Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comunicare Europeană
Comunicare Europeană
Limba română este una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene şi, din
acest punct de vedere, nu numai că este apărată, dar este şi promovată. De la 1 ianuarie 2007,
limba română şi-a schimbat statutul în raport cu celelalte limbi ale ţărilor din componenţa
Uniunii Europene, valorificând astfel şi concluziile studiilor lingvistului suedez Alf Lombard,
privind româna şi limbile europene. Cercetătorul a constatat că limba noastră este una dintre
marile limbi europene, atât din punctul de vedere al numărului de vorbitori, cât şi datorită
importanţei sale în planul comunicării culturale, vorbitorii acesteia fiind împrăştiaţi pe mai
multe continente, dar având majoritatea în România. În acest context, responsabilitatea şcolii
în activitatea de învăţare a limbii române se amplifică, succesele, ca şi eşecurile în acest
domeniu, având implicaţii majore în definirea imaginii României în lume.
Concomitent cu această recunoaștere internațională a împortanței limbii române apare
și necesitatea studierii limbilor străine la un nivel corespunzător, astfel încât barierele
lingvistice să nu constituie împiedimante în calea comunicării și a relaționării multiculturale.
În vederea introducerii învăţării timpurii a limbilor străine, Comisia Europeană a
finanţat un studiu despre „Principiile pedagogice fundamentale care stau la baza predării
limbilor străine persoanelor foarte tinere” Studiul a confirmat rolul central al profesorilor în
învăţarea timpurie a limbilor străine şi a recomandat difuzarea constatărilor cercetării către
profesionişti, dezvoltarea metodologiilor şi a instrumentelor de examinare şi evaluarea
competenţelor copiilor şi acordarea unui sprijin pentru începerea învăţării unei a doua limbi
străine în şcoala primară.
Deşi ţările U E nu au pornit de pe aceeaşi poziţie şi nici nu au acţionat cu aceeaşi
viteză, reformele s-au concentrat cu prioritate asupra următoarelor domenii:
revizuirea întregului sistem educaţional, din perspectiva învăţării continue a limbilor
străine;
introducerea învăţării timpurii a limbilor în învăţământul primar şi, uneori, în cel
preşcolar;
introducerea unor CLIL (învăţare bazată pe conţinut a unei limbi străine) în programă;
creşterea ofertei de limbi străine la nivelul învăţământului secundar;
creşterea investiţiilor în formarea profesorilor de limbi străine;
revizuirea programei, a examenelor şi a certificatelor pentru a le alinia cu Cadrul
european comun de referinţă pentru limbi;