UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

TEHNOLOGII MODERNE ÎN EXPLOATAȚIILE AGRICOLE ȘI
ZOOTEHNICE

PROIECT LA DISCIPLINA

Coordonator: Prof. BUCUREAN ELENA

Student: CIOARA DANIEL

Specializarea: TMEAZ, ANUL I, SEM.II

ORADEA, 2018
 CUPRINS
CAPITOLUL I METODE ECOLOGICE DE PROTECTIA PLANTELOR ....................3
1.1. Planul de actiune pentru dezvoltarea agriculturii ecologice in Romania. ...................3
1.2. Metodele si tehnicile specifice agriculturii ecologice .................................................5
Rotatia:............................................................................................................................5
Lucrarile solului ...............................................................................................................6
Fertilizarea ......................................................................................................................6
Saminta si semanatul ......................................................................................................7
Controlul buruienilor, bolilor si daunatorilor ......................................................................7
CAPITOLUL II METODE ECOLOGICE DE COMBATERE A DAUNATORILOR .. 11
2.1. Masuri preventive.......................................................................................................12
Carantina fitosanitară ....................................................................................................12
Prognoza şi avertizarea .................................................................................................12
Condiţionarea materialului semincer..............................................................................12
Distrugerea buruienilor problemă ..................................................................................12
Depozitarea recoltelor în condiţii optime de igienă.........................................................12
2.2. Măsuri curative...........................................................................................................12
Metode biotehnice .........................................................................................................13
Metode biologice ...........................................................................................................13
Metode biochimice ........................................................................................................14
Metode biodinamice ......................................................................................................14
CAPITOLUL III MANAGEMENTUL PRODUSELOR PENTRU PROTECŢIA
PLANTELOR ..................................................................................................................... 17
Metode de amenajare a teritoriului pentru creşterea rolului prădătorilor biologici în
combaterea dăunătorilor culturilor agricole. ......................................................................24
Culturi intercalate sau culturi în benzi ............................................................................25
Subînsămânţatul. ..........................................................................................................25
Insule de conservare .....................................................................................................26
Benzi îmburuienate în cultură ........................................................................................26
Margini de cultura şi zone de carabide ..........................................................................26
Plantele insectar............................................................................................................26
Bibliografie ......................................................................................................................... 27

2
CAPITOLUL I METODE ECOLOGICE DE PROTECTIA PLANTELOR

Alternativele agricole aparute incepind cu sfirsitul secolului al 19-lea, pledeaza pentru

reintoarcerea la o agricultura organica, capabila de productivitate inalta . Aceste alternative
sunt:
Agricultura biodinamica , care tine seama de alcatuirea sau compozitia plantelor si de
fortele chimice si fizice care se exercita asupra lor si pot contribui la armonizarea maxima a
factorilor terestri si cosmici capabila a conserva proprietatile si sanatatea pamintului, plantelor
si animalelor,
Agricultura organica, combate utilizarea ingrasamintelor chimice si accepta ca fertilizarea sa
se realizeze numai cu deseuri organice; acorda un loc important crearii rezistentei plantelor la
paraziti si tehnicilor de aparare a solurilor de eroziune sau alte catastrophe climatice,
preconizind intoarcerea la o,, agricultura taraneasca.”
Agricultura organo-biologica, abordeaza principiile autonomiei complete a fermei agricole
,si are ca obiective economice, sociale si politice ,,autoritatea producatorului”.
Lucrarile conservative ale solului, definesc diferite modalitati, practice , de afinare si
prelucrare a solului in vederea semanatului, in conditiile excluderii intoarcerii brazdei si
mentinerii acoperite cu mulci vegetal a cel putin 30%din suprafata ,dupa semanat.
Principalele proprietati ale solului sunt greutatea si taria ;greutatea se cunoaste prin
cintarirea de volume egale a diferitelor paminturi (paminturile nisipoase si cele calcaroase
sunt cele mai grele iar cele humoase, cele mai usoare.) Taria este insusirea cu care pamintul se
opune la patrunderea uneltelor si depinde de legaturile dintre granulele care il formeaza sau de
textura pamintului. Paminturile nisipoase au legaturi slabe iar cele argiloase opun rezistenta
mai mare la desfacerea granulelor.
 Insusirile solului: Lipirea (aderenta) este insusirea unor paminturi care sunt umede ,se
lipesc de unelte (umezeala mareste iar uscaciunea micsoreaza lipirea).
 Analiza marimii granulelor, din pamint se realizeaza cu ajutorul unui ciur cu ochiuri
de 3mm,si unul de 1mm. Trecind pamintul prin acest ciur se separa pietrisul de
pamintul fin si nisip.
 Culoarea, influenteaza mult asupra incalzirii pamintului.
 Permeabilitatea este insusirea pe care o au unele paminturi de a lasa sa treaca cu
usurinta apa prin ele, astfel avem paminturi seci,uscate(nisipoase),
reci(argiloase)umede(humoase)
 Capilaritatea este proprietatea prin care apa ajunsa in straturile de jos se poate ridica
din nou la suprafata pentru a se evapora.
 Puterea de a absorbi apa si gaze este data de felul pamintului si gradul lui de
maruntire..

1.1. Planul de actiune pentru dezvoltarea agriculturii ecologice in Romania.

Obiectivele strategice: -obiectivul calitativ ,prin iesirea agriculturii ecologice din

marginalizarea sa,

3
 -obiectivul cantitativ, prin cresterea suprafetelor cultivate dupa modul
de productie ecologic, si crearea unei piete interne cu produse ecologice.
Pentru atingerea acestor obiective ,s-a avut in vedere Planul de actiune European.
Actiunea 1. Piata produselor ecologice:-initiative si actiuni directe pentru organizarea de
campanii de informare si promovare a agriculturii ecologice.
-campanii de informare si promovare pe mai muti
ani.
Actiunea 2. Date statistice, crearea si administrarea unei baze de date statistice oferita
celor interesati.
Actiunea 3. Sprijinul acordat in favoarea agriculturii ecologice; completarea sustinerii
comunitare, prin programele de agromediu definite in Regulamentul Consiliului(CE)
nr.1257/1999, pentru stimularea rapida a acestui sector.
Actiunea 4. Planuri de actiune regionala;programme de calitate/specific regional.

Actiunea 5. Extinderea cercetarii in agricultura ecologica; prin adoptarea de programe

de cercetare in universitati si alte unitati de cercetare.
Actiunea 6. Urmarirea stricta a respectarii normelor in agricultura ecologica.
-produsele care contin organisme modificate genetic nu pot fi etichetate ca
produse ecologice.
-introducerea siglei ,,ae” pe eticheta produselor care sa garanteze ca aceste
produse provin din agricultura ecologica.
Actiunea 7. Imbunatatirea performantelor organismelor de inspectie si certificare prin:
adoptarea Manualului de control pentru organismele de inspectie.
Conversia de la agricultura conventionala la agricultura ecologica.
 Conversia necesita din partea agricultorului cunostinte privind : agricultura
ecologica ,
 Motivatia pentru un mod de productie in armonie cu legile naturii,
 O exploatatie agricola care sa se preteze la agricultura ecologica(sa includa mai
multe culturi si un sector zootehnic),
 Renuntarea la tratamentele chimice specifice, necesita un volum mai mare de
munca care sa fie compensate cu o foarte buna organizare si planificare a
activitatilor.
 Pentru reusita conversiei fermierul trebuie sa fie pe deplin convins ca ceea ce face
este bine.
Perioada de conversie este stabilita de legislatia si standardele in vigoare, fiind diferita de la o
tara la alta. Pentru Romania , conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.34/2000 si
normelor metodologice din 13 septembrie 2001 de aplicare a acestei Ordonante , perioada de
conversie este urmatoarea:
 2 ani inainte de insamintare , pentru culturile de cimp anuale, pajisti si culturi furajere,
 3 ani inainte de recoltare pentru culturile perene si plantatii,
 1 an pentru vite ,pentru carne,
 6 luni pentru rumegatoare mici(oi, capre) si porci,
 12 saptamini pentru animale de lapte,

4
  10 saptamini pentru pasarile destinate productiei de carne, cumparate la virsta de 3
zile,
 6 saptamini pentru pasarile destinate productiei de oua,
 1 an pentru albine, daca familia a fost cumparata din stupine conventionale;
 Daca conversia se face la nivelul intregii exploatatii(animale si intreaga suprafata de
teren aferenta producerii furajelor), perioada este de 24 luni cu respectarea
urmatoarelor conditii:- regula se aplica numai animalelor deja existente in exploatatie,
si terenurilor folosite pentru producerea furajelor inainte de inceperea conversiei,
- furajele trebuie sa provina numai din cadrul exploatatiei.
In Romania fermierii care doresc sa devina producatori agricoli ecologici, trebuie sa se inscrie
la Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice (ANPE) din cadrul Ministerului Agriculturii,
sis a fie supusi operatiilor de inspectie si certificare de catre institutiile acreditate,. Dupa
obtinerea certificatului de producator agricol ecologic, produsele agricole pot fi vindute ca
,,produse ecologice”.

