PROIECT DE AN DISCIPLINA

SILVICULTURA

Student:

……Guran Ionuț
…………………………..
Anul III
Grupa:341

Îndrumător: ş.l. dr. ing. Tiberiu-Paul Banu

2022
1
 TEMA PROIECTULUI
Studiu de caz privind „MĂSURILE SILVICULTURALE ADOPTATE PENTRU
ARBORETELE DIN UNITATILE AMENAJISTICE
.......Pădurea Verde.................................................................................................. (minim 18
u.a), cuprinse
în unitatea de producție ..UP VIII........ administrată de
Ocolul Silvic
...............Timișoara..................................... situată în UAT
......Timișoara................. din județul
......Timiș.......................”

*NOTĂ: Se vor alege (din amenajamentul silvic al unitatii de productie ...............) câte
minim două u.a.-uri pentru fiecare stadiu de dezvoltarea a arboretelor inclusiv terenuri
goale de împadurit.

2
 CUPRINS

Studiu de caz privind „MĂSURILE SILVICULTURALE ADOPTATE PENTRU

ARBORETELE DIN UNITATILE AMENAJISTICE
......................................................................................................... (minim 18 u.a), cuprinse
în unitatea de producție .......... administrată de Ocolul Silvic
.................................................... situată în UAT ....................... din județul
.............................”

1. Introducere
2. Localizarea geografică
3. Localizarea în cadrul unităţilor teritorial administrative si a U.P.
4. Localizarea din punct de vedere al condiţiilor staţionale şi de vegetaţie.
5. Funcțiile pădurii (NUMAI PT. U.A. SELECTATE) stabilite prin amenajament şi încadrarea în
subunitatea de gospodărire.
6. Descrierea condiţiilor staţionale şi de vegetaţie ale ecosistemului forestier studiat (T.S., T.P,
SOL, flora indicatoare, orografia terenului, caracterul tipului de pădure, etc.) pentru fiecare u.a.
selectat.
7. Stabilirea stadiilor de dezvoltare a arboretelor aflate in studiu.
8. Stabilirea măsurilor silviculturale în funcție de stadiile de dezvoltare ale arboretelor, la nivel de
arboret (u.a.) inclusiv pentru terenurile goale destinate împăduriri.
9. Așteptările și cuantificarea efectului lucrărilor propuse asupra ecosistemelor forestiere.
10. Concluzii privind efectul lucrărilor propuse asupra ecosistemelor forestiere şi a comunităţilor
locale.

****Proiectul va avea minim 30 pagini (exclusiv cuprinsul) scris arial cu font de 11 la 1,5 rânduri
sau scris de mână.

Îndrumător: Ş.l. dr. ing. Tiberiu-Paul Banu

3
 1. Introducere.
Amenajament silvic

Amenajamentul Silvic este documentul de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-

organizatoric și economic, fundamentat ecologic.

Studiu necesar tuturor proprietarilor de păduri pentru a putea cunoaște cantitatea de masă lemnoasă pe
care o dețin, amplasarea și valoarea ei la un moment dat, precum și pentru a putea obține autorizațiile
necesare pentru valorificarea acesteia.

Amenajarea pădurilor - ansamblul de preocupări și măsuri menite să asigure aducerea și

păstrarea pădurilor în stare corespunzătoare din punctul de vedere al funcțiilor ecologice, economice și
sociale pe care acestea le îndeplinesc și este activitate de dezvoltare tehnologică.

Întocmirea unui Amenajament Silvic prevede:

- prima etapă constă în consultarea actelor de proprietate. Amenajamentul Silvic se întocmește la

cererea proprietarului care face dovada deținerii în proprietate a terenului cu vegetație forestieră prin:
Titlu de proprietate, Proces verbal de punere în posesie, Extras de Carte Funciară (nu mai vechi de 30
de zile), Contract de vânzare-cumpărare, Certificat de moștenitor, Ordin de Prefect, Sentință
judecătorească, Acte de partaj, etc.

Menționăm că suprafața minimă pentru întocmirea unui amenajament silvic este de 100,0 ha. Pentru
proprietarii care dețin suprafețe mai mici de 100,0 ha, se va întocmi un Acord de Asociere în vederea
întocmirii Amenajamentului Silvic, astfel încât suprafața să totalizeze mai mult de 100,0 ha. Este
interzisă amenajarea unei păduri atât cât acea suprafață mai este cuprinsă într-un alt amenajament
silvic în vigoare.

- întocmirea Temei de proiectare. Aceasta trebuie sa fie însușită de Ocolul Silvic care asigură
administrarea sau serviciile silvice pentru fondul forestier în cauză. Tema de proiectare, va fi susținută și
avizată în Conferința I de amenajare.

- parcurgerea terenului (vopsirea limitelor subparcelare si/sau parcelare si a bornelor silvice, descrierea
arboretelor și inventarierea acestora. Etapă finalizată cu verificarea de către delegatul Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor sau Gărzii Forestiere.

- Conferința a II-a de amenajare, stabilirea posibilității, a zonării funcționale și a altor prevederi care
urmează a fi puse în practică prin noul Amenajament Silvic.

- redactarea amenajamentului, a hărților aferente, înaintarea și susținerea în comisia CTAS a MMAP a

acestuia și obținerea Avizului CTAS.

4
Pentru Amenajamentele silvice care se suprapun cu arii naturale protejate, parcuri, rezervații, etc.,
acestea trebuie să urmeze procedura de evaluare de mediu si numai după obținerea Avizului de mediu,
Amenajamentul Silvic va fi aprobat prin Ordin de Ministru.

2. Localizare geografică

Padurea Verde este situata in Campia de Vest, in Campia Timisului in partea nord estica a
municipiului Timisoara.
Principalele cai de acces sunt drumul national Timisoara-Lugoj si drumul judetean Timisoara-Lipova.
Localitatile pe a caror raza teritoriala administrativa

Din punct de vedere litologic, teritoriul ocupat cu păduri este format din depozite recente
(cuaternare), de loessuri, nisipuri şi argile marnoase, peste care s-au depus aluviuni mai noi cu
deosebire pe terasa inferioară a Behelei.

Pe aceste substrate s-au format soluri cu grosime morfologică mare, bine structurate, fără
schelet, însă cu un continut mare de argile, fiind bine aprovizionate cu substanţe minerale.

