EXPANSIUNEA ROMANĂ ÎN S-E EUROPEI

Formarea Imperiului Roman in ultimele 3 secole ale erei vechi și în primele 2 secole
ale erei noi reprezintă cel mai important fenomen istoric al lumii mediteraneene de după
moartea lui Alexandru Macedon.

Ocuparea teritoriilor din Europa de Sud-Est reprezintă o parte a politicii de expansiune

a imperialismului roman.

Formalizarea juridică,printr-un act cu valoare juridică a raporturilor dintre Roma și

daci s-a realizat in timpul regelui Burebista (82-44 î.Hr.), în momentul în care acesta intră în
contact cu generalul și omul politic roman, Pompei ( decretul descoperit în Bulgaria la
Dionysopolis). Burebista a devenit aliatul lui Pompei în războiul civil dintre el și Caesar.
Drept represalii,Caesar pregatea o campanie impotriva Daciei.

Raporturile daco-romane de la sfârșitul sec. I i.Hr și la începutul sec. II d.Hr.

De la sfarsitul sec. I î.Hr. și pe parcursul sec. I d.Hr. relațiile au fost

fluctuante,caracterizate de obicei prin incursiuni dacice la S de Dunare și prin expeditii de
răspuns întreprinse de către romani la N de Dunăre.

Măsurile luate de romani pentru stabilizarea raporturilor daco-romane:

1. înființarea provinciei Moesia (1-4 d.Hr.), paralel cu crearea unor organisme

preprovinciale aflate sub tutela Romei (praefectura) ce pregăteau integrarea în
Imperiul Roman.
2. crearea de comandamente militare excepționale prin reunirea mai multor provincii
(Achaia, Macedonia si Moesia) pentru a dispune de o forță economică și militară mai
mare.
3. încurajarea fărămițării politice la nord de Dunăre.
4. instituirea de raporturi de amicitia cu unii dintre regii daci încheind tratate de alianță
(foedus) – M. Antonius cu Dicomes.
5. colonizarea sarmaților iazigi între Dunăre și Tisa,pentru a proteja provincia Pannonia.
6. practicarea principiului ,,divida et impera,, - încurajarea conflictelor dintre triburile
geto-dacilor.
7. plătirea unor tributuri, subsidii unora dintre dinaștii geto-daci pentru a le obține
prietenia și alianța.

1
 8. expediții de pedepsire la N de Dunare, soldate cu deportarea unei părți a populației
dacice la S de Dunare,cu distrugerea unor așezări, cu crearea unor culoare sanitare
(spațiu de siguranță între imperiu și statul dac – zone depopulate, pustii): Ex. anii 1-4
d.Hr. expediția lui Sextus Aellius Catus care a deportat la S de Dunare 50.000 de geți
și cea din anii 60 d.Hr. când Silvanus Aellianus a transplantat la S de Dunare peste
100.000 de transdanubieni.
9. sporirea numărului de legiuni care staționau pe Dunăre - 1-Augustus, 2-Tiberius, 3-
Claudius, 4-Vespasian, 6-Domițian.
10. sporirea numărului de trupe auxiliare – cohorte și alae.
11. înființarea a două flote pe Dunăre: Cllasis Pannonica și Cllasica Moesica.
12. construirea de fortificații (castrum).

Formarea provinciei Moesia

În legatura cu data creării provinciei Moesiei există discuții între istorici. În anul 6
d.Hr. este atestat primul guvernator, iar unii susțin anul 15 când este menționată de către
Arianus. Aceasta dispută este cauzată de faptul ca în anul 15 d.Hr se încheie organizarea
administrativ-fiscală a provinciei.

Se consideră ca teritoriul dobrogean a fost inclus în Moesia in jurul anul 46 d.Hr. prin
desființarea regatului trac,coloniile grecești fiind anterior supuse (3-2 i.Hr.).

În contextul acestor relații,un loc aparte îl ocupă tratatul încheiat în 89 d.Hr. dintre
regele Decebal și împaratul Domițian. Acesta a fost încheiat în urma mai multor conflicte
desfășurate între daci și romani între 85-88 d.Hr.