1.2. Metodele si tehnicile specifice agriculturii ecologice

Rotatia: trebuie sa se urmareasca urmatoarele obiective:

 Mentinerea fertilitatii solului,
 Reducerea gradului de imburuienare,
 Prevenirea si reducerea atacului de boli si daunatori,
 Asigurarea bazei furajere pentru animalele din ferma,
 Obtinerea de recolte eficiente din punct de vedere economic fara utilizarea
ingrasamitelor chimice si pesticide pentru protectia plantelor.
Rotatia este un element tehnologic important prin care trebuie sa se realizeze un echilibru
intre culturi, incit cele care duc la scaderea fertilitatii solului (a continutului in materie
organica), sa fie urmate de catre culturi care refac fertilitatea solului.
Leguminoasele au capacitatea de a trai in simbioza cu bacteriile fixatoare de azot asigurindu-
si astfel necesarul cantitatii de azot prin aceasta simbioza , iar dupa moartea plantelor ramine
in sol o cantitate mare de azot care este diferita in functie de specie;exemplu: dupa mazare si
fasole ramine in sol 40-50kgN/ha; dupa trifoi alb=120-180kgN/ha in primii doi ani de la
infiintarea culturii;dupa trifoi rosu ramine 240-380kgN/ha/an. Culturile perene
(graminee,leguminoase) duc la cresterea continutului de materie organica din sol,
imbunatateste structura solului si capacitatea acestuia de a retine apa. In cadrul asolamentului
culturile perene(lucerna,trifoi,graminee) de 2-4ani , sunt urmate de 3-4ani de culturi
anuale.Existenta sectorului zootehnic asigura ingrasamintele organice necesare unei
agriculturi ecologice. In situatia in care nu exista sector zootehnic este obligatoriu
introducerea in rotatie a ingrasamintelor verzi. Se mai are in vedere in cadrul asolamentului ca
rotatia să se facă între:
 Plantele de toamna cu cele de primavera,
 Plantele cu sisteme radiculare diferite,
 Plantele anuale cu cele perene,
 Culturile semanate in rinduri rare cu cele semanate in rinduri dese,

5
  Plantele cu particularitati diferite in ce priveste consumul de apa si elemente nutritive,
 Culturile cu elemente tehnologice diferite.

Lucrarile solului; = urmaresc atingerea urmatoarelor obiective:

 Mentinerea si intensificarea activitatii biologice a solului,
 Mentinerea continutului in humus,
 Mentinerea structurii solului,
 Conservarea apei in sol,
 Afinarea solului,
 Incorporarea resturilor vegetale si a ingrasamintelor organice,
 Combaterea buruienilor,
 Combaterea si prevenirea atacului de boli si daunatori.
Prin lucrarile solului se urmareste :
1. crearea unei structuri fizice a solului cit mai favorabila plantei de cultura si
favorizarea activitatii biologice a solului,
2. trebuiesc evitate procesele de tasare si eroziune ,
3. trebuie sa fie efectuate mai superficial lucrarile solului, (aratura sa se faca la 10-
15-20cm, iar pentru lucrarile de intretinere a araturii se prefera vibrocultoarele si
grapele rotative,daca este necesar se poate face un subsolaj pentru afinarea solului
in profunzime fara a se amesteca orizonturile de sol).
Fertilizarea constituie veriga tehnologica cheie a agriculturii ecologice. Nutritia plantelor
se desfasoara in strinsa legatura cu stadiul de vegetatie al plantelor si evolutia conditiilor
climatice.
1 Fertilizarea organica;contribuie la cresterea continutului de humus al solului si la
ridicarea fertilitatii ca urmare a:
 Sporirii continutului de elemente nutritive,
 Intensificarea activitatii microbiologice,
 Imbunatatirea structurii solului,
 Marirea capacitatii pentru apa a solului,
 Imbunatatirea circulatiei aerului.
Materia organica ajunsa in sol este descompusa de catre microorganismele
solului(eliberindu-se elementele nutritive in forme usor accesibile plantelor). Materia organica
introdusa in sol in stare proaspata are efecte nefavorabile asupra cresterii plantelor prin
blocarea azotului solului de catre microorganismele ce asigura descompunerea acesteia si nici
nu se incorporeaza la adincime deoarece se produce descompunerea anaeroba in urma careia
se formeaza produsi toxici pentru plante.In agricultura ecologica compostul este un
ingrasamint de baza . Aceasta se obtine prin fermentarea aeroba a unui amestec de deseuri
vegetale si animale pina la transformarea acestora intr-o masa omogena , cu structura
granuloasa, foarte bogata in humus si microorganisme.
Compostul se obtine prin suprapunerea in straturi successive de gunoi de grajd si resturi
vegetale(paie, frunze etc.), se uda gramada sise astupa cu un strat subtire de pamint sau paie,
dupa care se uda periodic. Compostul este gata dupa citeva luni in functie de conditiile
climatice si natura materiei organice.

6
2 Ingrasamintele verzi , sunt culturi care se incorporeaza in sol in scopul imbunatatirii
proprietatilor acestuia. Ingrasamintele verzi au urmatoarele efecte benefice:
 Imbogatesc solul in materie organica,
 Intensifica activitatea microbiologica a solului,
 Imbogatesc solul in azot, mai ales cind este vorba despre leguminoase,
 Amelioreaza structura solului,
 Reduce eroziunea solului prin vint sau apa,
 Previn levigarea elementelor nutritive ,in special a nitratilor.

Ca ingrasaminte verzi pot fi utilizate numeroase plante ca:

 leguminoase( mazare, linte, fasole,trifoi, lucerna, sulfina, ghizdei); - pe solurile
nisipoase se poate utiliza : mazariche, sulfina alba, lupin galben.
 pe solurile lutoase se poate utiliza:lupin (galben,albastru, alb,peren ), sulfina alba,
 pe solurile argiloase =lupin(albastru,alb, peren), mazare, mazariche,
 pe solurile saraturoase=lupin alb si peren,
 graminee=secara,triticale
 alte plante=rapita, floarea soarelui,
Cultura de ingrasaminte verzi se seamana toamna sau primavara devreme, incorporarea se
face cu 3 saptamini inainte de semanatul culturii principale.
2. Fertilizarea minerala , aceste ingrasaminte trebuie sa fie greu solubile provenite din roci
naturale: ingrasaminte minerale cu azot =azotatul de sodiu din Chile cu un continut de
16%N;
 Ingrasaminte minerale cu siliciu , cu rol in activarea fotosintezei
In spatiile umbrite , in formarea proteinei in planta, mareste rezistenta la atacul de agenti
patogeni si daunatori, si mareste rezistenta cerealelor la cadere; se folosesc silicate naturali fin
macinati( cuart, feldspat, basalt, ortoclas) care se administreaza in doza de 200-1000kg/ha.
 Ingrasaminte minerale cu fosfor= faina de fosforite, zgura lui Thomas(produs residual
din metalurgie), fosfati naturali calcinati, fosfat aluminocalcic; Ingrasaminte minerale
cu magneziu= dolomite(carbonat de calciu si magneziu), kieseritul;
 Ingrasaminte minerale cu calciu= calcare naturale fin macinate(calcar, piatra de var,
roci calcice, creta, creta fosfatata), solutie de clorura de calciu, sulfat de calciu(ghips);
 Ingrasaminte minerale cu potasiu=cenus de lemn de foc, saruri potasice naturale(kainit,
silvinit), sulfat de potasiu care contine sare de magneziu;
 Alte tipuri de ingrasaminte minerale=produse reziduale de la fabricarea zaharului, sulf
elementar, clorura de sodiu, oligoelemente(bor, cupru, fier, magneziu, molibden, zinc).

Saminta si semanatul; varietatile de plante cultivate trebuie sa fie cele adaptate zonei de
cultura, iar materialul semincer sa provina din culturi semincere ecologice.
Tratamentele semintelor cu produse chimice sunt interzise. Semanatul trebuie efectuat la
epoca si densitatea optima incit sa se asigure conditii de vegetatie cit mai favorabile plantei de
cultura si mai putin dezvoltarii buruienilor , bolilor si daunatorilor.

