Sunteți pe pagina 1din 39

SNTATEA MEDIULUI

I. EFECTELE POLUANTILOR ASUPRA SANATATII UMANE


CUPRINS
CUPRINS....................................................................................................................................2 INTRODUCERE.......................................................................................................................3 Poluanti atmosferici si actiunea sa asupra sanatatii...................................................................5 Poluanti atmosferici si natura lor..........................................................................................5 Actiunea directa si indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii...........................................7 Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase ............................................................10 Influenta schimbarilor de vreme asupra organismului........................................................12 Poluarea apei, patologia si bolile transmise prin apa:...............................................................13 Apa in natura si sursele de poluare a apei.............................................................................13 Patologia infectioasa si neinfectioasa transmisa prin apa...................................................14 Bolile bacteriene, virotice si parazitare transmise prin apa..................................................16 Poluarea solului si influenta asupra sanatatii............................................................................21 Solul si importanta sa sanitara.....................................................................................21 Poluarea biologica si chimica a solului ...............................................................................22 Efectele radiatiilor ionizante asupra organismului uman........................................................26 Bibleografie...............................................................................................................................30 Anexe........................................................................................................................................31

INTRODUCERE
Omul, ca existenta biologica, este strans legat de mediul sau de viata. Aceasta relatie indisolubila constituie astazi unul din aspectele sanatatii publice, de mentinere a echilibrului om-mediu, de care depinde in mare viitorul societatii. In cadrul actualei dezvoltari tehnice si sociale fara precedent, modificarile mediului ambient se accelereaza intr-un astfel de ritm, incat echilibrul natural compensator al proceselor biosferei, cat si capacitatea de adaptare a organismului pot fi adesea depasite. Poluarea mediului inconjurator si exploatarea nerationala a resurselor naturale tind sa accentueze un grav dezechilibru pentru ecosistemul uman. Sanatatea a cunoscut de-a lungul timpului mai multe definitii, dintre care cea mai corespunzatoare pare a fi cea a Organizatiei Mondiale a Sanatatii si anume: integritate sau buna stare fizica, psihica si sociala a individului si colectivitatilor. Sanatatea ca si boala recunoaste o serie de factori care o determina, factori care pot fi denumiti factori etilogici ai sanatatii, ceea ce inseamna ca se poate vorbi de o etilogie a sanatatii asa cum vorbim de o etilogie a bolilor. In linii mari factori etilogici ai sanatatii pot fi grupati in factori interni si factori externi. Factorii ecologici sau de mediu au o influenta mult mai mare si mai bine cunoscuta asupra sanatatii, deoarece, asa cum am aratat, existenta factorilor predispozanti ramane fara rezultat in cazul lipsei factorilor de mediu declansatori ai bolii sau tulburarii respective. In aceasta privinta de cele mai multe ori starea de sanatate nu este altceva decat interrelatia dintre factori interni si cei externi in care greu poate fi diferentiata ponderea unuia sau altuia din factori. Factori de mediu pot fi grupati la randul lor in: factori fizici, ca presiunea atmosferica sau radiatiile ionizante, factori chimici, reprezentati de diferitele elemente sau substante existente in natura sau sintetizate de om, factori biologici, in mod deosebit bacteriile, virusurile, parazitii si alte microorganisme care actioneaza asupra organismului si factori sociali, rezultati din actiunea omului asupra mediului sau din interrelatiile dintre oameni. O alta clasificare a factorilor ecologici imparte acesti factori in factori naturali, ca aerul, apa, solul si factori artificiali, ca asezarile umane, locuinta, in mare masura alimentatia si altii. In fine, factorii de mediu pot fi clasificati indifferent de originea si felul lor in 2 mari clase: factori sanogeni si factori patogeni. Factorii sanogeni sunt acei factori ai mediului inconjurator care au o actiune favorabila asupra sanatatii si care contribute la mentinerea si intarirea sanatatii, in timp ce factori patogeni sunt acei factori ecologici care au o actiune nefavorabila asupra sanatatii, care duc la producerea bolilor, la alterarea starii de sanatate. Cel mai bine se poate exemplifica actiunea factorilor de mediu asupra organismului uman prin intermediul poluarii. Prin poluarea mediului se intelege modificarea compozitiei normale a mediului si/sau prezenta unor componenti straini care prin actiunea lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza asupra omului, produc alterarea starii de sanatate sau creeaza disconfort.

Poluarea mediului, problema complexa si cu largi rezonante in intreaga viata socialculturala si economica. Ca si in asigurarea sanatatii populatiei nu reprezinta un simplu subiect la moda, chiar pentru tarile care in prezent nu sunt confruntate intr-un mod ingrijorator cu consecinte secundare, nedorite ale progresului tehnico-stiitific si civilizatiei. Fara mentinerea in viitor a sanatatii mediului nu poate fi realizata promovarea sanatatii omului. Tratarea problemelor legate de poluarea aerului, apei si solului a fost facuta in stransa legatura cu influenta asupra starii de sanatate a colectivitatilor, apreciind ca o necesitate obiectiva concentrarea tuturor fortelor creatoare, printr-o larga intrepatrundere multidisciplinara, in vederea asigurarii unei judicioase administrari a resurselor noastre de mediu, cu scopul mentinerii calitatilor care influenteaza pozitiv echilibrul om-mediu, sanatatea umana si implicit asigura progresul multilateral al societatii.

POLUANTI ATMOSFERICI SI ACTIUNEA SA ASUPRA SANATATII Poluanti atmosferici si natura lor


Poluanti emisi in aerul atmosferic din aceste trei principale categorii de surse de poluare, pot fi clasificati, in felul urmator: Gaze sau substante anorganice, care cuprind: a) derivatii oxigenati ai sulfului: bioxid de sulf, trioxid de sulf, acid sulfuric, sulfati; b) derivatii oxigenati ai azotului: monoxid de azot, bioxid de azot, acid azotos, acid azotic; c) oxid de carbine si bioxid de carbine; d) alti poluanti anorganici: derivati ai plumbului, hidrogen sulfurat, amoniac, clor, cloruri, acid fluorhidric, floruri etc Gaze sau substante organice, care cuprind: a) hidrocarburi alifatice saturate sau nesaturate, ciclanice, aromatice, usoare sau policiclice; b) aldehide si cetone (formaldehida, acroleina, acetona); c) alti poluanti organici (alcooli, hidrocarburi clorate, mercaptani, diversi corpi nedefiniti care stau la baza mirosurilor etc.); Aerosoli, care cuprind: a) particule de materii solide sub forma de fum, pulberi; b) particule de materii lichide (ceata de ulei sau gudroane, picaturi mici antrenate etc.); Din aceasta enumerare, rezulta complexitatea deosebita a poluarii atmosferice. Aceasta complexitate nu consta numai in numarul mare de substante poluante ci si in prezenta simultana a multora dintre acestea. Prin poluarea aerului se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care, in functie de concentratie si/sau timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza disconfort sau alt ereaza mediul. Aceste substante pot fi diferite de cele care se gasesc in compozitia normala a aerului sau pot sa fie compusi care fac parte din acestea, cum ar fi ozonul, bioxidul de carbon, radonul etc. Din definitie rezulta si faptul ca nu consideram atmosfera poluata, decat in masura in care substantele prezente in aer exercita un efect nociv asupra omului sau mediului. Poluanti atmosferici reprezinta o paleta foarte larga de substante, deosebit atat ca natura chimica, cat si ca efecte realizate asupra omului sau mediului. Suspensiile din aer sau aerosolii reprezinta poluanti aflati dispersati in aer sub forma de particule solide sau lichide. Un astfel de sistem aerodispersat este format din particule cu dimensiuni cuprinse intre 100 um- 0,001 um; la dimensiuni mai mari sistemul este extreme de instabil iar la dimensiuni mai mici ajungem la nivelul dimensiunilor moleculare- respectiv al 5

