REFERAT

PRINCIPII DIDACTICE UTILIZATE IN PREDAREA DISCIPLINELOR ECONOMICE

Principiile didactice sunt “ teze fundamentale, norme generale, care stau la baza proiectarii,
organizarii si desfasurarii activitatilor de predare-invatare, in vederea realizarii optime a obiectivelor
educationale.”

Caracteristicile generale ale principiilor didactice sunt:

1. Au un caracter legic intrucat exprima raporturile generale, esentiale, cauzele, relative stabile si
repetabile ale conceperii si realizarii procesului de invatamant;
2. Au un caracter obiectiv intrucat actioneaza independent de factorii antrenati in procesul de
invatamant, organizatori, cadre didactice sau elevi si in concordanta cu legile dezvoltarii psihice
si cu cerintele dezvoltarii sociale;
3. Au un caracter algoritmic intrucat se exprima printr-un sistem de reguli si cerinte care trebuie
cunoscute si respectate;
4. Au un caracter dinamic intrucat evolueaza in concordanta cu progresele ce intervin in procesul
educational, nu sunt restrictive si asigura invatamantului maleabilitate si creativitate;
5. Au un caracter sistemic intrucat fiecare principiu actioneaza in stransa legatura cu celelalte
principii cu care interactioneaza pe baza unui scop unitar si tinand seama de conexiunea inversa
rezultata urmaresc perfectionarea actiunii didactice.

Didactica traditionala a consacrat urmatorul sistem al principiilor didactice recomandat in predarea

disciplinelor economice:

- Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor si deprinderilor;

- Principiul intuitiei sau al unitatii dintre concret si abstract, dintre senzorial si rational;
- Principiul accesibilitatii si al respectarii particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor;
- Principiul legaturilor dintre teorie si practica;
- Principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor;
- Principiul insusirii temeinice si durabile a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor;
- Principiul asigurarii conexiunii inverse, a retroactiunii, in procesul de invatamant.

Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor si deprinderilor exprima necesitatea manifestarii

unei atitudini active si constiente a elevilor in procesul de invatamant, creand elevilor premisele
necesare unei intelegeri profunde si creatoare a notiunii de insusit, evitandu-se memorarea mecanica,
invatarea formala si dezinteresul fata de invatatura. Acest lucru devine posibil pornind de la o serie de
operatii logice: explicarea cauzala a proceselor economice; compararea; analiza si sinteza; inductia si
deductia.
Explicarea cauzala a proceselor economice are in vedere faptul ca fenomenele economice evolueaza in
cadrul unor procese economice; intotdeauna mentinandu-se condiiile se obtin aceleasi efecte. De aceea
simpla prezentare a categoriilor economice creeaza confuzii sau interpretari eronate daca nu se specifica
si cauzele, imprejurarile care pot determina un anumit fenomen economic.

Compararea contribuie la insusirea continutului social-economic al unor categorii economice si

delimitarea sferei de cuprindere a unor notiuni economice fata de altele.

Analiza si sinteza sunt operatii diametral opuse care insa se conditioneaza reciproc. Prin analiza,
categoria economica prezentata este descompusa in partile sale constitutive, iar prin sinteza se
realizeaza reconstituirea, reconstructia logica a intregului.

Inductia este opratia logica ce consta in desprinderea concluziilor, regulilor, din analiza cazurilor
concrete, particulare, evolutia cercetarii deplasandu-se de la cunoasterea particularului concret spre
evidentierea conceptelor, tezelor si teoriilor cu caracter de generalitate.

Deductia este acel tip de rationament prin care se trece de la general la particular, aplicand concluziile
desprinse sub forma tezelor, principiilor, teoriilor, etc, la analiza faptelor concrete ce se manifesta in
timp si spatiu.