Controlul buruienilor, bolilor si daunatorilor

7
1. controlul buruienilor=pagubele produse de buruieni reprezinta 20-60%din recolta, iar la o
imburuienare puternica recolta poate fi compromisa. Populatia de buruieni poate creste in
timpul perioadei de conversie dupa care se stabilizeaza.
2. Buruienile concureaza plantele de cultura pentru resurse(apa, elemente nutritive si
lumina), pot fi gazda pentru dezvoltarea daunatorilor si a agentilor patogeni, ingreuneaza
operatiile de recoltare si diminueaza calitatea recoltei, iar unele pot fi toxice pentru
animalele care le consuma. Totusi au si un rol pozitiv( daca densitatea acestora nu
depaseste anumite limite) care consta in reducerea riscului de eroziune si a riscului de
levigare a elementelor nutritive, prevenirea formarii crustei si sporirea biodiversivitatii
ecosistemului agricol(asigura habitatul pentru un numar mare de specii de insecte, si alte
nevertebrate), De aici rezulta ca strategia de combatere a buruienilor trebuie sa vizeze
buruienile problema, si perioadele cheie de crestere si dezvoltare a plantelor de cultura.
Controlul buruienilor se realizeaza prin masuri:
-preventive
-curative
-biologice
A Masuri preventive;
 carantina fitosanitara =(conventiile internationale care prevad controlul tuturor
transporturilor de produse agricole si interzicerea celor care contin anumite specii
daunatoare deosebit de periculoase;
 rotatia culturilor =, unele buruieni sunt specifice anumitor culturi ; monocultura
determina inmultirea exagerata a acestora , exemplu: costreiul si mohorul, se
dezvolta foarte bine in culturile de porumb si floarea soarelui, iar cerealele paioase de
toamna nu favorizeaza dezvoltarea lor.(in culturile de cereale de t-na se dezvolta
buruienile de t-na iar in cerealele de p-vara se dezvolta buruienile de p-vara) ; unele
plante de cultura au o capacitate mai redusa de a lupta cu buruienile fiind usor
invadate( mazarea, inul, sfecla, cerealele paioase de p-vara); altele lupta bine cu ele si
le inabusa(rapita, secara, iarba de Sudan, ,floarea soarelui, porumbul pentru siloz,
lucerna si trifoiul din anul II ); - corectarea reactiei solului si asigurarea
unui raport echilibrat intre elementele nutritive; astfel ca ( macrisul marunt, hrana
vacii, coada calului, piciorul cocosului)se dezvolta bine daca solul are reactie acida;
(iarba sarata, saracica, pelinita, papadia, scinteiuta, cucubertica, zamosita, cicoarea) se
dezvolta bine intr-un sol cu reactie alcalina; ( stirul , urzica) se dezvolta bine pe
solurile fertile bogate in azot.
Aplicarea de amendamente care sa corecteze reactia solului , si echilibrarea
continutului in elemente nutritive creaza conditii mai putin favorabile pentru
dezvoltarea si inmultirea acestor specii de buruieni.
 fertilizarea cu compost fermentat ; gunoiul de grajd contine un numar mare de
seminte de buruieni, administrarea lui in stare proaspata aduce in sol cantitati mari
de seminte care prin germinatie sporesc gradul de imburuienare al solului.
 aratura adinca; prin aceasta organelle vegetative de inmultire a buruienilor sunt
incorporate la adincime unde mor din cauza lipsei de oxigen sau sunt epuizate
deoarece lastarii noi nu pot ajunge la suprafata.

8
 - intretinerea araturii pina la semanat; prin efectuarea lucrarilor de
cultivatie(cultivator) prin treceri repetate cind buruienile sunt in faza de rasarire
 folosirea materialului semincer certificate; garanteaza puritatea biologica si
puritatea culturala(nu sunt seminte de buruieni );
 semanatul la epoca optima; duce la o rasarire uniforma si rapida;
Asigurarea densitatii optime; determina obtinerea unui covor vegetal bine incheiat
care nu permite dezvoltarea buruienilor;
- eliminarea excesului de umiditate; umiditatea favorizeaza
dezvoltarea unor buruieni( ca piciorul cocosului, coada calului) ;
- inundarea;= combaterea prin inundare se practica in orezarii(dupa
rasarirea speciilor de buruieni se inunda orezariile cu un strat de 5-10cm apa ) buruienile mor
din lipsa de oxigen;
- distrugerea focarelor de buruieni de pe terenurile
necultivate=(marginea drumurilor, taluzurilor canalelor, pirloagele, zonele limitrofe
perdelelor de protectie, razoarelor) constituie importante surse de imburuienare.
- curatirea masinilor de recoltat inainte de schimbarea parcelei= se
evita impurificarea recoltei cu seminte de buruieni, precum si transportul lor de la o parcela la
alta.
- efectuarea la timp a lucrarilor agricole;= duce la crearea unor
conditii de vegetatie cit mai bune pentru plantele de cultura. Exemplu : recoltarea la timp
previne inmultirea unor specii de buruieni care prin intirzierea recoltatului ar ajunge la
maturitate si si-ar scutura semintele pe sol.

B. Masuri curative

Masurile curative constau in:

 Metode fizico-mecanice : -termosterilizarea
-solarizarea
-varuirea
 Metode biotehnice,
 Metode biologice,
 Metode genetice,
 Metode biochimice,
 Metode biodinamice.
1. Metode fizico-mecanice=termosterilizarea=se cunosc mai multe procedee de
sterilizare termica: -arderea resturilor vegetale dupa recoltarea plantelor,
–colectarea zilnica a plantelor si a partilor de plante, infestate
si oparirea sau arderea acestora.
-tratarea cu aburi fierbinti a semintelor si a amestecurilor de
sol folosite in rasadnite, sere si solarii
=solarizarea=.este o metoda care cumuleaza efectul antibiotic al
radiatiilor calorice si luminoase ale soarelui. Se folosesc pentru dezinfectarea semintelor si
fructelor atacate la exterior (expunerea la soare si lopatarea lor periodic).

9
 =varuirea reprezintă o metoda de igiena culturala indispensabila
in pomicultura, prin care se distrug muschii si lichenii si se apara scoarta de insolatia
puternica, prevenind aparitia “arsurilor de iarna”. Lucrarea se face de 2 ori pe an, la sfirsitul
toamnei si p-vara devreme.
2. Metode biotehnice: inmultirea plantelor libere de virusi si alti agenti patogeni prin
culture de meristeme (tesuturi). Se practica frecvent in legumicultura, floricultura, pomi
si arbusti fructiferi. La cultura cartofului se combate “riia neagra” prin folosirea soiei ca
ingrasamint verde (cultura soiei se coseste in faza de imbobocire-inceputul infloririi,se
lasa sa se paleasca si apoi se incorporeaza in sol prin aratura superficiala la 12-15cm).
3. Metode biologice: in combaterea bolilor la sistemul radicular se aplica biopreparate care
determina cresterea numarului de ciuperci producatoare de antibiotice sau de bacterii
care distrug ciupercile patogene. Au fost utilizate diferite produse ca : Trichodex
recomandat in doza de 2,0kg/ha pentru tratarea putregaiului cenuşiu al viţei de vie , al
tomatelor şi castraveţilor din sera , si preparatul Trichosemin recomandat la floarea
soarelui = 4,0kg/ha pentru un complex de patogeni care cuprinde fuzarioza , putregaiul
cenuşiu şi putregaiul alb . Arenarina este un extract din capitulee plantei Helicrysum cu
efect stimulator pentru plantele de cultura si patogen faţă de ciuperci ,
Fitobacteromicina cu efect complex asupra bolilor de fasole , soia si bumbac ; Imanin ,
obţinut din sunătoare , este foarte eficace împotriva mozaicului, stolburului şi pătării
brune a tutunului şi tomatelor.
4. Metode genetice : aceste metode sunt foarte importante în valorificarea insuşirilor
naturale (genetice) ale plantelor. Ameliorarea plantelor are ca rezultat varietaţi noi cu ,
calitaţi superioare , inclusiv cu rezistenţă sporită la atacul agenţilor patogeni. Rezistenţa
sau imunitatea naturală reprezintă capacitatea (ereditară) a unui organism de a nu se
infecta sau a nu se imbolnăvi cind vine în contact cu un agent patogen. Exemplu: soiurile
de catofi cu frunziş rar şi tufă laxă sunt mai rezistente la infecţia cu mană ; plantele de
fasole cu tufă erectă şi Frunze puţine sunt mai puţin atacate de antracnoză ; etc.
5. Metode biochimice : se folosesc – fungicide vegetale
_ preparate minerale
a) fungicide vegetale: în compoziţia chimică a unor plante există unele substanţe biologic
active cu acţiune antimicrobiană : lecitina vegetală , comercializată sub denumirea de
Bioblatt (conţine 25% lecitină din soia ) care previne atacul de făinare la castraveţi ,
căpşuni , măr şi trandafiri prin stropirea frunzelor plantelor, cu o soluţie de 0,15%,
(preparatul este netoxic pentru om şi nepoluant pentru mediul înconjurător)., etc.
b) Preparate minerale : Permanganat de potasiu , de culoare violetă , este o sare crstalină ,
este un dezinfectant care inhibă dezvoltarea ciupercilor şi bacteriilor. Se foloseşte în
concentraţie de 0,01-0,03% pentru tratarea seminţelor, bulbilor şi a rădăcinilor de
răsaduri şi puieţi de pomi; în concentraţie de 0,15% combate făinarea la viţa de vie şi la
trandafiri. Apa de sticlă este o emulsie de silicilat de sodium sau potasiu, care se obţine
prin topirea cuarţului în prezenţa sodei. Este un preparat puternic alcalin şi lipicios un
dezinfectant şi adeziv . Se foloseşte în concentraţie de 1-2% pentru prevenirea atacului
de boli în pomicultură. Produsul se utilizează în concentraţie de 0,5% ca adeziv în
soluţiile de sulf muiabil zeamă bordeleză. Sulf muiabil: are acţiune fungică şi se
foloseşte în diferite concentraţii pentru combaterea făinării la castraveţi (20-25kg/ha),

