CĂLĂTORIE ÎN LUMEA VÂRSTNICILOR

„Ateneul Sfântului Pantelimon” este buletinul parohial al Bisericii Sf. Pantelimon – Foișorul de Foc, și este redactat de către Departamentul
pentru copii și tineret, care este coordonat de Pr. Paroh Dr. Bogdan-Aurel Teleanu. Periodicul continuă foaia parohială editată sub același
titlu de către pr. Petru Gheorghe Savin și pr. Gheorghe Popescu-Colibași, în perioada aprilie 1941 – ianuarie/februarie 1942.

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA VĂRSTNICILOR (partea a 2-a)

15 februarie 2023| Ziua Națională a Lecturii 1 martie 2023 | Ziua Mărțișorului

”Dincolo de poveștile care sunt nelipsite de la ora de religie, copiii

au vizionat un scurt reportaj realizat și difuzat în ziua de 12
februarie 2023 de postul public de televiziune (TVR) despre
privegherea de la biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, în
cinstea icoanei Maicii Domnului ,,Eleovritissa" - Izvorâtoarea de
untdelemn - icoană care datează din secolul al XIV-lea și care se
află în Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, însă o copie a
acesteia a fost adusă la biserica Sfântul Pantelimon în urmă cu 3
ani.

Icoana ,,Eleovritissa" amintește despre o minune a Maicii

Domnului, într-o vreme în care se împuținase uleiul în M-rea
Vatoped și astfel a trebuit să fie economisit și întrebuințat doar
pentru candelele bisericii, fapt de care bucătarul m-rii s-a plâns
starețului, care având nădejde în purtarea de grijă a Maicii
Domnului, a spus ca uleiul să se împartă întregii obști. Maica
Domnului a fost grabnic ajutătoare, înmulțind uleiul din vasul mai
înainte golit încât a ajuns să curgă până la ușa încăperii și arătând
astfel puterea ascultării și a smereniei. De atunci, icoana Maicii
Domnului ,,Eleovritissa" răspândește o frumoasă mireasmă de
mir.
De asemenea, tot cu ocazia Zilei Naționale a Lecturii, părintele
Bogdan Teleanu le-a oferit elevilor câte un exemplar din periodicul
parohial ,,Ateneul Sfântului Pantelimon", coordonat de sfinția sa și
publicat de către Departamentul pentru copii și tineret”. (preluare
Facebook, autor: Simona Bocai, profesor de religie la Școala
Gimanzială Maica Domnului).
În contextul anului omagial al pastorației persoanelor
vârstnice, pentru darul primit cu ocazia Zilei Lecturii,
elevii Școlii Gimnaziale Maica Domnului au oferit drept
recunoștință mărțișoare confecționate special pentru ziua
de 1 martie 2023.
Mărțișoarele au fost realizate de elevii coordonați de
profesorul lor de religie, Simona Bocai, special pentru
persoanele vârstnice de la parohia Sfântul Pantelimon,
evidențiate în reportajul dedicat privegherii în cinstea
icoanei Maicii Domnului ,,Eleovritissa" din data de 8
februarie 2023, realizat de Paula Tăbârcă pentru postul
public de televiziune.

1
CĂLĂTORIE ÎN LUMEA VÂRSTNICILOR

Cateheza 2:
ICOANELE – perspective catehetice asupra caracterului lor milostiv
1. Pregătirea aperceptivă:
Însuşirea virtuţii milosteniei nu se predă teoretic participanţilor la programul catehetic „Călătorie în lumea
vârstnicilor”, ci prin intermediul cinstirii icoanelor, denumite sugestiv „Biblia în imagini”, astfel încât aceştia să
ajungă să se simtă „contemporani cu Mântuitorul nostru Hristos ”1 să-L facă transparent prin opera lor social-
filantropică şi cultural misionară pe Preamilostivul nostru Dumnezeu 2. Concret, modul de inculturare adoptat în
cazul proiectului parohial desfăşurat sub numele „Călătorie în lumea vârstncilor” în anul 2023 pe care Patriarhia
Română l-a declarat drept „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor
și cântăreților bisericești” a fost acela de a-l face pe fiecare participant să înţeleagă faptul că stă în puterea lui să se
apropie de Dumnezeu prin cinstirea icoanei în măsura în care își îndreaptă atenția, în egală măsură, și spre
persoanele care au nevoie de ajutor, ca dovadă supremă a faptului că cinstirea unei sfinte icoane o reprezintă
inclusiv cinstirea icoanei din sufletul semenului nostru3, oricât de oropsit ar fi el.

