TEMATICA PENTRU EXAMENUL PRACTIC-ATI

1.Maneverele de eliberare a cailor aeriene superioare la pacientul fara suspiciune de fractura de coloana cervicala

 ÎN SUPORTUL VITAL BAZAL:

Hiperextensia capului şi închiderea gurii

Subluxaţia anterioară a mandibulei

Îndepărtarea corpilor străini:

- solizi (deget cârlig) sau

-lichizi (poziţie laterală a capului şi deget înfaşurat în pânză)

 ÎN SUPORTUL VITAL AVANSAT:

Se face prin instrumente medicale:

-Pipe oro/nasofaringiene

-Măşti faciale – balon autogonflabil

-Intubaţia traheală

-Metode alternative: masca laringiană, obturator esofagian,combitub-ul, traheostomia

*Avantaje intubaţie orotraheală:

-eliberarea şi menţinerea patenţei căii aeriene

-protecţie faţă de aspiraţia de conţinut gastric

-administrare de O2 100%

-cale de administrare droguri

-acces de durată la cale aeriană

-aspiraţia traheală

Alte metode

 Aspirare secretii traheobronsice

 Manevre de dezobstructie a caii aeriene

 fibrobronhoscopie

 kinesiterapie

 IOT

 Bronhodilatatoare si mucolitice

2. Maneverele de eliberare a cailor aeriene superioare la pacientul cu suspiciune de fractura de coloana cervicala
Când există suspiciunea de fractură de coloană cervicală?
Cunoaşterea mecanismului de producere a traumatismului
Strangulare
Cădere de la înălţime
Mecanism de decelerare sau accelerare, etc.
Existenţa mărcii traumatice
La extremitatea cefalică
În regiunea cervicală
În treimea superioară a toracelui
Deci, deasupra liniei intermamelonare

Menţinerea capului în poziţie neutră (indiferentă)

 ÎN SUPORTUL VITAL BAZAL

Subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii
Îndepărtarea corpilor străini solizi (deget cârlig) sau lichizi (poziţie laterală a capului şi deget înfaşurat în pânză)

 ÎN SUPORTUL VITAL AVANSAT:

Se face prin instrumente medicale:

-Pipe oro/nasofaringiene

-Măşti faciale – balon autogonflabil

-Intubaţia traheală

-Metode alternative: masca laringiană, obturator esofagian,combitub-ul, traheostomia

3. Pozitia de siguranta

Se ridica bratul victimei la 90 de grade cu antebratul flectat pe brat in unghi drept; bratul opus va fi trecut peste torace si
asezat cu fata dorsala a mainii pe fata opusa a victimei astfel incat la intoarcerea in lateral a victimei acesta sa vina sub
cap; de asemenea membrul inferior care vine deasupra va fi flectat, astfel incat corpul victimei sa se sprijine pe
genunchi; capul se aseaza in hiperextensie si se deschide gura.

4. Evaluarea pulsului

Pulsul poate fi apreciat la nivel carotidian sau femural sau periferic. Cel mai usor se apreciaza pulsul carotidian: la nivelul
bazei gatului (la nivelul arterei carotide) de o parte si de alta a cartilajului tiroid, insa niciodata nu se palpeaza pulsul la
ambele carotide in acelasi timp. Pulsul periferic se apreciaza la nivelul arterei radiale, pe fata mediala a antebratului.
Unele ghiduri de prim ajutor, afirma ca palparea pulsului nu este esentiala, si ca daca pacientul nu respira si nu raspunde
la stimuli se pot incepe manevrele de RCR.

5. Tehnica masajului cardiac extern

Victima se aseaza in decubit dorsal si apoi se deschid caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei,se
plaseaza o mana pe frunte si se impinge cu blandete capul pe spate,pt deschiderea cailor aeriene se va ridica barbia
victimei cu varful degetelor plaste

1) ne aşezăm lângă victimă şi identificăm locul unde urmează să efectuăm compresiile toracice, care este situat la
jumătatea sternului. Aşezăm podul unei palme pe mijlocul sternului şi podul celeilalte palme peste prima. Păstrând
braţele drepte, ne lăsăm cu greutatea corpului astfel încât să deplasăm sternul cu 4-5 centimetri, după care eliberăm
pieptul;
2) frecvenţa compresiunilor urmează să fie de aproximativ 100 apăsări pe minut. Odată cu compresiile, salvatorul
numără (de exemplu „şi unu şi doi şi trei” etc.) şi în momentul în care a efectuat 30 de compresiuni, trece la capul
victimei şi efectuează două ventilaţii gură la gură. Trecem apoi din nou la masajul cardiac extern şi ciclul se repetă.