10
 pomi fructiferi (11-20kg/ha) si a mucegaiului cenuşiu (30kg/ha) etc. Polisulfură de
calciu: are acţiune insecto-fungică , se foloseşte în concentraţie de 20% pentru stropirile
de iarnă la cais şi piersic, 2,0% în timpul vegetaţiei împotriva făinării merelor şi a viţei
de vie, a rapănului perelor şi a moniliozei , iar în concentraţie de 1,5% împotriva
rapănului merelor şi a făinării castraveţilor. Piatra vînată: are acţiune fungică care se
foloseşte imediat după preparare şi poate fi înlocuită cu produsul Turdacupral . Se
foloseşte în concentraţie de 0,5-1,0% pentru prevenirea pătării frunzelor de prun , vişin şi
cireş , ciuruirii frunzelor de cais şi piersic, manei viţei de vie, focului bacterian la gutui,
păr şi măr. Piersicul nu se stropeşte cu zeamă bordeleză în vegetatie, ci numai în timpul
iernii, cu concentraţia de 2-3%.
6. Metode biodinamice : cel mai bun remediu pentru o multitudine de boli este preparatul
de coada calului. Se face un decoct care se aplică prin pulverizare pentru prevenirea
tratamentelor la sol sau oprirea extinderii atacului de ciuperci patogene. Urzica vie
stimulează creşterea plantelor şi activitatea microbiană a solului; antiseptică si
insecticidă . Muşeţelul are actiune trofică şi antiseptică , se fac tratamente la seminţe
pentru stimularea germinaţiei şi distrugerea unor boli criptogamice.

CAPITOLUL II METODE ECOLOGICE DE COMBATERE A

DAUNATORILOR

Dăunătorii ocupă un loc aparte printre organismele vătămătoare plantelor păgubitoare

culturilor agricole. Lupta cu dăunătorii cere agricultorului serioase cunoştinte de specialitate ,
capacitate de decizie rapidă şi mijloace de intervenţie adecvate. Se folosesc următoarele
măsuri de combatere a dăunătorilor :
 Masuri preventive –prognoza şi avertizarea ,
- condiţionarea materialului semincer,
- distrugerea buruienilor problemă ,
- depozitarea recoltelor în conditii optime de igienă.
 Măsuri curative –metode fizico-mecanice-termoterapia
-helioterapia
-radioterapia
-inundarea
-metode sonore
-metode atractante
-alte metode fizico-mecanice
-metode biotehnice-instalarea de capcane alimentare
-instalarea de capcane cu feromoni
-metode biologice-plante contra insecte
-prădători naturali
-prădători entomofagi
-combatere microbiologică
-metode genetice

11
 -metode biochimice-insecticide vegetale
-preparate minerale
-metode biodinamice
2.1. Masuri preventive :
Carantina fitosanitară –este o măsură obligatorie în tranzacţiile cu material semincer şi
produse agricole mai ales în tranzacţiile de import/export;
Prognoza şi avertizarea sunt servicii executate de către Centrele de protecţia plantelor;
Condiţionarea materialului semincer-numeroşi dăunători se găsesc în masa de seminţe sau
în interiorul acestora în momentul semănatului, periclitînd germinaţia seminţelor sau
debilitind plantele de-abia răsărite(viermele sîrmă), în alte cazuri, adulţii depun ouăle pe
lastarii sau ramurile tinere , iar larvele sapă galerii întrerupînd circulaţia sevei(cicada
gheboasă a pomilor, cariul scoarţei, sfredelitorul tulpinilor, etc.). Există şi dăunători de
dimensiuni foarte mici, care se localizează la nivelul diferitelor organe, putînd fi răspîndite
odată cu plantarea acestora(păduchele lînos, gîndacul negru al puieţilor, etc.)
Distrugerea buruienilor problemă; plantele gazdă pentru unii dăunători: macul roşu,
turiţa, piperul bălţii, rapiţa de cîmp, rocoina=pentru gărgăriţa capsulelor de mac, nematodul
rădăcinilor, păduchele negru al sfeclei;

Rapiţa de cimp ,zîrna, volbura, singele voinicului, mohor, pălămida etc.= pentru
Păduchele negru al sfeclei, păduchele cenuşiu al cruciferelor, gindacul din Colorado, cicada
verde a cartofului, molia negricioasa a mazării, sfredelitorul porumbului, puricele mare al
sfeclei, gindacul muştarului etc.
Depozitarea recoltelor în condiţii optime de igienă: depozitele constituie de cele mai
multe ori surse de infestare suplimentară cu dăunători(cariul cerealelor, gărgăriţa depozitelor,
gărgăriţa fasolei, a mazării, gîndacul făinii, molia cerealelor, molia fructelor uscate).
2.2. Măsuri curative: Metode fizico-mecanice:
a.termoterapia prin:- arderea resturilor vegetale după recoltarea plantelor-procedeul se
recomanda numai dacă resturile vegetale sunt puternic infestate cu dăunători(această lucrare
se consemnează în registrul fermei şi se anunţă toate organizaţiile de mediu din zonă
- omizirea :se practică toamna sau p-vara devreme în livezi , pentru
limitarea înmulţirii dăunătorilor care iernează iarna în resturile vegetale(se strîng
toate frunzele si resturile vegetale-inclusiv cele care au mai rămas în pomi) şi se
ard.
- colectarea şi distrugerea gărgăriţelor şi gîndacilor: se face dimineaţa
devreme cînd insectele sunt amorţite. Se scutură energic plantele sau crengile
pomilor , avind dedesupt o prelată sau o folie, si apoi se ard sau se opăresc în apă
fiartă şi petrol.
- răzuirea scoarţei copacilor: scoarţa bătrînă , crăpată şi exfoliată
adăposteşte unele insecte cu mare potenţial de dăunare. Lucrarea se face după
ploaie(pe vreme umedă) ;se pun folii de jur împrejur şi apoi se răzuieşte cu o perie
de sîrmă.
- depozitarea seminţelor în spaţii reci sau congelarea lor: prin această
măsură se inactivează unii dăunători (molii sau gărgăriţe).

12
b. helioterapia- este o metodă simplă care constă în expunerea seminţelor infestate timp de
10minute la o temperatură de 60grade C (seminţele se pun într-un sac de polietilenă care se
leagă la gură şi apoi se introduce în alt sac de culoare închisă , după care se expune la soare-
foliile acţionează ca un condensator).
c. radioterapia- se utilizează pentru sterilizarea masculilor cu ajutorul radiaţiilor X şi a
radiaţiilor gama.
d. inundarea- metoda dă rezultate în combaterea dăunătorilor care trăiesc în sol: şoareci,
şobolani, cîrtiţe, coropişniţe etc.
e. metode sonore- pentru protecţia cerealelor, florii soarelui, plantaţii viticole şi pomi,
împotriva păsărilor şi rozătoarelor. Se instalează aparate cu aer comprimat care produc
zgomote .
f. metode atractante- în această grupă sunt incluse capcanele luminoase şi brîiele capcană
din plantaţiile pomicole.
g. alte metode fizico-mecanice: din această categorie fac parte instalarea de sperietori, plase
şi garduri împotriva păsărilor şi animalelor rozătoare , precum şi strivirea ouălor, omizilor sau
chiar a adulţilor.
Metode biotehnice
Instalarea de capcane alimentare:capcanele pot fi părţi de plante , fructe, tuberculi sau
alimente şi se instalează pe sol, în sol, în depozite etc..
Instalarea de capcane cu feromoni: feromonii sunt substanţe chimice secretate şi răspîndite
în exterior de anumite animale. Feromonii pot fi: sexuali, de alarmă, de agregare, de marcare a
traseului, de recunoaştere şi reglare socială. Este foarte importantă cunoaşterea distanţelor
pînă la care sunt transmise şi recepţionate , (pentru a se putea mai bine jalona).