3. Localizarea în cadrul unităţilor teritorial administrative si a U.P.

Parcelarul actualei unităţi de producţie provine din pardosarul vechii unități de producţie,
păstrându-se numerotarea parcelelor din amenajamentul anterior.
Subparcelarul a suferit modificări datorită lucrărilor executate pe timpul aplicării precedentului
amenajament şi a unei analize mai aprofundate privind oportunitatea menţinerii.
În continuare a vechilor unități amenajistice sau constituirea altora noi odată cu evoluția
structuri arborelelor. Acolo unde a fost posibil au fost menținute indicativele alfabetice ale vechiului
subparcelar.
Delimitarea şi materializarea parcelarului a fost efectuată de către personalul de teren al
ocolului silvic, iar subparcelarul a fost delimitat şi materializat de către proiectant.
Parcela cea mai mare este cea cu numărul 52 (21,5 ha), iar cea mai mică este parcela 53 (0,8
ha). Subparcela cea mai mică este 49B (0,1 ha), iar cea mai mare este 42 (14,3 ha).
Parcelarul şi subparcelarul au cunoscut următoarea evoluţie:

5
 Din cele 74 de parcele, 21 sunt terenuri cu destinație specială (construcții forestiere, drumuri
forestiere și linii parcelare), iar din cele 172 subparcelare, 54 sunt de asemenea terenuri cu o destinație
specială.
Administrarea fondului forestier, în suprafaţă de 671,8 ha, este asigurată de Regia Națională a
Pădurilor - Romsilva, prin Ocolul Silvic Timişoara din cadrul Direcţiei Silvice Timişoara.
Administrarea fondului forestier proprietate privată. În limitele teritoriale ale unității de producție
a VIll-a Pădurea Verde există o suprafaţă de 50,7 ha reprezentând fond forestier proprietate privată.
Situația acestei suprafete este dată in tabelul următor:

Unitatea de producție a VIII-a Pădurea Verde a fost menținută în aceleași limite teritoriale și cu
aceeași denumire ca la amenajarea precedentă cu avizul Conferinței I de amenajare din data de
16.05.2007.
Limitele teritoriale sunt bine conturate, prin detalii de planimetrie permanente naturale (ape) și
artificiale (drumuri).

4. Localizarea din punct de vedere al condiţiilor staţionale şi de vegetaţie.

Altitudinea teritoriului studial este de 90 m.
Din punct de vedere fitoclimatic, pădurile acestei unități de producţie sunt situate intr-un singur elaj de
vegetaţie şi anume:
-FC-câmple forestieră - 567,0 ha - 100%.
Deoarece pădurile sunt situate în câmpie, forma de relief predominantă este câmpia joasă, având
configuratie planā.
Repartiţia suprafeţelor pe categorii de înclinare este următoarea:
- înclinare mai mică de 16 grade - 671,8 ha (100%);
Pe categorii de expoziții, situația este următoarea:
- expoziție însoritã - 671,8 ha (100%);
Repartiţia suprafetelor pe categorii de altitudine este următoarea:
- altitudini cuprinse intre 1-200 m - 671,8 ha (100 %).
Întreaga suprafață a unității de producție fiind plană, s-au format soluri profunde pe care vegetează
arborete de productivitate superioară sau mijlocie.
Repartiţia arboretelor pe formații forestiere în funcție de altitudine, înclinare şi expoziţie.
6
 Culegerea datelor s-a făcut în anul 2007 în conformitate cu instrucțiunile şi normele pentru
amenajarea pădurilor aflate în vigoare. S-au cules date de teren privind studiul pentru amenajarea
pădurilor aflate în vigoare.
Concomitent cu lucrările de amenajare, în vederea elaborării studiului stațiunii, s-au executat lucrări de
cartări staționale la scară mijlocie, lucrări ce s-au desfăşurat în baza unei documentări prealabile. S-a
asigurat o densitate de 1 profil de sol principal la fiecare 100 ha pădure.
Cu ocazia studierii profilelor principale de sol, s-au recoltat probe de sol pentru analize de
laborator (un profil la 1000 ha).
Datele de caracterizare a stațiunilor forestiere au fost înscrise în fişa unității amenajistice şi fişa
pedologică, referindu-se la:
-factorii fizico-geografici (substratul litologic, forma de relief, configurația terenului, înclinare, expoziție,
altitudine);
- caracteristicile solului (litieră, orizonturile diagnostice, culoarea şi grosimea lor, tipul şi subtipul şi
conţinutul de humus, continutul în CaCO3 şi săruri solubile, procese de degradare.
-grosimea fiziologică, volumul edafic util, regimul hidrologic şi de umiditate, adâncimea apei freatice,
-tipul şi subtipul de sol, potenţialul productiv, tendințe de evoluție);
-tipul natural fundamental de pădure şi tipul de floră indicatoare.
Descrierea vegetației forestiere s-a referit cu precădere la arboret.
Pentru studiul şi descrierea arboretului s-au determinat şi înregistrat caracteristici de ordin
ecologic, dendrometric, silvotehnic şi fitosanitar, de interes amenajistic şi s-au identificat măsurile
necesare în deceniul următor pentru fiecare unitate amenajistică, ținând seama de starea arboretelor şi
de funcțiile atribuite acestora.
Determinarea caracteristicilor de mai sus s-a făcut pe elemente de arboret precum şi pe
ansamblul arboretului. S-au făcut determinări şi asupra subarboretului şi seminţişului. Determinările
suplimentare au fost înscrise la date complementare. S-au făcut determinări asupra următoarelor
caracteristici: tipul fundamental de pădure, caracterul actual al tipului de pădure, tipul de structură,
elementul de arboret, proportia speciilor, amestecul, vârsta, diametrul mediu, înălțimea medie, clasa de
producţie, calitatea medie, elagajul, consistenta, modul de regenerare, vitalitatea, subarboretul.
Determinarea acestor caracteristici s-a făcut prin parcurgerea în zig-zag a unităților
amenajistice şi în puncte de sondaj amplasate în locurile caracteristice ale arboretului.
Numărul punctelor de sondaj s-a stabilit în funcție de vârsta arboretului şi de suprafata acestuia.
Pentru a li se determina volumul, cu acuratete sporită, arboretele exploatabile au fost inventariate
(subcapitolul 15.1.3.). Arboretele marcate de ocol sunt prezentate in subcapitolul 15.1.4.
Datele de caracterizare a arboretelor au fost inscrise de fişa unităţii amenajistice.
Alte date de caracterizare a statiunilor forestiere cât şi cele ale arboretelor au fost codificate după
sistemul alfanumeric în vederea prelucrarii automate a acestora, in cadrul sistemului informatic al
amenajării pădurilor.
In urma prelucrării automate a datelor de teren s-au obţinut informații referitoare la:

7
- descrierea unității amenajistice:
- caracterizarea condițiilor naturale de vegetatie;
- caracterizarea mărimii, structurii şi calități fondului forestier, reglementarea procesului de producție
(calculul indicatorilor de posibilitate şi elaborarea planurilor de amenajament);
-caracterizarea sub raportul accesibilității, a fondului forestier și a posibilității de produse principale si
secundare;
-elaborarea hărților (informații de caracterizare a arboretelor, a stațiunii și a măsurilor preconizate de
amenajament).
Unitatea de producţie a Vill-a Pădurea Verde este străbătută de pârâul Behela, care
alimentează lacul de acumulare Dumbravita în partea de nord, şi se varsă în canalul Bega.
Lacul de acumulare Dumbrăvița situat in imediată vecinătate a fondului forestier in partea de nord şi
continuat spre sud cu o luncă largă a pârâului Behele, constituie o zonă deosebit de solicitată de turişti
şi în special de pescari sportivi.
Pârâul Behala are o porţiune cu albie naturală (de la barajul Dumbravita la linia electrică R66),
unde cursul este sinuos, cu numeroase meandre, având o lungime de 2,5 km.
În aval până la işirea din fondul forestier pe la ştrandul Tineretului pârâul este canalizat in
amonte nu exista instalațil industriale poluante, insà debitul mic, cursul domol şi substratul de mål dau
apei un aspect impur.
Nivelul freatic în zonă se situează intre 3-5 m.
Caracterizarea climnatică a teritoriulu studiat s-a realizat utilizând datele climatologice din
"Atlasul climatic al R.S.R ediția 1908 fiind completale cu observații şi interpretări cu caracter local.
Dupa Koppen, teritoriul studiat apartine provinciei climatice C.f.a.x. respectiv un climat de campie
vestica, cu climă suficient de umedă, la limita silvostepei, cu vânturi moderate cu indicele de ariditate De
Martonne 28-30 anual.
După raionarea climatică din Monografia geografică a României, teritoriul studiat se încadrează
în sectorul de climă continental moderat (1), tinutul climatic de câmpie (A), districtul climatic bănățean
(p), al ţinutului sud-vestic (s), subdistrictul vestic (3) - 1.A.p.s.3.
caracterizat printr-un climat continental temperat, care se găseşte frecvent sub influenţa ciclonilor şi
maselor de aer de tip mediteranean. Caracteristicile generale ale acestui climat sunt umezeala,
nebulozitatea şi amplitudinea termică mai mică.
Climatul teritoriului studiat constituie rezultanta interacțiunilor complexe dintre radiaţia solară,
particularitățile reliefului şi circulaţia atmosferică specifică acestei zone.
Prin datele prezentate în continuare sub formă tabelară, rezultă o primă caracterizare a
climatului regiunii sub aspectul regimului termic al aerului şi al influenţelor pe care acesta le are asupra
creşterii şi dezvoltării vegetației forestiere.
Regimul termic al aerului:

8
Amplitudinea temperaturit medii anuale este de 22,8 grade Celsius.
Temperatura aerului prezintă importante variații lunare şi anuale. Oscilațiile termice au un
caracter pronunţat mai ales între punctele joase ale reliefului şi cele mai înalte.
Lunile cele mai calde sunt lunile iulie şi august, înregistrând temperaturi medii în jur de 21
grade Celsius, iar luna cea mai rece ianuarie, cu temperaturi medii de minus un grad Celsius.
Variațiile valorilor medii lunare ale temperaturii aerului şi amplitudinea anuală imprimà
teritoriului studiat caracterul unui climat continental. Pe de altă parte, media temperaturilor maxime
multianuale şi media minimelor multianuale indică o nuanţă de continentalism ridicat.
Pe anotimpuri, temperatura medie se prezintă astfel:
- primăvara 9-10 grade Celsius;
- vara 19 20 grade Celsius;
- toamna 10-11 grade Celsius;
- iarna 0-1 grad Celsius;
Temperatura medie a sezonului de vegetație este 17,4 grade Celsius şi are o lungime de 7 luni
pe an, iar numărul zilelor cu îngheţ este de circa 100-110 zile. Prima zi de înghet se produce în
perioada 4.X-21.XI.4
Ultima zi de înghet este de regulă în intervalul 23.III - 19.V.
Frecvenţa gerurilor şi a înghețurilor târzii este mai mare decât a celor timpurii, putând apărea chiar şi la
sfârşitul lunii mai şi respectiv la începutul lunii octombrie, aşa cum se poate constata şi din datele
anterioare.
Temperaturile maxime pot fi letale puieților şi pot produce de asemenea pălirea scoarţei la
exemplarele mature rămase în lumină. Temperaturile minime pot produce gelivuri şi inimă roşie.
Numărul zilelor cu temperaturi mai mari de 10 °C este în medie de 180-200 zile, deci în aceste
condiţii, culturile forestiere au timp să ajungă la maturitate.
Înflorirea, înfrunzirea şi coacerea seminţelor forestiere sunt în funcție de numeroşi factori,
pentru care cei mai importanţi sunt: altitudinea, expoziția, panta, temperatura, lumina, vântul, solul,
substratul litologic şi exigentele ecologice ale speciilor. De regulă fazele fenologice, urmează etajele
fitoclimatice.
In urma observațiilor făcute pe teren, din evidenţele ocolului, din amenajamentele anterioare şi din
literatura de specialitate, in tabelul următor sunt prezentate mediile urmatoarelor date fenologice:

9
 Trăsăturile generale ale climei regiunii sunt puternic modificate de condiţiile fizico- geografice
locale şi în special de relief. Sub influenţa reliefului, pe fondul climatului zonal (al microclimatului) se
diferențiază anumite tipuri de climă, determinând climate locale sau topoclimate specifice.
Datele prezentate in acest capitol se pot sintetiza astfel:
- un regim pluviometric de tip continental cu cantități de precipitații suficiente in tot timpul anului;
- stratul de zăpadă se caracterizează printr-o evidentă uniformitate, protejând bine solul contra
înghețului; regimul eolian destul de moderat.
Sintetizând datele climatice descrise şi analizând influența lor asupra vegetației forestiere
putem concluziona că speciile principale cum sunt stejarul şi frasinul găsesc condiții climatice favorabile
dezvoltării lor.
Pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol s-au execulat 7 profile principale de sol.
Dintr-un profil de sol (u.a.: 7C) s-au recoltat probe de sol care au fost trimise la laborator pentru analize.
De asemenea, în fiecare unitate amenajistică s-a executat câte un profil de control.
La baza stabilirii tipurilor de statiuni existente pe teritoriul luat in studiu, au stat lucrările de
cartare stațională la scară mijlocie executate cu această ocazie culegându-se date de ordin pedologic,
ecologic, climatologic, geomorfologic etc.
S-au studiat şi luat în considerare relaţiile existente între elementele caracteristice ale statiunii:
substratul litologic, forma de relief, climat şi microclimat local, tip şi subtip genetic de sol, pătura vie,
potenţialul productiv şi tipul de pădure.
Ca lucrări de specialitate s-a consultat cu precădere lucrarea "Stațiuni forestiere editia 1977 de Chiritä
C. şi colaboratorii şi amenajamentele intocmite în anul 1996.
În cadrul unității de producție au fost identificate un număr de 3 tipuri de statiuni cuprinse într-
un singur etaj de vegetaţie.
În unitatea de producție analizată au fost identificate următoarele tipuri de stațiuni:

Pădurile din unitatea de producţie a VIII-a Pădurea Verde sunt situate în totalitate etajul
fitoclimatic CF - Câmpie forestieră (100%).
Tipurile de stațiuni determinate sunt rezultatul unor ansambluri de unități staționale elementare identice
ecologic şi silvoproductiv echivalente, cu caractere fizico-geografice (relief, substrat litologic, sol. etc.)
asemănătoare, apte pentru crearea şi dezvoltarea unei anumite vegetații forestiere, pentru care se
10
aplică acelaşi complex de măsuri de gospodărire.
Cel mai răspândit tip de stațiune este 8.4.3.0. - Câmpie forestieră de şleau Bs, brun roşcat edafic mare
(65%).
Analizând repartiția pe categorii de bonitate se constată că 65% sunt de bonitate superioară, 29% sunt
de bonitate mijlocie şi 6% sunt de bonitate inferioară. FD2.
Regimul pluviometric reprezintă importanța caracteristică climatică, precipitațiile reprezentând
unul din factorii ecologici de mare importanță pentru vegetația forestieră.

Precipitaţiile medii anuale pentru zona forestierà a acestei unități de producţie sunt de 671 mm.
Media precipitaţiilor lunare este foarte variată, ea Înregistrează un maxim în luna iunie (81 mm) şi un
minim in luna februarie (40 mm) de unde se deduce de asemenea caracterul continental al
precipitaţiilor.
Pe anotimpuri precipitatile medii sunt următoarele:
-precipitaţii medii primăvara: 171 mm
- precipitaţii medii vara: 221 mm
- precipitaţii medii toamna: 150 mm
- precipitaţii medii iarna: 120 mm.
Pe durata perioadei de vegetație cuantumul de precipitațiilor este de 452 mm, ceea ce reprezintă 67%
din totalul anual.
Anotimpul cel mai secetos este iama, când cad sub 19% din precipitații, iar sezonul cel mai
ploios este vara când cad peste 33% din cantitatea totală de precipitatii.
Cantitatea totala de precipitații ca şi regimul lor de distributie favorizează dezvoltarea vegetatiei
forestiere, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat mai sus, circa 2/3 din ele cad în sezonul de
vegetatie.
Precipitațiile sub formă de zăpadă cad începând cu a doua decadă a lunii noiembrie şi durează
până in a doua decadă a lunii martie. Primul stral de zăpadă apare in medie la inceputul lunii
decembrie, iar ultimul strat apare în ultima decadă a lunii februarie. Durata medie a stratului de zăpadă
este de 45 zile. Grosimea medie a stratului de zăpadă variază între 5-10 cm în luna decembrie şi 15-20
cm in luna ianuarie. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă cât şi grosimea medie a acestuia, arată
că exploatarea pădurilor se poate face în condițiile actualelor,Instrucțiuni privind termenele, modalităţile
şi epocile de recoltare şi transport ale materialului lemnos din pădure" (O.M. 635/23.12.2002),
referitoare la protejarea seminţişului şi solului in condiții destul de bune.
Umiditatea relativă a aerului, medii lunare şi anuale sunt date in tabelul următor:

11
Pe teritoriul unităţii de producţie a VIII-a Pădurea Verde vânturile predominante sunt cele din nord şi din
sud-est şi sud. Vânturile din nord au cea mai mare intensitate şi provin de fapt din vânturile ce bat din
nord-vest şi vest şi lovindu-se de lanţul muntos al Carpaţilor Occidentali sunt deviate pe direcția nord
sud. Vara sunt mai frecvente vânturile slabe, mijlocii şi brizele. Iarna însă, vânturile sunt mai puternice,
reci și în rafale.
Din analiza datelor din Atlasul Climatologic rezultă că în zona studiată, vânturile bat qui
diferite intensitați în toate anotimpurile, perioada de calm atmosferic se întâlneşte mail
frecvent la sfârşitul primăverii şi vara.

12
5. Funcțiile pădurii (NUMAI PT. U.A. SELECTATE) stabilite prin amenajament şi
încadrarea în subunitatea de gospodărire.
Funcțiile pădurii pentru U.A. urile: 1A, 1B, 1C, 2A, 2B, 2C, 2D, 3A, 3B, , 3D, 3E, 3F, 4A, 4B, 5A, 5B, 6A,
6B sunt de producție, 33A2 și 33C sunt neproductive.

6. Descrierea condiţiilor staţionale şi de vegetaţie ale ecosistemului forestier studiat

(T.S., T.P, SOL, flora indicatoare, orografia terenului, caracterul tipului de pădure, etc.)
pentru fiecare u.a. selectat.

În parcela 1A stadiul de dezvoltare este semințiș;

Suprafața este de 8.7 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
13
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 10 ST;
Compoziția țel 10 ST;
Lucrări propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 1B stadiul de dezvoltare este semințiș;

Suprafața este de 2.5 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 6 ST 3 FR 1 JU;
Compoziția țel 6 ST 3 FR 1 DT;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 1C stadiul de dezvoltare este nuieliș;

Suprafața este de 1.8 ha;
14
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 7 ST 1 FR 1 JU 1 ULC;
Compoziția țel 7 ST 3 DT;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 2A stadiul de dezvoltare este nuieliș;

Suprafața este de 8.6 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 10 ST;
Compoziție țel 10 ST;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

15
În parcela 2B stadiul de dezvoltare este desiș;
Suprafața este de 1.3 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 9 ST 1 DT;
Compoziția țel 9 ST 1 DT;
Lucrările propuse sunt rărituri.

