Rolul fiziologic al

elementelor minerale

Guran Romeo Ionut

 Microelementele (numite și oligoelemente) sunt elemente chimice care
se găsesc în cantități foarte mici în soluri, roci, ape și organisme care sunt
necesare pentru sporirea recoltei, îmbunătățirea calității produselor
vegetale și protecției plantelor și animalelor împotriva bolilor și agenților
patogeni. În organismele vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de
elemente, dintre care 75 % sunt microelemente.

Microelementele se clasifică în trei grupe:

- microelemente cu o vitalitate
reală: arsen, brom, cobalt, cupru, fier, fluor, iod, mangan, siliciu și 
zinc;
- microelemente cu o vitalitate
potențială: aluminiu, bariu, beriliu, bor, cadmiu, litiu, molibden, nich
el, rubidiu, stronțiu, titan și vanadiu;
- microelemente cu un rol biologic neglijabil sau
necunoscut: actiniu, argint, aur, bismut, clor, indiu, mercur, plumb, 
radiu, seleniu, staniu, stibiu, telur, thoriu etc..

Microelementele intră în componența

unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți. Astfel se află zincul
în carboxilază, cuprul în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în
vitamina B12 etc. Microelementele servesc
drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele
măresc activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în
organism, stimulează
sinteza amidonului, zahărului, pectinei, acizilor
nucleici, proteinelor, grăsimilor ș.a.

Cupru intra in compozitia diferitelor enzime responsabile de

procesul metabolic din plante. Cuprul favorizeaza sinteza hidratilor
de carbon si a proteinelor. Aceasta evita degradarea premature a
clorifilei, plantele pastrand pentru un timp indelungat un aspect
sanatos. Absorbtia de catre plante se face in funcite de Ph. Intre
valorile Ph. 5.00-7.00 asimilarea este maxima (100%). Peste
aceasta limita absorbtia cuprului incepe sa scada drastic, tinzand
spre 0 la Ph 8.5.
De asemenea, cuprul stimuleaza cresterea, intareste peretii
celulari, are rol essential in nitrificarea si are rol catalizator in
formarea hormonilor de crestere.
Insa, nu trebuie sa depaseasca valori ale cuprului de 0,03 mg/l
deoarece devine o otrava puternica.

Carenta de cupru diminueaza sinteza hidratilor de carbon si a

proteinelor. Ca si efect vizibil al carentei de cupru observam:
decolorarea si albirea varfurilor frunzelor si cresterea rasucita a
frunzelor tinere. Carenta de cupru este amplificata de o sintuatie
de stress.(ex. Tratamente cu hormone de crestere).

Manganul este un microelement esențial în toate formele de

viață. Necesarul zilnic pentru un adult este de 2–3 mg. Clasele de
enzime care au manganul ca și cofactor sunt foarte largi și includ
oxidoreductazele, transferazele, hidrolazele, liazele, izomerazele,
ligazele, lectinele și integrinele. De asemenea, manganul pare să
aibă un rol important în utilizarea de către corpul uman
a vitaminei B1 și a vitaminei C și în producerea insulinei de către
celulele beta din pancreas.
Cele mai mari conținuturi de mangan se găsesc în cereale,
legume, nuci și ceai.
 O deficiență de mangan în unele plante poate duce la deteriorarea
aspectului lor, în special la legume și cereale. Pentru a compensa
această deficiență, în îngrășăminte se adaugă sulfat de mangan
(MnSO4).[

Zincul a fost un factor important în procedeul de descoperire

al bateriei, astfel savantul Alessandro Volta l-a utilizat pentru a
inventa Pila Volta, prima baterie din lume. Ea era alcătuită din
diferite straturi succesive de cupru, zinc și postav îmbibat în acid
sulfuric, care produceau curent electric. Această invenție a fost
făcută în anul 1800.
Carenta de zinc si mangan deficitele de zinc, conduc la
reducerea marimii frunzelor, patarea venelor, si stoparea cresterii
varfului vegetativ. Deficitul de zinc duce la caderea tipurie a
fructelor si reduce dimensiunile fructelor. Deficitul de mangan
determina o asimetrie in forma atat la frunzele tinere cat si la cele
adulte, precum si o cloroza tipica a venelor. Va recomandam in
acest caz sa utilizati MYR ZINC-MANGANESE care este conceput
in vederea prevenirii si tratarii deficitului de zinc si mangan.
Eficienta sa este datorata faptului ca microelementele sunt
combinate cu prezenta acidului gluconic si cu aminoacizii
levorotativi de origine vegetala. Compozitia speciala a
ingrasamantului face ca zincul si manganul sa fie usor asimilabile
si transferabile in interiorul plantei. Acest produs poate fi utilizat si
primavara devreme pentru prevenirea inghetului florilor cand
temperatura scade pana la -3 grade.