Metode biologice
Combaterea biologică constă în folosirea organismelor şi a produselor lor împotriva altor
vieţuitoare dăunătoare. Aceste metode şi procedee utilizate sunt de mare perspectivă, şi au un
grad ridicat de selectivitate(momentan sunt foarte costisitoare).
a. plante contra insecte : metoda se bazează pe însuşirea unor plante de a secreta în sol şi în
aer unele substanţe cu efect repulsiv sau distrugător pentru dăunători. Exemplu : coada
şoricelului pentru afide, acarieni, omizi, tripşi,
obligeană = dăunători de depozit
ceapă= acarieni, furnici, dăunători de depozit,
floare de perină = molii,
mărul lupului = ploşniţe,
pelinul negru = afide, purici, gindacul din Colorado, furnici ,
b. prădători naturali; sunt metode de atragere a animalelor care se hrănesc cu insecte şi alte
animale vii dăunătoare.
c. Prădători entomofagi: principalele specii de insecte şi nematozi folosite pentru
combaterea biologică a insectelor dăunătoare. Exemplu:
- buburuza combate păduchii cenuşii şi lînoşi, gîndacul
ovăzului , tripşii grîului,
- ţînţarul= păduchii de frunze,
- păianjenul prădător = tripsul plantelor, acarieni,

13
 - viespea parazită = buha verzei, sfredelitorul porumbului , viermele
merelor şi prunelor, păduchele di San Jose, păduchele lînos, musculiţa albă de seră ,
d. combatere microbiologică: este o metodă modernă, eficace dar destul de scumpă
(folosirea unor preparate pe bază de microorganisme vii-viruşi, bacterii, ciuperci ;- care
parazitează şi omoară unii dăunători.
e. metode genetice : folosirea ameliorării plantelor ca obiectiv prioritar :crearea şi
ameliorarea plantelor cu multiple rezistenţe(la dăunători, boli, rezistenţă mecanică etc
Metode biochimice
Folosirea de insecticide vegetale şi insecticide minerale.
a. insecticide vegetale; cele mai importante specii vegetale folosite sunt:urzica vie,
feriga, pelinul, leurda, usturoiul,
b. preparate minerale :alaun, făină de bzalt, săpun de potasiu, sulfat de aluminiu,
uleiuri rafinate,

Metode biodinamice

Pentru a scăpa de insecte se poate proceda la: colectarea insectelor(gîndacii tineri), şi la

arderea insectelor. Pentru combaterea şoarecilor de cîmp se recomandă prăfuirea
cîmpurilor cu cenuşă din piei de şoareci.

14
15
16
 CAPITOLUL III MANAGEMENTUL PRODUSELOR PENTRU
PROTECŢIA PLANTELOR

Utilizarea eficienta a metodelor de protectia plantelor implica selectarea metodei

optime si reducerea la minimum a utilizarii produselor eptnru protecţia plantelor, respectiv a
pesticidelor. In fig. 1 sunt ilustrate principalele cerinţe de bază în selectarea pesticidelor
optime de aplicat în conformtiate cu principiile bunei practici agricole si a mentinerii terenului
în bune condiţii pentru agricultura si mediu.

Utilizarea produselor în protectia plantelor este reglementata în România prin lege.

Punerea pe piata a produselor se face numai dupa omologarea lor de catre Comisia
Interministeriala de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar (infiintata prin OG
4/1995).
Potrivit Regulamentul de functionare al Comisiei Interministeriale de Omologare a Produselor
de uz Fitosanitar, regulament aprobat prin OM MAA 8343/1995, OM MS 718/95 si OM

17
MPAMI 444/95, pentru realizarea unui produs fitosanitar nou este nevoie de parcurgerea
urmatoarelor
etape:
- obtinerea "Avizului de pilotare"
- obtinerea "Avizului de fabricatie"
- obtinerea "Avizului de mediu"
- obtinerea "Avizului sanitar"
- obtinerea datelor necesare pentru "Raportul biologic asupra eficacitatii"
- obtinerea "Buletinului de analiza fizico-chimica".

Pentru o substanta activa noua, neinregistrata in Romania, este obligatorie efectuarea a cel
putin 2 ani de teste de eficacitate biologica!
Procedura de omologare a produselor de uz fitosanitar (pesticide, biopreparate) este în
spiritul documentelor europene corespunzatoare (Directiva Consiliului 91/414 EEC si
Directiva Comisiei 93/71 EEC). Această procedura va fi înlocuită din 2007 în conformitate cu
prevederile Ordinului comun MAPDR 1017/2005, MS 1144/2005 si MMGA 1171 cu o
procedură uniform de evaluare şi omologare a produselor de protecţia plantelor, procedura
care tranpune în totalitate, conform HG 1559/2004, prevederile directivelor europene în
domeniu.
Obtinerea avizelor mentionate mai sus certifică eficacitatea produsului si cuantifica
riscurile pentru mediu si pentru sanatatea omului, stabilind în acelasi timp si conditiile de
utilizare necesare pentru un management corespunzator al riscurilor de mediu si de sanatate.
Dupa punerea pe piata cadrul legislativ clasifica produsele utilizate în protectia plantelor în
doua categorii: produsele din grupa de toxicitate III si IV (slab toxice) sunt comerializate si
utilizate în mod liber, iar produsele din grupa I si II de toxicitate (înalt toxice si foarte
toxice)
sunt utilizate numai de catre personal specializat, autorizat de Autoritatile competente
(inclusiv de catre Serviciul Arme, Munitii si Substante toxice din cadrul IGP).
Utilizarea pesticidelor se face conform unor tehnologii recomandate, ne-existând pânã
în prezent un cod autohoton al bunelor practici de (distributie si) utilizare a pesticidelor, dar
fiind utilizat codul care este elaborat la nivel international (de catre FAO).
Depozitarea pesticidelor se face în locuri special amenajate, prevazute cu dispozitive:
(i) PSI (prevenire si stingerea incendiilor);
(ii) PM/TSM (Protectia Muncii/Tehnica Securitatii Muncii)
(iii) de masurare avizate metrologic (cântare, mensuri).
Prevederile legale impun ca depozitele de pesticide sa fie corespunzator delimitate si
marcate, cu asigurarea unei protectii fizice corespunzatoare.
Substantele din grupa I-a si a II-a de toxicitate se depoziteaza în încaperi separate si
conditii speciale, cu paza specializata si registru de evidenta conform legii.
Depozitele de pesticide se autorizeaza în conformitate cu Legea Mediului (Legea nr.
137/1995 privind protectia mediului, lege republicatã în Monitorul Oficial nr. 70 din 17
februarie 2000) si cu prevederile Legii nr. 200/1998 privind sanatatea publica. Autorizarea
depozitelor de pesticide se face numai dupa realizarea unor studii de impact asupra mediului,

18
cu evidentierea riscurilor asupra componetelor de mediu si a managementului acestor riscuri,
si dupa completarea bilanturilor de mediu.
In organizarea depozitelor de pesticide trebuiesc respectate regulile de igiena si
santate publica, ca si prevederile specifice de protectia muncii. Depozitul de pesticide trebuie
sa fie
prevazut cu flux de personal separat fizic de fluxul de pesticide, cu facilitati corespunzatoare
(dusuri si spalatoare cu apa calda, WC-uri cu evacuare în canalizare separata, vestiar încalzit
pentru schimbarea hainelor, zona separata fizic pentru consumul alimentelor).
Manipularea pesticidelor se va face exclusiv cu haine de protectie si cu echipamentul
de protectie specficat prin normele de tehnica securitatii muncii (ca de ex. masca în cazul
produselor de gazare).
Pesticidele depozitate în conditii necorespunzatoare sunt periculoase pentru mediu în
general, si direct pentru sanatatea oamenilor. Depozitele de pesticide se organizeaza exclusiv
de catre utilizatorii de dimensiuni medii sau mari (exploatatii agricole de peste 120 ha la ses si
90 ha în zonele de deal-munte, prestatorii de servicii de protectia plantelor). Numai acestor
utilizatori de pesticide li se permite existenta unor stocuri mai mari pe o durata mai lunga.
Micii utilizatori nu au dreptul sa-si constituie rezerve semificative de pesticide, care sa
depaseasca consumul estimat pe perioada ciclului de vegetatie. Chiar si în cazul micilor
utilizatori pesticidele trebuie stocate în conditii corespunzatoare (ferite de caldura, lumina si
umiditate excesive), separat de alte materiale (si mai ales de furaje sau de alimente).
Produsele lichide se depoziteaza în încaperi cu temperaturi de min. 1°C si max. 25°C.
Nu este permisa încalzirea cu surse deschise (sobe, resouri electrice) a depozitelor
de
pesticide. Instalatiile de curent electric din depozitele de pesticide trebuie sa îndeplineasca
normativele anti-Ex (explosion proof) pentru medii cu soventi organic si pulberi si sa permita
spalarea cu jet de apa sub presiune.
In toate cazurile pesticidele vor fi pastrate exclusiv în ambalajele lor originale, pe
rafturi sau pe paleti. Ambalajele mai grele de 20 kg vor fi manipulate exclusiv cu dispozitive
mecanice de manipulare (carucioare hidraulice, motostivuitoare etc.).
Toti utilizatorii de pesticide care detin stocuri, indiferent de dimensiunile lor, trebuie
sa
tina si sa completeze un registru de evidenta. In registru de evidenta al pesticidelor vor fi
incluse toate operatiile implicate de utilziarea pesticidelor, inclusiv informatii despre data
achizitionarii, data fabricatiei produsului, furnizorul de pesticide si pretul de achizitonare. In
cazul depozitelor de pesticide descarcarea de gestiune a stocurilor de pesticide din grupa I-a si
a II-a de toxicitate se va face numai pe baza de proces-verbal contra-semnat de operatorii
autorizati.
Stocurile de pesticide expirate se înregistreaza la Ministerul Apelor si Mediului
Inconjurator si la Ministerul Agriculturii, Alimentatie si Padurilor si se distrug, pe
cheltuiala celui care le detine, prin incinerare în instalatii speciale, autorizate de Ministerul
Apelor si Mediului. Descarcarea de gestiune se face pe baza procesului-verbal de primire a
pesticidelor expirate la unitatea care detine incineratorul autorizat si a facturii de prestare de
servicii de incinerare. Stocurile de produse fitosanitare din categoria “produse organice
persistente” (POP’s - persistent organoproducts, cu exemplu caracteristic DDT), care continua

