CAPITOLUL 2

CONCEPŢIA SISTEMICĂ ÎN
GOSPODĂRIREA APELOR

2.1. Schematizarea procesului ploaie – scurgere

Deoarece, pe suprafaţa bazinului hidrografic cad precipitaţii atmosferice şi aici se

transformă în scurgeri, acesta poate fi privit ca un sistem cu o structură specifică (C.
Pârvulescu, 1978).

Intrările în sistem (bazin hidrografic) sunt date de factorii climatici: radiaţia solară,
temperatura, presiunea atmosferică, umiditatea, vântul şi precipitaţiile. In modelele
hidrologice sunt luate în calcul numai precipitaţiile sub formă lichidă şi solidă şi
temperatura.

Structura sistemului.
Intercepția și retenția formează retentia superficială.
“Intercepţia şi retenţia”
“Suprafaţa bazinului hidrografic”
“Stratul de sol”
“Acviferul” sau “mediul permeabil saturat”
“Reţeaua hidrografică”

Fig. 2.1. Zone de umiditate

 Fig. 2.2. Scurgerile spre reţeaua hidrografică

Ieşirile sistemului hidrologic sunt formate din: debitele reţelei hidrografice în secţiunea de
control (eventual închidere) a bazinului hidrografic, evapotranspiraţia la nivelul bazinului
hidrografic manifestată în toate subsistemele amintite (înveliş vegetal, strat de sol, acvifer
şi reţea hidrografică) şi debitele de alimentare a unor acvifere profunde care nu fac parte
din sistemul considerat.
Fig. 2.3. Sistemul hidrologic
 Fig. 2.4. Sistemul hidrologic simplificat

2.2. Introducerea conexiunii inverse (gospodărirea apelor)

Sistemul reprezentat anterior este un sistem deschis, adică nu poate regla ieşirile
pentru a le menţine în anumite limite.
Regimul natural al resurselor de apă în marea majoritate a cazurilor nu este în
concordanţă cu cerinţele folosinţelor. Drept urmare este necesară introducerea unei
conexiuni inverse (sau reglări) pentru a permite controlarea şi comandarea ieşirilor
sistemului.
Fig. 2.5. Sistemul de gospodărirea apelor