După două minute, evaluăm din nou victima şi verificăm dacă nu şi-a reluat respiraţia spontană şi pulsul. În caz contrar,
continuăm acordarea primului ajutor de bază până la sosirea ajutorului medical specializat. Un masaj cardiac eficient
prelungeşte timpul în care resuscitarea poate fi efectuată, până la 30-40 de minute. Trebuie să avem grijă ca pacientul
traumatizat să nu aibă fractură de coloană cervicală (posibilitatea de a avea gâtul rupt). În aceste cazuri, nu avem voie să
facem hiperextensia capului şi trebuie să menţinem gâtul pacientului nemişcat

6. Defibrilarea

1.Trebuie asigurată securitatea salvatorului, victimei şi a celor din jur.

2.Dacă victima este inconştientă şi nu respiră normal, salvatorul va trimite pe cineva după DEA şi va chema ambulanţa.

3.Salvatorul va începe RCP conform protocoalelor SVB

4.Imediat după sosirea defibrilatorului:

• va porni defibrilatorul şi ataşează padelele.Una sternal si celalta axilar. Dacă există mai mult de un resuscitator, SVB

trebuie continuat în timpul efectuării acestor manevre

• vor fi urmate comenzile vocale sau cele afişate

• resuscitatorul se va asigura că nimeni nu atinge victima în timp ce DEA analizează ritmul

5a. Dacă există indicaţie de şoc

• resuscitatorul se va asigura că nimeni nu atinge victima

• va apăsa butonul de şoc urmând instrucţiunile (DEA complet automate vor administra şocurile direct)

• va continua conform comenzilor vocale sau celor afişate

5b Dacă nu există indicaţie de şoc

•salvatorul va reîncepe imediat SVB cu un raport compresii toracice :ventilaţii de 30:2

• va continua conform comenzilor vocale sau celor afişate

6 Resuscitarea va continua până când:

• soseşte un ajutor calificat care preia resuscitarea

• victima începe să respire normal

• salvatorul este epuizat fizic

Comenzile vocale sau afişate ale DEA trebuie (re)setate conform cu recomandările actuale privind SVB şi defibrilarea.
Modificările ar trebui să includă cel puţin:

1. DEA va administra doar un singur şoc în cazul unui ritm la care acesta este indicat

2. scoaterea comenzii de verificare a ritmului, a respiraţiei sau a pulsului imediat după şoc

3. introducerea unei comenzi pentru reluarea SVB imediat după şoc(efectuarea compresiilor toracice chiar în cazul
prezenţei circulaţiei spontane nu este dăunatoare)

4. permiterea unui interval de timp de 2 minute pentru efectuarea RCP, înaintea comenzii de reverificare a ritmului,
respiraţiei sau pulsului

 curentul monofazic= initial 350 juli si continua cu aceeasi energie la urmatoarele socuri.

 curent bifazic- initial 200 J , apoi energii crescande de 300 J si 360 J

7.Cai de admnistrare a medicatiei in resuscitarea cardiorespiratorie

Căi de administrare a drogurilor:

-Calea intravenoasă periferică – cale standard

-Calea intraosoasă

-Calea intravenoasă centrală

-Calea intratraheală

Medicamente:

-Oxigenul

-Adrenalina

-Atropina

-Xilina

-Vasopresina

-Bicarbonatul de sodiu

-Amiodarona

-Procainamida

-Sulfatul de magneziu

-Dopamina

8. Medictia folosita in resuscitare; adrenalina, amiodarona,atropina indicatii doze

Adrenalina- mecanism de acțiune, indicații, efecte secundare

Actiune terapeutica
Dozele terapeutice diminueaza congestia si edemul mucoaselor (prin vasoconstrictie si micsorarea permeabilitatii
capilare),

- stimuleaza inima si cresc usor presiunea sistolica,

- au actiune bronhodilatatoare;

- local provoaca vasoconstrictie si poate opri hemoragiile capilare.