dispersiei gazoase. Cele mai raspandite suspensii sunt cele solide dar si suspensiile lichide pot reprezenta uneori poluanti atmosferici. Actiunea pulberilor asupra organismului. Aparatul respirator este cel mai frecvent afectat de pulberile din atmosfera, care patrund in arboreal respirator si pot ajunge pana la alveola. Fata de aceasta nocivitate foarte raspandita in natura, organismul si-a creat filogenetic o serie de mijloace de aparare a aparatului respirator. Nocivitatea maxima a pulberilor exercitandu-se la nivelul alveolei pulmonare - deci a campului de hematoza mijloacele cele mai eficiente se gasesc la nivelul cailor respiratorii, care realizeaza retinerea unei importante proportii din particulele in suspensie. Retinerea pulberilor incepe de la nivelul foselor marinare unde pe firisoare de par se retine o anumita cantitate. In dreptul meaturilor nazale prin sicanele realizate in calea curentului de aer, cum si prin schimbarea directiei de miscare a aerului de la vertical la orizontal, se realizeaza o retinere a particulelor in suspensie pe suprafata mucoasei nazale datorita impactului curentului de aer pe mucoasa acoperita de o lama de secretie. In caile respiratorii un mecanism de retinere foarte efficient datorita vitezei mari ai aerului este impactul realizat in regiunile unde, datorita ramificarii arborelui respirator, coloana de aer isi schimba directia si particulele, in special cele mai mari fiind proiectate prin inertie pe suprafata adeziva a mucoasei. Actiunea nociva a suspensiilor. In mod schematic putem vorbi de urmatorele mecanisme de actiune: Actiunea toxica. Aceasta este realizata de pulberi toxice, care patrunse in organism provoaca o intoxicatie cu mechanism fizio-patologic, tablou clinic si aspect anatomo-patologic caracteristic, indifferent de calea de patrundere. Astfel, aerosolii de Pb sau compusii plumbului vor da nastere intoxicatiei saturniene. In mod similar se vor comporta aerosolii de F, As sau alte substante toxice. Actiunea alergica. Fenomenul de sensibilitate fata de agentii alergizanti din atmosfera este extreme de raspandit; persoanele care prezinta o patologie alergica mai mult sau mai putin bine exprimata fiind in numar foarte mare. Agentii sensibilizatori sub forma de aerosoli pot fi gasiti in orice mediu de viata sau de munca; Actiunea fotodinamica. Unii produsi ai carbunelui sau ai petrolului au proprietatea de a intensifica actiunea biologica a radiatiilor solare, cu manifestari in special tegumentelor si mucoaselor. Tulburari legate de depunerea acestor substante pe piele sau conjunctiva au fot descrise in special la muncitorii care lucreaza cu gudron de huila; Actiunea cancerigena. Inhalarea anumitor aerosoli poate favoriza dezvoltarea neoformatiilor maligne, in special, la nivelul plamanului sau al laringelui, primele observatii de acest gen fiind facute pe muncitorii expusi anumitor pulberi; Actiunea infectuoasa. Pulberile pot vehicular si o serie de germeni patogeni, rezultati fie din germeni eliminate de oameni si care ajung sa adere pe particule de

praf, fie in conditii de productie unde rezulta din prelucrarea unor produse animale contaminate; Actiunea fibrozanta sau pneumoconiogena. Acest mod de actiune cuprinde fenomenele patologice care apar in urma expunerii la anumite categorii de pulberi. Imbolnavirea produsa este caracterizata inhalarii pulberii respective ca agent etiologic si are un aspect clinic si anatomo-patologic bine structurat si specific. Gazele si vaporii poluanti patrund in organism predominant pe cale respiratorie sau calea cutanata, cea digestive fiind secundara. Patrunderea in aparatul respirator ofera gazelor din aer posibilitatile cele mai mari de absorbtie, contactul cel mai intim dintre mediul intern si mediul extern fiind realizat de alveola pulmonara. Factori care tin de mediul estern. Dintre proprietatile mediului extern, cele care influenteaza cel mai mult toxicitatea unei substante gazoase sunt proprietatile fizice ale aerului si nume temperature, umiditatea si curenti de aer. Temperatura aerului influenteaza volatilitatea si viteza de evaporare a unei substante, facilitand in acest fel, in cazul cand este crescuta, trecerea ei in stare gazoasa. De asemenea, temperature influenteaza difuziunea gazelor in atmosfera. Temperatura crescuta modifica si reactivitatea organismului crecand minut-volumul cardiac si respirator, hyperemia tegumentelor si cantitatea de secretie sudorala. In acest fel se faciliteaza patrunderea toxicelor prin piele, absorbtia lor pe cale respiratory cum si raspandirea lor in organism. Umiditatea erului modifica puterea de difuziune a gazelor in atmosfera, o umiditate crescuta scazand in general difuziunea. De asemenea, umiditatea mare poate duce la modificari chimice. Factori care tin de organismul expus. Receptivitatea fata de gazelle si vaporii toxici este diferita in functie de o suma de conditii, citand in acest sens copii si adolescentii care au o receptivitate mai mare. De asemenea, femeile se par ca sunt mai sensibile la actiunea toxicelor, aceasta sensibilitate crescand in perioada in care in general rezistenta organismului femeii este scazuta. Bolnavii si convalescentii de asemenea au o receptivitate crescuta fata de toxice. Exista anumite boli care scad in mod deosebit puterea de rezistenta a organismului, cum ar fi bolile pulmonare cronice, anemiile, afectiunile endocrine etc.

Actiunea directa si indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii


In activitatea poluarii aerului asupra sanatatii distingem actiunea directa, caracterizata prin efectul patogen al poluantilor in functie de natura, concentratia si timpul de actiune a acestora, si actiunea indirecta rezultata din efectul daunator asupra mediului. Actiunea directa a poluarii aerului asupra sanatatii. In cadrul acestei actiuni se disting efectele immediate( acute) si efectele tardive (cornice) sau de lunga durata.

Efectele immediate sunt caracterizate prin modificari ale sanatatii care urmaeaza la scurt timp dupa expunerea la poluanti atmosferici. In acest tip de efecte avem fenomene toxice acute sau modoficari ale sanatatii in cazul in care expunerea la concentratii crescute de poluanti provoaca agravarea sau descompunerea unei boli preexistente. Efectele tardive se datoreaza expunerii populatiei timp indelungat la concentratiii moderate de poluanti atmosferici. Impactul acestora cu organismul uman genereaza in timp aparitia fenomenelor patologice, timp care poate fi reprezentat de ani au zeci de ani. In cadrul efectelor tardive se distinge ca o subgrupa efectul intarziat in care latenta cu care apar fenomenele patologice cuprinde uneori decenii. Din punct de vedere al efectului direct, agentii poluanti pot fi clasificati in urmatoarele grupe: Poluanti iritanti; Poluanti asfixianti; Poluanti sistematici; Poluanti cancerigeni, teratogeni si mutageni; Poluanti alergizanti; Poluanti iritanti. acesti poluanti sunt reprezentati de gaze iritante si suspensii. Sunt agentii poluanti cei mai raspanditi, rezultand atat din procese de combustie, cat si din circulatia autovehiculelor sau diferite tehnologii industriale. Efectul lor dominant se realizeaza la nivelul aparatului respirator, putand produce la concentratii ridicate intoxicatii acute accidentale cu leziuni grave ale mucoasei cailor respiratorii si edem pulmonary foxic. Efectele tardive sunt consecinta expunerii timp indelungat la niveluri moderate de poluare iritativa, caracterizandu-se prin rolul pe care il joaca in etiologia bronhopneumopatiilor cronice nespecifice si a influentei asupra frecventei si gravitatii infectioase respiratorii acute.In cadrul acestei notiuni se grupeaza bronsita cronica, enfizemul pulmonary si astmul bronsic, boli in care poluarea iritanta a aerului joaca un rol important Poluanti asfixianti: cuprind acele substante a caror efect patogen predominant il reprezinta hypoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportului sau utilizarii oxigenului in procesele metabolice, numarul substantelor din acest grup fiind destul de mare. Monoxidul de carbon cunoaste ca principala sursa de poluare a aerului procesele de combustie incomplete. Cea mai mare parte din monoxidul de carbon din atmosfera rezulta din activitatile oamenilor, principalele surse artificiale fiind fumul rezultat din arderea carbunelui, gazelle de esapament ale autovehiculelor, precum si din unele produse industriale.

Poluanti sistemici: reprezinta agenti poluanti a caror actiune se exercita asupra diferitelor organe si sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantei in cauza. Poluanti sistematici sunt foarte numerosi provenind in special din procese industriale si de la mijloacele de transport. Dintre acestia o atentie speciala este acordata in present plumbului, fluorului, mercurului si cadmiului, datorita raspandirii lor mai mari in mediu precum si faptului ca se cumuleaza atat in mediu, cat si in organismul uman cu posibilitatea de a produce in mod insidios alterari patologice grave. Poluantii fibrozanti: cuprind un grup de substante care patrunse in plaman determina reactie fibroasa prin mecanisme complexe, specifice fiecarei substante. Poluanti fibrozanti sunt formati in general din suspensii care se depoziteaza in plaman declansand reactiile fibroase caracteristice. In patologia profesionala determina pneumoconiozele, dintre care cea mai grava si cea mai frecventa este silicoza, produsa de bioxidul de siliciu cristalizat. Poluantii cancerigeni: numarul substantelor chimice cu efect cancerigen cert sau potential este in permanenta crestere, un numar important din aceste substante putand fi gasite si in randul poluantilor atmosferici. Mecanismul de actiune insufficient descifrat, precum si faptul ca pentru multe substante cancerigenitatea este demonstrate numai pe animale fac san u existe suficiente elemente de certitudine in judecarea riscului real pentru populatie. Dintre cancerigeni gasiti ca poluanti atmosferici unii sunt in prezent mai bine cunoscuti, putand face parte atat din grupul cancerigenilor organici, cat si a celor anorganici. Poluantii alergizanti: sunt responsabili de cresterea frecventei bolilor alergice, si in mod deosebit a alergenilor respiratori. Principalii factori alergizanti din atmosfera sunt reprezentati de produsi naturali ca polenul, fungi sau produsi volatili rezultati din anumite vegetale. Desi acestia se gasesc pe primul loc in producerea alergiilor respiratorii, nu pot fi considerati propriu-zis poluanti. Actiunea indirecta a aerlui poluant asupra sanatatii. Produsi de poluare din atmosfera pot provoca modificari ale mediului care sa se rasfranga asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata ale populatiei. Dintre acestea mentionam actiunea asupra microclimatului, a radiatiilor solare, a faunei si florei, a conditiilor de viata si a conditiilor economice. Actiunea asupra microclimatului. Microclimatul dintr-un oras poluat poate fi modificat de impuritatile din atmosfera. In primul rand particulele din aer si unele substante higroscopice faciliteaza condensarea vaporilor de apa ducand la cresterea frecventei zilelor de ceata. In cazul unor eliminari massive de fum, pulberi si gaze, radiatiile calorice solare pot fi