Principiul intuitiei sau al unitatii dintre concret si abstract, dintre senzorial si rational exprima cerinte
potrivit carora procesul de invatare este necesar sa se porneasca de la contactul directi cu obiectul si
fenomenele studiate, de la realitatea concreta, avand drept scop interiorizarea perceptiilor dobandite
pe calea simturilor si declansarea unei intense activitati mentale de formare a unor reprezentari.
Cerintele principiului pot fi atinse prin prezentarea in cadrul lectiei a unui material didactic diversificat
sub forma de scheme, grafice, diagrame, filme, CD, diapozitive, etc. De asemenea, utilizarea figurilor,
schemelor, diagramelor este esentiala in formularea, intelegerea si asimilarea unor categorii economice,
in explicarea fenomenelor si proceselor economice. In predarea lectiei, pentru schematizarea anumitor
categorii, reguli, fenomene si procese economice se utilizeaza anumite simboluri conventionale care le
sintetizeaza, facilitand astfel insusirea intuitiva a lor de catre elevi.

Principiul accesibilitatii si al respectarii particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor presupune ca

organizarea si definirea procesului de invatamant sa fie realizate tinand seama de posibilitatile reale ale
elevilor conditionate obiectiv de varsta acestora, cunostintele anterioare, potentialul intelectual si fizic al
fiecarui elev in parte. Cerintele principiului orienteaza continutul invatamantului, volumul de cunostinte,
priceperi si depinderi cerute de la elevi, metodele si procedeele utilizate in activitatea de predare
invatare, materialul didactic utilizat, obiectivele propuse in realizarea activitatii, etc. Accesibilitatea nu
presupune renuntarea la efortul intelectual din partea elevilor ci dimpotriva antrenarea lor intr-un efort
sustinut si continuu pentru asimilarea noilor cunostinte, priceperi si deprinderi in vederea asigurarii
nivelului si performantelor cerute de documentele scolare. Necesita insa dozarea acestui efort, intrucat
depasirea posibilitatilor elevilor va conduce la surmenaj, dezinteres, invatare mecanica, goluri in
cunostinte, etc. Asimilarea treptata a cunostintelor si formarea deprinderilor presupune respectarea
unui set de reguli in activitatea de predare-invatare: trecerea de la usor la greu (dificil), de la simplu la
complex, de la cunoscut la necunoscut, de la concret la abstract, de la particular la general si invers.

Pe fondul particular de varsta se manifesta o serie de particularitati individuale specifice fiecarui elev,
cum ar fi:

- Specificul psihologic reprezentat de trasaturile psihice ( aptitudini, temperament, caracter) si

structurile afectiv-motivationale distincte (interese, aspiratii, convingeri, trebuinte, etc)
- Specificul neurofiziologic reprezentat de particularitatile functionale ale sistemului nervos si ale
analizatorilor (organele de simt)
- Capacitatea intelectuala reprezentata de particularitatile functionale ale sistemului nervos si ale
analizatorilor (organele de simt)
- Volumul de cunostinte, priceperi si depinderi al fiecarui elev
- Experienta de viata, mediul familial si stilul de a invata.

Principiul legaturilor dintre teorie si practica completeaza principiul intuitiei si presupune ca insusirea
aspectelor teoretice sa se faca prin imbinarea lor directa cu activitati practice, evitandu-se astfel
acumularea de cunostinte formale care nu se realizeaza in viata reala. Modalitatile de aplicare a
principiului sunt variate:

- prezentarea domeniului de aplicare a cunostintelor si ilustrarea cu exemple concrete;

- rezolvarea de exercitii si probleme specifice fiecarei discipline;
- utilizarea unor metode adecvate in predare invatare cum sunt studiile de caz, jocurile de
intreprindere;
- vizite in unitatile economice;
- lucrari de laborator si practica in productie.

Principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor presupune ca materia de studiu sa fie predata si

invatata intr-o anumita oridine logica stiintifica si pedagogica, care sa asigure accesibilitatea si asimilarea
informatiilor in succesiunea lor fireasca. Ecventele de cunostinte trebuie sa aiba semnificatii identice si
practice coerente si unitare iar invatarea sa se faca ritmic, la intervale optime pentru a realiza integrarea
noilor cunostinte in cele anterioare. Cerintele acestui principiu vizeaza continutul invatamantului,
activitatea profesorilor si a elevilor. Respectarea principiului porneste de la organizarea materiei in
secvente logice (capitole, subcapitole, teme) in cadrul programelor si manualelor scolare, care la randul
lor trebuie integrate la nivel interdisciplinar, facand posibila realizarea legaturilor existente intre
diferitele domenii ale realitatii obiective, studiate de alte stiinte.