Efectele se datoresc actiunii simpatomimetice directe (stimulare 2 – si 3 – adrenergica).

Indicaţii: stopul cardiac, status asmaticus, insuficenţa cardiacă, şoc

Doze: - 2 mcg/min efect bronhodilatator

- 2-10 mcg/min efect inotrop

- peste 10mcg/min efect vasopresor

Efecte adverse: vezi Dopamina; administrarea continuă poate produce agitaţie, tremor, cefalee, palpitaţii.

Forma de prezentare: se prezintă sub formă de fiole 1mg/ml

Amiodarona (f 150 mg)

indicatii: FV sau TV fara puls refractare la 3 socuri
doza: 300 mg i.v.(diluat in glucoza 5% pana la 20ml) + /- repetare 150 mg -> perfuzie 900 mg/24h
reactii adverse: bradicardie, hipotensiune

Atropina (f 1mg/ml)
idicatii: asistole, AEFP cu AV< 60/min
doza: 3mg i.v.

9.Oxigenoterapia – indicatii- dispozitive

Indicaţii :-hipoxemie :PaO2 < 60 mmHg,SaO2 < 90%

- hipoxie tisulara (scadere transportului de O2 la tesuturi) oxigen umidificat

 Afectiuni acute insotite de hipoxemie (PaO2<60 mmHg , SpO2<90%)

 Scaderea suspectata/documentata a transportului de O2 la tesuturi (hipoxie \)

 Pacient la risc de hipoxemie

 Insuficienta respiratorie tip ½

 Afectiuni cardiace (infarct de miocard)

 Astm bronsic

 Anemie severa

 Intoxicatii (CO)

 Perioperator/perianestezic

 Hipotensiune arteriala

 Toate starile de soc

Cu flux scazut (< fluxul inspirator obisnuit al pacientului)

 Canula nazala

Tub lung/ochelari(binazala) introdusi in narine sau in rinofaringe

Flux de gaz utilizat 1-4l/min

FiO2 0,24 – 0,40 la nivel traheal

Avantaje: -sistem simplu

-costuri mici

-permite fonatia si alimentatia bolnavului

Dezavantaje: -FiO2 variabil

-obstruare prin secretii

-risc de leziune a mucoasei nazale cu epistaxis

-distensie gastrica cu regurgitare

 Masca faciala simpla

Flux de gaz >5l/min FiO2 0,35-0,50

Trebuie adaptata formei si marimii fetei pacientului

Avantaje:-sistem simplu

-fara risc de epistaxis

-costuri mici

- se poate utiliza si la cei cu obstructie nazala

Dezavantaje: -interfera cu alimentatia, hidratarea si expectoratia

 Masca cu balon rezervor

- cu reinhalare partiala

- fara reinhalare

Functioneaza ca un rezervor de O2

Livrarea unei FiO2 crescute la un flux scazut (8-10l/min cu FiO2 de 0,6-0,8)

Pot fi cu reinhalare partiala sau fara reinhalare

Cu flux crescut (> 40l/min)

• Masca Venturi

• nebulizatoarele

10. Oxigenoterapia – complicatii

◦ iritarea si uscaciunea mucoasei cailor aeriene superioare (traheobronsita, disfunctie mucociliara)

◦ efecte toxice pulmonare prin producerea de radicali liberi de oxigen

◦ atelectazie de resorbtie (dezazotizare) - apare din prima ora de administrare O2 100%

◦ Distensia gastrica si favorizarea regurgitarii

◦ La pacientii cu hipercapnie cronica – riscul agravarii hipoxiei

◦ La prematur – fibroplazia retrolenticulara (opacifierea cristalinului prin neovascularizatie