2. Anunțarea temei
În această de-a doua cateheză, care continuă programul nostru catehetic, vă invit să medităm împreună
asupra caracterului milostiv al cinstirii icoanei. Intenționăm să ne oprim în această etapă secundă a programului
nostru catehetic asupra folosului, în special social-caritativ al practicării închinării la sfintele icoane!

3. Tratarea
a. De unde provine sugestia noastră că milostenia poate îmbrăca haina cinstirii icoanei?
Specificul românesc s-a pliat pe arhetipul bizantin, demonstrând, în duh isihast, o înţelegere a faptului că
„raţiunea umană credinciosă şi rugătoare este o raţiune deschisă, … o raţiune euharistică sau recunoscătoare faţă
de Raţiunea divină care a creat lumea… o raţiune rugătoare care consideră fiecare fiinţă umană ca fiind o icoană sau
un chip al lui Hristos”4, care contrastează radical cu raţiunea individuală autosuficientă a omului secularizat
promovat de iluminism începând cu secolul al XVIII-lea. Astfel, deducem că diferenţa esenţială între bizantinism şi
secularism determinată de faptul că în cultura bizantină religia era înţeleasă drept o pa rte a vieţii.
b. Ce ar putea deturna astăzi dreapta cinstire a sfintelor icoane?
Cum este posibil să se ajungă la afirmaţii pseudopioase de genul „eu mă închin, eu te omor”5, dacă nu doar
printr-o pierdere a sensului închinării adevărate? Confundând pur şi simplu încrederea cu credinţa, magia cu
minunea, idolii cu Dumnezeu...!
„Închinarea în duh şi în adevăr» (Ioan 4, 24) este imposibilă acolo unde nu se face diferenţa clară dintre
credinţă şi încredere. Astăzi, încrederea este folosită ca substitut magic al credinţei religioase. În timp ce magia
încrederii naşte idoli, „închinarea în duh şi în adevăr» impulsionează credinţa în Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, încredere poţi avea în orice idol, dar credinţă numai în Dumnezeu! Credinţa, spre deosebire
de încredere care implică riscul deziluziei şi al dezamăgirii, nu lasă loc niciunei forme de disperare. Pentru a
demonstra această discrepanţă dintre încredere şi credinţă este suficient să facem o paralelă între sondajele de
opinie şi cinstirea icoanelor. Dacă sondajele de opinie care „reflectă” încrederea în instituţii sau persoane din
societate pot fi considerate drept burse ale idolilor societăţii secularizate, atunci fiecare om ar trebui să se întrebe
care este cota de piaţa a idolilor pe care îi susţine.
c. Cât de importantă este icoana pentru Biserică?
Spre deosebirea de aceste burse ale magiei încrederii, icoana – care nu trebuie privită defel ca un obiect
magic - este o metaforă a (în)dumnezeirii prin care, datorită „fuziunii sensului cu sensibilul”, oamenii pot
redescoperi plini de speranţă sensul axiologic al propriei lor existenţe. „Cele trei trăsături: fuziunea sensului şi a
sensurilor - densitatea limbajului devenit material -, virtualitatea experienţei articulată de acest limbaj

1
pr. Gheorghe Petraru, pr. Gheorghe Petraru, Ortodoxie şi prozelitism, Trinitas – Editura Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei, 2000, p. 36.
2
Adrian Lemeni, Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă, Editura Basilica a Patriarhiei Române,
Bucureşti, 2009, p. 163.
3
Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei - 2014.
4
Mitropolitul Daniel Ciobotea, Philosophie des lumiers et lumiere de la Philocalie, în Iluminism şi isihasm –
Documentele Simpozionului Internaţional Iluminism şi isihasm de la Durău (5-7 septembrie 2001), Colecţia
Colloquia trinitas, Trinitas, Iaşi, 2006,p. 53;
5
Simona Catrina, Eu mă închin, eu te omor, 15 martie 2013 (http://adevarul.ro/life-style/stil-de-
viata/eu-inchin-omor-1_5142bcde00f5182b850cae52/index.html ).