În parcela 2C stadiul de dezvoltare este desiș;

Suprafața este de 1.3 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;

16
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografia câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 9 ST 1 DT;
Compoziție țel 9 ST 1 DT;
Lucrările propuse sunt rărituri.

În parcela 2D stadiul de dezvoltare este prăjiniș;

Suprafața este de 2.2 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 10 ST;
Compoziția țel 10 ST;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

17
În parcela 3A stadiul de dezvoltare este prăjiniș;
Suprafața este de 1.7 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 4 ST 5 FR 1 DT;
Compoziția țel 5 ST 4 FR 1 DT;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 3B stadiul de dezvoltare este păriș;

Suprafața este de 3.7 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 9 ST 1 FR;
Compoziția țel 9 ST 1 FR;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

18
În parcela 3C stadiul de dezvoltare este păriș;
Suprafața este de 2.2 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 10 ST;
Compoziția țel 10 ST;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 3D stadiul de dezvoltare este codrișor;

Suprafața este de 0.8 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;

19
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 10 FR;
Compoziția țel 10 FR;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 3E stadiul de dezvoltare este codrișor;

Suprafața este de 0.6 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 6 FR 4 ST;
Compoziția țel 6 ST 4 FR;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 3F stadiul de dezvoltare este codru mijlociu;

Suprafața este de 4.5 ha;
20
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 9 ST 1 FR;
Compoziția țel 9 ST 1 FR;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 4A stadiul de dezvoltare este codru mijlociu;

Suprafața este de 7.8;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 7 ST 2 FR 1 JU;
Compoziția țel 7 ST 2 FR 1 DT;
Lucrările propuse sunt tăieri de igienă.

21
În parcela 4B stadiul de dezvoltare este codru bătrân;
Suprafața este de 5.6 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 7 ST 2 FR 1 JU;
Compoziție 7 ST 2 FR 1 DT;
Lucrări propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 5A stadiul de dezvoltare este de codru bătrân;

Suprafața este de 12.0 ha;
Grupa functională este 1-5H;4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
22
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 10 ST;
Compoziția țel 10 ST;
Lucrări propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 5B stadiul de dezvoltare este semințiș;

Suprafața este de 1.4 ha;
Grupa functională este 1-5H;4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 8 ST 2 FR;
Compoziție țel 8 ST 2 FR;
Lucrări propuse sunt tăieri de igienă.

În parcela 6A stadiul de dezvoltare este de semințiș;

Suprafața este de 9.1 ha;
Grupa functională este 1-4A;
23
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 9 ST 1 FR;
Compoziție țel 9 ST 1 FR;
Lucrări propuse tăieri de igienă.

În parcela 6B stadiul de dezvoltare este prăjiniș;

Suprafața este de 3.5 ha;
Grupa functională este 1-4A;
TP Stejereto-șleau normal de câmpie;
TS câmpie forestieră de șleau Bs, brun roșcat edafic mare;
Solul preluvosol tipic;
Flora indicatoare este Arum pulmonaria;
Orografie câmpie joasă plană;
Caracterul tipului de padure este SUP:M;
Altitudinea este 90m;
Compoziția actuală 8 ST 2 FR;
Compoziție țel 8 ST 2 FR;
Lucrări propuse tăieri de igienă.

24
Parcela 33A2 este neproductivă;
Suprafață 0.2 HA;
Altitudine 90m;
Lucrări propuse împăduriri.

Parcela 33C este neproductivă;

Suprafață 0.2 HA;
Altitudine 90m;
Lucrări propuse împăduriri.

7. Stabilirea stadiilor de dezvoltare a arboretelor aflate in studiu.

Etapa tinereţii începe cu instalarea noii generaţii și constituirea stării de masiv şi durează până
când majoritatea arborilor încep să fructifice și se realizează prima fructificație abundentă. Durata
acestei etape variază în funcție de temperamentul și proveniența speciilor, de condițiile staționale,
precum și de intervențiile silvotehnice. Arboretele provenite din lăstari sau drajoni, cu specii de lumină şi
repede crescătoare, precum şi cele parcurse cu intervenţii silvotehnice aplicate timpuriu şi cu intensitate
mare, parcurg mai repede această etapă.
În cadrul acestei etape se disting următoarele stadii (faze) de dezvoltare:

1. Stadiul de semințiș începe din momentul apariţiei în masă a plantulelor (lăstarilor, drajonilor) şi

se încheie odată cu constituirea stării de masiv, când se realizează trecerea de la existenţa
izolată a plantulelor la starea gregară a arborilor ce formează noul arboret (Popovici, 1922;
25
 Drăcea, 1923; Nicolescu V.N., 2011). Înălțimea medie a arboretului, după constituirea stării de
masiv, ajunge la 1.30 - 1.50 m (Rădulescu, 1956).

În stadiul de semințiș, fiecare exemplar în parte este influențat de factorii mediului înconjurător
(buruieni, secetă, îngheț, vânt, insecte, ciuperci, etc.), ceea ce face ca foarte multe exemplare să
dispară. Dacă aceste pericole sunt minime, atunci fiecare exemplar (puiet) are suficient spațiu atât în sol
pentru creșterea rădăcinilor, cât și în aer pentru creșterea coroanelor (Drăcea, 1923).
În arboretele de codru, unde semințișul s-a instalat sub masiv, se recomandă ca ultimele tăieri
de regenerare să nu întârzie peste limita de suportabilitate a semințișului. Arborii bătrâni care formează
un coronament prea des, pot limita creșterea și dezvoltarea semințișului. Pentru semințișul instalat
constituie concurenți redutabili unele specii arborescente mai robuste, dar cu valoare economică mai
redusă (cazul speciilor pioniere), dar și arbuștii când sunt prea înalți sau prea deși, ceea ce obligă la
extragerea acestora la prima tăiere de regenerare (Nicolescu V.N., 2011).
În stadiul de semințiș trebuie să se aplice lucrări pentru asigurarea dezvoltării semințișului (NT3,
2000). Acestea urmăresc să-l protejeze împotriva buruienilor și arbuștilor (descopleșiri), să remedieze
pagubele făcute prin exploatare (recepări) și să prevină pagubele produse prin pășunatul animalelor
domestice sau sălbatice (împrejmuiri) etc.

