Bădele Florina ,studentă în anul I ,la Master ,Litere ,Specializarea Studii de

limba și literatura română

Analiza neologismelor din opera lui Kogălniceanu

Pentru analiza neologismelor în opera lui Kogălniceanu, voi lucra cu textul

"Dorința" din volumul "Poezii". Vom explora etimologia, forma și semantica
neologismelor în raport cu evoluția și modernizarea limbii literare. De
asemenea, vom realiza o paralelă între lexicul neologic și elementele de limbă
veche și populară.
"Dorința" este un poem semnificativ pentru exprimarea sensibilității
romantice în literatura română. Vom examina neologismele din acest text în
contextul contribuției lui Kogălniceanu la dezvoltarea limbii literare.
Etimologia neologismelor din textul "Dorința" evidențiază influența
limbilor clasice, în special a latinei, precum și a altor limbi europene.
Kogălniceanu a căutat să înnoiască și să îmbogățească vocabularul românesc
prin adaptarea și împrumutul de termeni care să exprime nuanțele și
sentimentele specifice romantismului.
În privința formei, neologismele din poemul "Dorința" prezintă adaptări
fonetice și morfologice ale cuvintelor în limba română. De exemplu, cuvântul
"dorința" este format prin sufixare din verbul "a dori", iar termenul
"scăpărătoare" este creat prin derivare de la verbul "a scăpăra".
În ceea ce privește semantica neologismelor, acestea exprimă în principal
stări și emoții romantice, dorințe intense și pasiuni. Termenul "scăpărătoare"
descrie o sursă de lumină sau de strălucire, simbolizând aspirațiile și idealurile
romantice ale sufletului uman. Neologismul "înfrunzire" exprimă procesul de
înmugurire sau de înflorire, sugerând creșterea și dezvoltarea sentimentelor.
În comparație cu elementele de limbă veche și populară, putem observa că
unele neologisme din opera lui Kogălniceanu au înlocuit termeni sau expresii
mai vechi. De exemplu, în locul termenului mai vechi "poftă" (dorință),
Kogălniceanu utilizează neologismul "dorința", care este mai specific și mai
expresiv în contextul poemului său.
În concluzie, opera lui Kogălniceanu reprezintă o contribuție deosebită la
dezvoltarea și modernizarea limbii literare române. Neologismele introduse de el
au fost expresia preocupării sale pentru exprimarea noilor idei și sentimente
specifice epocii romantice. Prin intermediul acestor neologisme, Kogălniceanu a
reușit să transmită nuanțe și sensuri mai bogate în operele sale, contribuind
astfel la evoluția limbii române literare.
De-a lungul timpului, limbajul literar s-a adaptat și a evoluat continuu
pentru a reflecta schimbările în gândire, cultură și societate. Neologismele lui
Kogălniceanu au reprezentat o punte între tradiția lingvistică veche și
necesitățile moderne de exprimare. Acestea au adus un suflu nou și o bogăție
semantică în limbajul literar, îmbogățindu-l și modernizându-l în același timp.
Este important de menționat că neologismele lui Kogălniceanu nu au fost
create doar pentru a impresiona prin originalitatea lor, ci pentru a exprima în
mod cât mai autentic și sugestiv trăirile și ideile sale. Ele au reprezentat un
instrument lingvistic prin care a reușit să îmbine tradiția și inovația într-o
manieră coerentă și relevantă pentru epoca sa.
Astfel, neologismele din opera lui Kogălniceanu sunt o dovadă a
angajamentului său față de dezvoltarea limbii literare române și de dorința sa de
a-i oferi o expresie adecvată și îmbogățită în concordanță cu spiritul timpului
său. Prin intermediul acestor neologisme, Kogălniceanu a contribuit la evoluția
limbii române și a lăsat o amprentă durabilă în istoria literaturii și a limbii
române.