2
CĂLĂTORIE ÎN LUMEA VÂRSTNICILOR

nonreferenţial, pot fi rezumate printr-o noţiune a iconului sensibil diferită de cea propusa de Paul Henle, şi căreia
W. K. Wimsatt i-a asigurat un mare renume prin lucrarea The Verbal Icon. Asemenea icoanei din cultul bizantin,
icoana verbală constă din această fuziune a sensului cu sensibilul; ea este şi acest obiect dur, asemănător cu o
sculptură, adică limbajul despuiat de funcţia sa referenţială şi redus la aparenţa lui opacă; in sfirşit, ea prezintă o
experienţă care este în întregime imanentă” 6, afirmă Paul Ricoeur.
d. Care este scopul icoanei?
Din păcate, maladia iconomahă - erezia cu care se închide paranteza sinoadelor ecumenice deschisă odată
cu combaterea arianismului - este încă actuală din cauza scepticismului şi suspiciunii morbide7 faţă de religie
propovăduite de o secularizare care suferă de lipsa acută a (re)cunoaşterii lui Dumnezeu. „Părintele Iustin Popovici,
după Pavel Florensky, vede maladia arianismului la fel de actuală ca în vremea Sfântului Vasile, datorită lipsei de
cunoaştere a lui Dumnezeu, cunoaştere, care, aşa cum arată Sfântul Vasile cel Mare, este „cunoaşterea Treimii” şi
„numai în Duhul Sfânt putem cunoaşte pe Dumnezeu-Treime”, prin intrarea „în comuniunea cu Dumnezeu-Treime",
după cum subliniază Pr. Lect. Dr. Petre Comşa,8.
e. Care este relația dintre icoană și credință?
Icoana, ca vederea duhovnicească, este una din expresiile cele mai palbabile ale credinței! „Explicaţia cea
mai satisfăcătoare, singura, in orice caz, ce poate fi pusă de acord cu teoria semantică, este cea pe care Mareus B.
Hester o leagă de noţiunea, de origine wittgen-steiniană, a „vedea ca". Această temă constituie aportul pozitiv al lui
Hester la teoria iconică a metaforei” 9. Potrivit teoriei iconice a metaforei aşa cum a fost formulată de Paul Ricoeur,
principala misiune a oricărei icoane ortodoxe este de a prilejui vederea duhovnicească a Sfintei Treimi-Dumnezeu,
Singurul Căruia I se cuvine cultul suprem de închinare în sens propriu, adică de adorare care se opune idolo-latriei.
Nici supravenerarea Maicii Domnului, nici venerarea vreunui sfânt nu trebuie să ştirbească această adorare a lui
Dumnezeu, şi cu atât mai puţin vreun creştin, fie cleric, fie mirean. În definitiv, această misiune de vedere a lui
Dumnezeu se înscrie într-o experienţă hermeneutică generală de care cu toţi creştinii se doresc a fi atinşti de ea 10.
Astfel, oferind soluţia enigmei „Cine este Dumnezeu?”, formularea Crezului ortodox prin redescrierea lui Dumnezeu
cunoaşte corespondentul său imagistic prin formularea teologiei icoanei. Această misiune a fost formulată pe
parcursul tuturor celor şapte sinoade ecumenice care au culminat cu proclamarea Sinodiconului Ortodoxiei, aprobat
de sinodul ţinut în data de 11 martie 843, ocazie cu care a fost instituită de patriarhul Metodie al Constantinopolului
Duminica Ortodoxiei ca triumf asupra tuturor ereziilor.
f. Care este folosul duhovnicesc al icoanei?
După cum putem afirmă că „cuvintele sunt icoane ale lucrurilor” (sensibile – n.n.)11, tot astfel putem spune
că icoanele dau glas trăirilor noastre interioare. În cult, Biserica nu doar comunică prin intermediul lor, ci chiar
comunică cu ele. Dacă nu observăm acest lucru, înseamnă că o ceaţă adâncă a necredinţei ne desparte de Dumnezeu.
În mod paradoxal, astăzi - când omiletica traversează o fază de ambiguitate pe care o resimte în general retorica 12
din cauza ambiţiei captării atenţiei publice cu orice preţ prin folosirea sălbatică a puterii primejdioase a „magiei”
cuvântului care dezbină – se poate afirma optimist, parafrazându-l pe Alain Besançon care se referea la imagine în
general, că icoana "retrăieşte deja, sub alte forme, pe care nu le bănuim”.