2. Stadiul de desiș începe odată cu constituirea stării de masiv a noului arboret şi durează până
când arborilor, crescuți în condiții de desime ridicată, încep să li se usuce și să cadă ramurile de
la bază (începerea elagajului natural) (Lorentz și Parade, 1855; Bagneris, 1876, 1878; Nicolescu
V.N., 2011). Înălţimea arborilor ajunge, în general la 2-2,5 m, iar diametrul mediu al arboretului la
2 cm. Acest stadiu se caracterizează prin lupta colectivă pe care arborii o dau cu condițiile de
mediu extern. Arborii au nevoie de mai multă lumină, sunt mai rezistenți la îngheț și la arșiță. Se
intensifică creșterea arborilor componenţi, în special cea în înălţime, iar etajele subarboretului şi
păturii erbacee dispar în totalitate.

Datorită competiţiei inter- şi intraspecifice, în arboretele amestecate, speciile repede crescătoare

(specii pionere) pot copleşi sau chiar elimina speciile de bază, mai încet crescătoare. Ca efect, datorită
eliminării unor specii, în acest stadiu se hotărăște compoziția viitorului arboret (Constantinescu, 1976).
În arboretele pure exemplarele din lăstari sau semințișul preexistent tind să le copleșească pe cele
valoroase din sămânță. De aceea este necesară intervenţia cu lucrări silvotehnice
(degajări și depresaje) care să elimine riscurile menţionate.

3. Stadiul de nuieliş începe odată cu declanşarea elagajului natural al arborilor şi se consideră

încheiat când majoritatea arborilor componenţi ajung la diametrul de cca. 5 cm (Popovici, 1922;
Rădulescu, 1956; Negulescu, în Negulescu și Ciumac, 1959). Se intensifică creşterea în
înălţime, diferențierea arborilor și eliminarea naturală, iar în arboretele amestecate apare riscul
ca speciile mai încet crescătoare să fie copleşite şi eliminate. În acest stadiu de dezvoltare,
arboretul prezintă o desime mare și un coronament bine încheiat, celelalte etaje de vegetație

26
 fiind astfel puternic dominate și chiar integral eliminate. Deşi arboretul este capabil să susţină
singur şi în condiţii superioare funcţiile pădurii, în acest stadiu este necesară aplicarea unor
lucrări silvotehnice (curăţiri).
4. Stadiul de prăjiniș cuprinde perioada în care diametrul mediul al arboretului este cuprins între 6
și 10 cm (Popovici, 1922; Rădulescu, 1956; Negulescu, în Negulescu și Ciumac, 1959). În acest
interval creșterea în înălțime se intensifică tot mai mult, diferențierea arborilor se accentuează,
iar eliminarea și elagajul natural sunt active. Arboretul se menține încă destul de des și bine
încheiat, fapt care face ca, uneori, coroanele arborilor să fie slab dezvoltate și înghesuite, iar
trunchiurile excesiv de dese. În aceste condiții, arboretul devine vulnerabil la rupturi şi doborâturi
provocate în special de zăpadă. Și în acest stadiu sunt necesare aplicarea de lucrări silvotehnice
(curăţiri).
5. Stadiul de păriș începe când diametrul mediu al arboretului este de (10) 11 cm și durează pană
la producerea primei fructificații, când arboretul trece în etapa maturității (obișnuit, diametrul
mediu al arboretului ajunge la 18 - 20 cm). Acest stadiu se caracterizează prin culminarea
creșterii curente în înălțime a arboretului, intensificarea creșterilor în grosime și volum,
dezvoltarea susținută a sistemului radicelar, slăbirea intensității eliminării naturale, precum şi
realizarea celei mai bogate mase foliare. În aceste condiții, arborii manifestă exigențe maxime
față de fertilitatea solului și lumină. Către finalul stadiului de păriș, datorită creșterii exigențelor
față de lumină, coroanele arborilor se răresc și permit instalarea și dezvoltarea celorlalte etaje de
vegetație.

Arborii au trunchiuri și coroane din ce în ce mai distincte, își conturează mai bine forma și își pun în
evidență tot mai mult caracterele și defectele. Astfel, devine posibilă trecerea de la selecția în masă,
realizată în timpul degajărilor, depresajelor și curățirilor, la selecția individuală, realizată prin rărituri (xxx,
1956; Nicolescu V.N., 2011).

1. B) Etapa maturității începe odată cu prima fructificaţie abundentă a arboretului şi durează

până când arborii prezintă semne evidente de uscare. În etapa maturităţii se disting două

stadii de dezvoltare:

2. Stadiul de codrișor (codru tânăr) începe odată cu trecerea arboretului la maturitate și

durează cât timp diametrul mediu al arborilor variază între 21 și 35 cm. Arboretul încă

dispune de o creștere foarte activă și prezintă o viguroasă capacitate de regenerare din

sămânță, dar se reduce regenerarea din lăstari sau drajoni. Creșterile în înălțime se

diminuează, în timp ce creșterile în grosime, volum și substanță uscată culminează.

Coronamentul arborilor se ridică la o înălțime tot mai mare față de sol și se rărește treptat

asigurând lumină suficientă pentru instalarea, creşterea şi dezvoltarea viguroasă a etajelor

subarboretului şi păturii erbacee, care pot deveni un obstacol în calea regenerării naturale a

27
 pădurii. În această fază intervențiile silviculturale (răriturile), urmăresc mai ales stimularea

creșterii în grosime și în volum a arborilor, precum și crearea unor condiții favorabile pentru

intensificarea fructificației acestora și instalării unei bune regenerări viitoare.

3. Stadiul de codru mijlociu (codru) diametrul mediu al arboretului variază, în general, între 35 și
50 cm (Nicolescu V.N., 2011). La începutul stadiului arborii sunt în majoritate sănătoși, de
grosimi apropiate, pe măsura înaintării în vârstă arborii încep să se usuce și apar goluri în
arboret, în care se instalează semințisuri, arbuști și ierburi. La sfârșitul stadiului, arborii prezintă
semne evidente de depericiune, creșterile curentă și medie intră în declin, apar putregaiul și
scorburile. Se reduce capacitate de folosire integrală a staţiunii de către etajul arborilor,
permiţând creşterea şi dezvoltarea subarboretului și a păturii erbacee. Astfel, se poate produce
înţelenirea solului şi se împiedică desfăşurarea normală a regenerării din sămânţă.