 ◦ Leziuni date de dispozitivele de administrare: leziuni de decubit, epistaxis

11.Indicatiile de intubatie orotraheala

Intubatia oro-traheala reprezinta cea mai sigura metoda de protezare a caii aeriene si realizare a ventilatiei mecanice la
pacientul aflat in stop cardio-respirator.
     Intubatia inseamna trecerea unei sonde de intubatie, printre corzile vocale, in trahee.
- stopul cardio-respirator
- pacienti care nu ventileaza in mod eficient: frecventa respiratorie <5/min sau >30/min. Apare in cazul statusului
astmatic sau edemului pulmonar acut.
- hipertensiunea intracraniana
- trauma: GCS<8 sau GCS<12 si in scadere vizibila, traumatisme cranio-cerebrale, faciale, volete costale, arsuri la nivelul
fetei si cailor aeriene superioare, inhalare de fum
- in cazul in care exista risc de aspiratie: pacienti comatosi cu GCS<6, stomac plin, in cazul in care este necesara spalatura
gastrica la pacientii inconstienti.
- in intoxicatiile cu gaze si la inecati, la care este necesara furnizarea unei fractii de oxigen maxime
- aspiratia secretiilor bronsice sau spalatura bronsica
In cazul pneumotoraxului, intubatia se realizeaza dupa efectuarea drenajului pleural.

12. Accesul venos periferic –indicatii, locuri de abord, incidente

Indicatii:-administrarea fluidelor,a glucozei, mediamentelor,a sangelui sau produsilor sangelui.

Locuri de abord- Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor inferioare
este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită riscului de tromboflebită.

Un abord deloc de neglijat şi extrem de util în urgenţă când nu se reuşeşte canularea venelor de la nivelul membrelor
este cel de la nivelul venei jugulare externe. Poziţia Trendelenburg crescând presiunea venoasă în teritoriul cav superior
permite o mai bună vizualizare a venelor jugulare externe (jugularele devin turgescente).

La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul venelor epicraniene. De asemenea în urgenţă abordul
intraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare volemică până la montarea unui CVP.

complicatii posibile:

- perforarea venei

- Hematom

-Extravazare locala de medicamente

- flebita superficiala (chimica sau septica)

Avantaje:
-Tehnica simpla comparativ cu cateterizarea venoasa centrala

-necesita materiale simple, uzual disponibile

- dezinfectant, manusi, catetere periferice, banda adeziva, etc

-timp scurt de instalare

 -uzual in 1-5minute

Dezavantaje

Uneori acces dificil sau imposibil

Vene periferice colabate

Vene periferice greu identificabile (obezi,…)

Pat venos periferic “distrus” de punctii sau tratamente anteriare

timpul lung de circulare a drogurilor

Intarzie intrarea in actiune a drogurilor

uşurinţa pierderii accesului venos

Bolnav agitat in cursul transportului

Durata limitata

Canula periferica trebuie schimbata la fiecare 24 ore

Imobolizarea pacientului pentru a nu pierde accesul venos

Pentru ca perfuzia intravenoasa sa functioneze

13. Accesul venos central –indicatii, locuri de abord, incidente,complicatii

Indicatii:

-administrarea anumitor agenti in vascularizatia centrala

-circulatia centrala si accesul intracardiac

-masurarea presiunii obstructionate a capilarelor pulmonare

-mentinerea accesului venos

-hemodializa si plasmafereza.

Locuri de abord: Cele mai comune aborduri sunt: vena jugulară internă, vena subclavie şi vena femurală.Montarea unui
cateter într-o venă centrală se va face obligatoriu în condiţii de sterilitate absolută (altfel există riscul să apară infecţia de
cateter sau chiar endocardita.

Complicatii- complicaţii cu risc vital

La instalare: -punctie arteriala cu hematom (posibil compresiv)

-pneumotorax

- tulburari de ritm

-embolie gazoasa

In cursul utilizarii: -supraincarcare hidrica

 -infectii de cateter,embolie gazoasa

Avantaje

timpul scurt de circulaţie a drogurilor

Intrarea rapida in actiune a drogurilor

administrarea de volum mare în timp scurt

Cale de electie pentru tratamentul hipovolemiei

acces venos sigur

Este suturat la piele; rar iesire accidentala

acces venos de durată

Poate fi utilizat pe durate lungi de timp (zile, saptamani, cele speciale – luni)

se pot administra soluţii hipertone

Glucoza 15%, 20%, 33%, 50%, bicarbonat de sodiu 8,4%, 4,2%, NaCl 5,8%, 7,4%, KCl 7,2%

se pot administra substante vasoactive (catecolamine)

