Cu un twist. Altul, că n-am stare. Dar știți ce bine am făcut? Sunt bucuroasă căci e și mai bună așa. . La mulți ani, minunatele mele! Să vă fie viața delicioasă ca salata de vinete... . Să vă zic. O iubesc ca pe cartofi. Am așteptat să apară vinetele românești și le-am mângâiat când le-am luat. . Le-am copt (5 am avut) pe o tablă mare (este de fapt o paellera dar rămâne între noi) și după ce le-am curățat (niciodată sub apă) le-am lăsat la răcit răsfirate pe un tocător. Le-am stropit imediat cu zeamă lămâie. Le-am pus apoi în sită de tablă și acoperite au stat o noapte la frigider. Cu o farfurie sub sită să se scurgă toată zeama. Nu vrem deloc zeamă. . Astăzi le-am tocat cu satârul de lemn și le-am așezat într-un castron. Am adăugat așa: sare, 2 linguri iaurt grecesc, o lingură ulei, o linguriță oțet. Am amestecat cu lingura de lemn. . Acum vine twistul. Am pus semințe de susan într-o tigaie nonaderentă și le-am rumenit puțin. Apoi le-am amestecat cu ulei. Am tocat ceapă roșie cât de mărunt am putut. . Am turnat uleiul cu susan. Am presărat ceapă deasupra. Am prăjit pâine cu maia. Am amestecat bine înainte să ungem generos feliile de pâine. Susanul ăla...s-a dus peste tot... . Am mâncat cu bucurie de copil. Salata de vinete este și va fi parte din copilăria mea. Și a multora dintre voi, sunt sigură! . La mulți ani!