometru
intră în vasoconstricţie şi straturile superficiale funcţionale ale
endometrului sunt distruse prin ischemie
▪ arteriolele spiralate se dilată şi pereţii lor necrozaţi se rup și se
produc hemoragii cu eliminarea straturilor superficiale ale
mucoasei, cu instalarea fluxului menstrual (ziua 1 a ciclului
menstrual, ziua 1 a fluxului menstrual)
Glandele mamare sunt în număr de 2; uneori se constată
prezenţa de glande supranumerare (polimastie) sau absenţa lor
66
(amastie), uni- sau bilateral. Dimensiunile şi volumul glandelor

mamare variază cu vârsta, starea fiziologică (sarcină, lehuzie), variaţii
anatomice. Au o structura tip glande sudoripare modificate, ţesut
glandular tip tubuloacinos (un grup de acini care alcatuiesc lobulul, iar
un grup de lobuli, lobul glandular, într-o masă de grăsime dispusă pre-
şi retromamar. Glanda mamară este anexată aparatului reproductiv şi
destinată secreţiei lactate.
Vascularizaţia glandelor mamare este asigurată de:
▪ artera mamară internă (ram din subclaviculară),
▪ artera mamară externă (ram din axilară),
▪ arterele intercostale prin ramurile perforante
▪ vene satelite arterelor
▪ limfatice: 3 grupuri (extern, intern, inferior)
Inervația glandelor mamare este realizată de:
▪ nervii intercostali, ramuri supraclaviculare din plexul cervical,
ramuri toracice din plexul brahial
▪ vegetativă: din fibre care merg de-a lungul vaselor
Funcția glandelor mamare este reglată endocrin. Controlul
creșterii, dezvoltării și
funcționalității glandei mamare normale sunt mediate de hipofiza
anterioară. În timpul ciclului menstrual normal se modifică anatomia și
fiziologia sânului.
La nivelul glandei mamare se disting:
▪ o fază proliferativă, premenstruală, caracterizată prin
dezvoltarea sistemului canalicular, precum și o dilatație a
lobulilor și a acinilor la nivelul cărora se observă edem și
67
proliferări. Aceste modificări determină o creștere obiectivă în

volum a glandei, precum și senzația de tensiune dureroasă atât
spontan, cât mai ales la presiune. Mastalgiile premenstruale nu
au un corespondent histologic; ele ar fi datorate stazei sanguine
și limfatice în canalele galactofore.
▪ faza regresivă, postmenstruală, care durează aproximativ până
la a 7-a, a 8-a zi a ciclului, în care celulele canaliculare și
acinoase prezintă semne de regresiune și de descuamare, stroma
interlobulară devine densă, infiltrată cu celule rotunde.
Modificările explică reducerea ca volum a glandei mamare.
În timpul sarcinii, glanda mamară este sediul unor transformări
majore care se petrec sub influența hormonilor placentari, în scopul
pregătirii secreției lactate.
În cursul lactației glanda mamară atinge deplina dezvoltare
morfofuncțională, cu sinteza de colostru și lapte. Inițierea și
menținerea laptelui depinde de procese controlate de complexe
hormonale specifice.
Cuvinte cheie: anatomie, fiziologie, excreta
Bibliografie:
1. Victor Botnaru, Elemente de nefrologie. Ediţie revizuită,

Chişinău 2007 https://library.usmf.md/sites/default/files/2020-
05/Botnaru%20V.%20Elemente%20de%20nefrologie%20200
7.pdf
68
2. Mary E. Lough, Kidney anatomy and physiology, Critical care

nursing. Diagnosis and management, Edition 9, vol.2, 626-540
pg., Evolve, Elsevier 2022
69
CAPITOLUL VI
NECESITATEA ASIGURĂRII ELIMINĂRILOR

EXCRETA
EVALUAREA CLINICĂ A PACIENTULUI
Culegerea informaţiilor de la pacient nu se rezumă la afirmaţiile

spontane ale pacientului sau ale însoţitorilor, ci la răspunsurile acestora
la întrebări ţintite. În acest context de informare se asociază răbdarea,
competenţa asistentului medical, cu sinceritatea şi puterea de exprimare
a pacientului, părinţilor, aparținătorilor legali.
VI.1 Manifestări de independență

VI.1.a Eliminare urinară
▪ cantitatea
o adult (N = 1000 – 1500 ml/ 24 ore)
o copil (N = 4 ml/kg/oră, minim)
▪ frecvenţa micţiunilor
o nou-născut: micţiuni frecvente
o adult: 4 – 6 / zi
o vârstnic: 6 – 8 / zi
▪ ritmul: 2/3 din numărul micţiunilor/24 ore: în cursul zilei
▪ culoarea
70
o galben-deschis, galben transparentă

o modificată în funcţie de alimente şi medicamente
o închisă: în cazul unui regim bogat în carne
o deschisă: regim vegetarian
▪ mirosul:
o N - de bulion
o modificat în funcţie de alimente (plante aromatice)
▪ aspectul:
o N = clar (urina proaspătă), limpede; după un timp -
tulbure posibil
VI.1.b Tranzit fiziologic pentru gaze și materii fecale
▪ cantitatea de materii fecale/scaun: 150 -300 g/zi, la adultul
normal dezvoltat
staturoponderal
o frecvenţa eliminărilor: la adult: 1 – 2 scaune/zi, până la 1
la 2 zile; la nou-născut: mai multe scaune, în funcţie de
alimentaţie (3 – 4 scaune/zi pentru noul-născutul
alimentat natural, iar cel alimentat artificial: 1 – 2 scaune/
zi); sugar peste 6 luni: 2 – 3 scaune/zi (sugarul alimentat
cu lapte praf + diversificare: 1 – 2 scaune/zi)
▪ orarul: pe cât posibil fix (dimineaţa la trezire)
▪ consistenţa (păstoasă, omogenă)
▪ forma (cilindrică, diametru 3 - 5 cm)
▪ culoarea
o brună sau modificată în funcţie de alimentaţie la adult
o galben-auriu, verzui, la sugarul alimentat la sân,
71
o galben deschis, la sugarul alimentat artificial,

o brună după introducerea făinosului în alimentaţie
▪ mirosul
o normal, slab la adult şi modificat în funcţie de
alimentaţie
o uşor acru cu reacţie acidă la sugarul alimentat la sân
o fad, cu reacţie alcalină sau neutră la sugarul alimentat
artificial
VI.1 c Ventilația în limite normale pentru vârstă- vezi capitol anterior
VI.1 d Eliminarea cutanată normală
▪ cantitatea: minimă, pentru a menţine filmul biologic cutanat şi
umiditatea pliurilor
▪ mirosul: în funcţie de climat, statusul hormonal şi deprinderile
igienice
VI.1 e Eliminări genitale
▪ menstra
o ritm: la 28 - 35 zile
o durata: 3 – 5 - 7 zile
o cantitatea
o aspectul: sânge amestecat cu mucus şi detritusuri
celulare, fără cheaguri; nu coagulează
o culoarea: roşu-brun la început, apoi roşu deschis
o mirosul: slab, dezagreabil
o fără dureri, uşoară jenă
VI.4 Manifestări de dependență

72
Motivele solicitării de asistență medicală/ motivele

prezentării sunt obținute după etapele de identificare pacient, prin
anamneză, pe bază de interviu. Sunt identificate eliminările patologice
și acuzele pacientului.
VI.4 a Factorii care influenţează satisfacerea necesităţii de asigurare
a eliminărilor
▪ Biologici
o alimentaţia, ingestia de lichide
o pierderile (masive) de lichide
o poziţia corpului (ameliorarea perfuziei renale în decubit,
poziţia în momentul micţiunii)
o exerciţiile fizice
o vârsta (controlul sfincterian)
o obiceiuri: programul de eliminare intestinală
▪ Psihologici
o stres, anxietate, emoţii
o asigurarea intimităţii
o schimbarea reşedinţei, călătorii, internări în spital
▪ Sociologici
o norme de salubritate
o educaţie
o cultură
VI.4 b Surse de dificultate
▪ de ordin fizic
73
o alterarea mucoasei intestinale, traumatisme rectale, leziuni

(rupturi) ale uretrei, alterarea parenchimului renal, infecţii
cronice localizate la nivelul aparatului genital, etc.
o malformaţii congenitale (megadolicocolon, malformaţii
ale căilor urinare, imperforaţie anală, fistule recto-
vaginale, etc.)
o tumori intestinale, adenom sau cancer de prostată, tumori
uterine, ovariene sau localizate la nivelul sânilor
o dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine
o diminuarea sau accelerarea peristaltismului intestinal,
diverticuli vezicali
o medicaţie care are efecte adverse care se reflectă în
eliminările digestive, urinare sau asupra eliminărilor
cutanate (codeina provoacă constipaţie; scobutilul şi
atropina provoacă retenţie de urină la cei cu adenom de
prostată, uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor, etc.)
o relaxarea, deficitul de control (de origine cerebrală sau
medulară) al sfincterelor
▪ de ordin psihic
o anxietate,
o frica de durere în momentul actului defecaţiei sau
micţiunii
o stres
▪ de ordin sociologic
o alimente alterate, poluarea apei
o insalubritatea mediului
74
o climat neconfortabil
o schimbarea modului de viaţă
o program de lucru inadecvat
A. Simptome/subiective/ percepțiile pacientului

A.1 Simptome în afecțiuni ale aparatului renal/urogenital
▪ Durerea lombară colicativă (colică renală, nefretică)(fig.7)
o debut brusc
o unilaterală
o intensitate mare, insuportabilă (bolnavul caută o poziție
antalgică, dar nu o gasește)
o de obicei ondulantă, pe fond dureros se exarcebează
o sediul în funcție de obstrucție, de obicei lombar, cu
iradiere spre hipocondru, flanc, fosă iliacă, organe
genitale externe, la radăcina coapsei, fața anterointernă a
acesteia
o durata: minute, ore, în funcție de cauză
o factori precipitanți: efort fizic, trepidații
o factori calmanți: caldura locală, antalgice, antispatice
o însoțită sau nu, de: polakiurie, tenesme rectale, tenesme
vezicale sau oligurie, anurie, poliurie finală
75
Fig. 7 Colica renală, topografie
o alte simptome de însoțire, nerenale: disritmii cardiace,

modificări ale TA; digestive tip greață, vărsături;
musculare: discretă contractură antalgică lombară sau
abdominală
o +/- febră în funcție de etiologie
Principala cauză a colicii renale este litiaza renală, dar și
pielonefrita, tumorile renale. Traumatismele renale pot fi de asemeni
în etiologia acestei urgențe.
▪ Durerea lombară necolicativă, situată profund în lombe, surdă,
cu (rar) sau fără
Iradiere. Cauze: procese inflamatorii, obstrucții vasculare, colecții
subcapsulare renale.
▪ Durerea vezicală (cistalgie), durere în hipogastru, surdă,
intensificată de micțiune.
Cauze: procese inflamatorii, tumorale, retenția acută de urină însoțită
de senzație de micțiune imperioasă, imposibilă.
76
▪ Durerea pelviperineală, la nivelul bazinului cu iradiere în

perineu, pe uretră, cu tulburări de micțiune în afecțiuni ale
prostatei, uretrei
▪ Durere testiculară în orhiepididimite, torsiune testiculară
▪ Tulburări de micțiune
o Polakiuria: creșterea numărului de micșiuni în 24 ore;
se însoțește de disurie, cantitatea de urină la fiecare
micțiune este redusă; poate fi diurnă sau nocturnă sau
continuă
o Micțiuni rare: oligurie (1-2 micțiuni/24 ore)
o Disurie – dificultate de micțiune însoțită sau nu de
durere; pentru a urina pacientulu face efort, iar jetul
urinar este subțire și întrerupt
o Micțiune dureroasă
o Micțiune imperioasă
o Retenția de urină, imposibilitatea de a urina, bombarea
regiunii hipogastrice; cauze locale (obstacole uretrale,
afecțiuni ale prostatei, afecțiuni ale colului vezical);
cauze reflexe (postoperator, traumatisme bazin);
neurologice (afecțiuni ale sistemului nervos central,
afecțiuni /leziuni medulare)
o Incontinența de urină, emisie involuntară de urină, prin
leziuni medulare S3-S5; enurezis la copilul peste 3 ani
vârstă, în timpul somnului, de cauza psihică, mai rar
malformativă, infecțioasă.
▪ Tulburări de diureză:
77
o Poliurie: > 2000 ml/24 ore

o Oligurie:< 500 ml/24 ore
o Oligoanurie: 100-500 ml/24 ore
o Anurie: < 100 ml/24 ore
o Nicturia când volumul de urină nocturn este egal sau
mai mare decât cel diurn.
▪ Edemul renal alb, pufos (fig.8); apare inițial palpebral, apoi la
față, la nivelul organelor genitale externe, distal premaleolar, cu
tendință la generalizare, anasarcă; accentuat matinal;
temperatura cutanată este normală.
Fig. 8 Edem cu semnul godeului

▪ Urini modificate, declarate de pacient și obiectivate ulterior de
asistentul medical:
o Hematurie macroscopică, în „spălătură de carne”,
„cola-colored”
o Urini tulburi, piurie
78
o Urini cu miros neplăcut, cu miros amoniacal în infecții

bacterine severe, de acetonă (dulceag de fructe) în
diabetul zaharat
▪ Simptome nespecifice:
o Cefalee
o Acufene
o Somnolență
o Astenie
o Fatigabilitate
o Anorexie
o Grețuri
o Vărsături
o Diaree
o Febră
o Frisoane
o Artralgii
Particularitățile anamnezei în afecțiuni renourinare