În cursul acestui stadiu arborii realizează dimensiunile dorite din punct de vedere economic
(sortimentul-țel), de aceea nu este dorit ca arboretul să fie păstrat în picioare până la apariția semnelor
de depericiune și să fie extras după ce a atins vârsta exploatabilității tehnice.

C) Etapa bătrâneţii începe atunci când arborii bătrâni rămași în picioare, fiind puțini la număr și
ajunși la limita longevității fiziologice, prezintă semne evidente de lâncezire (uscare) și se
încheie cu uscarea tuturor exemplarelor din generația respectivă. În această etapă, care are un
singur stadiu (codru bătrân), pierderile de biomasă sunt mai mari decât acumulările, creșterea în
înălțime se sistează, o mare parte a coroanei se usucă, vitalitatea se reduce la minim, după care
încetează.

Etapele și stadiile de dezvoltare prezentate mai sus, bine diferentiate și care se succed în timp, sunt
specifice arboretelor echiene, instalate pe cale naturală din sămânță, lăstari sau drajoni.

În arboretele pluriene nu se pot diferenția stadii de dezvoltare distincte, deoarece în cuprinsul

aceluiași arboret există în același timp arbori individuali sau grupați, cu vârste variate, aflați în stadii de
dezvoltare diferite (Drăcea, 1923; Toumey și Korstian, 1947; Nicolescu V.N., 2011).

28
8. Stabilirea măsurilor silviculturale în funcție de stadiile de dezvoltare ale arboretelor,
la nivel de arboret (u.a.) inclusiv pentru terenurile goale destinate împăduriri.

În silvicultura românească, tratamentul, privit inițial ca metodă de regenerare a arboretelor,

dobândește valențe noi, pe măsura conturării și aplicării conceptului gospodăririi funcționale a
pădurilor. Preocupările privind diversificarea structurii arboretelor în raport cu funcțiile atribuite acestora
a făcut ca la alegerea tratamentelor să se aibă în vedere, nu numai și nu în primul rând, considerente
legate de regenerarea corespunzătoare a arboretelor intrate în rând de exploatare, ci și structurile ce
trebuie să fie obținute prin aplicarea lor.

Sistemul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor grupează următoarele lucrări degajări, curăţiri,
rărituri şi tăieri de igienă. Acestea se vor aplica în funcţie de stadiul de dezvoltare, consistenţa şi
compoziţia actuală.

Scopul esențial al lucrărilor de îngrijire şi conducere a arborelelor este acela de a favoriza

formarea unei structuri optime în vederea creşterii eficacității funcționale a pădurilor.Fiecare unitate
amenajistică a fost analizată în perspectiva celor 10 ani de valabilitate a amenajamentului stabilindu-se
după caz, atât numărul de intervenţii cât şi natura lor.

Degajările se. vor execula în stadiul de desiş, urmărindu-se diminuarea speciilor cu valoare
economică scăzută şi favorizând astfel speciile valoroase (gorun, stejar). Se va parcurge anual o
suprafaţă de 0,4 ha.

Curăţirile se vor executa in arboretele ajunse în stadiul de nuieliş-prăjiniş, cuconsistenţa plină

(0,9-1,0). Prin curăţiri se va urmări in continuare promovarea speciilor valoroase, extrăgându-se

29
exemplarele de valoare economică scăzută, precum şi exemplarele din speciile de bază cu creşteri
reduse sau cu defecte tehnologice.

Intervenţiile se vor face în aşa fel încât consistenţa să nu scadă sub 0,8 şi fără a se crea ochiuri
fără vegetaţie forestieră.

Anual se va extrage un volum de 7 m³ de pe o suprafaţă de 0,9 ha. Răriturile se vor executa in

stadiul de dezvoltare păriş-codrişor, promovându-se în continuare speciile şi exemplarele valoroase.
Concomitent cu aceste lucrări se vor extrage şi eventualii preexistenți, fără însă a crea goluri în arboret.
Posibilitatea din rărituri este de 71 m², parcurgându-se anual o suprafață de 2,4 ha.

Tăierlle de igienă se fac ori de câte ori este nevoie, in toate arboretele care le reclamă, dar
pentru cele incluse în planul lucrărilor de ingrijire sau de produse principale acest volum nu este prins ca
posibilitate de igienă. Dacă in suprafeţele in curs de regenerare vor exista situaţii care impun extragerea
arborilor uscaţi sau vătămaţi, ocolul silvic va proceda la extragerea lor urmând ca volumul acestora să
fie precomplat pe seama produselor principale. Se vor parcurge anual, cu tăieri de igienă 439,4 ha de
pe care se vor extrage 373 m³.

Intensitatea cu care se vor executa aceste categorii de lucrări rămâne în atenţia organului executor.

Planurile lucrărilor de ingrijire cuprind arborete care la data descrierii parcelare indeplinesc
condiţiile de a fi parcurse cu astfel de lucrări (consistenţă, diametru).

La aplicarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor se vor respecta indicațiile date prin
"Normele tehnice pentru ingrijirea şi conducerea arboretelor" ediția 2000.

În legătură cu aplicarea lucrărilor de ingrijire se fac următoarele precizări:

- lucrările de îngrijire prevăzute prin amenajament sunt cele corespunzătoare la data efectuării descrierii
parcelare.

Anual, organele de aplicare vor urmări in teren evoluția arborelelor şi, în măsura în care acestea
îndeplinesc (chiar şi pe porţiuni din suprafaţa unităţii menajistice) condițiile prin care pot fi parcurse cu
astfel de lucrari, ele se vor aplica chiar dacă nu au fost prevăzute în planul lucrărilor de îngrijire.

- în situaţia în care arboretul nu este omogen, lucrările de ingrijire vor fi efectuate înraport de
caracteristicile arboretului de pe porţiunile care necesită intervenții

- posibilitatea de produse secundare obligatorie este cea pe suprafaţă, volumul deextras fiind orientativ;

- având in vedere importanța lucrărilor de îngrijire in ceea ce priveşte îmbunătăţirea stării fitosanitare,
ameliorarea compozitiei şi creşterea productivității arboretelor, se recomandă ca aceste lucrări să se

30
execute la timp, de bună calitate şi de câte ori este cazul. Secundare, pe lucrări, tipuri funcţionale şi
specii este dată în tabelul următor:

Posibilitatea actuală de produse secundare (78 m³) este mai mică cu 80 m² decât posibilitatea
anterioară, datorită diminuării suprafeței de la rărituri prin evoluția claselor de vârstă.