impiedicate in asa masura incat incalzirea solului sa se faca insufficient sis a se creeze conditii favorabile formarii inversiunii termice. Actiunea asupra radiatiilor luminoase. Retinerea radiatiilor luminoase solare de catre impuritati in special de aerosoli, scade apreciabil luminozitatea. La aceasta scadere contribute si frecventa mai mare a cetei din orase impurificate. Actiunea asupra radiatiilor ultraviolete. Radiatiile ultraviolete solare sunt si mai sensibile, fiind retinute de poluantii din aer in proportie mai mare decat cele luminoase si calorice. Actiunea asupra animalelor. Actiunea aerului poluat se exercita si asupra animalelor. In cazul accidentelor cu intoxicatii acute citate anterior a murit si un numar mare de animale domestice. In jurul fabricilor de aluminiu sau superfosfat, care elimina cantitati mari de fluor, s-a observat fluoroza vitelor. Actiunea asupra conditiilor de viata. Pulberile, fumul si gazelle, in cantitate foarte mare, afecteaza conditiile de viata ale oamenilor din teritoriul poluat prin disconfortul pe carel creeaza, mirosuri neplacute, provoaca murdarirea locuintei, a mobilei si a obiectelor din casa. De asemenea, ingreuniaza aerisirea locuintelor, populatia evitand deschiderea prelungita a geamurilor. Compusi cu fluor pateaza geamurile de sticla. Substantele oxidante sau acide degradeaza obiectele din cauciuc sau metal. Funinginea adera de suprafetele pe care se depune.

Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase


Aerul joaca un rol epidemiologic important, constituind calea de transmisie pentru un numar mare de agenti patogeni. Bolile infectioase care se transmit pe calea aerului se gasesc pe primul loc, ca frecventa, cel putin in zona temperate a globului terestru. Astfel avem bolile infectioase ale copilariei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela, infectia urliana etc.), gripa si celelalte viroze respiratorii, micoplasmoza, difteria, variola, tuberculoza, pneumonia, psittacoza, diferite micoze respiratorii etc. Exista boli care, pe langa alte cai de transmitere, se pot raspandi sip e cale aerogena, cum ar fi poliomielita, tularemia sau mai rar ciuma, carbunele etc. Supravietuirea in aer a germenilor patogeni sau conditionat patogeni, depinde de o serie de factori. Ingeneral aerul nu ofera conditii de dezvoltare a microflorei de origine umana, supravietuirea lor fiind limitata de existenta unor conditii defavorabile. Astfel, temperature aerului sufera mari varietati si numai intamplator corespunde conditiilor optime pentru metabolismul florei mezofile; nici umiditatea aerului nu indeplineste cerintele bacteriilor din acest grup atat prin valoarea in general scazuta a umiditatii relative, cat si prin oscilatiile permanente pe care le prezinta. In aer lipseste orice suport nutritive pentru microorganismele care paraziteaza organisme umane sau animale. La acesti factori nefavorabili se adauga existenta unor agenti cu actiune bactericida sau bacteriostatica, dintre care cel mai important il reprezinta radiatiile ultraviolete. In aceste imprejurari nu poate fi vorba de dezvoltarea acestor microorganisme, ci numai de un potential mai mare sau mai mic de rezistenta.

10

Din acest punct de vedere microorganismele se deosebesc foarte mult intre ele, caracteristicile lor biologice determinand capacitatea de supravietuire in mediul extern. In linii generale putem considera ca sporii de ciuperci microscopice si bacteriile sporulate au rezistenta cea mai mare, urmand formele vegetative ale bacteriilor si virusurilor. La ultimele 2 grupe exista mari diferente de la specie la specie. Astfel unii au rezistenta relative mare cum ar fi bacilul tuberculozei, bacilul difteric, unii piococi etc., altii au rezistenta mai mica (virusul gripal, pneumococul etc.), iar altii o rezistenta foarte mica, de la cateva minute la cel mult cateva ore, de exemplu virusul rujeolei. Microorganismele poluante nu se gasesc in aer sub forma de corpi microbieni ci, in general, aderente de un anumit substrat. Din acest motiv se considera ca sunt distribuite in aer sub 3 forme: Picaturile de secretie nazala, buco-faringiana sau bronsica. Acestea sunt picaturi care ajung in aer in momentul actelor obisnuite de stranut, tusit, cantat sau vorbit. Cantitatea cea mai mare de picaturi se elimina la stranut; tot prin stranut, picaturile sunt proiectate la distanta cea mai mare. Numarul picaturilor si distanta la care sunt proiectate este mai mica in timpul tusitului, fiind cea mai mica in timpul vorbitului. Praful bacterian (pulberea bacterifoga). Praful bacterian este constituit din particule de praf pe care adera microorganisme de origine umana sau animala. Acesti germeni pot sa provina din picaturile sau nuclei de picaturi depusi pe sol sau pe podeaua incaperii, din puroiul plagilor suppurate, din expectoratii sau secretiile nazo-faringiene uscate si din dejecte. Particulele de praf de dimensiuni mai mari se depun rapid, in timp ce cele de dimensiuni mai mici raman un timp mai indelungat in suspensie in aer. Praful depus pe podeaua unei incaperi poate ajunge in aer in momentul scuturarii covoarelor, a rufariei de pat, este una din impreju-rarile in care in aer se gaseste cel mai mare numar de germeni. Prin intermediul prafulu bacterian se transmit in special acele afectiuni al caror agenti patogeni au o rezistenta mai mare in mediul extern. Praful bacterian poate contribui in masura importanta la raspandirea unor infectii cu piococi, a scarlatinei, difteriei, tuberculozei etc. Exista si posibilitatea ca unele viroze ai caror agenti patogeni sunt mai rezistenti in mediul extern sa fie transmise si prin intermediul prafului bacterian. Indiferent de formele sub care se gasesc in aer, germenii patogeni si conditionat patogeni pot provoca imbolnavirea organismelor expuse in primul rand prin inhalarea suspensiilor contaminate, provocand boli ale aparatului respirator sau unele boli infectioase, care cunosc drept poarta de intrare aparatul respirator; de asemenea, prin depunerea lor pe plagi pot provoca aparitia supuratiilor. In special, in salile de operatii existenta unei incarcari mari bacteriene a aerului poate reprezenta un factor important in aparitia supuratiei plagilor operatorii.

11

Influenta schimbarilor de vreme asupra organismului


Influenta schimbarilor de vreme asupra sanatatii este bine cunoscuta inca din antichitate. Exacerbarea durerilor reumatice sau a celor cicatriceale la anumite schimbari de vreme, aparitia mai frecventa a accidentelor vasculare sau a tulburarilor alergice etc., sunt fapte de observatie curenta. Masele de aer reprezinta cantitati mari de aer cu proprietati indentice fizico-chimice, care se deplaseaza in straturile inferioare ale atmosferei, in aproprierea solului acoperind, pentru o mai lunga perioada sau mai scurta de timp, un anumit teritoriu. In deplasarea lor intalnesc alte mase de aer, pe care le inlocuiesc in teritoriul in care patrund. In zona de contact dintre 2 mase de aer se realizeaza frontal atmospheric. Masele de aer mai importante sunt: Masele de aer cald, de obicei tropical, care iau nastere pentru regiunile noastre mai frecvent in regiunea mediteraneana si atlantica si care de obicei se deplaseaza spre zone mai reci; Masele de aer rece iau nastere in regiunea polara si se deplaseaza in general spre zone mai calde; La schimbarea maselor de aer se produc modificari de adaptare in organismul uman care pot duce pana la aparitia unor simptome sau chiar la declansarea unor fenomene patologice grave. In sfarsit, la anumite categorii de boli ca de exemplu bolile cardiovasculare cornice, ulcer gastric sau duodenal, endocrinopatii, nevroze, epilepsii etc., schimbarea de vreme poate constitui factor de agravare a bolii. In aceasta situatie vorbim de meteoropatologie.

