7.

Transcrie textul de mai jos, corectând greşelile:

La începutul primăverii, bunicul vine cu ideea ca să începem curăţarea şi tăierea pomilor din livadă a
căror ramuri nu rezistă peste iarnă. Vrând să-i vin în ajutor, i-am pus întrebarea că ce ustensile ne pot
fi de folos. Atunci am observat că uneltele de grădinărit, foarfecile şi cleştii, erau chiar la piciorul unei
scări pregătită special de bunicul pentru ramurile ale căror înălţime ne-ar fi putut îngreuna
operaţiunea de tăiere.

8. Subliniază varianta corectă a cuvintelor cu funcţie sintactică de atribut.

Răspunsul fetei respectuoase/respectuoasă a fost apreciat.

I-am adus dragei/dragii mele bunicuţe o floare.

Îi dau micii/micei mele surori bomboane.

Succesul marii/marei noastre sportive a fost răsunător.

Ana şi-a cumpărat o bluză roză/roz.

GRUPA 1

"Iar pe cărări, printre ierburi şi flori, începură a sosi jivinele dumbrăvii. Erau
iepuri mari care-şi mişcau urechile şi mustăţile, şi guzgani roşi cu priviri viclene, şi popândoci
care făceau semne cu lăbuţele. Şi peste podul de argint trecu greoi bursucul. Şi ridicând
cuminte cărăruia până în faţa adunării, se ridică în două labe, se ploconi (...). Pe deasupra
tufişurilor prinseră a fâlfâi, cu aripi de puf, paseri necunoscute. Şi prin lumină treceau
gângănii negre, caradaşte mari şi fluturi de noapte."
(Mihail Sadoveanu, "Dumbrava minunată")
a se ploconi – a se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință înaintea cuiva; a saluta cu
politețe.

GRUPA 2
„Nu ştiu dacă mai e pe lume vreo ţară al cărei pitoresc să se oglindească aşa de limpede şi de
puternic în opera unui artist; ceea ce pot spune e că Grigorescu, înfăţişând cum a înfăţişat, pe
pânzele lui, podoabele şi sufletul patriei noastre, a făcut, cu aceasta, neamului nostru unul
dintre cele mai preţioase daruri care iau loc între puterile active ale unei naţiuni.”

(Al. Vlahuţă, Pictorul Nicolae Grigorescu)

GRUPA 3
„Salcâmii înalţi, cu toate crengile plecate de greutatea florilor, păreau nişte candelabre uriaşe
(...) şi în ei se ţesea zborul şi zumzetul necurmat al muştelor de aur (...). Mireasma florilor albe părea
a unei tămâi nespus de fină, care nu mai încăpea în coroana salcâmilor, ci se varsă şi umple lumea
întreagă...
Pe uliţa lor nu mai erau alţi salcâmi.”
(Ion Agârbiceanu, Salcâmi în floare)

GRUPA 4

„ Tăcerea cetăţii unde răsuna odată zgomotul armelor, întinderea pustiului, singurătatea lunii
ce se înălţa pe câmpiile cerului, mi se părea a înota în atmosferă ca un fanal aruncat la
marginea oceanului.”
fanal = felinar mare
(Gr. Alexandrescu, Tismana/Încheiere)
„Avea inteligenţă vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe lângă acestea, natura-l
înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă.”
(I.L.Caragiale, Tempora)