▪ Vârsta
o glomerulonefrită acută poststreptococică: mai
frecventă la copii
o adenomul de prostată: adult
o cancerul de prostată: vârstnic
▪ Sexul
o pielonefrita: mai frecventă la femei
79
o glomerulonefrita: mai frecventă la bărbaţi
▪ Condiții de viața și muncă

o regim cu exces proteic sau de sare: suprasolicită
rinichiul
o consumul de alimente bogate în oxalaţi (roşii, spanac)
şi purine (ciocolată) favorizează litiaza renală
o munca în mediu excesiv de cald necesită suplimentarea
lichidelor ingerate
▪ Antecedentele personale patologice:

o boli infecţioase acute (infecții streptococice implicate
în geneza glomerulonefritei acute, alte infecţii)
o boli infecţioase cronice (sifilis, tuberculoză, malarie)
o boli digestive (ciroza hepatică)
o boli respiratorii (tuberculoză, supuraţii cronice care pot
genera amiloidoza renală)
o boli cardiovasculare (HTA, ICC cronică, stenoza
mitrală)
o boli metabolice (DZ)
o boli hematologice (leucemii)
o boli de sistem (LES)
o şocul (afectarea rinichiului prin hipoperfuzie)
o toxice (Pb, Hg, antigel, etc.)
o anestezice (cloroform)
o medicamente (barbiturice, sulfamide)
80
o antecedente urologice: reflux vezicoureteral, litiază

urinară, malformații renourinare, etc.)
▪ Antecedentele heredocolaterale
o Rinichiul polichistic
o Litiaza renourinară
o Nefropatia diabetică
o Nefrita lupică
A.2 Simptome digestive markeri ai tulburărilor de eliminare, vezi

Capitolul “Increta”
▪ Vărsături
▪ Diaree
▪ Constipație
▪ Durere abdominală, cu localizare și iradiere; apărare
musculară la palparea abdomenului în peritonita apendiculară
▪ Tenesme rectale în dizenterie
▪ Dureri la defecare (fisuri anale, abces perianal, tromboflebită
hemoroidală)
▪ Pruritul (parazitoze intestinale: oxiuroză manifestată prin
prurit nazal şi anal, icter colestatic care generează prurit
cutanat)
▪ Particularități ale anamnezei cu afecțiuni digestive-vezi

Capitolul “Increta”
81
Anamneza patologiei digestive trebuie să fie centrată pe

tulburările tranzitorii de tranzit intestinal, pe cancer gastric la vârstnic,
pe malformații la nou născut, malabsorbții, intoleranțe digestive,
toxice, hepatice, consum de alcool, medicamente cu efect gastric.
Antecedente personale patologice:
▪ boli infecţioase (dizenterie)
▪ afecţiuni digestive (parazitoze intestinale, pancreatită)
▪ boli extradigestive (hipertiroidia, hipotiroidia) care modifică
tranzitul intestinal, accelerarea, respectiv încetinirea
tranzitului.
Antecedente heredo-colaterale:
▪ polipoza intestinală
▪ constipaţia cronică
Condiţii de viaţă şi muncă:

▪ sedentarismul favorizează constipaţia
▪ stresul favorizează diareea
▪ obiceiurile alimentare (conţinutul în fibre al alimentaţiei,
orarul meselor, ingestia de alimente iritante, alimente
nepreparate termic, etc.)
A.3 Simpome în afecțiuni respiratorii – vezi Capitolul „Asigurarea

unei respirații optime”
A.4 Simpome în afecțiuni cutanate

82
▪ diaforeza: transpirații abundente

▪ tegumente uscate, deshidratate
A.5 Simptome în afecțiuni genitale

▪ modificări ale ritmului şi fluxului menstrual
o menoragii, ciclu menstrual prelungit
o metroragii, dereglare a ciclului menstrual, sângerare
uterină în afara perioadei de menstruație
o hipomenoree: sânge menstrual redus cantitativ
o hipermenoree: sânge menstrual în cantitate mare
o oligomenoree: prelungirea duratei dintre ciclurile
menstruale
o amenoree (primară sau secundară) – absența ciclului
menstrual
o polimenoree: scurtarea ciclului menstrual sub 21 de zile
o leucoree: creșterea cantității de secreții vaginale
▪ modificări ale lactației:
o agalactia: absența secreției lactate la femeia care a
născut
o galactoree: aparitția secreției lactate în absența alăptării,
poate fi unilaterală sau bilaterală
o hipogalactia, scăderea constantă a volumului nictemeral
de lapte
Particularități ale anamnezei în afecțiunile genitale:
▪ Anamneza menstruală: vârsta şi caracterul menarhei,
regularitatea, durata şi cantitatea
83
menstruaţiei, durere sau simptome ale sindromului

premenstrual, hemoragii intermenstruale sau postcoitale,
menopauza.
▪ Anamneza obstetricală: numărul de sarcini anterioare, de
naşteri, avorturi, naşteri premature, numărul nou-născuților vii,
patologii ale sarcinii, naşterii, perioadei perinatale.
▪ Anamneza ginecologică: rezultatele testelor Papanicolau
anterioare, probleme de fertilitate, anamneza de infecţii urinare
anterioare, boli sexuale transmisibile.
▪ Anamneza sexuală: frecvenţa raporturilor sexuale, libidoul,
dispareunia, vârsta şi sănătatea partenerului.
▪ Contracepţia: metoda, satisfacerea metodei folosite, reacţii
adverse.
▪ Anamneza familială: vârsta, starea sănătăţii şi cauza decesului
rudelor, boli familiale şi ereditare, cancer, TBC, diabet zaharat,
boli cardiace, HTA, boli neurologice sau mentale.
▪ Anamneza socială: profesia, condiţiile de lucru, consumul de
alcool, droguri, fumatul.
B. Semne/ obiective evidențiate prin inspecție, palpare,

percuție, ascultație.
Examenul clinic se face cu pacientul dezbrăcat, în dreapta
pacientului, cu bolnavul în picioare, cu bolnavul în șezut, cu bolnavul
culcat. Se observă culoarea tegumentelor şi a mucoaselor, confomaţia
toracelui şi abdomenului, prezenţa edemelor. Se vor nota: tensiunea
arterială, pulsul, temperatura corpului și alte semne vitale.
84
B.1 Semne renourinare/genitale

Examenul aparatului uro-genital începe cu observarea bolnavului în
timpul micţiunii, apoi inspecția regiunii lombare, abdomenului,
organelor genitale externe.
▪ malformații congenitale ale tractului urinar: hipospadias penian
(aplazia peretelui ventral al uretrei), epispadias (aplazia
peretelui dorsal al uretrei), hidrocel, malformții vulvovaginale,
extrofie de vezică (absența peretelui abdominal subombilical)
cu absența peretelui anterior al vezicii urinare și uretrei
▪ tumefacție hemiscrot prin torsiune Hidatită Morgagni
▪ balanopostită – inflamație prepuț cu prezență de secreții locale
▪ urostomii (nefrostomii, cistostomii, ureterostomii), criptorhidie
(testicol necoborât în scrot)
▪ hematurie macroscopică
▪ retenție acută de urină, cu hipogastru bombat
▪ piurie
▪ la palpare lojele lombare sunt dureroase
▪ la percuție în zona lombară: semnul Giordano prezent (percuție
dureroasă)
B.2 Semne digestive – vezi Capitolul “Increta”
▪ Hematemeză
▪ Melenă, eliminarea de sânge digerat (scaun semiconsistent,
negru şi lucios „ca păcura”, ca urmare a transformării Hb în
hematină) (în FO se notează: M); pentru ca o HDS (sângerare
din tubul digestiv superior până la nivelul ligamentului Treitz)
să se manifeste prin melenă este nevoie de o sângerare de minim
85
80 ml de sânge şi un tranzit intestinal de minim 8 ore; în cazul

HDI (hemoragii digestive inferioare), mai frecvent în cazul
sângerărilor de la nivelul intestinului subţire, mai rar în cazul
sângerărilor colonice (dacă sângerarea este suficient de mare ca
să poată colora întreg scaunul, sângerarea nu este rapidă şi
motilitatea colonului este redusă).
▪ Hematochezie, sângele eliminat este parţial digerat, lucios (în
cazul HDS cu sângerări masive şi tranzit sub 8 ore, sau în cazul
HDI: mai ales de la nivelul ligamentului Treitz până la valvula
ileo-cecală, fostul termen: HD/Hemoragii Digestive
intermediare)
▪ Rectoragie, eliminarea de sânge roșu prin scaun- particularități:
o HDS: în cazul pierderilor masive de peste 1000 ml, şi
tranzit accelerat
o sângerare la nivelul colonului descendent, sigmoidului,
rectului (sânge roşu deschis) sau la nivelul colonului
drept sau transvers (sânge cu cheaguri, brun)
o sângerare rectală: sânge pe hârtia de toaletă sau picături
care apar în vasul de toaletă la sfârşitul scaunului
o sângerare din zona canalului anal: pierdere de sânge
asociată cu scaun de aspect normal
o leziuni perianale: picături de sânge după eliminarea de
scaun normal
o asocierea cu alte simptome: dureri la defecaţie +
pierdere de sânge roşu = fisuri anale, hemoroizi
86
trombozaţi; diareee + sângerare = boală inflamatorie a

colonului (rectocolită hemoragică, boală Crohn), etc.
▪ Imperforație anală
▪ Incontinență de materii fecale, encopresis
▪ Gastrostomie
▪ Colostomie
▪ Ileostomie
B.3 Semne respiratorii – vezi Capitolul “Asigurarea unei respirații

optime”
B.4 Semne cutanate
▪ Inflamația glandelor sudoripare, hidrosadenită/hidradenită

▪ Sudamina (fig.9) prin blocarea ductelor sudoripare, cu
acumularea sub derm a secreției, mai frecventă la sugari, în
context de climat cald și umed
Fig.9 Sudamina
87
B.5 Semne genitale, vezi semne renourinare și genitale
▪ Hematocolpos: colectarea sângelui menstrual în vagin datorită

imperforației himenului
▪ Polimastie (fig.10)
▪ Amastie, lipsa glandei mamare
▪ Modificări glande mamare: noduli, abcese
▪ Fimoza
▪ Parafimoza
▪ Atrofie testiculară
Fig. 10 Polimastie, țesut glandular ectopic/ mameloane

suplimentare
Monitorizarea continuă a pacientului este absolut necesară

și obligatorie cu scopul reevaluării.
88
Cuvinte cheie: simptome, semne, excreta
Bibliografie
1. Jana Bernic, Malformaţiile congenitale reno-urinare la copii, Catedra

de ortopedie, traumatologie, chirurgie, anesteziologie şi reanimaţie
pediatrică FPM, USMF “N. Testemiţanu” Chișinău, Republica
Moldova https://caopediatrica.usmf.md/sites/default/files/inline-
files/SEMIOLOGIE%20UROLOGIE.pdf
2. Jana Bernic, Uropatiile malformative congenitale ale aparatului renal
superior și complicațiile lor la copil. Posibilități și perspective, Catedra
de ortopedie, traumatologie, chirurgie, anesteziologie şi reanimaţie
pediatrică FPM, USMF “N. Testemiţanu” Chișinău,
Republica Moldova
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Uropatiile%20malform
ative%20congenitale.pdf
3. Elena Țarcă,1 , 2 Elena Cojocaru,2 , 3 Bogdan Caba,2 , 4 Alina Costina
Luca,2 , 5 Solange Tamara Roșu,2 , 6 Viorel Țarcă,7 Laura Stătescu,8 Anca
Chiriac,9 Valeriu Vasile Lupu,2 , 5
Eugenia Moroșan,2 , 3
and Laura
, 5
Trandafir Multidisciplinary Management of Adolescents with
Hidradenitis Suppurativa – Series of Cases and Literature Review
, J Multidiscip Healthc. 2021; 14: 2205–2216.
Published online 2021 Aug 16. doi: 10.2147/JMDH.S324325
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8378912/
4. Mary E. Lough, Kidney Clinical Assessment and Diagnostic
Procedures, Critical Care Nurding Diagnosis and Management, vol. 2,
641-652 pg., edition 9, Evolve, Elsevier, 2022
89
5. *** Catedra Obstetrică și Ginecologie nr. 1 USMF „Nicolae

Testemițanu” Obstetrică și ginecologie, Suport de curs, Chișinău, 2017
https://ginecologie.usmf.md/sites/default/files/inline-files/Suport-de-
curs-paginat_0.pdf
90
CAPITOLUL VII
EXPLORĂRI PARACLINICE CARE VIZEAZĂ

EXCRETA
VII.1 Aparatul renourinar

VII.1.a Investigații imagistice
▪ radiografie renală ”simplă”, vezicală simplă, renovezicală
simplă
▪ urografie i.v.: explorează funcția renală, anatomo-funcțională;
administrarea lentă i.v. a soluției de Glucoză 5% + substanța de
contrast, raport 1:1, la sugari până la 1 an vârstă, clișee
radiologice la 5, 15, 25 min de la injectarea substanței de
contrast, la primele două, cu copilul în decubit dorsal, iar la a 3-
a imagine, copilul în clinostatism
▪ uretrocistografie micțională, evidenţiază un obstacol urinar sau
un reflux vezico-ureteral; explorare dinamică, cu un clişeu în
timpul umplerii vezicii urinare, unul sau două în timpul
micţiunii şi un clişeu postmicţional
91
▪ Uretrografia ascendentă la bărbaţi, metodă imagistică invazivă

de explorare a uretrei care constă din injectarea de substanţă de
contrast pe uretră, ascendent.
▪ Arteriografia (angiografia) globală şi arteriografia renală
selectivă prin tehnica Seldinger; vizualizează vasele renale
▪ Cistografie micțională
▪ CT nativ și/sau cu substanță de contrast
▪ Scintigrafie renală
▪ IRM
▪ Ecografie
o completează examenul clinic
o căi urinare: evidenţează dilataţia căilor urinare;
evidenţiază malformaţiile încă din viaţa intrauterină (în
15 săptămâni sunt deja 300 mii de nefroni, urina
evacuată de ei umple căile urinare, ceea ce oferă
posibilitatea de a vizualiza rinichii ecografic)
o renală
o transrectală
o transuretrală
VII.1 b Endoscopie
▪ cistoscopie
▪ fibroscopie urologică
VII.1 c Alte explorări instrumentale
▪ puncție biopsie renală sub ghidaj ecografic
▪ sondaj vezical
92
VII.1 d Analize de laborator:

▪ sânge: uree, creatinină, electroliți, anion gap, glicemie; teste
imunologice; teste genetice
▪ urină: sumar de urină, urocultură
▪ teste dinamice urină: clearance-uri renale
▪ citologie prin puncție biopsie
VII.2 Aparatul digestiv – vezi Capitol “Increta”
VII.3 Aparatul respirator – vezi Capitolul “Asigurarea unei respirații

optime”
VII.4 Tegument
▪ testul sudorii – iontoforeză; măsoară cantitatea de sare (ionii de
sodiu şi clor) din sudoare (transpiraţie). În mod normal,
sudoarea de la suprafaţa pielii conţine foarte puţin sodiu şi clor.
În mucoviscidoză (fibroză chistică), de 2 până la 5 ori mai mult
sodiu şi clor în sudoare. Testul sudorii este metoda standard de
diagnosticare a fibrozei chistice.
▪ biopsii cutanate și examen histopatologic
▪ tsete genetice
▪ teste imunologice
VII.5 Genital/ Organe genitale și glande mamare
93
Explorări imagistice organe genitale

▪ Radiologie convențională: calcificări, dispozitive intrauterine
▪ Histerosalpingografie, examen radiologic uter și trompe
uterine, cu substanță de contrast injectată prin canalul cervical
▪ Ecografie transabdominală pelvină și endovaginală, ecografie
Doppler; ecografie transrectală; echografie testiculară
▪ CT uter, ovare
▪ PET-CT
▪ IRM: stadializare carcinoame
Explorări endoscopice
▪ Colposcopie, detectarea leziunilor precanceroase cu ajutorul
unui sistem optic numit colposcop; examinarea colului uterin
cu pregătire (colorare cu acid acetic 3% sau sol. Lugol) sau
fără pregătire.
▪ Histeroscopie
▪ Laparoscopie
Alte explorări:
▪ examen anatomo-patologic al probelor bioptice: biopsie col
cervical, biopsie endometrială
▪ frotiu citologic Papanicolau, screening-ul cancerului de col
uterin
▪ examen microscopic şi bacteriologic din secreţiile vaginale
▪ curba termică, temperatura bazală prezenţa ovulaţiei,
estimarea zilei ovulaţiei, durata fazei luteale, sarcina (18 zile
94
consecutive de temperatură elevată), cu scop planificare

familială
▪ investigaţii genetice
▪ dozări hormonale: FSH, LH
Explorări glande mamare

▪ imagistice
o termografie, termoviziune computerizată
o mamografie
o echografie
o IRM
▪ Alte investigații:
o examen citologic al scurgerilor mamelonare; citologie
prin puncţie
Cuvinte cheie: paraclinic, imagistic, laborator, proceduri
Bibliografie:
Procedures, Critical Care Nurding Diagnosis and Management,
vol. 2, 641-652 pg., edition 9, Evolve, Elsevier, 2022
2. Cealan Andrei, Metode imagistice în ginecologie,
https://radiologie.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/131/files/sites/131/2018/05/Imagistica-in-
ginecologie.pdf
95
3. Susie Hutchins, The obstetric patient, Critical Care Nurding

Diagnosis and Management, vol. 2, 953- 973 pg., edition 9,
Evolve, Elsevier, 2022
96
CAPITOLUL VIII

DISFUNCȚII PRIVIND EXCRETA
Diagnosticele de nursing reprezintă o nevoie specifică de

îngrijire.
Diagnostice de nursing aprobate de NANDA-I, 2021-2023,
selecție, care trebuie incluse în Fișa electronică a pacientului:
▪ 00082 Management individual eficient al recomandărilor
terapeutice
▪ 00078 Management individual ineficient al recomandărilor
terapeutice
▪ 00080 Management familial ineficient al recomandărilor
terapeutice
▪ 00081 Management comunitar ineficient al recomandărilor
terapeutice
▪ 00084 Comportament pro-sanogen (specificat)
▪ 00099 Menţinere ineficientă a sănătăţii
▪ 00162 Interes pentru ameliorarea recomandărilor terapeutice
▪ 00126 Deficit de cunoaştere (cu specificarea deficitului)
97
▪ 00161 Potenţial pentru ameliorarea cunoaşterii (cu specificarea

domeniului)
▪ 00079 Noncomplianţă (specificarea noncomplianţei)
▪ 00027: Deficit al volumului fluidic
▪ 00028: Risc pentru deficit al volumului fluidic
▪ 00026: Exces al volumului fluidic
▪ 00025: Risc pentru dezechilibru al volumului fluidic
▪ 00016: Deteriorare a eliminării urinare
▪ 00023: Retenţie urinară
▪ 00021: Incontinenţă urinară totală
▪ 00020: Incontinenţă urinară funcţională
▪ 00017: Incontinenţă urinară de stres
▪ 00019: Incontinenţă urinară imperioasă
▪ 00018: Incontinenţă urinară reflexă
▪ 00022: Risc pentru incontinenţă urinară imperioasă
▪ 00166: Interes pentru ameliorarea eliminării urinare
▪ 00014: Incontinenţă intestinală/encopresis
▪ 00013: Diaree
▪ 00011: Constipaţie
▪ 00015: Risc pentru constipaţie
▪ 00012: Constipaţie percepută
▪ 00132 Durere acută
▪ 00133 Durere cronică
▪ 00134 Greaţă
▪ 00004 Risc de infecție
▪ 00146 Anxietate
98
▪ 00063 Disfuncție familială

▪ 00059 Disfuncții sexuale
▪ 00141 Sindrom postraumatic
NANDA-I a implementat 11 domenii de evaluare din perspectivă

biopsihosocială:
(1) percepția sănătății/managementul sănătății;
(2) nutriție/metabolism;
(3) eliminare;
(4) activitate fizică/exercițiu fizic;
(5) somn/odihnă;
(6) cogniție/percepție;
(7) auto-percepție/concept de sine;
(8) rol/relații;
(9) sexualitate/reproducere
(10) toleranță la stres
(11) valori/credințe.
Domeniul 3 Excreta
▪ Clasa 1 Renal
▪ Clasa 2 Digestiv
▪ Clasa 3 Tegument
▪ Clasa 4 Respirator
NANDA-I descrie trei diagnostice de nursing legate de piele:

▪ Integritatea pielii compromisă/Tegument lezat
▪ Riscul de pierdere a integritatii tegumentului,
99
▪ Integritatea țesuturilor afectată, cu referire la „lezarea

mucoaselor (orală, nazală, oculară, anală, uretrală sau vaginală,
cornee oculară), țesut subcutanat (hipoderm), fascia musculară,
mușchi, tendoane și os”. Exemple de diagnostice: Arsuri,
Abcese, Ulcere de decubit (escare), Urticarie, Prurit, Excoriații,
Eritem, Descuamație, Celulită, Edem, Hematom, Modificări de
culoare tegument, etc.
Renal
1. Diagnostic actual/ prezent de nursing se formulează cu trei
elemente și anume:
Exemple:
▪ Cod 00016: Eliminare urinară afectată generată de modificări
ale prostatei manifestată prin disurie, nicturie, glob vezical
▪ Cod 00023 Retenție urinară determinată de administrarea de
atropină manifestată prin anurie, durere acută
2. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu două elemente:

▪ risc crescut + diagnostic, “favorizat de” enumerarea factorilor
de risc prezenţi.
Diagnostic de Risc Înalt
▪ Cod 00016 Risc înalt de eliminare urinară afectată favorizat
de malformație căi urinare congenitale
100
▪ Cod 00023 Risc înalt de retenție acută de urină prin traumatism

la nivelul coloanei vertebrale lombosacrate și traumatism
abdominal
3. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu două elemente

▪ posibil + diagnostic, “favorizat de” elementele clinice sugestive
▪ Cod 00016 Posibil eliminare urinară afectată favorizată de
piurie, febră, refuzul alimentației, vărsături
▪ Cod 00023 Posibil retenție acută de urină favorizată de durere
intensă în hipogastru, jet urinar discontinuu, subțire
4. Diagnosticul de Promovare a sănătății/ al stării de bine se

formulează cu un singur element în enunț, de tipul “potenţial
crecut pentru”
▪ Cod 00166 Potențial crescut pentru ameliorarea eliminării
urinare
Digestiv
1. Diagnostic actual
Cod 00027: Deficit al volumului fluidic determinat de ingestie
alimente păstrate necorespunzator manifestat prin refuzul
alimentației, diaree, febră și vărsături incoercibile
2. Diagnostic de risc înalt
101
Cod 00028: Risc înalt de deficit lichidian cauzat de mâini

murdare, igienă deficitară, alimente neconform păstrate,
deficit de aprovizionare
3. Diagnostic posibil de îngrijire

Cod 00026: Posibil exces al volumului fluidic cauzat de perfuzie
cu ritm neconform manifestat prin edeme palpebrale
4. Diagnostic de promovare a sănătății

Cod 00084 Comportament prosanogen pentru ameliorarea stării
de sănătate prin respectarea recomandărilor medicale
Respirator
▪ Respirație ineficientă determinată de expunere în mediu cu fum

manifestată prin dispnee, tahipnee, respirație cu miros
particular, carboxihemoglobină 10%.
▪ Risc crescut de respirație ineficientă datorită aspirației de corp
străin
▪ Posibil respirație ineficientă cauzată de malfuncție aparat
ventilație mecanică manifestată prin bradipnee, cianoză
perioronazală
▪ Comportament prosanogen prin respectarea indicațiilor
terapeutice prescrise de medic
Tegument
102
▪ Integritatea pielii afectată determinata de arsură prin lichid

fierbine manifestată prin arsuri de grad I-II parcelare la nivelul
membrelor, durere acută pe scala de autoevaluare > 7
▪ Risc crescut de infecție cauzat de arsură prin lichid firbinte și
temporizarea intervenției medicale de specialitate
▪ Posibil arsură de căi aeriene favorizată de incendiu în spațiu
închis, cu dispnee, durere acută faringiană
▪ Comportament prosanogen prin respectarea recomandărilor
terapeutice cu internare în clinica de specialitate
Domeniul 7 Conceptul de sine, pentru disfuncție genitală
▪ Cod 00146 Anxietate determinată de amastie chirurgicală

manifestată prin durere acută, oboseală, simptome care
afectează funcția sexuală
▪ Cod 00004 Risc crescut de infecție datorită condițiilor
improprii de locuit și lipsa de educație medicală
▪ Cod 00141 Posibil sindrom postraumatic cauzat de intervenția
chirurgicală (amastie chirurgicală) manifestat prin asimetrie
toracică
▪ Cod 00084 Comportament prosanogen prin ințelegerea
necesității implantului mamar
Cuvinte cheie: nursing, diagnostice, NAND-A, coduri de îngrijire
Bibliografie:
103
1. Pedro-Ruymán Brito-Brito1,2,3 , Martín Rodríguez-Álvaro1,2,4 ,

Domingo-Ángel Fernández-Gutiérrez1,2,3,* , Carlos-Enrique
Martínez-Alberto2,5, Antonio Cabeza-Mora6 and Alfonso-
Miguel García-Hernández1,2, Nursing Diagnoses, Planned
Outcomes and Associated Interventions with Highly Complex
Chronic Patients in Primary Care Settings: An Observational
Study, Healthcare 2022, 10, 2512.
https://doi.org/10.3390/healthcare10122512
https://www.mdpi.com/journal/healthcare
Procedures, Critical Care Nurding Diagnosis and
Management, vol. 2, 641-652 pg., edition 9, Evolve, Elsevier,
2022
3. Maria Andréia Silva Ribeiro, Julieth Santana Silva Lages,
Maria Helena Baena Moraes Lopes, Nursing diagnoses related
to skin: operational definitions, RLAE 2012, ISSN-e: 1518-
8345 | ISSN Print 0104-1169
104
CAPITOLUL IX
INTERVENȚII DE NURSING PENTRU