12

POLUAREA APEI, PATOLOGIA SI BOLILE TRANSMISE PRIN APA: Apa in natura si sursele de poluare a apei
In mod natural apa se gaseste intr-un circuit continuu. Astfel, apa raurilor, lacurilor, marilor si oceanelor se evapora si trece in atmosfera sub forma de apa atmosferica. Aceasta este purtata de curentii de aer pana ajunge in zone mai reci unde se condenseaza si cade la suprafata solului sub forma de apa meteorica. Odata ajunsa pe sol, apa poate intalni un strat permeabil pe care il strabate formand apa subterana sau unul impermeabil ramanad la suprafata unde, impreuna cu apa subterana ajunsa din nou la suprafata, formeaza apa de suprafata. In compozitia naturala a apei intra un mare numar de elemente chimice si biologice ca gazelle, substantele minerale si organice, diversele organisme etc. Gazele cele mai frecvent intalnite in apa sunt oxigenul si bioxidul de carbon. Oxigenul se gaseste totdeauna in cantitate mai mare in apele de suprafata in timp ce apele subterane sun mai bogate in bioxid de carbon. Substantele minerale cel mai frecvent intalnite sunt calciul, sodiul, potasiul, magneziul, manganul, fierul si altele, sub forma de cloruri, sulfati, azotati, carbonate si bicarbonate, ioduri si fluoruri. In general, apele subterane sunt mai bogate in saruri minerale fata de apele de suprafata la care gradul de mineralizare creste de la munte la ses. Substantele organice se pot gasi sub forma dizolvata colidala sau in suspensie. Ele provin atat din sol, cat si prin distrugerea organismelor acvatice si produsi lor de metabolism. Apele de suprafata contin totdeauna cantitati mai mari de substante organice decat apele subterane la care insa concentratia acestor substante este mult mai constanta. Poluare apei consta in schimbarea calitatilor sale naturale ca urmare a primirii unor elemente dinafara, intr-o astfel de masura incat nu mai poate servi in scopurile la care era folosita anterior. Poluarea poate fi consecinta unor fenomene naturale, dar cel mai frecvent apare ca urmare a activitatii omului. Sursele de poluare a apei pot fi impartite in 2 mari categorii: Surse organizate Surse neorganizate Sursele organizate sunt reprezentate de rezidurile lichide ale diferitelor colectivitati. Aceste surse sunt cel mai frecvent permanente, bine cunoscute si acceptate ca atare. Ele sunt reprezentate de apele reziduale comunale sau menajere si apele reziduale industriale. - apele reziduale comunale rezulta din utilizarea apei in locuinte, institutiii publice, bai, spalatorii, spitale, scoli, hoteluri etc. - apele reziduale industriale provin de la diferitele intreprinderi industriale ca urmare a folosirii apei in scopuri tehnologice sau la salubritate si/sau racier 13

Un loc aparte in cadrul apelor reziduale industriale il ocupa apele reziduale zootehnice, care provin de la unitatile de crestere a animalelor si care sub aspect calitativ, datorita incarcarii mai mari in germeni, se aproprie mai mult de apele reziduale menajere. De multe ori insa contin si substante chimice ca antibiotice, biostimulatori, pesticide etc. Sursele neorganizate de poluare a apei sunt reprezentate de rezidurile solide depozitate pe malul raurilor, de apele de irigatie reintoarse incarcate cu substante chimice si suspensii in rauri sau patrunse in apele subterane, de apele meteorice care culeg si transporta diferitele impuritati existente pe sol etc. aceasta poluare are un character accidental, nu este totdeauna cunoscuta si ca atare nici nu poate fi bine stapanita cu cea organizata.

Patologia infectioasa si neinfectioasa transmisa prin apa


Cantitatea mare de apa folosita in comun de populatie ofera mari posibilitati ca in conditiile poluarii, apa sa constitue un important factor de imbolnavire. Bolile produse prin apa cuprind in general un mare numar de personae, imbracand caracterul unor boli cu extindere in masa. In cadrul patologiei hidrice un loc important il ocupa patologia infectioasa. Rolul apei in transmiterea bolilor infectioase este cunoscut de multa vreme, chiar inainte de descoperirea agentilor infectiosi ai diferitelor boli. Odata cu dezvoltarea microbiologiei moderne insa, germenii patogeni ai unui mare numar de afectiuni au fost pusi in evidenta in apa, confirmand odata in plus rolul apei in transmiterea acestor boli. Bolile infectioase transmise prin apa pot imbraca sub aspectul numarului de cazuri de imbolnavire si al modului de aparitie si dezvoltare, mai multe forme. Cea mai frecventa forma de boala infectioasa de natura hidrica este epidemia. Epidemiile hidrice prezinta o serie de caractere proprii care le diferentiaza de alte tipuri de epidemii sip e baza carora se poate pune diagnosticul si aplica masurile de combatere. Principalele caractere de epidemii hidrice sunt: - caracterul exploziv sau cuprinderea unui mare numar de personae intr-un timp relative scurt; - afectarea tuturor persoanelor receptive, care consuma apa contaminate, indifferent de sex, de varsta, de profesie etc; - suprapunerea epidemiei pe aria de alimente cu apa a populatiei din aceeasi sursa; - aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in zona noastra climatica in anotimpul rece, datorita supravietuirii mai indelungate a germenilor patogeni in apa la temperature scazuta; - incetarea epidemiei, ca urmare a masurilor luate, tot atat de brusc a inceput; mai ramane un numar mic de cazuri care se gasesc in incubatie sau se transmit prin contact, ceeea ce formeaza asa-zisa coada a epidemiei. Bolile infectioase transmise prin apa se pot imparti in functie de factori etilogici in bacterioze, viroze si parazitare.

14

Patologia neinfectioasa este determinate de compozitia chimica a apei, fapt pentru care mai poarta denumirea de patologie chimica de natura hidrica. Sub acest aspect se stie ca apa are o compozitie chimica foarte variata, continand un mare numar de elemente chimice dizolvate. Daca la compozitia chimica normala adaugam si substantele chimice patrunse in apa ca urmare a poluarii, obtinem o multitudine de situatii in care apa poate influenta organismul uman. Din acest punc de vedere cunoastem mai multe categorii de substante chimice care pt actiona direct sau indirect asupra sanatatii populatiei. Substantele minerale din apa Gusa endemica- este o afectiune cu extindere in masa a carei importanta consta nu numai in numarul mare al cazurilor cat si in compozitiile mai ales nervoase si endocrine pe care le putem avea. Prezenta gusei in zone fara carenta absoluta sau relative de iod, poate fi cauzata de un sport alimentar dezechilibrat mai ales in ceea ce priveste cantitatea de proteine, stiut fiind ca proteina constitue un alt elementesential in formarea hormonului tiroidian. Caria dentara- reprezinta o alta afectiune cu larga raspandire in masa, care se intalneste la toate varstele si la ambele sexe. Fluoroza endemica- este o afectiune mai rar raspandita si determina tot de fluor dar in concentratii crescute in apa de baut..Profilaxia fluorozei endemice consta in demineralizarea apei sau mai exact indepartarea excesului de fluor din apa cu ajutorul schimbarilor de ioni asa cum se va arata ulterior. Bolile cardiovasculare- reprezinta afectiunile cele mai raspandite la ora actuala in intreaga lume, dar cu precadere in tarile avansate, unde dau cel mai ridicat procent de mortalitate.Ca urmare a acestui fapt, in ultimii ani s-a pus un accent deosebit pe etiopatogenia acestor boli, singura posibilitate de a contribui la prevenirea si combaterea lor cu success. Substantele toxice din apa: Intoxicatii cu nitrati- maladia este intalnita aproape in exclusivitate la copii mici din primul an de viata, care sunt alimentati artificial, fapt explicitat prin aceea ca in primele luni copilul mai p[astreaza o hemoglobina fatala de nitrati pe unitatea de greutatea corporala este de asemenea mai mare. Intoxicatii de plumb- poate fi de asemenea produsa de apa. Provienienta plumbului in apa poate fi datorata poluarii apei cu reziduri industriale care contin plumb sau patrunderi in apa a plumbului din conducte, mai ales in trecut cand acestea erau confectionate din acest metal Intoxicatii cu mercur Intoxicatii cu cadmiu Intoxicatii cu arsen Intoxicatii cu difenilpoliclorati Intoxicatii cu pesticide Alte intoxicatii: cu crom

15

cu cianuri cu detergenti cu hidrocarburi cu bariu, cobalt, selenium etc.