Un exemplu concret de sistematizare si continuitate se realizeaza la disciplina Contabilitate in cadrul

temei „ Analiza contabila a operatiilor economice”, care se efectueaza pe baza tabelului :
 Nr crt Data Enunt Docum.justif. Conturil A/P + D/C Articolul
operatie e care se - contabil
modifica

Tabelul sintetizeaza o inlantuire de cunostinte avute in vedere la realizare analizei contabile si anume:
operatiile economice, documentele de evidenta, patrimoniul, bilantul, contul, regulile de functionare si
corespondenta conturilor. Acest principiu nu poate fi realizat fara cooperare din partea elevilor, care
trebuie sa desfasoare o activitate ordonata, sistematica si continua pentru insusirea materiei.

Respectarea acestui principiu va duce la formarea deprinderilor de munca sistematica, a trasaturilor de

viata si caracter (ordine, perseverenta, disciplina) si la un stil de munca intelectuala si comportament de
viata adecvat.

Principiul insusirii temeinice si durabile a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor exprima cerinta

pastrarii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor esentiale timp indelungat pentru a putea fi
reproduse si utilizate cand va fi necesar. Acest principiu scoate in evidenta eficienta, calitatea si
fiabilitatea procesului de invatamant, vizand cu predilectie fixarea cunostintelor. Fixarea cunostintelor
presupune incadrarea lor intr-un sistem de cunostinte si memorarea acestora. Cerinta fundamentala a
insusirii temeinice si durabile a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor este repetarea acestora.
Repetarea poate fi facuta in toate tipurile de lectii. In cadrul lectiilor de asimilare se verifica si se
recapituleaza cunostintele anterioare pe baza carora vor fi prezentate intr-o inlantuire logica noile
cunostinte, iar la sfarsitul actului de predare se va face fixarea acestora prin intrebari sau exercitii care
vor demonstra posibilitatea de operationalizare a elevilor cu noile cunostinte. Se recomanda ca
recapitularea sa fie facuta in alta ordine decat s-a facut memorarea initiala.

Principiul asigurarii conexiunii inverse (retroactiunii) in procesul de invatamant : prin acesta se are in
vedere imbunatatirea continua a rezultatelor in functie de realizarile anterioare. Invatarea este un
proces ce urmareste anumite finalitati concretizate in scopuri si obiective. In momentul in care
rezultatele se indeparteaza de obiectivele urmarite atunci intervine procesul de corectie, pe baza
studierii cauzelor care au determinat abaterile respective. Acest principiu are in vedere atat cadrul
general al organizarii si desfasurarii procesului de invatamant (perfectionarea curriculumului scolar) cat
si activitatea profesorului si a elevului. In procesul predarii, functionarea conexiunii inverse este o
conditie fundamentala pentru eficienta actului educativ. Profesorul trebuie sa se asigure in orice
moment ca setul de cunostinte pe care el le transmite elevilor este inteles de catre acestia si ei pot
operationalizarea cu ele. Profesorul trebuie sa observe daca predarea suprasolicita sau dimpotriva nu
solicita indeajuns efort pentru invatare si intr-un caz si in celalalt trebuie sa intervina pentru a tempera
suprasolicitarea sau a amplifica subsolicitarea elevilor. Elevii trebuie sa priveasca de asemenea invatarea
ca un proces sistemic in care conexiunea invrsa trebuie sa functioneze.

Invatarea este un proces alcatuit din mai multe etape peste care nu se poate trece daca nu sunt
realizate:
 Transmitere/ Preluare de cunostinte;
 Intelegere;
 Memorarea;
 Operationalizare.

Rezulta ca principiile didactice alcatuiesc un sistem unitar, respectarea unuia presupune

respectarea celorlate si creeaza teren favorabil pentru realizarea cerintelor acestora. Ele se
regasesc cu ponderi diferite in toate tipurile de activitati didactice si fac parte din ceea ce
pedagogia moderna numeste ethosul pedagogic al profesorului izvorat din personalitatea
acestuia si o practica instructiv-educativa corespunzatoare.