19
sa existe desi sunt interzise de peste 20 ani, sunt publicate de Ministerul Apelor si Mediului
întro
Carte Alba cu difuzare publica. Eliminarea acestor stocuri de deseuri periculoase este
necesar
sa se realizeze prin implicarea tuturor celor implicati si/sau afectati, inclusiv a comunitatilor
locale.
Tratamentele chimice de combatere se aplică curativ sau preventiv, fie în vegetatie,
fie prin tratament la sãmânta, fie prin tratarea solului. Tratamentele în vegetaţie sunt
obligatoriu tratamente umede (sub forma de stropiri, pulverizari sau aerosoli /ceata toxica,
pulberile pentru prăfuit fiind profund dăunătaore conservării / menţinerii terenurilor.
Stropirile se realizeaza cu ajutorul aparatelor de spate sau carosabile. Pulverizarile se
fac
cu utilaje cu actionare penumatica. Aerosolii se obtin cu utilaje speciale (generatoare de
ceata).
Diferentierea între tratamentele umede este data de dimensiunile picaturilor, care
descresc de la stropiri al aerosoli.
Tratamentele gazoase de fac în spatii închise, pentru dezinfectarea semintelor sau tratarea
spatiilor de depozitare.
Momelile toxice se folosesc petnru combaterea insectelor de sol (coropisnite),
mamiferelor daunatoare (soareci si sobolani), limacsilor, corvidelor etc.
Tratamentul la samânta se face fie pe cale umeda, fie pe cale uscata (dupa tipul de
produs) folosind masini speciale de tratat seminte.
Cele mai periculoase produse pentru mediu si pentru sanatatea omului sunt pulberile de
prafuit.
In România nu mai exista practic produse astfel formulate, cu exceptia notabila a
sulfului, care este însa un produs cu consonante ecologica, fiind natural, biodegradabil si cu
toxicitate redusa pentru organismele netinta. In cazul sulfului exista şi o importantă
component economică rezultată din aplciarea reglementărilor de mediu. Desulfurizarea
carbiuranţilro (pentru reducrea emisiilor poluante) a determinat acumularea la rafinării a unor
cantităţi foarte ridicate de sulf –iar utilizarea în agricultură a acestui excedent favorizează
sechestrarea durabilă a sulfului în compuşi naturali, cu biodegradabilitate lentă.
In general toate pesticidele sunt substante biologic active care prezinta efecte
secundare asupra mediului si a sanatatii omului. Atunci când exista posibilitatea de alegere
se va opta întotdeauna pentru produsul care are cel mai mic impact asupra mediului si
prezinta riscul cel mai redus pentru sanatatea omului.
Forma cea mai convenabila de aplicare a pesticidelor din punctul de vedere al
mediului este tratamentul la sãmânta. Desi este o forma de trataemnt preventiv, aceasta forma
de tratament trebuie sa fie preferential utilizata în zonele cu ape de suprafata.
Actiunile de protectia plantelor de interes public (ca de ex. combaterea unui daunator
de carantina de tipul lacustei marocane) se desfasoara de autoritaile competente
(Inspectoratele Judetene de Protectia Plantelor si de Carantina Fitosanitara)
Decizia utilizarii pesticidelor sau a mijloacelor alternative de protectia plantelor
apartine în exclusivitate celui care realizeaza respectiva exploatatie agricola (proprietar sau

20
arendas). Aceasta decizie trebuie luata în functie de situatia concreta din respectiva
exploatatie agricola. Fermierii fara pregatire agronomica de specialitate trebuie sa ia decizia
de aplicare a pesticidelor numai dupa consultarea unui specialist.
Aplicarea pesticidelor trebuie sa se faca numai la avertizare. Avertizarea
tratamentelor se face atunci când un daunator are tendinta de a se dezvolta peste pragul
economic de daunare (PED). Pragul economic de daunare reprezinta nivelul populatiei de
daunatori care produce o paguba superioara costurilor totale (ecologice si economice) ale
tratametului cu mijloace de protectia plantelor (pesticide, biopreparate). In general avertizarea
tratamentelor se face de catre Inspectoratele judetene de protectia plantelor, având o valoare
poderata la nivel de judet. Cele mai precise si mai avantajoase sunt însa sistemele
informatizate de prognoza si avertizare utilizate local.
` Având în vedere rolul central al sistemelor informatizate de prognoza si avertizare în
cadrul bunelor practici agricole în materie de utilizare a pesticidelor în continuare se va insista
asupra acestui subiect. Aceste sisteme expert s-au realizat datorita dezvoltarii
microprocesoarelor si a unor senzori fiabili, ca si datorita progreselor în
(radio)telecomunicatii.
S-au realizat astfel sisteme de prognoza si avertizare complexe, flexibile, a cãror
functionare permite o utilizare rationalã a metodelor si mijloacelor de protectia plantelor, cu
diminuarea corespunzatoare a impactului produs de organismele daunatoare. Sistemele
informatizate de prognoza si avertizare sunt de fapt sisteme expert, care functioneaza pe baza
unor modele (matematice) ale proceselor biologice specifice.
Obiectivul final al programelor de prognoza si avertizare, respectiv utilizarea eficienta
si durabila a resurselor agromonice, este subsumat obiectivelor economice si ecologice ale
agriculturii durabile si agriculturii de precizie. Utilizarea sistemelor expert de prognoza si
avertizare duce nu numai la efecte ecologice (reducerea poluarii mediului si a alimentului) ci
are si consecinte economice directe. Optimizarea tratamentelor duce la importante economii
de pesticide, combustibil, forta de munca, care permit amortizarea rapida a investitiei într-un
system de prognoza si avertizare. In tarile UE investitiiile în sisteme de prognoza si avertizare
sunt considerate investitii de mediu si beneficiaza de facilitati fiscale.
Este de mentionat aici faptul ca tara noastrã se aflã în acest domeniu în topul realizarii
si implementarii unor astfel de sisteme. In România existã câteva tipuri de sisteme automate
de avertizare, care combinã cele mai recente realizãri din domeniile electronicii, informaticii
si, nu în ultimul rând, al protectiei plantelor. Aceste sisteme sunt compuse din:
- statia centralã de memorare, prelucrare si vizualizare a datelor;
- una sau mai multe statii de mãsurare si transmitere a datelor.
Statiile de mãsurare si transmitere a datelor (care au posibilitatea de a mãsura si de a
transmite prin radio o serie de date agrometeorologice cum sunt: temperatura si umiditatea
relativã a aerului, existenta picãturilor de apã pe frunze, nivelul precipitatiilor etc) sunt
complet autonome, desfãsurându-si activitatea sub controlul unui (micro)calculator. Energia
necesarã functionãrii este asiguratã de un acumulator încãrcat de o baterie de celule solare. La
statia centralã sunt receptionate si memorate, în baza de date a sistemului, informatiile
transmise prin radio de cãtre statiile de mãsurare din câmp. Intervalul dintre douã mãsurãtori
este de 15 minute.