Dopamina, dobutamina, adrenalina, noradrenalina

permite masurarea presiunii venoase centrale

lumene multiple

permite administrarea concomitenta de solutii si medicamente

Dezavantaje
necesita cunostinte temeinice si experienta pentru insertie

Tehnica efectuata de catre medic

timp lung de instalare

Intre 5-15 minute

necesita materiale si truse speciale

Campuri si halate sterile, kit-uri preambalate, anestezic local, material de sutura, etc

14. Clasificarea solutiilor de umplere volemica

Soluţii de repleţie volemică

 Soluţii cristaloide izotone

 Soluţii cristaloide hipertone

 Soluţii coloide
  Sânge integral şi masa eritrocitară

 Plasma proaspătă concentrată

 Concentrat trombocitar

Soluţii cristaloide izotone

Serul fiziologic (NaCl 0,9 %), soluţia Ringer, soluţia Ringer lactat

Avantaje:

– Cele mai răspândite, întotdeauna la îndemână

– Ieftine

– Riscuri mici

• Dezavantaje:

– Capacitatea de refacere volemică mică (la 1000ml perfuzaţi – 250-300ml rămân în vas, restul dif

– Durata remanenţei intravasculare mică

– Risc de edem interstiţial, acidoză metabolică hipercloremică

Soluţii cristaloide hipertone

Serul hiperton (NaCl 7,4%)

• Avantaje:

– Resuscitare cu volume mici; atrage în vas apa din interstiţiu

– Evită încărcarea hidrică a pacientului şi edemele

• Dezavantaje:

– Poate precipita un edem pulmonar acut

– Remanenţă intravasculară scurtă

Soluţii coloide

Dextrani: Dextran 70, Dextran 40

Gelatine:Gelofusin, Haemacel, Eufusin,

Hidroxietilamidon: Haes, Voluven, Refortan

Albumina umană 5%, 20%

Avantaje:

• Refacere volemică bună

• Durata remanenţei intravasculare mare

Dezavantaje:

• Scumpe
 • Risc de reacţii alergice

• Interferă cu determinarea grupelor sanguine

• Pot determina/agrava tulburările de coagulare

Sânge şi produşi de sânge

Numai sânge izogrup izoRh

Atunci când bolnavul prezintă anemie posthemoragică (după refacerea volemiei ) sau în caz de hemoragii în curs;

La transfuzia masivă – se administrează şi plasmă proaspătă congelată şi concentrat trombocitar

15.Semene clinice de hipovolemie. Clasele de hipovolemie

Sete vie

-Tahicardie

-Tahipnee

-Proba ortostatică pozitivă

-Scăderea amplitudinii undei de puls

-hTA (temporar TA normală)

-Nelinişte, agitaţie, confuzie, comă

-Oligurie

-Extremităţi reci

-Transpiraţii profuze

-Pat venos periferic colabat

-Prelungirea timpului de umplere capilară

+ anamneză pozitivă pentru pierderi hemoragice sau non-hemoragice

16. Semen clinice de insuficienta respiratorie

-Semne clinice de hipoxemie si hipoxie

- semne clinice de hipo/hipercapnie

Semnele clinice de hipoxemie si hipoxie depind de:

– rapiditatea instalarii

– gradul hipoxemiei

– durata hipoxemiei

– asocierea modificarilor PaCO2

 – Semne respiratorii:

– hiperventilatie cu tahipnee (poate produce hipocapnie)

– Semne cardio-circulatorii:

– raspuns adrenergic: HTA, tahicardie, cresterea debitului cardiac, extremitati reci, transpiratii profuze

– cianoza

– depresie cardiocirculatorie: bradicardie, scaderea debitului cardiac, hTA, oprire cardiaca

– Semne SNC:

– oboseala si alterarea capacitatii mentale

– initial agitatie ulterior stupor si coma

SEMNE CLINICE DE HIPERCAPNIE

Semne respiratorii:

– hipoventilatie - volum/frecventa reduse

semne cardiocirculatorii:

– raspuns adrenergic: tahicardie, cresterea contractilitatii

– vasodilatatie periferica

– vasoconstrictie pulmonara

– acidoza determina scaderea contractilitatii miocardice

semne SNC:

– alterarea progresiva a starii de constienta (carbonarcoza)

– vasodilatatie cerebrala

17. Semene clinice de soc septic

-Febră sau hipotermie

-Tahicardie

-Tahipnee

-Alterarea statusului mental (encefalopatia septică)

-Hipotensiune arterială

-Extremităţi calde

-Amplitudine mare a undei de puls

-Timp de umplere capilară normal

-Vene periferice pline

-Oligurie
18.Valori normale Ph

pH intracelular:

Este neutru şi are valoarea de 7, se pot înregistra valori normale extreme: 6-7,4 după tipul de celule.

pH extracelular:Este:

7,4 în plasma sângelui arterial;

7,35 în plasma sângelui venos

7,4 în lichidul interstiţial;

19. Valori normale constante biologice

Hematocritul

Valori normale:

 la bărbat: 46,5  5 %

 la femeie: 42  5 %

 la nou-născut: 56  5 %

 la copil: 40  5 %

Număr de hematii în sânge

Eritropoieza (prodecerea hematiilor) are loc la nivelul măduvei roşii hematogene. Hematiile au rol în transportul O 2 şi CO2. Forma
acestora este ideală pentru această funcţie.

Valori normale:

 la bărbat = 4.500.000 – 5.000.000 / mm 3 de sânge;

 la femeie = 4.200.000 – 4.500.000 / mm 3 de sânge;

 la copil = 5.000.000 – 6.000.000 / mm3 de sânge.

Concentraţia hemoglobinei în sânge:

Valori normale:

 la bărbat = 14-18 g / dl;

 la femeie = 12-16 g / dl;

 nou-născut = 18-27 g / dl;

 copil sub 1 an = 10-15 g / dl;

 copil sub 10 ani = 12-17 g / dl.

Glicemia à jeun: 60-100 mg/dl

lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;

K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;

Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;

Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;

Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l

- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44

- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;

- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l

- Proteinemia VN = 65 - 85g/l

- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.

20.Monitorizarea temperaturii

Temperatura poate fi masurata prin aplicarea dispozitivelor speciale in diverse locuri ale corpului, cele mai folosite

fiind cavitatea bucala, urechea, zona axiala (subrat) sau zona rectala, iar in situatii speciale, chiar la nivelul fruntii.

Exista o gama larga de dispozitive pentru masurarea temperaturii corpului (termomentre):

- termometre electronice, termometre pentru ureche (auricular), termometru pentru frunte, termometru de unica

folosinta, termometre tip suzeta.

Valoarea normala a temperaturii corpului a fost stabilita la o medie de 37 grade Celsius, insa acesta poate varia cu

pana la 0.6 grade Celsius in functie de momentul zilei si gradul de efort fizic depus.

21.Bilantul hidric

Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism.

Aportul (ingesta) Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml Respiratie (plamani) - 750 ml
Apa metabolica - 300 ml Prin transpiratie - 300 ml
Prin fecale - 150 ml
Total = 2500 ml Total = 2500 ml
Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor eliminate care,
in mod normal trebuie sa fie egale.

Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:

• bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;

• bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)

• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.

Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul de deshidratare,

simptomele, investigatiile de laborator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.

Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-electrolitica a pacientului:

- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;

- masoara cantitatea de lichide ingerate;

- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:

- Ht, Hb, globule rosii,

- lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;

K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;

Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;

Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;

Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l

- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44

- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;

- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l

- Proteinemia VN = 65 - 85g/l

- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.

- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;

- masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in foaia de temperatura;

- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si prin pierderi

patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.

- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;

- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;

- administeaza regimul alimentar indicat.

Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului deshidratat:

- senzatia de sete
- turgor cutanat

- frecventa pulsului

- masurarea TA '

- cianoza extremitatilor ;

- uscaciunea limbii

Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea reechilibrarii

hidroelectrolitice.

La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.

Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,

Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma efectuarii ionogramei

din sange si in raport cu pierderile existente.

Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului se adauga o cantitate

de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;

- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml lichide.