ASIGURAREA ELIMINĂRILOR
Educație pentru sănătate

▪ cercetează deprinderile de increta şi activitatea fizică;
▪ recomandă ingestia unei cantităţi minime necesare sau maxime
admise de lichide şi a unor alimente care favorizează eliminarea
digestivă (fibre)
▪ cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului şi planifică
programul de eliminare, ţinând cont de activităţile pacientului
▪ planifică programul de activităţi fizice
▪ învaţă pacientul să dobândească și să utilizeze tehnici de
relaxare
▪ prevenirea infecțiilor urinare
▪ igienă locală
o evitarea contaminării de la nivel anal în cazul
pacientelor
o în cazul purtătorilor de sondă: punga colectoare se
menţine întotdeauna la un nivel inferior vezicii urinare
o ingestie lichidiană crescută în absenţa
contraindicaţiilor
105
Interventii de nursing pentru recuperarea independenței
1. Diaree
▪ igienă strictă locală şi generală (evitarea transmiterii diareei
infecţioase)
▪ protejarea patului (muşama, aleză)
▪ administrarea medicaţiei prescrise; probiotice
▪ repaus digestiv sau alimentaţie hidrică în primele 24 ore
▪ regim cu morcov fiert şi orez, ceai de mentă neîndulcit sau
îndulcit cu glucoză + evitarea alimentelor netolerate de pacient
▪ reechilibrare hidroelectrolitică (p.o. cu săruri pentru rehidratare
sau Gesol / p.e.v. în caz de vărsături asociate)
▪ pregătirea pacientului pentru explorări, recoltarea de probe
biologice pentru analize paraclinice
▪ echilibrare psihică
▪ eliminarea din regim a alimentelor netolerate de pacient
(intoleranţa la lactoză, gluten)
▪ evitarea ingestiei de alimente fierbinţi/condimentate (în cazul
pacienţilor care au experimentat episoade anterioare de diaree
în aceste condiţii)
▪ evitarea ingestiei de cantităţi mari de sucuri de fructe (în cazul
unor pacienţi acestea pot provoca episoade diareice)
▪ prepararea, păstrarea şi conservarea în condiţii adecvate a
alimentelor (pentru prevenirea diareilor infecţioase şi
toxiinfecţiilor alimentare)
106
▪ regim alimentar cu morcov fiert şi orez, eventual administrarea

de antidiareice şi suspensii bacteriene (probiotice) în perioadele
de administrare a unor antibiotice care pot avea drept efect
advers diareea
2. Constipație
▪ igienă strictă, aplicare de creme protectoare la nivelul orificiului
anal
▪ recomandare de regim adecvat (alimente cu fibre, miere de
albine cu apă / prune uscate rehidratate în apă, hidratare
suficientă zilnică: 1500 – 2000 ml) + alimentele bogate în fibre
nu se vor introduce brusc în alimentaţie (pot cauza flatulenţă,
diaree)
▪ stabilirea unui program regulat de eliminare
▪ evitarea ignorării senzaţiei de defecaţie (apa va continua să se
absoarbă din materiile fecale din colon şi rect) + tratamentul
adecvat al patologiei locale (hemoroizi, fisuri anale) pentru a
preveni ignorarea senzaţiei de defecaţie de frica durerii; în cazul
lehuzelor se recomandă, după o naştere naturală, regim
alimentar fără reziduuri în primele zile (frica de durere în
momentul defecaţiei după epiziotomie/incizia perineului poate
duce la constipaţie secundară)
▪ stabilirea unui program de exerciţii fizice
▪ echilibrarea psihică a pacientului a cărui manifestare a fost
declanşată de schimbarea stilului de viaţă (excursii, strămutare,
schimbarea locului de muncă, etc.)
107
▪ regim alimentar adecvat şi administrarea de laxative în

perioadele în care pacientul predispus la constipaţie primeşte
medicamente care au drept efect advers încetinirea tranzitului
(narcotice) sau este imobilizat la pat
▪ pentru pacientul spitalizat:
▪ mediu confortabil termic, bazinet cald, aplicaţii calde
▪ asigurarea intimităţii pacientului
▪ eventual laxative (nu la pacienţii cu dureri abdominale de cauză
nediagnosticată), supozitoare cu glicerină, clismă evacuatoare
▪ clisma evacuatoare va fi efectuată cu apă la temperatura corplui
(apa rece provoacă hipotermie, apa fierbinte provoacă leziuni
ale mucoasei intestinale)
▪ pregătirea pacientului pentru explorări, recoltarea de probe
biologice pentru analize paraclinice
▪ pacientul cu afecțiuni cardiovasculare nu se lasă la baie fără
mecanism de alertare datorită riscului de aritmii
▪ manevra Valsalva, manevră vagală: se instruiesc pacienţii cu
afecţiuni cardiovasculare, HIC, glaucom, să expire lent în
momentul defecaţiei
3. Incontinență de materii fecale, encoprezis/encopresis

▪ igienă strictă, aplicare locală de creme protectoare
▪ purtare de lenjerie specială care absoarbe eliminările
▪ exerciţii pentru musculatura perineală (dacă pacientul nu are
leziuni neurologice care fac imposibilă executarea lor)
108
4. Vărsături: poziție laterală de siguranță
5. Flatulență, Meteorism abdominal

▪ regim alimentar cu evitarea alimentelor flatulente (fasole,
mazăre, varză, cartofi, în unele colopatii lapte, etc.) şi
băuturilor carbogazoase
▪ tratamentul colopatiilor de fermentaţie/putrefacţie, enteritelor,
dispepsiilor post antibioterapie
▪ administrarea de medicamente antiflatulente (Cărbune
medicinal®, Espumisan®)
▪ plasarea de tuburi rectale (tub de gaze), eventual clismă
evacuatoare
▪ creşterea activităţii fizice a pacientului
▪ educaţie în sensul prevenirii aerofagiei (ingestie în grabă, cu
apetit exagerat)
6. Retenția de urină
▪ verificarea prezenţei globului vezical
▪ asigurarea unui mediu confortabil şi a intimităţii, încălzirea
bazinetului adus pacientului
▪ aplicarea unei buiote calde în regiunea hipogastrică,
introducerea mâinilor pacientului în apă caldă
▪ eventual se lasă apa la robinet să curgă (în vecinătatea
pacientului)
109
▪ dacă aceste manevre nu dau rezultate (sau în funcţie de

patologie):
o sondaj vezical,
o eventual sondă urinară ”a demeure”
o îngrijirea purtătorului de sondă urinară (igienă locală,
golirea pungii colectoare, lavaj vezical, poziţionarea
corectă a pungii colectoare în timpul odihnei la pat)
▪ învăţarea poziţiei corecte pentru uşurarea evacuării vezicale
şi golire completă
▪ în cazul pacienţilor cu leziuni neurologice: compresie
abdominală manuală la nivel hipogastric (cu degetele
orientate în jos), relaxarea musculaturii perineale, manevra
Valsalva în momentul micţiunii
▪ educarea pacientului: control paraclinic periodic şi în caz de
febră (risc de ITU, favorizat şi de manevra Valsalva la
micţionare care poate induce reflux vezico-ureteral)
7. Incontinență urinară
▪ igienă strictă
▪ purtare de lenjerie specială care absoarbe eliminările
▪ exerciţii pentru musculatura perineului (dacă nu are leziuni
neurologice care fac imposibilă executarea lor): de 4 ori/zi şi
înainte şi după micţiune, în serii de 10 repetări, fiecare
contracţie cu durată de câte 4 secunde, oprirea jetului urinar
în timpul micţiunii şi reluarea micţiunii de mai multe ori
110
pentru deprinderea controlului sfincterian, creşterea

capacităţii vezicii urinare prin aşteptarea timp de 5 minute de
la apariţia senzaţiei de micţiune până la eliminare
▪ stabilirea unui orar al eliminărilor
▪ eventual montarea unei sonde urinare „a demeure”
▪ reducerea ingestiei de cafea, alcool, ceai (efect diuretic)
8. Urinarea prin “prea plin”

▪ montarea unei sonde urinare „a demeure”; îngrijirea adecvată
a acesteia (igienă, lavaj vezical, golirea pungii colectoare,
schimbarea sondei, supravegherea aspectului urinei, hidratare
adecvată)
▪ pregătirea pacientului pentru tratamentul adecvat al afecţiunii
cauzatoare (cura chirurgicală a adenomului de prostată)
9. Enurezis nocturn, Definiție: incontinență urinară nocturnă,

intermitentă, de cel puțin 2 ori pe săptămână, timp de 3 luni, la un copil
peste vârsta de 5 ani.
Enurezisul nocturn este de obicei monosimptomatic, fără alte acuze
urinare. Motivele pentru managementul proactiv includ stresul cauzat
copilului și familiei, dificultatea de a „dormi” în alte locații, retragerea
socială, scăderea stimei de sine și potențială tulburare a arhitecturii
somnului copilului și părinților, care pot avea un impact negativ asupra
activității din timpul zilei și asupra sănătății. Enurezisul netratat (mai
111
ales dacă este sever) poate persista la nesfârșit, cu rate de prevalență 1-

3 % la vârsta adultă.
Recomandări:
▪ mersul la toaletă înainte de culcare
▪ pacientul nu bea lichide după ora 18:00
▪ nu ingeră alimente sărate/picante la masa de seară (cresc
senzaţia de sete)
▪ va fi trezit în cursul nopţii la ore fixe (o dată sau de 2 ori pe
noapte) pentru a urina
▪ pregătirea pacientului pentru manevre exploratorii cu scopul
investigării cauzelor de enurezis (spina bifida, etc.), anomalii
structurale sau comportamentale, emoționale
▪ administrarea medicaţiei recomandate
▪ întocmirea “jurnalului” de enurezis
▪ “alarma de enurezis”
▪ echilibrare psihică, pacientul nu trebuie pedepsit de părinți,
deci educația copilului și părinților
10. Îngrijirea pacientului cu glomerulonefrită acută

▪ durata repaosului la pat până la normalizarea funcţiei renale,
TA şi sedimentului urinar, VSH-lui şi dispariţia edemelor
(aproximativ 3 luni);
▪ evitarea efortului fizic, ortostatismului prelungit şi expunerii
la frig
112
▪ regimul alimentar: hiposodat, hipoproteic, cu aport crescut

de glucide
▪ aportul hidric, în funcţie de sete
▪ medicaţia conform recomandărilor medicului
▪ interzicerea seroterapiei şi imunizărilor în următorul an
▪ dispensarizare şi controale periodice, supravegherea
periodică a G, TA, examen sumar urină, uree, creatinină;
monitorizare clinică și /sau paraclimică asigurată de echipă
multidisciplinară
▪ pentru boala progresivă, restricții alimentare (2 g sodiu, 2 g
potasiu, 40 până la 60 g proteine/ zi)
▪ restricție fumat
11. Îngrijirea pacientului dializat (hemodializă/dializă peritoneală)

▪ educaţia pacientului în privinţa manevrelor în sine,
▪ educație în privinţa regimului de viaţă (hemodializa limitează
libertatea de mişcare a pacientului)
▪ educație privind complicaţiilor potenţiale ale bolii şi
tratamentului
▪ aport hidric zilnic calculat în funcție de diureză (ml/24 ore),
la care se adaugă 500 ml și pierderile extrarenale (febră,
vărsături, etc.)
▪ restricţie de K în caz de oligurie (eliminarea alimente bogate
în K tip ciocolată, banane, etc.)
▪ educaţia pacientului pentru învăţarea şi respectarea regimului
de restricţie proteică.
113
Alimentele cu un conținut proteic scăzut: roşii, mere, zahăr,

spanac, pere, varză, struguri, morcovi, piersici, miere de albine,
morcovi, caise, ulei de măsline, sfeclă roşie, banane, unt, etc., în
general fructe și legume, dar acestea trebuie consumate cu prudență
datorită conținutului bogat în potasiu.
▪ consum echilibrat de proteine, calorii, vitamine și minerale.
▪ dietă săracă în sodiu, potasiu și fosfor, iar cantitatea de lichide
(din băuturi și alimente) poate fi limitată.
▪ Monitorizarea pacientului (clinică, paraclinică):
o Teste de sânge, cel puțin odată/lună
o Greutatea înainte și după dializă, zilnic la domiciliu
o Zona de acces a fistulei arteriovenoase; este interzisă
recolta de sânge de la brațul respectiv și măsurarea TA,
deci plasarea manșetei de tensiune la nivelul membrului
respectiv; evitarea traumelor locale
12. Diaforeza
Diaforeza este un simptom manifestat prin transpirații abundente
fiziologice sau patologice. Diaforeza/Hiperhidroza poate duce la
deficiențe emoționale, psihologice, sociale și profesionale.
Hiperhidroza poate fi clasificată ca primară sau secundară. Este
important de făcut această distincție deoarece tratamentul și
managementul pot diferi semnificativ între cele două grupuri. Factorii
genetici joacă un rol în stimularea neuronală excesivă. Cauzele
secundare sunt de obicei mai ușor de identificat deoarece sunt asociate
cu medicamente precum agoniştii dopaminergici, inhibitorii selectivi ai
114
recaptării serotoninei (ISRS), antipsihoticele și insulina; tulburări

sistemice cum ar fi diabetul zaharat, hipertiroidismul, boala Parkinson
și alte tulburări neurologice; și tumori precum feocromocitomul și
limfomul. Aproape orice boală febrilă poate provoca hiperhidroză.
Consumul excesiv de alcool cronic și tuberculoza sunt, de asemenea,
asociate cu hiperhidroza. Pacienții cu hiperhidroză vor raporta
transpirație excesivă, de obicei în zonele cu cea mai mare densitate de
glande ecrine, inclusiv palmele, tălpile, fața, capul sau axilele.
Criterii de diagnostic pentru hiperhidroza primară:
▪ Transpirație excesivă timp de 6 sau mai multe luni
▪ Transpirația implică axilele, palmele, tălpile și/sau față
▪ Transpirația este bilaterală și simetrică
▪ Scăderea sau lipsa transpirației noaptea
▪ Episoadele de transpirație durează cel puțin 7 zile
▪ Persoana are vârsta de 25 de ani sau mai mică
▪ Există istoric familial
▪ Transpirația afectează activitățile zilnice
Recomandări:
▪ igienă strictă, menţinerea uscată a tegumentelor
▪ schimbarea lenjeriei de pat şi corp frecvent
▪ se recomandă lenjerie şi haine din bumbac, cu evitarea fibrelor
artificiale
▪ hidratare suficientă (compensarea pierderilor)
▪ tratamentul afecţiunii cauzatoare (administrarea medicaţiei
recomandate)
115
▪ în cazul în care nu se decelează sau nu se poate trata afecţiunea

cauzatoare se recomandă tratamente dermatocosmetice
(injectări toxină botulinică, la indicaţia dermatologului; este cel
mai potrivit tratament după eșecul antiperspirantelor topice și
anticolinergicele orale; scăderea transpirației poate dura de la 6
la 24 de luni; injecțiile se fac de obicei în ambele axile; cu toate
acestea, ele pot fi utile și în palme și tălpi, locații mai puțin
practice, care necesită anestezie locală pentru a limita
disconfortul).
13. Îngrijirea tegumentelor uscate

▪ evitarea expunerii prelungite la vânt/soare
▪ hidratare corespunzătoare orală
▪ aplicarea de creme hidratante şi protectoare
14. Eliminări genitale patologice
▪ pregătirea pacientei pentru explorări
▪ recoltarea de probe biologice pentru analize paraclinice
▪ administrarea medicaţiei recomandate (preparate hormonale,
antibiotice, antimicotice, antalgice)
Meno/Metroragie:
▪ pansament absorbant
▪ repaos la pat
116