21
 Unul dintre rolurile receptorului este de a memora, într-o primã fazã, datele transmise
de cãtre statiile de mãsurare din câmp. Intreaga activitate a Sistemelor expert este controlatã
de programul Statiei Centrale. Aceste programe, care din faza de proiectare au fost conceput a
avea o arhitecturã deschisã, au un nucleu de bazã, inclus în orice configuratie, si un numãr
variabil de “extensii”, destinate pentru a extinde aplicarea sistemelor la diferite culturi. Se
recomda utilizarea acestor sisteme de prognoza si avertizare a tratamentelor cu pesticide, ca
una din caile cele mai convenabile de reducere a efectelor negative ale pesticidelor.
Personalul care se ocupa cu aplicarea pesticidelor trebuie sa fie instruit corespunzator.
Pentru produsele din grupa I-a si a II-a de toxicitate personalul trebuie sa fie calificat si
autorizat.
Volumul de solutie sau suspensie de produs preparat o data trebuie sa fie în directa
legatura cu suprafata de tratat.
De câte ori este posibil se vor utiliza produse fitosanitare cu selectivitate ridicata
pentru organismele netinta utile plantelor de cultura (polenizatori, parazitoizi si pradatori,
bacterii faixatoare de azot etc.)
Tratamentele cu pesticide trebuiesc anuntate în prealabil (în scris) autoritatilor locale,
cu precizarea:
- felului tratamentului;
- culturilor care urmeaza protejate;
- parcelelor pe care se vor aplica tratamente;
- perioadei de aplicare;
- tipului(rilor) de pesticid(e) utilizat(e);
In cazul particular al tratamentelor cu insecticide la culturi melifere trebuie notificati
de catre primarie apicultorii din zona tratata, pentru a se evita pierderile produse stupilor.
Aceasta prevedere se aplica si autoritatilor competente care efectueaza tratamente de interes
public!
In zonele cu ape de suprafata bunele practici agricole impun limitarea folosirii
mijlloacelor aero de tratament (elicoptere, motodeltaplane, avioane etc.), pentru ca aceste
mijloace de tratament au o împrasitiere prea mare.
In zonele cu ape de suprafata se vor evita, pe cât posibil, tratamente cu insecticide
toxice pentru pesti (ce de ex. insecticide din clasa piretroizilor de sinteza). Daca nu este
posibila renuntarea la aceste pesticide se vor lua masurile corespunzatoare de management al
riscurilor (delimitarea precisa a perimetrului de tratament cu respectarea unei distante de
minimum 10 m pâna la malul apei, echiparea utilajelor de pulverizare cu ecrane antidispersie,
corelarea stricta între capacitatea utilajelor de stropit si suprafata de tratat, aplicarea
tratamentelor la o viteza a vântului sub 4m/s, interzicerea cu desãvârsire a deversarilor de ape
poluate cu pesticide provenite din spalarile utilajelor etc).
Aplicarea pesticidelor se va face în conditii metorologice prevazute de
tehnologiile în
vigoare. Nu se vor face tratamente la temperaturi foarte ridicate si în timpul amiezii,
iar la produsele cu coeficient invers de temperatura se va respecta temperatura maxima
indicata. Nu se vor face tratamente pe ploaie (sau înainte si dupa) si nu se vor aplica produse
pesticide când umiditatea amosferica este ridicata. Viteza maxima a vântului pe care se vor

22
face tratamente va fi de 4 m/s. In caz de vânt puternic tratamentele se vor efectua dimineata
sau seara.
Aplicarea tratamentelor cu pesticide se face cu respectarea regulilor specifice de
protectia mediului si de securitatea muncii. Cele mai importante reguli sunt urmatoarele:
1. Aplicarea pesticidelor se face numai de personal instruit, care au cunostiinta de
caractersiticile produselor si de prevederile regulilor de protectia muncii si de prevenire si
stingere a incendiilor;
2. Personalul care aplica pesticidele trebuie sa fie într-o stare buna de sanatate, atestata
conform legii de medicul de medicina muncii;
3. In timpul tratamentelor cu pesticide se vor respecta regulile de igiena si snaatate
publica;
4. Personalul care aplica pesticide trebuie sa verifice existenta agrementului tehnic si
certificarii utilajelor; în cazul în care utilajul functioneaza necorespunzator personalul trebuie
sa opreasca aplciarea tratamentului si sa ia masurile necesare pentru remedierea defectiunilor;
5. Este interzisa aplicarea pesticidelor la pomii înfloriti. Pomii înfloriti vor fi tratati
numia în mod exceptional (ca de ex. tratamentele pentru combaterea focului bacterian), cu
produse special omologate si dupa reguli specifice.
Nu este permisa utilizarea altor produse de uz fitosanitar în afara celor
omologate de Comisia Interministeriala de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar.
In România este însa destul de frecventa practica folosirii de pesticide comercializate ilegal.
Aceste pesticide ilegale sunt: (i) aduse prin micul trafic de frontiera din tarile limitrofe; (ii)
provenite din stocurile de pesticide expirate (inclusiv din stocurile de DDT!); (iii) extrase din
haldele de deseuri ale unor combinate chimice. Folosirea pesticidelor comercializate ilegal
(mai ales a celor din categoria ii si iii) are consecinte extrem de grave, inclusiv asupra
utilizatorilor de pesticide ilegale sau a comunitatilor din care acestia fac parte. Se reaminteste
aici cazul recent al interzicerii la comercializare a laptelui din câteva judete din centru
Transilvaniei datorita contaminarii cu pesticide ilegale (si mai ales cu hexaclorbenzen
provenit din haldele de deseuri ale fostei Uzine Chimice Turda).
Folosirea pesticidelor achizitionate ilegal trebuie descurajata prin aplicarea ferma a
pedepselor prevazute de lege si mai ales prin popularizarea riscurilor multiple la care se expun
utilizatorii pesticidelor comercializate ilegal.
Utilajele folosite pentru activitatile de protectia plantelor au utilizari dedicate,
neamiputând fi folosite si pentru alte utilizari (de ex. pompele de stropit de spate nu pot fi
folosite si ca pompe pentru zugravit).
Utilajele de protectia plantelor folosite în România prezinta un agrement ethnic
conform cu cerintele Uniunii Europene. Folosirea acestor utilaje se face în dupa recomadarile
constructorului de utilaje, cerintele producatorului de pesticide si precederile tehnologiilor de
aplicare.
In vederea asigurarii unei functionari corespunzatoare utilajele de stropit vor fi în mod
regulat testate si certificate. Fiecare din dispozitivele de distribuire (duze de stropit,
aspersoare rotative etc) vor trebui sa descarce cantitati similare de solutie / suspensie, într-o
maniera constanta si reproductibila. Sistemul de prindere a respectivelor dispozitive de stropit
trebuie sa permita reglarea stricta a distantei pâna la plantele tratate. Piesele uzate trebuiesc
imediat înlocuite cu piese noi.

23
 Sistemele de stropit trebuie sa asigure o distributie strict localizata pe rândul de plante
si nu pe întreg câmpul.Trebuie evitata aparitia zonelor netratate si/sau a celor dublu tratate.
Acest fapt se realizeaza prin marcarea suprafetei de tratat, iar utilajele de aplicat pesticide
trebuie sa permita respectarea marcajelor.
Doza de pesticid aplicata per ha trebuie corelata strict cu norma de udare stabilita de
Comisia Interministeriala pentru Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar. Normele
de udare sunt stabilite în functie de tipul si de vârsta culturii si sunt cuprinse de obicei între
330 si 1100 l/ha. Pentru a usura respectarea dozei de pesticid de obicei recomandarile de
utilizare prevad atât doza, cât si concetratia recomandata la norma de udare corespunzatoare.
Calitatea tratamentului depinde de tipul utilajului de aplicare a pesticidelor si de
pregatirea utilajului pentru lucru, dar si de calificarea operatorului si de preocuparea
operatorului pentru prestarea unor tratament de calitate.
Codul BPA are prevederi specifice referitoare la spalarea si/sau decontaminarea
utilajelor folosite.
Utilajele de pulverizare trebuie sa fie prevazute cu instalatii proprii de spalare. Aceste
instalatii trebuie sa permita spalarea atât a utilajului, cât si a ambalajelor de pesticide. Este
recomandat ca utilajul de stropit sa aiba si un rezervor cu apa curata, de capacitate
corespunzatoare.
Apele de la spalarea ambalajelor vor fi incluse în solutia de stropit, cu respectarea
normei de udare. Utilajele vor fi spalate cu ejet de presiune, în zone special amenajate,
prevazute cu base de inactivare a pesticidelor din apele de spalare. Basele de inactivare a
apelor de spalare vor fi delimitate si marcate corespunzator (Pericol, zona otravita!).
Amplasarea baselor de inactivare va fi facuta la distanta corespunzatoare de locuinte, fântâni,
adaposturi de animale, culturi agricole.

Metode de amenajare a teritoriului pentru creşterea rolului prădătorilor biologici în

combaterea dăunătorilor culturilor agricole.

Multe din agroecosisteme constituie un mediu nefavorabil pentru duşmanii naturali ai

agentilor de dăunare (şi în special pentru prădătorii / parazitoizii insectelor dăunătaore) din
cauza gradului ridicat de dezechilibru, rezultat al perturbarilor si interventiilor antropice.
Managementul amenajarii teriroriului reprezintă o formă de favorizare a protectiei biologice a
culturilor, fiind o abordare pe baze ecologice cu scopul de a stimula activitatea duşmanilor
naturali ai insectelor.
Modalitatea optima de a rapsunde cerintelor ecologice si economice este cea a
sistemelor de agricultura ecologică. Dezvoltarea agriculturii ecologice (“organice”,
“biodinamice”) este una din orientările fundamentale în tarile dezvoltate, şi în special în
Uniunea Europeana datorita: (i) creşterii preocupărilor pentru sporirea calităţii şi securităţii
lanţului alimentar şi (ii) dezvoltării unei etici de utilizare durabila a resurselor în agricultura.
Ca o ilustrare a cestui interes a fost realtiv recent adoptat la Bruxelles (în data de 10 iunie
2004) un document programatic intitulat “European Action Plan for Organic Food and
Farming” (Anexă al COM415/2004). In România, numarul întreprinzătorilor care desfăşoară
activităţi in domeniul agriculturii ecologice este in continua creştere, potrivit unui studiu
recent realizat de Federaţia Naţională de Agricultura Ecologica (FNAE). Potrivit FNAE,