Bolile bacteriene, virotice si parazitare transmise prin apa


Bolile bacteriene transmise prin apa: febra tifoida dizenteria holera letospirozele tuberculoza Bolile virotice transmise prin apa: poliomielita hepatita epidemica conjunctivita de bazin Boli parazitare transmise prin apa: amibiaza lambliaza tricomoniaza strongiloidoza si geohelmintiazele fascioloza schistosomiaza paragoniomiaza si opistorcoza Bolile bacteriene transmise prin apa: Febra tifoida este produsa de bacilul tific, care are o rezistenta in mediul extern, respectiv in apa, de 20-21 de zile. Boala este specific umana, germenul fiind eliminate din organism odata cu dejectele de catre personae bolnave sau purtatoare. Patrunderea in organism se realizeaza odata cu apa ingerata. Literatura de specialitate descrie un mare numar de epidemii hidrice de febra tifoida iar Organizatia mondiala a Sanatatii afirma ca pana la 30% din totalul imbolnavirilor prin aceasta boala sunt transmise prin apa. Febra tifoida a fost considerate in trecut ca principala boala infectioasa transmisa prin apa si a ramas inca o problema importanta de sanatate in unele tai subdezvoltate. Dizenteria este produsa de bacilii dizenterici a caror rezistenta in apa este diferita fiind cuprinsa intre 4 si 7 zile. In prezent dizenteria reprezinta afectiunea bacteriana cea mai raspandita si aceasta datorita atat receptivitatii crescute a populatiei in lipsa inca a unui vaccine adecvat cat si diseminarii largi in mediul extern a germenilor dizenterici. Epidemiile 16

de dizenterie cuprind cel mai adesea un mare numar de cazuri, chiar daca din punct de vedere clinic, cel mai frecvent nu imbraca un character grav. Uneori chiar s-au descries cazuri de dezinterie ca urmare a faptului ca bacilii dizenterici sufera mai usor ca alti germeni fenomenul de variabilitate microbiana in mediul extern. Holera reprezintao alta afectiune bacteriana digestive in care apa joaca un rol principal. Vibrionul holerei este un germen, in general, putin pretentious, fapt care ii confera o rezistenta destul de mare in apa, de cateva saptamani. Unii cercetatori din tarile calde au facut chiar afirmatia ca vibrionul holeric se dezvolta in apa, fapt contestat insa de majoritatea autorilor. Indiferent insa de aceste pareri, transmiterea hidrica a holerei poate ajunge pana la 90% din cazurile de imbolnaviri aparute. Leptospirozele sunt afectiuni care imbraca forma epidemica, dar care mai frecvent se intalnesc sub forma sporandica. In mod obisnuit in apa, mai ales in apele statatoare, se gasesc leptospire nepatogene. Uneori insa pot ajunge in apa si leptospire patogene dintre cele mai cunoscute sunt leptospira ictero-hemoragica, leptospira grifo-tifozo, leptospira Pomona si leptospira canicola, ultimele trei anicterigene. Patrunderea in apa a leptospirelor patogene se datoreste contaminarii apei de catre sobolanul de apa, de fapt rezervorul natural al leptospirelor, dar si unele animale domestice pot elimina prin dejectele lor leptospire patogene in mediul estern. Rezistenta in apa a letospirelor patogene este sufficient de mare, in jur de cateva saptamani. In apa cu un pH usor alcalin insa supravietuirea lor este sporita, putand ajunge la cateva luni. Tuberculoza poate recunoaste si o transmitere hidrica, e adevarat mai rara si contestata de unii cercetatori, dar descrisa in literatura de specialitate. Viabilitatea in apa a bacilului Koch este destul de mare, pana la 100-150 de zile; mai mult chiar, bacilul tuberculos este deosebit de rezistent si fata de dezinfactantii obisnuiti ai apei. Dealtfel, in ultimii 10-15 ani, un mare numar de autori au pus in evidenta bacilul tuberculos in apele reziduale ale sanatoriilor si spitalelor de tuberculoza si chiar in unele ape de suprafata. Autorii nordici din Suedia si Finlanda considera ca in afara transmiterii directe prin apa, fapt care explica, dupa parerea lor, numarul crescut de bolnavi de tuberculoza in colectivitatile din jurul sanatoriilor, exista posibilitatea transmiterii indirecte prin laptele unor bovine care au consumat apa contaminate cu bacil Koch sau au pascut pe pasuni irrigate cu ape contaminate. Bolile virotice transmise prin apa: Poliomielita a fost multa vreme contestata ca avand o transmitere hidrica, desi o serie de cercetatori au facut aceasta afirmatie pe baza faptului ca in cazuri de epidemie boala se dezvolta de-a lungul raurilor. Punerea in evidenta a virusurilor poliomielitice in apa si provocarea afectiunii ca urmare a administrarii apei contaminate la animale de experienta a confirmat rolul apei in producerea bolii. Ca urmare au fost descries un numar de epidemii hidrice de poliomielita. Pericolul mare de raspandire a bolii se bazeaza sip e faptul ca virusurile poliomielitice au o mare rezistenta in mediul inconjurator; in apa ele spravietuiesc

17

150-180 de zile. Cu toate acestea, apidemiile de poliomelita nu au capatat niciodata caracterul grav al celor de holera, datorita sensibilitatii virusului la clor si alti dezinfectanti obisnuiti ai apei. Hepatita epidemica este o alta boala infectioasa care recunoaste ca agent determinant un virus. Ca si poliomielita si in cazul hepatitei epdemice transmiterea hidrica a fost pusa sub semnul intrebarii multa vreme. Unele cercetari experimentale effectuate in S. U. A. au aratat ca prin consumul de apa contaminate imbolnavirea umana este posibila. Cu toate acestea numarul epidemiilor descries in literature in care apa sa fi fost calea de transmitere nu e prea mare si aceasata si datorita faptului ca cel putin pana in prezent nu exista o metoda sigura de decelare a virusului hepatitei. Conjunctivita de bazin este o alta viroza, data de un adenovirus in care apa joaca un rol important. Transmiterea bolii se realizeaza, asa cum ii arata si numele, prin intermediul bazinelor de inot, rspectiv prin prezenta concomitenta sau succesiva in bazine a unor personae bolnave si personae sanatoase. Rezistenta in apa a agentului etiologic desi nu prea mare, este suficienta pentru a produce afectiunea. In fine, rezistenta sa la dozele mici de clor rezidual existent deseori in bazinele de inot intareste rolul apei in transmiterea acestei afectiunii. Bolile parazitare transmise prin apa: Ambiaza sau dezinteria amibiana, este de papt cea mai raspandita parazitoza de natura hidrica. Eliminatorul parazitului in mediul extern este omul bolnav, dar si unele animale domestice, si salbatice. Cercetari effectuate in tarile calde au aratat ca numarul populatiei purtatoare de paraziti amibieni este foarte mare, ajungand pana la 30% din totalul populatiei. Parazitul se elimina in mediul exterior sub forma de chist, care ii confera o rezistenta mare. Se considera ca rezistenta sa in apa poate ajunge la 90-100 de zile. Temperatura apoi are un mare rol in spuravietuirea parazitului, cu cat apa este mai rece cu atat rezistenta sa fiind mai mare. Lambliza sau giardioza este data de lamblia sau giardia intestinalis. Parazitul este eliminat de omul bolnav sau purtator si numai exceptional de animale, care dupa unii autori ar prezenta o forma proprie de paraziti care nu produc boala la om. Parazitul se elimina tot sub forma de chist rezistent la factorii mediului exterior; in apa supravietuieste cateva luni de zile. Imbolnavirea se produce mai ales prin ingestia apei infestate si mai rar prin alimente; in prezent raspandirea giardei este mai mare decat a amibei si se cantoneaza cu precadere la copii. Tricomoniaza este o parazitoza in a carei transmitere apa joaca un rol deosebit de important, alaturi de contractul direct inter-uman. Boala este determinate de un flagelat foarte putin rezistent in mediul extern, unde dispare in cateva ore. In apa calda rezistenta sa este mai mare, fapt pentru care transmiterea se realizeaza cu preponderenta in bazinele de inot in care se gasesc in acelasi timp personae bolnave si personae sanatoase; de asemenea, transmiterea

18

este favorizata si de folosirea in comun a unor obiecte de toaleta personala si uneori imbracaminte Fascioloza sau distomatoza este o parazitoza care face parte din categoria celor in care apa are un rol activ. Mai frecvent intalnita este Fasciola sau Distomum hepaticum care se cantoneaza la nivelul ficatului. Parazitul este eliminate din organism sub forma de oua care, ajunse in mediul exterior, isi desavarsesc evolutia in apa pana la stadiul intermediary cand au nevoie de o gazda acvatica in care isi desavarsesc evolutia pana la stadiul infestat. Eliberat din nou in apa poate infesta organismul uman. Schistosomiaza este o parazitoza din aceeasi grupa cu fascilioza sub aspectul evolutiei hidrice. Schistosomiaza este raspandita in zonele tropicale unde afecteaza un mare numar de personae. Forma umana a parazitului cunoaste 3 specii; primele 2 dau localizari digestive iar cea de a treia genitor-urinare, Evolutia este cu totul asemanatoare cu cea a fasciolei numai calea de penetratie in organism fiind cutanata. Paragoniomiaza si Opistorcoza. Paragoniomiaza data de Paragonium verstemeni si opistorcoza data de Opistorchus felineus sunt alte parazintoze in dezvoltarea carora apa joaca un rol active, dar care ca si bilharzioza nu se intanesc in zona climatica din care face parte tara noastra. Importanta apei in producerea bolilor infectioase poate fi legata si de dezvoltarea unor vectori transmitatori de boli, dintre care cei mai cunoscuti sunt tantari anofeli, transmitatorii malariei, unele simuline care transmit filarial si mai ales glosinele recunoscute ca transmitatoare ale tripanosomiazei.