▪ reechilibrare volemică p.o., reechilibrare volemică p.e.v.,
transfuzii (de sânge integral, masă eritrocitară, concentrat
leuco-plachetar, plasmă proaspătă)
▪ la indicaţia medicului: medicaţie hemostatică, eventual
pregătirea pentru meşaj uterin
▪ administrarea altor medicamente, la indicaţia medicului
(preparate hormonale, antibiotice, antalgice)
▪ pregătirea pacientei pentru explorări
▪ recoltarea de probe biologice pentru analize paraclinice
▪ pregătirea pacientei pentru actul chirurgical terapeutic
(eventual)
15. Îngrijirea stomelor

Ileostomiile și colostomiile sunt cele mai frecvente forme
de stomă. Pentru prevenirea complicațiilor legate de nutriție și de
buna funcționare sunt necesare adevărate strategii alimentare.
Jejunostomiile duc adesea la malabsorbție severă care necesită
restricționarea aportului oral și dependența de nutriția parenterală.
Pacienții necesită educație preoperatorie, postoperatorie și de
îngrijire ulterioară.
Colostomă (fig. 11):
▪ igienă corespunzătoare
▪ îngrijirea tegumentelor din jurul stomei
117
▪ evaluarea posibilelor reacții alergice la contactul zonei cu

materialul pungii colectoare, hipersensibilitatea se poate
dezvolta în câteva luni
▪ regim alimentar adecvat postoperator
▪ regim alimentar pentru obţinerea unui scaun consistent: cu
ajutorul observaţiilor pacientului, alimentele sărace în
grăsimi şi fibre vor fi preferate, de asemeni alimentele bogate
în amidon sau gelatină; va evita lichidele reci şi crudităţile;
▪ prevenția bolii diareice acute
▪ prevenirea gazelor prin mese regulate, fără ingestie de aer,
prin masticație lentă; excluderea alimentele care pot provoca
gaze, inclusiv fasolea uscată și mazărea, broccoli, varza,
ceapa, brânzeturile și băuturile carbogazoase.
▪ golirea pungii de colostomie în momentul în care aceasta este
plină pe jumătate sau 3 sferturi
▪ schimbarea pungii de colostomie atunci când eliminarea este
cel mai puţin probabilă (dimineaţa, înaintea ingestiei de
lichide / alimente)
▪ măsurarea corectă a zonei de contact
▪ mediu confortabil, asigurarea intimităţii pacientului în
timpul manevrelor
▪ educarea pacientului (igienă, golirea şi înlocuirea pungilor,
program al eliminărilor în caz de colostomie pe colonul
transvers sau descendent)
▪ reintegrare socială
▪ echilibrare psihică (inclusiv consiliere sexuală)
118
▪ educaţia familiei
Fig. 11 Colostomă: topografie
Ileostoma
Ileostoma, evacuarea scaunului prin ileon în loc de calea obișnuită
prin anus, prin comunicare artificială chirurgicală a ileonului cu
peretele abdominal; scaunul este de consistență moale, de 600- 800
ml/24 ore, deci cantitate relativ mare comparativ cu eliminările prin
colostomă. Colonul reabsorbe fluidele și electroliții, prin urmare,
persoanele cu ileostomă sau jejunostomă au pierderi mai mari de
lichide și electroliți, față de pacienții care au colostomă, deci sunt cu
risc de deshidratare, leziuni renale prin hipoperfuzie, malnutriție.
Persoanele cu ileostomă, și cu atât mai mult cu jejunostomă, sunt
expuse unui risc mai mare de deficiențe nutriționale decât persoanele
cu o colostomie.
119
Recomandări:
▪ consumul alimentelor trebuie să se facă încet
▪ alimentele trebuie foarte bine mestecate
▪ trebuie evitate orice alimentele greu de digerat, cum ar fi nucile,
semințele sau legumele crocante
▪ să evite mesele copioase
▪ mesele zilnice să aibă orar regulat
▪ hidratare suficientă
▪ o dietă bogată în calorii și/sau bogată în proteine, băuturi cu
suplimente nutritive orale.
▪ medicamente care predispun la constipație: codeina, loperamid,
antidepresivele, morfinicele
▪ medicamente care provoacă diaree: antibiotice, tabletele care
conțin fier, pansamentele gastrice care conțin magneziu,
laxative
▪ duș cu sau fără pungă colectoare aplicată în funcție de evoluția
locală
▪ centura pantalonilor sau de mașină să nu se suprapună peste
stomă
▪ program regulat de schimbare a pungii colectoare
Urostomă:
▪ igienă adecvată
▪ punga colectoare se menţine în permanenţă sub nivelul stomei
pentru a preveni refluxul şi astfel infecţiile urinare
120
▪ în cursul nopţii: poziţionarea corectă a pungii colectoare pentru

a preveni obstrucţia prin compresie asupra cateterului
▪ supravegherea aspectului urinei
▪ golirea corectă a pungii colectoare
▪ lavaj vezical (în cazul cistostomiilor)
▪ ingestie hidrică adecvată
▪ reintegrare socială
▪ educaţia familiei
Cuvinte cheie: management terapeutic, excreta, educația pacientului
Bibliografie:
1. Mary E. Lough, Kidney disorder and terapeutic management,
Critical Care Nurding Diagnosis and Management, vol. 2, 652-
679 pg., edition 9, Evolve, Elsevier, 2022
2. Naiwen D Tu, MD, Laurence S Baskin, MD, FAAP, Nocturnal
enuresis in children: Management, UpToDate, Jun 02, 2022
https://www.uptodate.com/contents/nocturnal-enuresis-in-
children-management
3. Johan Vande Walle, Soren Rittig, Stuart Bauer, Practical
consensus guidelines for the management of enuresis, European
Journal of Pediatrics, Published: 24 February 2012, 971–983
(2012), link.springer.com
4. Malvinder S Parmar, MBBS, MS, FRCPC, FACP, FASN; Chief
Editor: Vecihi Batuman, MD, FASN and all. Acute
121
Glomerulonephritis Treatment & Management, Sep 22, 2022,

Medscape, https://emedicine.medscape.com/article/239278-
treatment
5. Ahmad M. Kazi; Muhammad F. Hashmi., Glomerulonephritis, NYH,
Update: August 18, 2022.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560644/
6. Marianne Belleza, R.N., , Acute Glomerulonephritis, 2021,
Nurseslabs, https://nurseslabs.com/acute-glomerulonephritis/
7. American Cancer Society. (2019, October 16). Caring for a
Colostomy. American Cancer Society. Retrieved April 20, 2022,
from https://www.cancer.org/treatment/treatments-and-side-
effects/treatment-
types/surgery/ostomies/colostomy/management.html
8. Colostomy and ileostomy. (n.d.). Canadian Cancer Society.
Retrieved April 20, 2022, from https://cancer.ca/en/treatments/tests-
and-procedures/colostomy-and-ileostomy
9. Niroshini Rajaretnam; Bettina Lieske. Ileostomy, NYH 2022,
10. Mitchell, Alexandra1; Perry, Rachel1; England, Clare1,2; Searle,
Aidan1; Atkinson, Charlotte, Dietary management in people with an
ileostomy: a scoping review protocol
JBI Database of Systematic Reviews and Implementation
Reports 17(2):p 129-136, February 2019. | DOI: 10.11124/JBISRIR-
2017-003764,
https://journals.lww.com/jbisrir/fulltext/2019/02000/dietary_manag
ement_in_people_with_an_ileostomy__a.2.aspx
11. Jeffrey S Berns, MD, Steve J Schwab, MD, FACP, FASN, Eric N
Taylor, MD, MSc, FASN, Patient education: Hemodialysis (Beyond
122
the Basics), Dec 16, 2022.,

https://www.uptodate.com/contents/hemodialysis-beyond-the-basics
12. Jared Brackenrich; Christy Fagg. Hyperhidrosis, NYH 2022,
123
CAPITOLUL X
NECESITATEA ASIGURĂRII UNEI POSTURI

ȘI MIȘCĂRI OPTIME
X.1 Repere anatomice și fiziologice

Aparatul locomotor este alcătuit din totalitatea organelor
implicate în deplasarea și
statica organismului, format din sistemul osos și muscular. Sistemul
osos este alcătuit din oase: lungi; scurte; plate; pneumatice;
sesamoide; neregulate, accesorii. Oasele contribuie la forma corpului,
asigură suportul parților moi, formează cavități pentru viscere și la
mișcare; sunt depozite pentru substanțele minerale, iar prin maduva
osoasă, în hematopoieză. Scheletul are mai multe segmente: scheletul
capului, scheletul trunchiului (colana vertebrală și cutia toracică),
scheletul membrelor superioare și inferioare. Oasele sunt legate între
ele prin structuri conjunctive (articulații) care le asigură mobilitatea.
Sistemul muscular este alcătuit din celule contractile, care
formează musculatura somatică și viscerală. Se întâlnesc 3 tipuri de
celule musculare: striate (fibre striate, polinucleare), netede (fusiforme,
un singur nucleu dispus central) și cardiace striate, care intră în
structura inimii. Țesutul muscular are următoarele proprietăți:
excitabilitate, proprietatea mușchului de a reacționa la anumiți stimuli;
124
contractilitate, proprietatea mușchiului de a-și schimba forma sub

acțiunea unei excitații și de a exercita o tracțiune la extermitățiile sale,
iar elasticitatea este proprietatea miocardului de a reveni la forma
inițială dupa încetarea contracției. La nivelul organismului uman există
următoarele categorii de mușchi: capului, gâtului, spatelui, toracelui,
abdomenului, ai membrelor superioare și membrelor inferioare.
Ţesutul muscular striat (scheletic) este reprezentat de muşchii
scheletici. Aceşti muşchi se contractă voluntar, acţionând asupra
segmentelor osoase. Ţesutul muscular striat intră şi în componenţa unor
organe interne (limba, faringele, porţiunea superioară a esofagului),
sfinctere (sfincterul extern al rectului şi al uretrei). Ţesutul muscular
striat cardiac este format din celule musculare, care se contractă
involuntar.
Capacitatea noastră de a ne mișca, de a sta stabil în picioare este
datorată interacțiunii bune dintre mușchii scheletici (560) și schelet
(206 oase). Poziţiile corpului sunt asigurate de
contracţia statică a muşchilor care fixează trunchiul şi segmentele, cu
participarea ligamentelor, articulaţiilor, unor formaţiuni fibroase şi, în
general, a tuturor elementelor anatomice ale aparatului locomotor, care
conţin fibre colagene şi elastice. Activitatea locomotorie este
coordonată de sistemul nervos, organele senzoriale, glandele
endocrine. Mișcările efectuate la nivelul segmentelor sunt de:
▪ Flexie: mişcarea de apropiere a două segmente ale membrului
(apropierea antebraţului de braţ, a gambei de coapsă)
▪ Extensie: mişcarea de îndepărtare a două segmente ale
membrului (îndepărtarea antebraţului de braţ).
125
▪ Adducția: apropierea unui membru, segment al lui de planul

sagital median (apropierea braţului de corp).
▪ Abducția: îndepărtarea membrului sau segmentului de la planul
sagital median (depărtarea braţului de corp).
▪ Pronația: mişcarea de rotaţie a mâinii şi antebraţului (palma
orientată posterior), încât degetul mare se apropie de planul
sagital median.
▪ Supinația: mişcarea de rotaţie a mâinii şi antebraţului din
poziţia de pronaţie în cea anatomică (palma orientată anterior).
Toate formele de locomoţie sunt acţiuni coordonate ale muşchilor,
unii îndeplinesc un efort static, menţinând poziţia unor părţi ale
corpului, iar alţii, un efort dinamic. Caracterul de locomoţie al omului
se formează treptat şi se schimbă continuu pe parcursul vieţii, exemplu
mişcările de obişnuinţă profesională. Mişcările naturale de bază
(mersul, alergarea) sunt parţial înnăscute. Formarea definitivă a lor se
termină la diferite vârste ale copilului.
Cortexul motor din partea dreaptă a creierului controlează mușchii
din partea stângă a corpului, în timp ce cortexul motor din partea stângă
controlează mușchii din partea dreaptă. Creierul trimite semnale de
mișcare prin măduva spinării și prin sistemul nervos periferic din
mușchi. Stimulul pornit de la creier este transmis prin neuronii motori
cu originea în coarnele anterioare ale măduvei. Nervul şi fibrele
musculare pe care le inervează formează o unitate motorie. La nivelul
joncţiunii neuromusculare, butonul terminal al nervului vine în contact
cu o porţiune specializată a fibrei musculare, numită placă terminală.
Între nerv şi muşchi se interpune fanta sinaptică, delimitată de
126
membrana terminaţiei axonale (membrana presinaptică sau

prejoncţională) şi de membrana plăcii terminale a fibrei musculare
(membrana postsinaptică sau postjoncţională). Fanta sinaptică este
umplută cu lichid extracelular şi conţine acetilcolinesterază, enzima
răspunzătoare pentru degradarea acetilcolinei. Transmiterea impulsului
motor (potenţialul de acţiune) de la nerv la placa terminală se realizează
prin intermediul acetilcolinei eliberate de terminaţia axonului. Deci,
actul reflex reprezintă procesul fiziologic de răspuns al organismului la
acțiunea unui stimul; se realizează pe calea arcului reflex, (fig.12)
format din: receptor, care transmite pe cale senzitivă aferentă spre
centrul nervos, de unde pe cale motorie eferentă ajunge comanda la
efector .
Fig.12 Arcul reflex
Actul motor este coordonat de cortexul motor:
127
▪ aria motorie primară (în circumvoluţia frontală ascendentă

şi lobul paracentral)
▪ aria motorie secundară (la baza circumvoluţiilor
precentrală şi postcentrală)
▪ aria motorie suplimentară (pe faţa mediană şi superioară a
emisferelor)
Transmiterea „comenzilor” la muşchii striaţi se face prin:

▪ sistemul piramidal (un neuron conectează direct cortexul
cu motoneuronii din substanţa cenuşie a măduvei spinării)
▪ sistemul extrapiramidal este cale motorie secundară ce
asigură, reglează şi controlează în special tonusul postural
bazal
▪ efectorul motor este reprezentat de musculatura striată.
Cerebelul controlează şi coordonează mişcările, postura, echilibrul și

tonusul muscular.
X.2 Evaluarea clinică a pacientului

Datele de identificare ale pacientului.
▪ Vârsta
o la nou născut, fracturi prin traumatism obstetrical
(claviculă, humerus), spina bifida (mielomeningocel)
(fig.13), paralizie obstetricală de plex brahial
o la sugar afecţiuni neurologice congenitale, luxaţie
congenitală de şold, paralizii cerebrale
o la copilul mic: pronaţie dureroasă a cotului
128
o la copil şi tânăr: distrofii musculare progresive

o la adult: mielom multiplu
o la vârstnic: osteoporoza, care favorizează fracturile pe
os patologic; artroze
Fig.13 Mielomeningocel
▪ Sexul
o băieţi: politraumatisme prin cădere de la înălţime
(copac)
o bărbaţi tineri: necroza aseptică de cap femural
o femei: polimiozite; după menopauză: osteoporoza cu
fracturi pe os patologic
▪ Antecedente personale patologice:
o infecţioase (angine streptococice implicate în patogenia
RAA)
o avort septic, piodermite (artrite acute septice)
129
o traumatisme (fracturi, rupturi de ligamente, etc.;

rezolvate necorespunzător artroze)
o tumori osoase
o boli cu interesare osteoarticulară și musculară:
• hematologice (leucemii, mielom multiplu,
hemofilie)
• maligne (metastaze osoase)
• metabolice (DZ)
• neurologice (pareze, paralizii, anchiloze
articulare, periartrite, atrofii musculare)
• digestive (boala Crohn)- artrite
• alergice (boala serului complexe circulante Ag-
Ac)
• colagenoze (LES)
• parazitoze (trichineloză)
• TBC, sifilis (artrita tuberculoasă, artropatia
tabetică)
▪ Antecedente heredocolaterale:
▪ boli cu incidenţă familială crescută: guta, hernia de disc,
etc.
▪ boli congenitale: sindromul Marfan (transmis AD);
distrofii musculare progresive
▪ Condiții de viață și muncă
130
o obiceiuri nocive (fumatul: arteriopatia cronică

obliterantă)
o locuinţa insalubră (agravarea afecţiunilor reumatismale)
o ridicarea unor greutăţi mari, microtraumatisme repetate
(hernia de disc)
o climatul
o microclimatul la locul de muncă: umiditatea, frigul
(agravarea afecţiunilor reumatismale).
X.3 Manifestări de independență
▪ postura adecvată (în ortostatism, şezând, în clinostatism)
▪ mişcări adecvate ca amplitudine, forţă şi coordonare
▪ modificări adaptative la efort ale FR, FC, TA
X.4 Manifestări de dependență

Manifestările de dependență se pot instala: brusc (fracturi) sau
progresiv (distrofia musculară progresivă); pot avea caracter temporar
(fracturi) sau definitiv (secţiuni medulare prin fractură de coloană
vertebrală)
Surse de dificultate
1. De ordin fizic:
▪ afecţiuni neurologice
▪ circulaţie sangvină şi limfatică inadecvată
▪ afectarea scheletică sau musculară
▪ leziuni traumatice (luxaţii, entorse, fracturi, rupturi
musculare, contuzii)
131
▪ imobilizări în aparat ghipsat, fixator extern sau extensie

continuă
▪ reacţii adverse medicamentoase, alcoolism, droguri
halucinogene,
▪ intoxicaţii
▪ dezechilibre endocrine (hipotiroidie primară),
hidroelectrolitice, metabolice
▪ stilul de viţă şi obiceiurile
▪ vârsta
2. De ordin psihic
▪ afecţiuni psihiatrice, senilitate
▪ stres
▪ pierdere, separare
▪ frica de durere
3. De ordin sociologic
▪ izolarea
▪ mediul necunoscut
▪ condiţiile de viaţă şi muncă inadecvate
▪ eşecul
4. De ordin educațional
▪ lipsa cunoaşterii de sine, a cunoaşterii
▪ posturii incorecte la locul de muncă
▪ posturi incorecte în timpul efortului fizic şi odihnei
▪ lipsa cunoştinţelor despre mediu
5. Afectarea altor necesităţi în cazul limitării mobilităţii
▪ riscul cardio-vascular, prin sedentarism
132
▪ afectarea nutriţiei (anorexie) şi ratei metabolice,

▪ afectarea eliminărilor (constipaţie),
▪ afectarea odihnei şi somnului,
▪ alterarea percepţiei despre sine, a relaţiilor interumane şi
sexualităţii,
▪ alterarea comunicării non-verbale (gesturi, mimică),
▪ dificultate în eliberarea de stres, anxietate (sportul este un
mijloc de eliberare a tensiunilor acumulate, de odihnă activă)
A. Simptome
Durerea este un simptom care poate avea diverse localizări și
anume, la nivelul osului, articulației, masei musculare (tip claudicație
intermitentă), de a lungul traiectului nervos (exemplu: lombosciatica).
Trebuie apreciată frecvența, recurența, factorii
favorizanți/determinanți: afecțiunile reumatologice și leziunile
osteoarticulare vechi pot fi meteorosensibile. Leziunile traumatice pot
fi accentuate de miscările active și pasive, pe când
afecțiunile inflamatorii sunt accentuate de căldura patului. Durerea
poate îmbraca diferite forme, caractere:
▪ cauzalgia (leziuni nervoase: durere intensă cu caracter de
arsură)
▪ allodinia (percepţia dureroasă a unor stimuli nedureroşi: de ex.
vibraţii)
▪ hiperalgezia (hiperestezia) (răspuns exagerat la stimuli
nociceptivi sau tactili)
▪ hipoalgezia,
133
▪ analgezia
▪ nevralgia (durere în teritoriul de inervaţie al unui nerv,
nevralgia de sciatic (fig14), de trigemen (fig.15)
Fig. 14 Nevralgie de sciatic Fig.15 Nevralgie de trigemen
B. Semne
▪ Poziții vicioase
1. La nivelul membrelor superioare
o adducţie,
o abducţie,
o pronaţie,
o supinaţie,
o flexie,
o extensie
2. La nivelul coloanei vertebrale
o rectitudine segmentară (hernia de disc)
o cifoza (concavitate anterioară)
134
o lordoza (concavitate posterioară)

o scolioza (deformare în „S” a coloanei faţă de planul
median)
3. La nivelul membrelor inferioare:
o coxa vara, coxa valga
o genu var, genu valg (fig.16)
o picior strâmb var, valg, equin (sprijin pe vârf), tal
(talus), plat
Fig.16 Poziții vicioase genunchi versus normal
▪ Modificări obiective osoase

o fracturi (durere în punct fix, eventual deformare locală,
crepitaţii osoase, impotenţă funcţională); pot fi pe os
normal sau patologic
o semne inflamatorii locale (rubor, tumor, dolor, calor,
functio laesa)
▪ Modificări obiective articulare
o semne inflamatorii locale
135
o acumulare de lichid în cavitatea articulară (de cauză

inflamatorie, traumatică)
o tumefacţie articulară
o anchiloză
o artrodeze (intervenţii chirurgicale constând în blocarea
definitivă a unei articulaţii cu scopul de a o face
nedureroasă şi stabilă)
o artrogripoză (artrogryposis multiplex congenita)
o redoarea articulară, cedează parţial în cursul zilei sau
se accentuează în cursul activităţii (artroze)
o impotenţa funcţională parţială sau totală (nu
mobilizează activ segmentul)
▪ Modificări obiective ale masei musculare
o hipotonie (mişcările pasive se fac uşor şi peste limitele
admise)
o hipertonie (mişcările pasive se fac cu dificultate: opune
rezistenţă la mişcări pasive)
▪ Afectarea motilității locomotorii
Cauze: vasculare, infectioase, traume, tumorale, toxice
(alcool), degenerative
Tipuri:
a) active (paralizie)/afectarea motilității voluntare (fig.17),
examinare prin proba Romberg:
▪ Monopareza/monoplegie
▪ Hemipareza/hemiplegie
▪ Parapareza/paraplegie
136
▪ Tetrapareza/tetraplegie
Fig. 17 Tipuri de paralizii
b) pasive (tonusul muscular), ROT

 hipotonie (mişcările pasive se fac uşor şi peste limitele
admise)
 hipertonie (mişcările pasive se fac cu dificultate: opune
rezistenţă la mişcări pasive); rigiditate prin
decerebrare, decorticare
c) motilitate involuntară (dischinezii)- activităţi motorii

anormale, spontane, independente de voinţa pacientului.
Apar în general în afecţiuni ale sistemului extrapiramidal
▪ mişcări coreice (involuntare, anarhice, de durată scurtă,
care dispar în somn)
137
▪ mişcări atetozice (aritmice, lente, mai ales la nivelul

degetelor, dispar în somn)
▪ mioclonii (contracţii scurte, bruşte ale unui muşchi sau
grup muscular): encefalite, intoxicaţii
▪ convulsii (tonice, clonice, tonico-clonice, atone)
▪ fasciculaţii musculare (contracţii limitate la fibrele unei
unităţi motorii → mişcări ondulante ale muşchilor):
spasmofilie, afectări neurologice
▪ ticuri (dispar în somn, sunt diminuate de voinţă şi
accentuate de emoţii)
▪ crampe funcţionale (înotător, pianist, violoncelist)
d) alte modificări
▪ contractură musculară pe grupe musculare izolate
o muşchii laterocervicali: torticolis (fig.18)
o musculatura axială: opistotonus (tetanos);
poziţia în „cocoş de puşcă” (meningite)
o musculatura flexorie anterioară: emprostotonus
= poziţia fătului în uter (tetanos)
o musculatura axială pe hemicorp:
pleurostotonus (tetanos)
o întreaga musculatură, simetric: ortotonus
(tetanos)
o musculatura feţei: risus sardonicus (tetanos),
hemispasmul facial
o maseteri: trismus
138
Fig. 18 Torticolis
▪ oboseală musculară: sindromul miastenic: ex.:

Miastenia gravis (insuficienţă de receptori pentru
acetilcolină; mecanism autoimun) = oboseală
musculară accentuată la cel mai mic efort şi vesperal
▪ modificări ale reflexelor, cutanat plantar Babinski
pozitiv (fig.19)
Fig. 19 Reflexul cutanat plantar
139
▪ lipsa coordonării mișcărilor: ataxie

▪ modificarea echilibrului static
▪ modificarea echilibrului dinamic/ modificarea
mersului
o târâit (parapareze)
o „cosit” (hemiplegie spastică)
o „stepat” (paralizii SPE), reţinut, cu tendinţa de
a călca pe călcâi (paralizii SPI)
o rigid, cu paşi mici (Parkinson)
o „dansat”, ţopăit (coree)
o ebrios, cu baza largă de susţinere (cerebelos)
o „mers cu ochii” (tabes)
o legănat (distrofii musculare, fracturi de col
femural tratate conservator, inegalităţi de
lungime a membrelor inferioare)
▪ rupturi musculare cu deformare locală și impotență funcțională
Cuvinte cheie: anatomie, fiziologie, postură, mișcare, simptome,

semne
Bibliografie:
1. Gheorghe Baciu, Manual de Anatomie şi Morfologie sportivă,
Chişinău 2016, https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-
10/15.%20Manual%20Anatomie%20FINAL.pdf
140
2. Iurie Acalovschi, Fiziologia joncţiunii neuromusculare.

Relaxantele musculare, Congres SRATI 2010
https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2010/SRATI%202
010%20Actualitati%20in%20anestezie%20si%20terapie%20i
ntensiva/13%20Fiziologia%20jonctiunii%20neuromusculare.
%20Relaxantele%20musculare.pdf
3. Mihail Gavriliuc, Examenul Neurologic, Universitatea de stat
de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”, Chișinău,
2012 https://neurologie.usmf.md/sites/default/files/inline-
files/Examenul%20Neurologic.pdf
141
CAPITOLUL XI
EXPLORĂRI PARACLINICE ÎN AFECȚIUNI

LOCOMOTORII
Investigațiile paraclinice sunt absolut necesare pentru confirmarea

suspiciunilor clinice de diagnostic.
Leziunile osoase sunt frecvent întâlnite la copii și adolescenți,
tumorile osoase primare reprezentând al șaselea cel mai frecvent
neoplasm. Cele mai frecvente tumori maligne osoase pediatrice includ
osteosarcomul și sarcomul Ewing. Diferenția dintre tumorile osoase
benigne și cele maligne nu este întotdeauna simplă, imagistica având
un rol esențial. Radiografia simplă, CT și RMN sunt importante pentru
a evalua pe deplin amploarea invaziei tumorii osoase maligne pentru
stadializare și planificarea tratamentului.
Investigații imagistice musculo-scheletale:

Radiografia osteoarticulară convențională reprezintă o explorarea
de bază în patologia osteoarticulară, inclusiv în evaluarea terapeutică.
Incidențe de examinare: față, profil și incidențe speciale.
Indicații:
142
▪ identificarea leziunilor traumatice și nontraumatice