6 Paul Ricoeur, Metafora Vie, Editura Univers, Bucureşti, 1984, p. 326;

7 N. Turcan, Începutul suspiciunii. Kant, Hegel şi Feuerbach despre religie şi filosofie , Editura Eikon, 2011, p.13:
„Până la „maeştrii suspiciunii”, după cum i-a numit Ricœur pe Marx, Niezche şi Freud, aventurile raţiunii au pregătit
terenul, trasând limite (Kant), depăşind filosofic (Hegel) şi chiar interpretând în spirit ateist, dar încă admirativ
axiologic ( Feuerbach) credinţa religioasă".
8 Pr. Lect. Dr. Petre Comşa, Icoana în teologia Sfântului Vasile cel Mare , Teologie şi Viaţă. Revistă de gândire şi

spiritualitate creștină, Nr. 5-8, mai-august 2012, Editura Doxologia, p. 180.

9 Paul Ricoeur, Metafora Vie, Editura Univers, Bucureşti, 1984, p. 330.
10 Lorena Păvălan Stuparu, Hermeneutica, mod de întrebuinţare: între suspiciune şi încredere în „Analele

Universităţii din Craiova”, Seria Filozofie, Nr. 20 (2/2007), pp. 191: “Hermeneutică” este un cuvânt pe care cei mai
mulţi îl vor ignora şi nici n-au nevoie să-l cunoască, deşi sunt şi ei atinşi de experienţa hermeneutică şi nu sunt
exceptaţi de la ea. Pentru că şi ei încearcă să ia ceva drept ceva şi, până la urmă, să înţeleagă cele ce-i înconjoară,
comporându-se corespunzător faţă de acestea” (cf. Hans Georg Gadamer, Diversitatea Europei. Moştenire şi viitor,
în: Elogiul teoriei. Moştenirea Europei, Traducere de Octavian Nicolae şi Val Panaitescu, Iaşi, Polirom, 1999, p.133).
11 Patriarhul Nichifor Mărturisitorul în O teologie a icoanei a Părintelui Dumitru Stăniloae, Editura Anastasia, 2005,

p. 23.
12 Roland BARTHES, La retorica antica…Alle origini del linguaggio letterario e delle tecniche di comunicazione ,

edizione Tascabili Bompiani, 2000, p. 51.