19

20

POLUAREA SOLULUI SI INFLUENTA ASUPRA SANATATII Solul si importanta sa sanitara


Sub denumirea de sol se intelege cea parte a scoartei pamantului in care au loc procese biologice. Sub aspect fizic, solul este format din particule solide, de forma si dimensiuni variabile, cunoscute sub denumirea de grunii sau granule. De fapt, granula reprezinta particular cea mai mica care rezista la deformarea mecanica. Spatiile ramase libere intre granulele de sol formeaza porii solului, iar volumul total al porilor constitue porozitatea. Porozitatea solului depinde de marimea granulelor, de asezarea si uniformizarea acestora. Cucat particulele sunt mai mari cu atat volumul total al porilor este mai mic. De asemenea, asezarea neregulata sau lipsa de uniformitate a grunjilor reduce porozitatea. Structura mecanica a solului determina o serie de calitati sau proprietati fizice cu rol important sanitaro-igienic. Astfel, solul este strabatut de aer si apa, calitate care poarta denumirea de permeabilitate Permeabilitatea pentru aer a solului depinde de marimea porilor sin u de volumul total al acestora. In acest sens solurile formate din particule mari ca pietrisul si nisipul sunt foarte permeabile pentru aer, desi porozitatea lor este redusa. Cu cat solul contine o cantitate mai mare de aer cu atat procesele biologice care se petrec in sol sunt mai active si cu atat solul este mai salubru. Cantitatea de aer din sol depinde si de presiunea atmosferica ca si de cantitatea si de miscarea apei subterane. In general, ca urmare a proceselor biologice si biochimice care se petrec in sol si in primul rand de descompunere a substantelor organice, calitatea aerului telluric este diferita de cea a aerului atmospheric, procentul de oxygen fiind mai scazut, iar cel de bioxid de carbon mai ridicat. Permeabilitatea pentru apa a solului e determinate tot de marimea porilor, dar si de volumul total al acestora. Se cunosc astfel de soluri permeabile in mare ca pietrisul si nispul, care sunt usor strabatute de apa si solurile permeabile in mic, cu argila si turba, care retina pa si sunt greu strabatute de apa. CAPILARITATEA este o alta proprietate fizica a solului, dependenta de structura mecanica a acestuia. Ea reprezinta capacitatea solului de a permite apei subterane sa se ridice prin porii sai catre straturile superficiale. Capilaritatea se gaseste intr-un raport invers cu permeabilitatea. Importanta sanitara a capilaritatii solului este strans legata de salubritatea constructiilor; cu cat solul are o capilaritate mai mare cu atat apa subterana se poate ridica mai mult in porii acestuia si poate trece in porii materialelor de constructie provocand umiditatea acestora sau asa-zisa igrasie cu consecinte nedorite atat asupra constructiei insasi cat si asupra sanatatii locarnicilor. In acelasi timp capilaritatea solului are importanta sanitara si in amplasarea corecta a latrinelor, platformelor de depozitare a reziduurilor, puturilor absorbante etc.

21

SELECTIVITATEA este o alta proprietate fizica importanta a solului. De fapt, prin aceasta proprietate se intelege calitatea solului de a retine in porii sai diferite impuritati care il strabat, acestea fiind purtate de aer, cat mai ales de apa. Selectivitatea solului este una dintre cele mai importante calitati ale acestuia prin care se realizeaza protectia apelor subterane si are din acest punct de vedere un mare rol igienico-sanitar. TEMPERATURA, o ultima proprietate fizica a solului, este dependenta atat de structura mecanica cat si de natura si compozitia chimica a solului. Dupa cum se stie, solul primeste caldura atat de la soare prin radiatiile calorice ale spectrului solar cat si de la masa incandescenta din centrul pamantului sau caldura degajata de procesele biochimice exogene care se petrec in sol. Solul in general ester au conducator de caldura, conductibilitatea sa termica fiind determinate de structura sa mecanica, de compozitia chimica, de gradul de umiditate etc. Temperatura solului are importanta sanitara in influent ape care aceasta o joaca in determinarea climatului propriu diverselor zone geografice ca si prin influenta sa asupra determinarii vegetatiei. Ea exercita insa influente deosebite asupra proceselor biologice si biochimice care se petrec in sol ca si in intretinerea vietii diverselor organisme, inclusive microorganismele, ca bacteriile, protozoarele, larvele de insecte etc. cu rol important atat sanogen in autopurificarea solului cat si patogen in transmiterea diferitelor maladii epidemice.

Poluarea biologica si chimica a solului


Poluarea biologica este caracterizata prin diseminarea pe sol odata cu diversele reziduuri a germenilor patogeni. Supravietuirea pe sol a acestor germeni este variabila si depinde atat de specia microbiana cat si de calitatile solului si conditiile meteoroclimatice. Din punct de vedere al provenientei si modului de transmitere germenii patogeni din sol pot fi impartiti in 2 grupe: Germeni patogeni excretati de om si transmisi prin intermediul solului, contaminare om-sol-om Germenii patogeni ai animalelor si transmisi prin intermediul solului, contaminare animal-sol-om Contaminarea om-sol-om este caracteristica mai ales pentru grupa germenilor de provienienta intestinala cu bacilul tific si bacilii paratifici, bacilii dizenterici, vibronul holeric, virusurile poliomielitice, virusul hepatiei epidemice, o serie de germeni conditionat patogeni, dar si pentru strepto-stafilococi, micrococi etc. Contaminare animal-sol-om recunoaste un numar mult mai mare de germeni cu bacilul titanic, bacilul antracis, germenii gangrenei gazoase, leptospire, brucele, pasteurele si altele. Desi fara forme de rezistenta leptospirele, brucele si pasteurele pot supravietui in sol de la 4 la 10 saptamani. Transmiterea se poate face atat prin contactul direct cu solul, mai ales in cazul muncilor agricole cat si indirect prin intermediul apei si alimentelor. Solul are un rol important insa si in transmiterea unor germeni care se gasesc in mod natural in sol si nu pot fi legati de poluarea acestuia. Este vorba in principal de o serie de ciuperci si actinomicete care obisnuit se gasesc la suprafata solului sau pe vegetatie si care 22

reprezinta contaminarea sol-om. Transmiterea se face cel mai adesea prin inhalare de spori sau patrunderea in piele favorizata de leziuni. Tot in cadrul poluarii biologice o grupa importanta de afectiuni este reprezentata de parazitoze si in primul rand de helmintiaze. Ele pot fi incadrate in cea mai mare parte in contaminarea om-sol-om, desi unele pot tot atat de bines a faca parte si din grupa animal-solom, de aceea am considerat util sa le tratam intr-o grupa aparte. Ca si microorganismele patogene si helmintii pot fi categorisiti in 2 grupe si anume: Biohelmintii sau acei paraziti intenstinali care au neaparat nevoie de o gazda intermediara pentru a se putea dezvolta si a atinge stadiul infestant. Din aceasta grupa fac parte in mod deosebit teniile; se stie astfel, de exemplu, ca Tenia solium are ca gazda intermediara porcinele, iar Tenia saginata. Bovinele; Geohelmintii sau acei paraziti intestinali care se dezvolta direct pe sol in conditiile pe care acesta le ofera, atingand stadiul de infestare a organismului uman. Rezistenta pe sol a acestor paraziti, eliminate din organismul uman sub forma de oua este foarte mare, ea poate depasi un an si mai mult. Pentru a se dezvolta si a ajunge in faza infestanta ouale geohelmintilor trebuie sa intaneasca conditii favorabile. Aceste conditii sunt reprezentate de o temperature in jur de 16-18 grade, o umiditate in jur de 60-80% si lipsa radiatiilor solare direct care le usuca si le distrug. Tot atat de bine se pot transmite insa si prin intermediul altor alimente (fructe), al apei sau diverselor obiecte car vin in contact cu solul infestat cu paraziti. Foarte frecvent insa, transmiterea afectiunilor se realizeaza prin contactul direct cu solul, mai ales in cazul copiilor mici care se joaca pe jos, in praf sau introduce in gura diverse obiecte cazute pe sol si contaminate. Nu putem elimina nici mainile murdare cu sol contaminat cu ouale acestor helminti. Numarul parazito zelor transmise prin sol poate fi mult mai mare, la unele din ele solul neavand decat un rol pasiv, ca in oxiuraza, unde agentul etiologic este eliminat din organism in faza infestata; In altele, rolul solului este active prin conditiile pe care le ofera, dar majoritatea acestor parazitoze nu se intalnesc in tara noastra, ci in tarile calde si fiind considerate ca maladii tropicale nu constitue obiectul nostrum de studio. Poluarea chimica a solului este produsa prin reziduri menajere si zootehnice, reziduri industriale si radioactive si ca urmare a utilizarii unor substante chimice in agricultura. Rezidurile menajere si zootehnice, ca si o parte a reziduurilor industriale, provenite mai ales de la intreprinderi alimentare, produc o poluare organica puternica. Foarte frecvent poluarea organica intovaraseste poluarea biologica, dar se poate gasi si in afara acesteia 1. Poluarea organica persist ape sol un timp limitat datorita marii capacitate a solului de degradare a acestor substante prin intermediul microorganismelor telurice. Prin acesata descompunere a materiei organice si transformarea sa in substante minerale se realizeaza un ciclu natural al elementelor chimice, care trec astfel din sol si a relua ciclul. In mod deosebit acest ciclu este characteristic pentru azot si pentru carbon, dar si alte elemente urmeaza indeaproape aceeasi cale.