Planul lucrărilor de îngrijire a arboretelor oferă indicații asupra fiecărui gen de lucrări,
periodicitatea de revenire şi volumele de extras. Ocolul silvic are obligația să urmărească realizarea
prevederilor pe suprafaţă şi să analizeze modificările survenite ca urmare a evoluţiei arboretelor sau a
eventualelor calamităţi şi să actualizeze planul în raport de noile necesităţi.

Intensitatea medie a intervențiilor va fi de 7 m³/ha la curăţiri şi de 30 m³/ha la rărituri.

9. Așteptările și cuantificarea efectului lucrărilor propuse asupra ecosistemelor

forestiere.

Ocolul silvic va înregistra cu regularitate în formularele din amenajament, introduse in

acest scop, elemente referitoare la: mişcările de suprafață din fond forestier, cu indicarea suprafețelor în
cauză;
- suprafeţele de arborete parcurse cu tăieri de regenerare pe unitate amenajistică;
- volumele rezultate din aplicarea tăierilor de regenerare pe unitate amenajistică;
-suprafetele de arborete slab productive parcurse cu tăieri de refacere sau substituire
pe unitate amenajistică,
-suprafeţele parcurse cu lucrări de ingrijire a arboretelor pe unitate amenajistică şi în
raport cu natura intervenţiilor efectuate,
31
- volumele realizate prin punerea în valoare a produselor accidentale, pe unitate amenajistică, specii şi
în raport de natura lucrărilor (împăduriri integrale, completări) şi modalitatea de completare a acestora;
-stadiul regenerărilor naturale în arboretele incadrate in suprafața decenală în rând de
exploatare;
- realizarea în dotare cu instalați cinegetice pe categorii de instalaţii, cu indicarea unitate
amenajistică în care sunt amplasate şi a investiției aferente.
După fiecare an de aplicare se face totalizarea pe U.P. a elementelor cumulative înregistrate în
evidenţa anuală a aplicării amenajamentului.
Ocolul silvic va completa de asemenea evidenta decenală a aplicării amenajamentului
care constituie un centralizator pe ani a lucrărilor executate in U.P. in decursul deceniului de
valabilitate a amenajamentului.
Pentru completarea acestei evidente se preiau totalurile pe ani din evidenţa anuală a
aplicării de lucrări, planificările medii anuale prevăzute prin amenajament, evidențiindu-se
pentru anul respectiv, diferentele în plus sau în minus dintre realizări şi planificări.

10. Concluzii privind efectul lucrărilor propuse asupra ecosistemelor forestiere şi a

comunităţilor locale.

Pădurea reprezintă o sursă importantă de materii prime, care sunt utilizate în toate ramurile
economice. Convențional, materiile prime produse de pădure sunt împărţite în două categorii: produse
lemnoase şi produse nelemnoase (produse accesorii). Printr-o gestiune adecvată a fondului forestier,
prin tehnicile și lucrările specifice silvice, calitatea și cantitatea acestor produse poate fi mult
superioară.
Starea sanitară a pădurilor este în general bună.
Pentru asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare, se recomandă atât măsuri
preventive, cât şi măsuri represive de combatere a bolilor şi dăunătorilor, atunci când acestea
depăşesc limitele capacității de suport a ecosistemelor respective.
Pentru mentinerea unei stări fitosanitare corespunzătoare, fac obiect al acţiunii de igienizare şi
curățire a pădurii următoarele categorii de material lemnos:
a) arborii deperisați, necesari a fi extraşi din masa arboretului:
-căzuţi, rupţi şi doborâți de vânt sau zăpadă;
-uscați sau pe cale de uscare;
-atacaţi de insecte sau agenţi criptogamici;
b) uscături şi crăci groase răspândite în pădure;
c) resturi de exploatare, nevalorificate pentru producţia industrială provenite din curăţirea parchetelor
exploatate (vârfuri, lemn cu putregai, etc.);
d) material lemnos subţire provenit din tăieri de îngrijire (curățiri) în arborete tinere, situate în locuri
greu accesibile;
e) cioate dezrădăcinate prin fenomene naturale.
Suprafaţa medie anuală ce urmează să fie parcursă cu tăieri de igienă este de 395,2 ha,
32
urmând a se recolta anual un volum de 345 m³. 4.10.
Concluzii privind condițiile staționale şi de vegetație.
Din cele expuse în subcapitolele anterioare, se desprinde concluzia că factorii staționali sunt,
în general favorabili pentru biocenozele forestiere locale. Speciile cele mai favorizate sunt stejarul şi
frasinul.
Corespondenţa dintre bonitatea stațiunilor şi productivitatea arboretelor este prezentată în situaţia
următoare:

După cum se observă, arboretele valorifică bine condițiile staționale, neexistând diferenţe între
bonitatea stațională şi productivitatea arboretelor.
Arboretele unității de producție, prin măsurile silviculturale ce li se vor aplica, vor fi conduse spre
realizarea unei structuri corespunzătoare condițiilor staţionale.
Pe viitor se va urmări menţinerea şi promovarea arboretelor alcătuite din specii corespunzătoare
condițiilor staționale. La regenerarea arboretelor se vor crea condiții corespunzătoare regenerării
naturale, prin tratamente bazate pe regenerarea naturală din sămânţă.
Îngrijirea culturilor se va face timp de 5 ani cu câte două lucrări în primul şi al doilea an şi câte
o singură lucrare în anii 3, 4 şi 5.
La stabilirea telului de regenerare şi a formulelor de împădurire s-a ținut seama de tipul natural
fundamental de pădure, de tipul de staţiune şi de normativele în vigoare adaptate la situația concretă
existentă pe teren.
Ocolul silvic va tine evidenta provenientei materialului săditor pentru a se executa împăduriri
pe terenuri cu condițiile pedoclimatice asemănătoare locului de unde provine materialul săditor.
Fără o silvicultură adecvată, toate avantajele menționate mai sus, s-ar realiza în mod natural pe
o perioadă mult mai mare de timp, sau nu se pot realiza deloc fără intervenția umană.

În cele din urmă, pădurea va continua să existe și fără silvicultură, însă silvicultura fără pădure
va exista doar în carți, de aceea este bine să se realizeze o armonie între cele două.

Bibliografie

33
Amenajament U.P. VIII Padurea Verde.

34