24
agricultura ecologica atrage tot mai mulţi investitori ca urmare a profitului de până la 400%
care se poate obţine din culturile ecologice.
Informaţiile FNAE sunt confirmate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale (MAPDR). Datele oferite de MAPDR arată că suprafeţele cultivate în sistem ecologic
au crescut de la 17.438 hectare in 2000, la 57.200 hectare in 2003, urmând ca în 2004
suprafaţa sa crească la 75.500 hectare.
Agricultura ecologica în România se dezvolta în direcţii complementare agriculturii
din Uniunea Europeana, iar una din aceste direcţii amenajarea teritoriului pentru creşterea
rolului prădătorilor / parazitoizilor în combaterea dăunătorilor culturilor agricole.
Scopul principal al activităţii de amenajare a teritoriului pentru creşterea rolului
prădătorilor / parazitoizilor este de a crea o infrastructură ecologică conformă cu peisajul
agricol care să furnizeze resurse suplimentare pentru adulţii de entomofagi, respectiv hrană
(pradă alternativă sau gazde) şi adăposturi faţă de condiţiile neprielnice. Aceste resurse
trebuie să fie integrate într-un teritoriu astfel încât să fie favorabile în spaţiu şi timp pentru
duşmanii naturali şi practice în acelaşi timp pentru a fi implementate de producătorii agricoli.
Creşterea heterogenităţii vegetaţiei în jurul zonelor cultivate favorizează o creştere în
ansamblu a abundenţei şi diversităţii organismelor prădătoare şi parazite. Tehnici disponibile
pentru creşterea rolului artropodelor parazite şi prădătoare prin această creştere a
biodiversităţii / heterogenităţii vegetaţiei sunt prezentate mai jos.
Culturi intercalate sau culturi în benzi. (Intercropping /strip cropping) Două sau
mai multe specii de plante sunt cultivate împreună pe acelaşi teren în benzi paralele sau în
parcele alăturate. Datele din literatura de specialitate sunt relevante. Din 209 studii asupra
sistemelor de culturi intercalate recenzate, s-a găsit că 65% din cele 130 de specii de duşmani
naturali studiate au crescut în densitate în culturi mixte. În alt studiu, s-a găsit că parazitoizii
au fost mai abundenţi în 72% din cazurile de culturi intercalate studiate. În 64% din alte studii
recenzate s-a constatat că rata parazitismului a fost mai ridicată în culturile intercalate.
Culturile intercalate sunt fi o cale de reducere a dăunătorilor, prin aceea că amestecul de
specii din punct de vedere fiziologic, interferează cu abilitatea dăunătorilor de a-şi găsi sau de
a reacţiona asupra plantei gazdă şi prin aceea că amestecul de plante constituie un refugiu
pentru mai mulţi duşmani naturali care prădează dăunătorii.
Sistemul intercalat de cultură practicat la varză cu benzi de trifoi alb s-a demonstrat a
fi un mijloc eficient de menagement al muştei rădicinilor (Delia radicum), din cauza creşterii
activităţii carabidelor prădătoare. Sistemul culturilor intercalate a favorizat activitatea de
prădare a carabidelor noctune faţă de ouăle muştei D. redicum.
Un alt studiu privind impactul amenajarii teritoriului asupra activităţii carabidelor a
fost realizat în cadrul culturii de porumb (Pioneer 3573), în care au fost intercalate benzi de
trifoi alb, golomăţ şi un amestec de plante perene cu flori pentru suplimentarea hranei
prădătorilor şi paraziţilor. Folosirea acestor habitate pentru refugiu a determinat creşterea
numărului de carabide prădătoare în cultura de porumb în timpul verii. De aceste refugii au
beneficiat şi alţi prădători cum sunt stafilinidele şi arahnidele. De asemenea, benzile înerbate
au redus efectele negative ale insecticidelor asupra carabidelor, prin asigurarea refugiului în
timpul aplicării tratamentelor insecticide.
Subînsămânţatul. (Undersowing) O a doua cultură este însămânţată în prima cultură,
în acelaşi timp sau mai târziu, rezultând două recolte în acelaşi timp. De obicei benzile în care

25
se cultiva cea de-a doua cultura cultura initală se transformă în mucli vegetal (prin cosire,
erbicidare cu erbicide total, mulcire cu materiale plastice sufocante etc). In cazul în care
culturile sunt subînsămânţate / mulcite vegetal cu plante leguminoase se îmbunătăţeşte şi
fertilitatea naturală a solului. În 80% din astfel de studii s-a arătat o abundenţă crescută a
acarienilor prădători
Insule de conservare (Conservation headlands) O fâşie de 6 m în afara parcelelor
primeşte doar stropiri selective cu pesticide cu spectru scurt de acţiune, prin care se reduce
driftul şi depunerea în graniţele parcelelor.
Benzi îmburuienate în cultură. (Weed strips within the crops) Însămânţarea câtorva
benzi apropiate cu buruieni cu flori sau ierburi la anumite intervale transversal zonei cultivate.
Acest sistem creşte abundenţa insectelor prădătoare pentru afide.
Margini de cultura şi zone de carabide.(Field margins and beetle banks) Acest
sistem capătă importanţă pe suprafeţe mari de cultură. Un astfel de sistem sporeşte numărul de
habitate disponibile pentru prădători şi parazitoizi în vederea iernării, reproducerii in timpul
primăverii şi hrănirii în timpul verii, întensificându-se astfel potenţialul protecţiei biologice a
culturilor agricole. Invazia buruienilor din astfel de sisteme este foarte redusă, iar uneori se
crează situaţii de creştere a densităţii dăunătorilor. Marginile formate din raigras sunt
importante locuri de cuibărit pentru păsări, viespile solitare, albine şi bondari. Cele care
conţin flori sălbatice furnizează pollen şi nectar pentru un număr de nevertebrate, incluzând
speciile de bondari.
Interesul botanic pe care îl prezintă acest sistem este că acţionează ca nişte importante
benzi tampon între practicile culturale şi habitatele sensibile cum sunt gardurile vii şi cursurile
de apă. Marginile cu plante sălbatice atrag mamiferele mici care constituie hrană petru
bufniţe.
Zonele pentru carabide sunt create în mijlocul culturii Si sunt zone asemănătoare cu
cele de pe margini. Zonele pentru carabide sunt zone înierbate (situate de obicei trasversal în
centrul culturii) unde prădătorii pot ierna, acţionând astfel ca nişte cuiburi de insectele
prădătoare care primăvara migrează uşor in cultură. Zonele pentru carabide sunt eficace în
câmpurile de peste 20 hectare prevăzutr cu o bună reţea de margini de iarbă.
onele pentru carabide sunt insule de pământ de aproximativ 0,4 m înălţime şi 2 m
lăţime create printr-o arătură in directiii opuse. Ele nu comunică, creând efectul de insulă,
ceea ce însemnă că vor fi preferate de prădători. Zonele pentru carabide sunt semănate cu
specii de graminee perene în amestec uneori cu leguminoase perene (generând practic
borgceaguri). E menţionat ca astfel de culturi de graminee perene în amestec cu
leguminoasele perene sunt încurajate prin Politica Agricolă Comunitară.
Plantele insectar. Plantele insectar pot fi adăugate în cultură ca benzi intercalate sau
ca plante individuale în pepinieră. Plantele insectar pot de asemenea implica introducerea unei
culturi acoperitoare între sau printre rândurile de plante. Un spectru mai larg de resurse
vegetale (nectar, polen) pentru duşmanii naturali poate fi asigurat prin cultivarea terirotiului în
benzi de plante insectar din speciile din fam. Apiaceae (pătrunjel), Cruciferae (muştar),
Lamiaceae (menta), Compositae (coada şoricelului). Atragerea şi conservarea duşmanilor
naturali presupune inţelegerea nevoilor de bază a acestora privind hrana, comportamentul şi
găzduirea lor. Pentru susţinerea şi creşterea populaţiilor, mulţi dintre agenţii de protecţie
biologică au nevoie de nectar, polen şi pradă suplimentară. Prin asigurarea unui teren
amenajat cu resurse vegettive diverse, agricultorii pot spori numărul şi diversitatea
prădătorilor şi paraziţilor, ameliorându-şi concomitent fertilitatea terenului şi reducând
costurile tratamentelor cu pesticide.

26
 Bibliografie
1. Baicu, T., Sesan Tatiana, 1996, Fitopatologie agricolă, Ed. Ceres, Bucureşti
2. Bontea Vera, 1985 – 1986, Ciuperci parazite şi saprofite din România, vol. I, II, Editura
Academiei R.S. România, Bucureşti
3. Pârvu M., 2007, Ghid practic de micologie, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
4, Pop I., 1975, Virusurile şi virozele plantelor, Editura Ceres, Bucureşti
5. Popescu Gh., 1998, Fitopatologie vol I-III, Editura Mirton, Timişoara
6. Popescu, Gh., 2005, Tratat de patologia plantelor, vol. 1, Ed. Eurobit, Timişoara
7. Puia Carmen Emilia, 2006, Fitopatologie Horticolă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
8. Severin V., Iliescu C.I., 2006, Bolile bacteriene ale plantelorEd. Gheea, Bucuresti

27