23

Procesele de degradare a substantelor organice din sol sunt asemanatoare cu cele din apa, dar se petrec la niveluri mult mai intense datorita numarului mare de germeni care actioneaza in sol. Procesele de descompunere a substantelor organice poluante din sol se petrec in general in straturile superficiale unde poluantii sunt retinuti prin puterea selective a solului. Aceasta prima faza este urmata de cea a degradarii propriu-zise sau faza biochimica. 2. Poluarea industriala poate oferi o componenta organica, dar de cele mai multe ori are un continut bogat in substante chimice potential toxice. Studii effectuate in acest sens cu sprijinul O.M.S. au dus la concluzia ca poluarea industriala reprezinta o puternica sursa de raspandire pe sol a unor produsi chimici toxici care pot fi concentrate de diverse organisme din lantul alimentar al omului. Se considera ca cel putin 50% din materiile prime utilizate in industrie contribute la formarea deseurilor industriale, dic care in jur de 15% pot fi considerate ca toxice sau nocive pentru organismul uman. Consecintele acestei poluarii constau in mare parte, in degradarea avansata a solului, ceea ce creaza mari dificultati de reintegrare a acestuia in circuitul agricol. Este vorba de reziduurile rezultate din exploatarile miniere, din industria siderurgica si metalurgica, industria petro-chimica si altele. Pe de alta parte insa, poluarea industriala cu substante toxice creeaza premiza trecerii acestora in apele subterane sau de suprafata ca si in culturile vegetale cu influente inca neestimate asupra sanatatiii populatiei. S-au descries astfel de situatii in care incarcarea plantelor comestibile in poluanti chimici a crescut mult ca urmare a poluarii solului. Totodata intreprinderile industriale pot contribui la poluarea chimica a solului prin depunerile de poluanti raspanditi in atmosfera ca in cazul plumbului, mercurului sau fluorului. In jurul fabricilor de superfosfati sau de aluminiu au fost descries cazuri de fluoroza la animale. 3. Poluarea radioactive este de data mai recenta si consta din depunerile radioactive si depozitarea pe sol a reziduurilor cu continut bogat in izotopi. Cei mai periculosi radionuclizi sunt cei cu viata lunga ca strontium-90 si cesiu-137, dar importanta au iodul-131, bariu-140 si altii emisi de reactoarele nucleare si care contribute la radiatia gama globala. In principal strontiul radioactive se concentreaza in sol in cantitate mai mare ca urmare a precipitatiilor abundente. El este mentinut in straturile superficiale prin forte electrostatice de unde este antrenat in cazuri de eroziune. Poluarea radioactive a solului ca urmare a produsilor de fisiune a dus in emisfera nordica la cresterea cu 10 pana la 30% a radioactivitatii naturale si poate constitui in curand o preocupare din cele mai importante. 4. Poluarea cu produsi chimici utilizati in agricultura reprezinta in prezent una dintre cele mai importante, dar si cele mai controversate probleme de sanatate. Asa cum arata si Organizatia Mondiala a Sanatatii, in trecut materiile nutritive utilizate in agricultura reprezentau un ciclu clar definit, trecand din sol in plante, din plante in animale si revenind din nou in sol. In ultimul timp insa, acest ciclu a fost circuitat prin utilizarea unor substante

24

chimice, in mare parte de sinteza, pentru obtinerea unor cantitati superioare de produse agroalimentare. Este vorba de ingrasaminte, de biostimulatori, de antidaunatori etc. Cea mai mare parte a acestor substante fiind de natura organica, sufera la randul lor in sol un process de descompunere sau biodegradare. Ele sunt metabolizate de microorganismele din sol care au o mare capacitate de adaptare, utilizandu-le cu elemente nutritive. Ca urmare a acestui fapt, produsele chimice utilizate in agricultura si patrunse in sol dispar, astfel incat solul poate fi din nou tratat. Aceasta situatie insa nu este generala pentru toate produsele chimice, unele fiind mai usor, iar altele mai greu biodegradabile. Astfel, compusii cu plumb sau mercur ca si sarurile acidului arsenic se descompun greu si au tendinta de a se depozita persistent in sol. Grupa substantelor organo-clorurate se poate concentra de asemenea in diverse produse si in organismul uman, in mod deosebit in tesutul adipos unde pot fi dozate prin recolte effectuate la autopsii sau intraoperator. Determinarile efectuate in diferitele tari au aratat concentratii foarte variate. Se pare insa ca aceste concentratii nu pot fi puse in legatura nici cu cantitatea de pesticide utilizate si nici cu timpul de cand sunt folosite, factorul care determina aceasta concentratie fiiind modul cum sunt utilizate.

25

EFECTELE RADIATIILOR IONIZANTE ASUPRA ORGANISMULUI UMAN


Radiaiile ionizante sunt generate de industrie i de medicin. Cea mai cunoscut surs de radiaii sunt aparatele de radiografie, folosite n medicin. Radiaiile din surse naturale contribuie cu aproximativ 88% din doza anual asupra oamenilor, pe cnd procedurile medicale cu 12%. Efectele radiaiilor naturale nu difer de cele artificiale. Pentru c expunerea la un nivel ridicat de radiaii ionizante produce un anumit risc, ar trebui s ncercm s le evitm n ntregime? Chiar dac am vrea, acest lucru este imposibil. Radiaiile au fost ntotdeauna prezente n mediul i n corpul nostru. Cu toate acestea, putem i ar trebui s minimalizm doza de expunere care nu ne este necesar. Radiaia este energia care cltorete prin spaiu. Razele solare sunt una dintre cele mai cunoscute forme de radiaie. Ele ne furnizeaz lumin, cldur i bronz. Noi controlm efectele sale cu ochelari de soare, aer condiionat i haine. Nu ar fi via pe Pmnt fr razele soarelui, dar recunoatem c prea mult soare nu este un lucru bun. De fapt poate fi periculos, deci controlm timpul ct ne expunem. Razele solare se compun din radiaii ntr-o gam de lungimi de und de la razele infraroii care au lungime de und mare pn la lumina ultraviolet care are lungime de und scurt. n spatele ultravioletelor sunt energii mari de radiaii care se folosesc n medicin i care exist n doze mici n spaiu, n aer i pe pmnt. Ne putem referi la acest tip de radiaii ca fiind radiaii ionizante. Ele pot cauza stricciuni materialelor, n special materiei vii. La doze mari sunt ntr-adevr periculoase, deci este necesar controlul timpului de expunere. Fiinele vii au evoluat ntr-un mediu care a avut doze semnificative de radiaii ionizante. Mai mult, muli dintre noi datorm viaa i sntatea noastr acestor radiaii produse artificial. Razele X folosite n medicin gsesc probleme ascunse. Cu toii beneficiem de o multitudine de produse i servicii care au devenit posibile datorit folosirii atente a radiaiilor. Radiaiile de fundal sunt acele radiaii care sunt prezente n mediu n stare natural n mod inevitabil. Oamenii care locuiesc n zone cu mult granit sau cu mult nisip sunt iradiai mai mult dect alii, pe cnd cei care locuiesc la altitudini nalte primesc doze mult mai mari de radiaii cosmice. Mare parte din radiaiile la care suntem expui se datoreaz radonului, un gaz care se infiltreaz din Pmnt i este prezent n aerul pe care-l respirm. Radiaiile provin de la atomi, elementul fundamental al materiei. Cei mai muli atomi sunt stabili; atomul de C12 rmne C12 pentru totdeauna. Anumii atomi se pot dezintegra ntrun atom n totalitate nou. Aceti atomi se numesc instabili sau radioactivi. Un atom instabil are un exces de energie intern cu rezultatul c nucleul se poate transforma spontan ntr-o form mai stabil. Aceasta o numim dezintegrare atomic. Fiecare element poate avea atomi cu diferite dimensiuni ale nucleului numite izotopi. Izotopii instabili (cei radioactivi) se numesc radioizotopi. Cteva elemente, de exemplu uraniul nu au izotopi stabili. Cnd un atom al unui radioizotop se dezintegreaz el cedeaz din excesul su de energie ca radiaii sub form de

