I B. Varianta de antrenament nr 5/2021, ,,25 de ani cu E.

Lovinescu” de Virgiliu Monda

Existența instituției școlare este expresia potențialului șlefuit și desăvârșit al acelor oameni
înțelepți care au pus bazele educației, întrucât ființa umană trebuie să se împlinească atât
sufletește, cât și intelectual. În opinia mea, școala oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta
potențialul, deoarece misiunea acesteia este de a îndruma copilul pe calea cunoașterii.
În primul rând, potențialul uman este o sursă incontestabilă de sensibilitate, inovație, creație,
de frumusețe, valori ce pot fi conservate, stimulate spre o mai mare creștere numai într-un mediu
care promovează conceptul de om vertical, nu orizontal, adică cel care privește către sus, către
absolut și este dornic să cunoască. Chiar dacă familia pune baza personalității, fiind un grup
primar, mai importantă din punct de vedere gnoseologic este școala. În cadrul acesteia, mintea și
sufletul ajung într-un incubator al valorilor, personalitatea se omogenizează sau deprinde noi
trăsături, abandonează anumite obiceiuri, iar elevul adoptă repere, ghidându-și pașii după
acestea. Spre exemplu, în opera ,,25 de ani cu E. Lovinescu” de Virgiliu Monda, protagonistul își
descoperă talentul și puterea prin intermediul insistenței profesorului. Arătându-i versurile lui
Lovinescu primește un verdict dur, dar și curajul de a continua spre îmbunatățire și perfecționare.
În al doilea rând, fiecare țară acordă educației un interes și o importanță diferită, doarece
unele state, printre care și România, nu investesc atât de mult în educație și în cadrul didactic,
încât să ofere posibilități elevilor de a se dezvolta și de a-și lărgi orizontul. Într-adevăr, mediul
academic impulsionează mintea și sufletul să-și depășească obstacolele interioare, dar nu se
poate neglija raportul dintre stat sau sistemul de guvernământ și învățământ. În calitate de elev,
simt că sistemul educațional nu s-a schimbat, nu s-a adaptat modernității asemenea statelor
vestice. Astfel, școala, în sensul ei profund, este umbrită de felul în care se desfășoară politica,
devine dependentă de resursele economice pe care le primește de la stat și își pierde farmecul în
ochii tinerilor. Spre exemplu, școlile din Finlanda sunt absolut 100% finanțate de către stat,
profesorii petrec în medie patru ore pe zi în sălile de curs, iar două ore sunt rezervate cursurilor
de dezvoltare personală. De asemenea, elevii susțin un singur examen important, la vârsta de 16
ani, până atunci ei nu susțin niciun fel de examen.
În concluzie, instituția de învățământ rămâne cadrul în care omul se poate descoperi și își
poate lărgi perspectivele, dar din nefericire este stigmatizată de influența precară a sistemului
politic.