Macroelementele

In cadrul substantelor minerale din punct de vedere cantitativ se

deosebesc macroelemente si microelemente, precum si unele cu functii
plastice ce contribuie la formarea unor tesuturi.

Macroelementele minerale se afla intr-o concentratie in organism de cel

putin 50 mg/kg greutate corporala. Acestea sunt:
- Calciu
- Clor
- Potasiu
- Magneziu
- Fosfor
- Sulf
- Natriu (SODIU).

Calciul este mineralul cel mai des întâlnit în organism. Acest mineral
este necesar pentru desfașurarea corespunzatoare a numeroase procese
metabolice. Calciul este folosit de organism în vasoconstricție și
vasodilatare, transmiterea impulsurilor nervoase, contracția musculară,
secreția de hormoni, etc.
Acest mineral ajută vitamina K să împiedice formarea cheagurilor de sânge
și este cofactor pentru multe enzime și proteine. Calciul reduce absorbția
plumbului și astfel diminuează efectele intoxicării cu metale grele.
Cantitatea de calciu din sânge este reglată astfel încât aceasta să nu
fluctueze atunci când consumăm cantități mari de calciu (din alimente sau
suplimente). Pentru a menține o concentrație constantă de calciu în sânge
și mușchi, organismul îl depozitează la nivelul țesutului osos.
Pentru desfășurarea proceselor metabolice de mai sus, organismul are
nevoie de doar 1% din cantitatea totală de calciu din organism, iar 99%
este depozitat la nivelul oaselor și dinților.

Carenta de calciu aparitia carentei de calciu este determinata de

cumularea simultana a unor conditii si factori de mediu:

 temperaturi ridicate (peste 45 grade C, determina oprirea completa a

functiei de fotosinteza la plante);

 luminozitate excesiva;

 aprovizionara deficitara cu apa (putina sau in valuri mari - o data la

cateva zile foarte calduroase);
  umiditatea relativa a aerului foarte mica (aer uscat in solar ce
determina rate excesiv de mari de transpiratie);

 niveluri mari de Azot nitric si amoniacal prezente in sol;

 absorbtie scazuta a calciului;

 nivel de salinitate ridicat;

 pH mai mare de 7,5;

 lipsa sau imposibilitatea absorbtiei microelementului Mangan.

Magneziu este important atât în dezvoltarea animalelor cât și

a plantelor. Clorofila constă în porfirine bazate pe magneziu. Necesarul
zilnic de magneziu al unui adult este de 300-400 mg în funcție de sex,
greutate și înălțime. O dozare inadecvată a magneziului cauzează deseori
spasme musculare și este asociată cu boli
cardiovasculare, diabet, hipertensiune și osteoporoză. Deficiența acută
este rară și nu este niciodată datorată unei insuficiențe din alimentație ci
urmare a unor boli specifice care sunt în general rare.
Doza maximă admisa pentru suplimentul de magneziu este de 350 mg/zi.
Cel mai comun simptom generat de excesul de magneziu este diareea.
Copiilor nu trebuie să li se dea supliment de magneziu.

Carenta de Magneziu simptomele apar la început pe frunzele bătrâne,

apoi la cele tinere: apar cloroze între nervuri, ţesutul rămânând verde doar
pe nervuri şi în jurul acestora. Clorozarea avansează dinspre vârful şi
marginile limbului, împreună cu nervura principală, spre baza frunzei. În
carenţa severă, zonele clorozate devin roşiatice-maronii, chiar violet, după
care se necrozează. În câmp se pot întâlni zone afectate de carenţă, pe
lângă plante dezvoltate normal.

Tema pentru acest referat a fost una accesibila pentru realizarea lui, desi
la inceput parea destul de complicata sper ca am reusit sa ating cate putin
din fiecare cerinta.
 Bibliografie

https://klastorf.ro/carente-si-microelemente/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Microelement

https://www.scribd.com/doc/213376432/Micro-si-macroelementele