26

raze gamma sau particule subatomice. Dac se dezintegreaz cu emisie de particule alfa sau beta, se va forma un nou element. Se poate descrie emisia de radiaii gamma, beta i alfa. Tot timpul atomul este n progres fcnd unul sau doi pai spre starea stabil unde nu mai sunt radiaii radioactive. O alt surs de radioactivitate este atunci cnd un radioizotop se transform ntr-o alt form sau izomer elibernd raze gamma n proces. Aceast form este notat cu m (meta) n numrul atomic; de exemplu techneiu-99m (Tc-99m) se dezintegreaz la Tc-99. Razele gamma sunt emise uneori cu radiaii alfa sau beta dup cum nucleul se dezin-tegreaz pn la nivele mai mici de energie. Spre deosebire de clasicele uniti de msur pentru mas i volum, unitatea de msur a radioactivitii este dat n becquerel (Bq), o unitate de msur care ne ajut s comparm radioactivitatea tipic a ctorva materiale. Un Bq reprezint numrul dezintegrrilor atomice pe secund. Cu ajutorul acestei uniti de msur s-au msurat radioacti-vitile ctorva materiale naturale sau artificiale: un adult (100 Bq/kg) 7.000Bq, aerul n 100 m de sol australian 3.000 Bq, aerul n 100 m de sol european - 30.000 Bq, radioizotopii pentru diagnosticare n medicin 70 mil. Bq, 1 kg uraniu 25 mil. Bq. Atomii dintr-o substan radioactiv se dezintegraz alea-toriu dar cu o rat carac-teristic. Durata, numrul de pai cerui i tipul radiaiilor rezultate sunt bine cunoscute. Timpul de njumtire este timpul necesar pentru jum-tate din atomii substanei radioactive de a se dezintegra.

Radiaiile ionizante din nucleul atomic sunt ngrijortoare. Ele apar n dou forme: raze i particule la frecvene nalte. Ra-diaiile ionizante produc particule ncrcate elec-tric numite ioni n mate-rialele pe care le lovesc. Acest proces se numete ionizare. n moleculele mari din care sunt alctuite organismele vii, schimbrile biolo-gice cauzate pot fi importante. Razele X i razele , ca i lumina, reprezint energia transmis fr deplasarea materialului, la fel ca i cldura i lumina soarelui care cltorete prin spaiu. Razele X i sunt virtual identice, exceptnd faptul c razele X sunt produse artificial. Razele X i au mare putere de penetrare a corpului omenesc. Ca protecie mpotriva acestor raze se folosesc bariere de beton, plumb sau ap. Particulele se compun din doi protoni i doi neutroni formnd nucleul atomic. Ei au ncrctur electric pozitiv i sunt emii de ctre elementele grele cum ar fi uraniul i radiul la fel cu elementele produse de om. Din cauza dimensiunilor relativ mari, particulele se ciocnesc uor cu materia i i pierd foarte repede energia. Cu toate c, dac surse de particule sunt introduse n organism prin inhalarea sau ingerarea prafului radioactiv, particulele pot afecta celulele organismului. n interiorul corpului, din cauz c cedeaz energie ntr-un timp destul de scurt, particulele pot crea daune mai severe dect alte radiaii. Particulele sunt electroni aruncai din nucleul atomilor. Aceste particule sunt mai mici dect particulele i pot penetra peste 1 2 cm n ap sau esut uman. Particulele

27

sunt emise de mai multe elemente radioactive. Ele pot fi stopate de o foaie de aluminiu de o grosime de civa milimetri. Radiaiile cosmice se compun din particule cu un nivel foarte ridicat de energie, incluznd protonii care bombardeaz Pmntul din spaiu. Ele sunt mult mai intense la altitudini nalte dect la nivelul mrii, unde atmosfera este mai dens i ofer o protecie mai mare. Neutronii sunt particule de asemenea foarte penetrante. Pe Pmnt ele provin mai ales din dezintegrarea sau fisiunea anumitor atomi n nucleul reactoarelor. Apa i betonul sunt scuturile cel mai des utilizate mpotriva radiailor din miezul reactoarelor nucleare. Este important de neles c radiaiile , , i X nu genereaz radioactivitatea corpului. Oricum cele mai multe materiale n stare natural (incluznd esutul viu) conin cantiti msurabile de radioactivitate. Simurile omeneti nu pot detecta radiaiile sau discerne care material este radioactiv. Oricum o varietate de instrumente pot msura cu acuratee nivelul radiaiilor. Cantitatea de radiaii ionizante sau doza primit de o persoan este msurat n funcie de energia absorbit de esut i este exprimat n gray. Un gray (Gy) reprezint un joule depozitat pe kilogramul de mas. Expunerea egal la diferite tipuri de radiaii nu produce n mod necesar efecte biologice identice. Un Gy de radiaii va avea un efect mai mare dect un Gy de radiaii . Cnd vorbim despre efectul radiaiilor atunci exprimm radiaia ca doz efectiv, ntr-o unitate numit sievert (Sv). Raportat la tipul de radiaie un Sv de radiaie produce acelai efect biologic. Cantitile se exprim n milisievert sau microsievert. Se utilizeaz, n mod frecvent mSv. Se tie de mai muli ani c doze mari de radiaii ionizante, mult mai mari dect radiaiile de fundal pot cauza cancer i leucemie la mai muli ani de la expunere. Se presupune, datorit experimentelor pe plante i animale, c radiaiile ionizante pot provoca mutaii genetice care afecteaz generaiile descendente, cu toate c nu exist dovezi n legtur cu radiaii care provoac mutaii la om. La nivele foarte mari de radiaii, ele pot provoca stri de disconfort i moartea la sptmni de la expunere. Nivelul efectelor cauzate de radiaii depind de mai muli factori: doza, frecvena dozrii, tipul radiaiei, organul expus, vrsta i sntatea. De exemplu, embrionul uman este deosebit de sensibil la radiaii. Doze mari, acumulate de radiaii pot produce cancer, care ar fi observat peste civa (pn la 20) ani de la expunere. Acest decalaj face imposibil de precizat cu certitudine care din mulimea de posibili ageni au cauzat cancerul respectiv. n rile occidentale aproximativ un sfert din populaie moare datorit cancerului, avnd fumatul, factorii dietetici, genetici i puternica expunere la lumina solar ca principale cauze. Radiaiile sunt un factor cancerigen slab, dar la expuneri ndelungate cu siguran cresc riscurile asupra sntii. Organismul are mecanisme de aprare mpotriva pagubelor produse de radiaii, la fel i mpotriva altor factori cancerigeni. Acetia pot fi stimulai prin expuneri la doze mici de radiaii sau dimpotriv la doze foarte mari. Pe de alt parte, doze mari de radiaii direcionate spre o tumoare sunt folosite n terapii de iradiere mpotriva celulelor canceroase i prin urmare, deseori se salveaz viei

28

omeneti. Adesea se folosete mpreun cu chimioterapia i operaia. Doze mult mai mari sunt folosite pentru nlturarea bacteriilor duntoare din mncruri, pentru sterilizarea pansamentelor i a altor echipamente medicale. Zeci de mii de oameni din rile dezvoltate lucreaz n medii n care pot fi expui la doze mari de radiaii (mai mari dect nivelul radiaiilor de fundal). Prin urmare ei poart ecusoane care monitorizeaz nivelul radiaiilor la care sunt expui. Fiele medicale ale acestor categorii de angajai arat c ei au o rat mai mic de mortalitate datorit cancerului sau altor cauze dect restul populaiei i n unele cazuri, rate mai mici dect angajaii care lucreaz n medii similare fr a fi expui la radiaii.

29

BIBLEOGRAFIE
1.Igiena mediului; autori: Prof.dr.S. Dumitrache, Editura Medicala Bucuresti - 1981 2.Poluarea mediului ambient; autori: Alexandru Ciplea Editura Tehnica Bucuresti 1978 Manescu, Conf.dr. S.

Luciniu

Ioan

Ciplea,

3. Poluarea mediului ambient; autor: Gh. Zamfir Junimea 1974

30

ANEXE
Figura 1- Apa in sistemul sol-planta-atmosfera Figura 2- Poluarea atmosferica Figura 3- Gazele de esapament a vehiculelor rutiere Figura 4- Intoxicatii cu nitrati Figura 5- Intoxicatii cu plumb Figura 6- Carie dentara, boala transmisa prin apa Figura 7- Tuberculoza, aerosoli Figura 8- Plamani in stadiul tuberculozei Figura 9- Poliomelita Figura 10- Spectrul energetic Figura 11- Radiatiile

31

Figura 1

32

Figura 2

33

Figura 3

Figura 4

34

Figura 5

Figura 6

35

Figura 7

Figura 8

36

Figura 9

Figura 10

37

0 Austria Belgia Danemarca Finlanda Frana Germania Irlanda Italia Luxemburg Olanda Norvegia Portugalia Spania Suedia Elveia Marea Britanie Australia

Radiaii cosmice

Radiaii gamma n case

Figura 11
Radon

Radiaii gamma din natur

38

39