3
CĂLĂTORIE ÎN LUMEA VÂRSTNICILOR

Ambiţia captării atenţiei publice este asemenea numărului de magie din lucrarea „Maestrul şi Margareta”
scrisă de Mihail Bulgakov care nu ar fi posibil fără încrederea voită în mod naiv sau manipulată cu subtilitate în
magicianul care manevrează comunicarea. În „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, magicianul Woland oferă
un spectacol de magie prin care face să curgă bani din tavan asupra bărbaţilor şi haine, pantofi şi genţi asupra
femeilor cu condiţia ca aceştia să îşi abandoneze propriile haine, pantofi şi genţi. Numai că la ieşirea din sala de
spectacol, toate acestea bunuri rezultate în urma numărului de magie se transformă în pulbere sau dispar, Woland
– care nu este altul decât diavolul în persoană - dovedindu-se a nu fi altceva decât un escroc.
Închinarea presupune acordul de principiu dintre voinţa divină şi voinţa umană. Închinarea printr-o
credinţă dumnezeiască care se deosebeşte radical de orice formă de încredere omenească este consecinţa acordului
mântuitor dintre voinţa dumnezeiască şi voinţa omenească. Ea izvorăşte din rudenia noastră duhovnicească cu
Mântuitorul nostru Hristos, Alfa şi Omega (Începutul şi Sfârşitul), prin Maica Domnului şi toţi sfinţii bineplăcuţi lui
Dumnezeu. Metaforic vorbind, înaintăm sau ne îndepărtăm de această relaţie de credinţă prin har, aşa cum înaintăm
sau ne depărtăm de icoana Bunei vestiri zugrăvită pe Uşile Împărăteşti care străjuiesc pragul Sfântului Altar aflat
drept în faţa Sfintei Mese. În acest sens, Leonid Uspensky afirmă: “Corespunzând revelaţiei divine, căile urcuşului
uman pleacă de jos în sus: prin primirea predicaţiei apostolice (Evangheliştii de pe uşile împărăteşti), prin acordul
dintre voinţa divină şi voinţa umană (Buna Vestire arătată pe aceleaşi uşi împărăteşti), prin rugăciune şi, în sfârşit,
prin împărtăşirea cu Taina Euharistiei, omul împlineşte ascensiunea către ceea ce simbolizează registrul cu Deisis:
unitatea Bisericii”.13
4. Fixarea
Am putut sublinia, în urma celor spuse până acum că vederea duhovnicească care inspiră credința este
motivul principal al cinstirii icoanelor care conduce implicit spre iubirea milostivă a semenilor noștri.
5. Asocierea
Astfel, cinstirea icoanelor poate fi asociată cu forme de ajutor concret acordat semenilor noștri aflați în
suferință, iar în contextul Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice, credem că apropierea de această
categorie de vârstă este cea mai potrivită cale de mărturisire a credinței, iubirii și nădejdii noastre în Dumnezeu.
6. Generalizarea
Privind spre icoane, nu credem că trebuie să ne scape din vedere faptul că orice rugăciune în fața acestora
ttârebuie însoțită de milostenie pentru a nu degenera într-un act abstract de meditație fără sens. Făcută cu smerenie,
cu responsabilitate, cu lumânarea aprinsă și uneori chiar în genunchi în fața icoanei, o astfel de rugăciune reprezintă
o misiune de salvare.
7. Aplicarea (Încheierea)
Patriarhia Română a declarat 2023 drept " Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul
comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești ".Un rezultat concret al acestei prime cateheze, îl reprezintă
provocarea adresată grupului de cateheză de la parohiei de a organiza vernisarea expoziției cu imagini de persoane
vârstnice. În acest mod, participanții vor încearca să atragă atenţia asupra chipului acestor persoane, iar
evenimentul va fi promovat prin intermediul reţelelor de socializare. Cei care doresc să se implice în acest proiect
de promovare a imaginii persoanelor vârstince din parohie, sunt aşteptaţi duminică, 26 februarie 2023, ora 11.30,
la Târgul de mărțioșoare dedicată persoanelor vârstnice din parohie.
___________________________________________________________________________________

Prezentul număr din periodicul ”Ateneul Sfântului

Pantelimon” a fost realizat în vederea susținerii
inițiativei aducerii la parohia Sfântul Pantelimon din
București a veșmintelor care au acoperit pentru o
perioadă de timp moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie
cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Veșmintele vor fi
oferite parohiei Sfântul Pantelimon în contextul anului
2024, anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor.

Imaginea alăturată reflectă purtarea raclei Sfântului

Cuvios Dimitrie peste bolnavi în timpul epidemiei de
angină difterică din anul 1870 care i-a inclus și pe
enoriașii parohiei Sfântul Pantelimon din București

13 Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica ortodoxă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1994, p. 128.