▪ identificarea inegalității de membre
▪ evaluarea vârstei osoase/tulburări de creștere
▪ identificarea leziunilor reumatologice responsabile de durere
cronică și dizabilități de motilitate pe termen lung
▪ investigație obligatorie anterioară unei intervenții
chirugicale/ortopedice și urmărire post intervenție, inclusiv
posibile complicații (leziuni inflamatorii periostice, deplasare
implant, etc.)
▪ evaluarea tehnicilor de reconstrucție scheletală
Echografie articulară
Indicații:
▪ modificări articulare și periarticulare; de șold în suspiciune de
luxație congenitală de șold
CT osoasă, vizualizare clară a leziunilor osoase, dar limitată pentru

identificarea leziunilor de părți moi.
Indicații:
▪ în leziuni traumatice de coloană vertebrală
▪ esențială pentru diagnostic, planificarea tratamentului, control
intraoperator și urmărire postoperatorie
Osteodensimetrie: măsurarea densității minerale osoase, conținutul

său de calciu, cu ajutorul razei X.
143
Osteoporoza este prezentă la ambele sexe, dar pierderea masei

osoase este mai mare la femei după menopauză, osteoporoza fiind o
problemă de sănătate publică. Densitatea osoasă scăzută este un
indicator al riscului de fractură, de compresie vertebrală sau de fractură
a colului femurului. Măsurarea țesuturilor moi face posibilă extinderea
indicațiilor la majoritatea patologiilor endocrine, tulburări metabolice
(malabsorbție digestivă), obezitate și anorexie nervoasă. Se poate face
o analiză detaliată a distribuției masei musculare și a masei de grăsime
în diferitele regiuni anatomice ale corpului nostru. Aceasta poate fi utilă
pentru monitorizarea dietei oferită de endocrinolog, dietetician sau
nutriționist.
Indicații:
▪ osteoporoză, standard de diagnostic
▪ pacientii cu terapie de lungă durată cu medicamente asociate cu
pierderea osoasă (de exemplu, glucocorticoizi, anticonvulsivante
[fenitoină și fenobarbital] și medicamente citotoxice) sunt expuși
riscului de osteoporoză și ar trebui evaluați.
Scintigrafia osoasă este un instrument valoros și versatil de medicină

nucleară, care oferă o examinare extrem de sensibilă pentru patologia
osoasă.
Indicații:
▪ identificarea metastazelor osoase; test de scanare cu radionuclizi
conceput pentru a detecta zonele cu metabolism osos crescut sau
scăzut . Testul este efectuat pentru a detecta fracturi, infecții, tumori
și alte afecțiuni care pot crește rata turnover-ului osos. Cei
144
trei radioizotopi utilizați sunt tehnețiu-99m fosfat, galiu-67 citrat și

leucocitele marcate cu indiu-111. Cel mai comun este fosfatul de
tehnețiu-99m; timpul de înjumătățire relativ scurt (6 ore)
După injectarea intravenoasă, tehnețiul este rapid distribuit în
întregul compartiment extracelular. Absorbția osoasă este rapidă,
mai mult de 50% din doza administrată fiind livrată la nivelul osului
în decurs de o oră.
Indicații:
▪ detectarea leziunilor oculte radiografic
▪ evaluarea prezenței osteomielitei
▪ evaluarea infecției sau densitatii osoase
▪ screening pentru abuzul asupra copiilor
▪ evaluarea pentru necroză avasculară/infarcte osoase
▪ evaluarea viabilității grefei osoase
▪ detectarea fracturii de stres: cel mai frecvent întâlnită în partea
inferioară a corpului, cum ar fi tibia, metatarsienele și colul
femural, un loc deosebit de critic din cauza riscului de progresie
către o fractură deplasată
▪ afecțiuni degenerative: osteoartrite
IRM la nivelul structurilor implicate, cu sau fără substanță de contrast

(gadolinium); inclusiv osteoarticular și de părți moi, periarticulare.
Indicații:
▪ patologia sinovială, cartilajului articular și osului și este utilă
pentru depistarea precoce a patologiei articulare
145
Metode combinate:
▪ Echografie și radiografie convențională, de interes în
arterioatia hemofilică
Investigații scopice: Artroscopii

▪ procedură de explorare internă a unei articulații, cu ajutorul
unui artroscop; procedură minim invazivă
▪ scop terapeutic (debridarea meniscurilor rupte și îndepărtarea
fragmentelor de menisc sau a altor structuri precum
ligamentele rupte, artroplastie)
Puncții biopsii:
▪ Osose
▪ Sinoviale
▪ Musculocutanate
▪ Măduvă osoasă
Reflexograme:
Pentru că aprecierile clinice ale ROT sunt subiective, s-a recurs
la înregistrarea grafică a contracției musculare în reflexul achilean
(reflexograma achileană).
Tip: reflexogramă achiliană, măsurarea timpului de relaxare a
mușchilor gambei după percuția tendonului lui Ahile.
Scop diagnostic: neuropatii, miopatii, altele (hipotiroidie)
146
Electromiografie (EMG) evaluarea funcțională a mușchiului

scheletic, activitatea bioelectrică în stare de repaus, dar și actiune, în
condiții normale și patologice. Sunt utilizați electrozi de culegere, de
suprafață și profunzime, cu sisteme de amplificare și afișare a
rezultatelor, pe monitor și /sau hârtie.
Indicații
▪ Diagnostic leziuni musculare și nervoase (sindromul de tunel
carpian, distrofia musculară, neuropatii periferice, polimiozite,
etc.) (fig.20)
Fig.20 EMG
Alte investigații:
▪ Histologice (probe de tesut)
▪ Hematologice
▪ Biochimie: markeri inflamatori serici, Ca, P, FA, Proteine
totale, electroforeza proteine (mielom) ***probele de sânge se
147
recolteaza fără stază venoasă (fără garou) pentru evaluarea precisă

a proteinelor serice și a calciului., uree, enzime hepatice
▪ Microbiologie (cultură de țesut)
▪ Teste dozări hormonale în context fracturi inexplicabile
Cuvinte cheie: imagistică, histologie, probe de sânge
Bibliografie:
1. Iuliana Radu, Specificul investigațiilor paraclinice
instrumentale în afectările aparatului locomotor la pacienții cu
hipotiroidie primară, Universitatea de Stat de Medicină și
Farmacie Nicolae Testemiţanu,Departamentul Medicină
Internă, Disponibil în IBN: 3 noiembrie 2017
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Specificul%20i
nvestigatiilor%20paraclinice%20instrumentale%20in%20afect
%C4%83rile%20aparatului%20locomotor.pdf
2. Violetta Văcariu, Ghid de Nursing, Editura Victor Babeș,
Timișoara, ISBN general 978-606-8054-88-9, 2012,
https://spitfog.ro/pdf/Bibliografie/ghid_20de_20nursing.pdf
3. Sarah N. Mehany, Janina M. Patsch MD PhD, Imaging of
pediatric bone and growth disorders: Of diagnostic workhorses
and new horizons, Wiener Medizinische Wochenschrift
171, pages102–110 (2021),
https://link.springer.com/article/10.1007/s10354-021-00815-z
148
4. Judith E. Adams 1, Zulf Mughal 2, John Damilakis 3, Amaka

C. Offiah 4 , Chapter 12 – Radiology, Pediatric Bone (Second
Edition), Biology & Diseases, 2012,
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B978012382
0402100127
5. Chad Adams; Kevin P. Banks. Bone Scan, 2022,
6. So-Won Chung,1 Young-Jae Seo,1 Chur Woo You,2 Tong-Jin
Chun,3 Kang-Jae Jung,1 and Jae-Hyung Kim, A Combined
Ultrasonographic and Conventional Radiographic Assessment
of Hemophilic Arthropathy. Indian J Hematol Blood Transfus.
2017 Sep; 33(3): 380–388. Published online 2016 Aug 18. doi:
10.1007/s12288-016-0717-4
7. Thomas F Heston, MD, FAAFP, FASNC, FACNM; Chief
Editor: Mahan Mathur, Bone Scan Technique, 2020, Medscape
https://emedicine.medscape.com/article/2109077-
technique#c2
8. *** Cleveland Clinic, EMG,
https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/4825-emg-
electromyography
9. *** https://www.sciencedirect.com/journal/journal-of-
arthroscopy-and-joint-surgery
10. Felson DT, Arthroscopy as a Treatment for Knee Osteoarthritis,
Best Pract Res Clin Rheumatol. available in PMC 2011 Feb 1.
149
CAPITOLUL XII

DISFUNCȚII DE LOCOMOȚIE
Mobilitatea fizică afectată conform NANDA International,

(NANDA-I) este definită ca „o scădere a capacității de deplasare sau
de a alterna pozițiile corpului”. Acest diagnostic de nursing se
încadrează în domeniul 4 Activitate -odihnă, Clasa 2. și este unul dintre
diagnosticele de nursing comune în rândul persoanelor de toate
vârstele.
Domeniul 4. Activitate-odihnă
Clasa 1 Somn/Odihnă
Clasa 2. Activitate-exercițiu
Cod de diagnostic: 00085
Eticheta NANDA: Mobilitate fizică afectată
Clasa 3 Bilanț energetic
Clasa 4 Răspunsuri cardiovasculare/pulmonare
Clasa 5 Îngrijire de sine
Alte diagnostice de Nursing
00091: Imobilizare la pat
00089: Imobilizare în cărucior
00090: Deteriorare a abilităţii transferului
150
00100: Întârziere a recuperării chirurgicale

00168: Stil de viaţă sedentar
00093: Oboseala
00122: Alterarea percepţiei senzoriale (specificarea tipului:
kinestezică).
00061: Suprasolicitare a rolului de îngrijire
00062: Risc pentru suprasolicitare a rolului de îngrijire
00035: Risc pentru lezare
00155: Risc pentru căderi
00038: Risc pentru traumatisme
00044: Alterarea integrităţii tisulare
00043: Protecţie ineficientă
00086: Risc pentru disfuncţie neuro-vasculară periferică
00151: Auto-mutilare
00132: Durere acută
00133: Durere cronică
Enunțuri
A. Diagnostic Actual – se bazează pe semne și simptome; este o
judecată clinică aplicabilă stării prezente.
Diagnosticul actual/ prezent de nursing se formulează cu trei elemente
și anume:
151
Exemplu:
1. Cod 00085 Mobilitatea fizică afectată favorizată de amputarea
traumatică accidentală a membrului inferior stîng manifestată
prin durere sau disconfort, posibil evidențiate de reticența de a
încerca mișcare; coordonare afectată; scăderea forței
musculare, a controlului mișcării.
2. Cod 00132 Durerea acută este determinată de traumatisme
tisulare și nervoase prin poiltramă rutieră, manifestată prin
soluții de continuitate multiple, durere pe scala de evaluare >7,
tahicardie, tahipnee
B. Diagnostic de Risc Înalt pentru apariția unei probleme de

îngrijire se bazează pe starea de sănătate actuală a pacientului,
istoricul de sănătate/boală anterior și alți factori de risc care pot
crește probabilitatea pacientului de a se confrunta cu o
problemă de sănătate. Un pacient (sau grup) este mai susceptibil
de a dezvolta o problemă decât alții în aceeași situație sau într-
o situație similară din cauza factorilor de risc.
Diagnosticul de risc înalt se formulează cu două elemente:
▪ risc crescut + diagnostic,
▪ “favorizat de” enumerarea factorilor de risc prezenţi.
Exemple:
1. Cod 00086 Riscul crescut de perfuzie tisulară periferică
ineficientă favorizat de de factorii de risc prezenți de reducere
a fluxului sanguin arterial sau venos, prin edem tisular, formare
de hematom, hipovolemie.
152
2. Cod 00085 Riscul de afectare a mobilității fizice este posibil

fiind favorizat de factorii de risc de afectare neuromusculară
(slăbiciune musculară) și amețeli sau sincopă.
3. Cod 00151 Risc crescut de automutilare favorizat de tulburări
psihice sau de
cutume regionale/tradiționale
C. Diagnostic posibil de îngrijire - descrie o problemă de sănătate

a cărei existenţă este suspectată clinic, dar pentru a cărei
susţinere ca diagnostic actual nu sunt încă întrunite criteriile
diagnostice şi pentru a cărei formulare este necesară obţinerea
de date suplimentare, care vor confirma sau infirma ipoteza
clinică.
Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu două elemente
▪ posibil + diagnostic, “favorizat de”
▪ elementele clinice sugestive
1. Posibil Stima de sine scăzută, situațională poate fi legată de
pierderea unei părți a corpului, schimbarea abilităților
funcționale, evidențiată prin verbalizarea sentimentelor de
neputință, durere, preocupare cu pierderea, sentimente negative
despre corp, concentrarea asupra puterii, funcției sau aspectului
trecut.
2. Cod 00132/00133 Posibil Durerea acută/cronică care poate fi
legată de acumularea de lichid, prin proces inflamator,
degenerare a articulației și deformare, evidențiată de rapoarte
153
verbale, concentrare redusă, comportamente de pază sau de

protecție și retragere fizică și socială.
D. Diagnostic de Promovare a sănătății/ a stării de
bine; identifică disponibilitatea pacientului pentru angajarea
în activități care promovează sănătatea.
Diagnostic de Promovare a sănătății/ al stării de bine se formulează cu
un singur element în enunț, de tipul
o “potenţial crecut pentru”
Cod 00082 Potențial crescut pentru management individual eficient al
recomandărilor terapeutice
Cod 00080 Potențial crescut pentru management familial eficient al
recomandărilor terapeutice
Cod 00084 Potențial crescut pentru comportament pro-sanogen
Cuvinte cheie: NANDA-I, disfuncție locomotorie, enunțuri, nursing
Bibliografie
1. ***Appendix N3: Nursing Diagnoses Grouped by

Diseases/Disorders
https://fadavispt.mhmedical.com/content.aspx?bookid=2132&
sectionid=173999733
3. T. Heather Herdman , Shigemi Kamitsuru, NANDA
International Nursing Diagnoses: Definitions & Classification,
2021-2023 12th Edition
154
4. Marilynn E. Doenges APRN BC (Author), Mary Frances

Moorhouse RN MSN CRRN (Author), Alice C. Murr BSN RN,
Nurse’s Pocket Guide: Diagnoses, Prioritized Interventions,
and Rationales Sixteenth Edition, FA Davis, 2022
155
CAPITOLUL XIII
INTERVENȚII DE NURSING ÎN DISFUNCȚII

LOCOMOTORII
Procesul de nursing este o judecată clinică independentă în

care asistentul medical evaluează starea de sănătate a unui individ
pentru a diagnostica problemele de sănătate reale sau potențiale.
NANDA-I prioritizează nevoile cele mai urgente ale pacientului. Cele
mai frecvente necesități în managementul pacientului cu disfuncție
locomotorie sunt: riscul de cădere, care impune în primul rând
comportament de prevenire a căderii; deficitul de autoîngrijire:
îmbăiere/igienă–îngrijire de sine, care generează asistenţă la
autoîngrijire; managementul medicației; promovarea exercițiului fizic
conform prescrierii de specialitate și-n funcție de posibilitatea
pacientului.
Însăși cuvântul ortopedie definește obiectivul major de îngrijire
pentru asigurarea posturii și mișcării optime. „Ortopedie” este
constituit din două cuvinte din limba greacă: ort- hos – drept, corect;
paideia – educarea copiilor, instruire (ulterior a fost înţeles cu sensul
lat. pes., pedis – picior). Nicolas Andry (1658 – 13 mai 1742), medic
francez definește ortopedia ca o artă de a preveni şi trata diverse
156
incorectitudini în dezvoltarea aparatului locomotor la copil. Tot lui îi

aparţine şi simbolul ortopediei: un mic copac încovoiat, legat de un
tutore, care poate să-i asigure creşterea şi corecţia acestei încovoiri,
adică o creştere dreaptă, pe verticală. Ortopediei îi revine studierea şi
tratarea maladiilor aparatului locomotor de diverse etiologii pe
parcursul întregii vieţi a omului.
Capacitatea de mers este fundamentală pentru independență,
pentru autonomie umană.
Educație pentru sănătate
Scop: menținerea integrității posturii și mișcării optime
▪ investighează deprinderile pacientului în ce priveşte postura şi
exerciţiul fizic
▪ stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic
▪ planifică împreună cu acesta un program de exerciţii adaptat
capacităţii lui de efort şi programului zilnic
▪ învaţă pacientul tehnici de încălzire la debutul exerciţiilor, şi
tehnici de relaxare şi destindere
▪ învaţă pacientul care este postura corectă în momentul
efortului fizic (ridicarea greutăţilor, aplecarea, mişcarea cu o
greutate transportată)
▪ educă pacientul să evite surplusul de greutate
A. Educație pentru recuperarea stării de sănătate
privind locomoția
▪ alimentarea pacientului la pat (eventual prin gavaj, i.v.) şi
hidratarea corespunzătoare
157
▪ asigurarea eliminărilor + toaletă locală, cu scopul prevenirii

escarelor
▪ educarea pacientului în sensul participării la toate manevrele
efectuate, în măsura în care o poate face cu segmentele pe care
le poate mobiliza
▪ utilizarea unor paturi adaptate patologiei pacientului şi
posibilităţilor lui de mişcare (cu sisteme de susţinere şi
ajutătoare)
▪ pregătirea pentru manevre diagnostice / terapeutice,
administrarea medicaţiei
▪ echilibrarea psihică a pacientului
B.1 Hiperactivitate (Diagnostic: Risc pentru suprasolicitare a rolului
de îngrijire; Risc pentru lezare; Risc pentru căderi; Risc pentru
traumatisme; Protecţie ineficientă)
▪ înlăturarea stimulilor din mediu (luminoşi, sonori, vizitatori
numeroşi)
▪ înlăturarea obiectelor contondente din jurul pacientului
▪ eventual (f. rar, în principiu nerecomandat) imobilizarea
pacientului
▪ supravegherea lui strictă, discretă
▪ asigurarea igienei individuale, băi călduţe
▪ alimentaţie corespunzătoare caloric, alimente uşor digerabile
▪ pregătirea pentru manevre diagnostice / terapeutice,
administrarea medicaţiei prescrise
158
B.2 .Incoordonarea mişcărilor (Dgn.: Risc pentru suprasolicitare a

rolului de îngrijire; Risc pentru lezare; Risc pentru căderi; Risc pentru
traumatisme; Protecţie ineficientă; Auto-mutilare)
▪ asistarea pacientului la realizarea igienei personale, a
alimentaţiei şi igienei eliminărilor
Alte intervenții
▪ evaluarea durerii
▪ evaluarea continuă a mișcărilor
▪ evaluarea îngrijirii multidisciplinare
▪ evaluarea necesarului de echipamente/dispozitive medicale
necesare imobilizării
▪ evaluarea necesarului de echipamente/dispozitive medicale
necesare deplasării în context de dizabilitatea neuromotorie
temporară sau permanentă
▪ identificarea mediului de sprijin familial
▪ educarea familiei pentru îngrijirea conformă a pacientului
▪ reabilitare psiho-socială
Îngrijirea în urgență a unui pacient cu fractură la nivelul membrului

superior
▪ aprecierea gravitățății- evaluarea pacientului dezbracat, din
“cap pană-n picioare”, cu pacientul în decubit dorsal;
dezbrăcarea a membrului sănătos, apo a membrului cu traumă
▪ managementul detreselor vitale asociate (neurologice,
respiratorii, hemodinamice)
▪ evaluarea durerii
159
▪ evaluarea manifestărilor asociate: leziuni tegumentare,

vasculare, nervoase
▪ prevenirea complicațiilor imediate
Analgezia precede imobilizarea provizorie. Analgezia în
funcție de nivelul durerii, pe scala de evaluare, conform indicațiilor
prescrise de medic, p.o. sau i.v./i.n.
Toaletă locală și pansament steril ăn caz de fractură deschisă.
Imobilizarea provizorie este absolut necesară după examenul
clinic, cu scopul:
▪ analgeziei
▪ evitarea deplasării focarului de fractură, deci prevenirea
complicațiilor
Se imobilizează o articulație deasupra și una dedesubtul
focarului de fractură. Acoperirea pacientului pentru prevenirea
hipotermiei, dacă este in sezonul rece.
Mentinerea membrului imobilizat în poziție proclivă în vederea
prevenirii/reducerii edemului. Educația pacientului privind
supravegherea membrului imobilizat și raportarea modificărilor de
culoare, edem, cianoza, durere locală, impotență funcționala degete,
pierderea sensibilității.
Transportul de urgență la spital pentru continuarea investigațiilor
și tratament de specialitate.
Îngrijirea în urgență a pacientului cu fractură de femur

▪ identificarea semnelor clinice evocatoare
▪ identificarea mecanismului de producere
160
▪ leziune unică sau în cadrul unui politraumatism

▪ identificarea factorilor de gravitale locali sau generali
▪ leziuni asociate local: leziuni ctanate, vasculare, nervoase,
leziuni musculotendinoase, fragmente deplasate
▪ leziuni asociate locoregional: sindrom de compartiment,
sindrom de strivire
▪ complicații generale/sistemice: șoc hemoragic/șoc
hipovolemic, șoc traumatic, trombembolism, gangrenă gazoasă
în fractura deschisă cu germeni anaerobi, clostridii
▪ Imobilizare: provizorie atelă gonflabilă, de tracțiune, pantalon
antișoc, deci în funcție de particularitatea cazului
▪ Analgezie in functie de gradul durerii
▪ Supravegherea parametrilor vitali
▪ Bilanț paraclinic, analize de laborator, inclusiv bilanț
hemostază, grup de sânge, Rh
▪ Bilanț imagistic
▪ Protecție termică
▪ Nutriție parenterală
▪ Asigurarea eliminărilor
▪ +/- protezare respiratorie
Recomandări de nursing la externare pentru fractura de femur

operată, pacient vîrstnic
▪ instalarea pacientului în incăpere situată la parterul locuinței
▪ instalarea de bare de sprijin pentru holuri si toaleta
▪ pardoseală antiderapantă
161
▪ achiziționarea sau închirierea de dispozitive medicale pentru

mișcare/transport
▪ implemetarea asistenței la distanță (alimente, apa,
medicamente, etc)
▪ implicarea asistentului social în vederea evaluării nevoilor
generale
▪ respectarea recomandărilor terapeutice (medicație, nutriție,
igienă, dispensarizare prin medic de familie, control medical
periodic de specialitate)
Capcane de evitat:
▪ Tratarea leziunilor grave, dar nefatale (fractura de femur)
inaintea leziunilor care pun viața în pericol, necesitatea
instituirii unei căi respiratorii artificiale (IOT)
▪ Semnele de șoc hipovolemic la pacienții cu traumatism cranian
aparent izolat ar trebui să determine reevaluarea diagnosticului
de sângerare internă, deoarece leziunile izolate ale capului nu
provoacă șoc hipovolemic.
▪ Excluderea din anamneza a informațiile esențiale „AMPLE”:
o Alergii
o Medicamente
o Antecedente medicale Personale
o Ultima masa / “last”
o Evenimet
Cuvinte cheie: nursing, locomoție, femur, membrul superior

162
Bibliografie:
1. P. Baron1, T. Richard1, Y. Croguennec1, N. Chahir2, D.
L’Azou3. Prise en charge en urgence des traumatismes du
membre supérieur. Rôle de l’infirmier(ère), Urgences 2008,
799-811 pg
https://www.sfmu.org/upload/70_formation/02_eformation/02
_congres/Urgences/urgences2008/donnees/pdf/085_baron.pdf
2. Y. Rouichi, Traumatisme du membre inférieur, Urgences 2008,
813-824pg.
https://www.sfmu.org/upload/70_formation/02_eformation/02
_congres/Urgences/urgences2008/donnees/pdf/086_rouichi.pd
f
3. Jaime Jordan, Prise en charge du patient traumatisé, Le manuel
MSD,2022
https://www.msdmanuals.com/fr/professional/blessures-
empoisonnement/prise-en-charge-du-patient-
traumatis%C3%A9/prise-en-charge-du-patient-
traumatis%C3%A9
163

Nursing Esential in Nutritie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nursing Esential in Nutritie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NURSING ESENȚIAL ÎN NUTRIȚIE

INCRETA. NECESITATEA UNEI NUTRIȚII ȘI

I.1 Repere anatomice și fiziologice

▪ rect: ampulă rectală, canal anal

Alimentele sunt un amestec de substanțe organice și

▪ alimente de natură proteică

nutrienți, aminoacizi; glucidele complexe, polizaharidele sub acțiunea

Saliva are următoarele roluri:

Reglarea secreţiei salivare:

Tot la nivelul cavității bucale începe deglutiția, împingerea bolului

2. Digestia gastrică și absorbția

24 ore se produce în cantitate de 1,5 litri. HCl determină activarea

Reglarea secreţiei gastrice

Alţi hormoni care intervin în reglare sunt: ACTH-ul, glucagonul,

3. Digestia intestinală și funcția de absorbție

asemeni peristaltismul intestinal, iar prin pigmenții biliari dă culoare

monozaharide, lipidele sub formă de chilomicroni. Se absoarb de

asigurată de plexurile mienterice și inervația vegetativă a sfincterelor,

I.2 Evaluarea propriu-zisă

Condițiile de viață și muncă au impact major asupra stării de

Manifestări de independență, obținute prin dialog și examen obiectiv:

▪ echilibrul foame-apetit-stare de saţietate

o disconfort în timpul/după ingestie

o deficit de vitamină B: necesară în metabolizarea

A. Simptome/subiective/ percepțiile pacientului

Simptomele sunt relatate de pacient în momentul anamnezei,

Durerea acută sau cronică intermitentă, la nivelul:

▪ Cavității bucale, la nivelul limbii (glosodinie), la nivelul

în ulcerul duodenal sub formă de foame dureroasă,

Fig. 1 Durerea abdominală- etiologie digestivă și non-digestivă,

Pentru durerea abdominală trebuie apreciată localizarea și

Fig. 2 Scala “termometru” de autoevaluare a durerii

În concluzie, sindromul dureros abdominal poate fi de etiologie

Melena, scaun cu sânge, de obicei moale, lucios, păstos, „negru ca

Sughiț, inspir scurt și brusc terminat cu un zgomot laringian secundar

Examenul obiectiv al pacientului se face în fața unei surse de

▪ Poziția pacientului, încovoiat, în decubit lateral, semiflexie

Fig.3 Decubit lateral cu flexie membre inferioare, poziție antalgică în

▪ Scădere ponderală sau creștere în greutate, prin cântărire;

▪ Pliu cutanat leneș în deshidatrare la sugari

▪ Degete hipocratice, unghii cu striaţii (hepatite cronice, ciroză

▪ Planșeul bucal- prezența ranulei (tumoră chistică salivară)

Fig. 5 Stenoză hipertrofică de pilor

Fig.6 Invaginație intestin subțire

Monitorizarea stării de nutriție, prin antropometrie, metodă

Cuvinte cheie: anatomia și fiziologia aparatului digestiv, simptome,

Editorial-Poligrafic Medicina 2008, Sistemul digestiv, 13 – 147

Timișoara, 2022 https://www.umft.ro/wp-

EXPLORĂRI PARACLINICE ÎN PATOLOGIA

II.1 Explorările imagistice ale aparatului digestiv includ radiologia

▪ Radiografia cu substanță de contrast, cu pacientul în

o Intraoperatorie, laparoscopia metodă instrumentală sub

II. 2 Explorări endoscopice

capsulei endoscopice este o metodă noninvazivă, nu necesită

II.3 Explorări funcționale

II.4 Explorări instrumentale/Procedee invazive de diagnostic

II.5 Teste biologice: sânge, urină, materii fecale, lichid peritoneal,

și cu tulburări digestive (greață, vărsături, alterarea tranzitului

II. 6 Teste alergologice, cutanate la alergeni alimentari

II.7 Investigații complementare pentru depistarea manifestărilor

Cuvinte cheie: imagistică, endoscopie, pH-metrie, biopsii, teste

1. Societatea de Radiologie şi Imagistică Medicală din România, Ghid

DIAGNOSTICE DE NURSING, NANDA-I ÎN