EPISTOLA CATRE ROMANI

CAP.1:1 – 4

1. Pavel,

 rob al lui Isus Hristos,

 chemat sa fie apostol,
 pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu,

2. pe care o fagaduise

 mai inainte
 prin prorocii Sai
 in Sfintele Scripturi.

3. Ea priveste

pe Fiul Sau,

nascut din smanata lui David, in ce priveste trupul,

4. Iar in ce priveste duhul sfinteniei,

dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu prin invierea

mortilor, (pe cine priveste, concret)

adica pe Isus Hristos, Domnul nostru,

Pavel are o titulatura aproape standard in inceputul epistolelor sale, dar punand aceasta
titulatura, cu siguranta vrea sa comunice ceva. Pavel:

- “Rob al lui Isus Hristos”: chiar daca era apostol, trimis al lui Hristos, totusi ramane
un rob al lui Isus Hristos, iar aceasta imagine vorbeste in primul rand despre
smerenie. Pavel, apostolul neamurilor, trimis de insusi Hristos sa faca o lucrare cu
renume mondial, un apostol foarte invatat si priceput in ceea ce privesc tainele
Scripturii, astfel incat insusi Petru vorbeste despre el ca ale sale cuvinte sunt greu de
inteles, „cuvinte pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc, spre pierzarea
lor”, acest Pavel se considera rob. Prezentarea celorlalte titulaturi (apostol si
evanghelist) sunt subordinate „titulaturii” de rob din prisma faptului ca primul lucru
pe care il spune despre el este tocmai ca e robul lui Hristos, si de pe pozitia de rob le
implineste pe celelalte doua.
- „chemat sa fie apostol”: Pavel este un rob care a fost chemat sa fie apostol. Chiar
daca nu avea sa fie chemat sa fie apostol, el ramanea un rob. Dar apostolia i-a fost
 data de Domnul Isus Hristos si el a imbratisat-o cu drag nu ca pe un rang, ci ca pe o
oportunitate de slujire a Celui care i-a iesit in drum cand mergea inspre Damasc.

 Acum, de ce e nevoie ca Pavel sa isi prezinte apostolia in fiecare epistola?

Invataturile lui Pavel au fost contestate de-a lungul timpului, iar contestarea venea din partea
iudaizatorilor, un grup de oameni care mai adaugau, pe langa harul lui Hristos si implinirea
Legii, si carora nu le convenea propovaduirea lui Pavel, motiv pentru care il urmareau in
calatoriile sale misionare si ii puneau tot felul de piedici si aduceau impotriva lui marturii
mincinoase, astfel incat iudeii din locurile in care mergeau sa fie cat mai potrivnici
Evangheliei.

Faptul ca el se prezinta ca apostol, de asemenea mai are o conotatie si anume ca aceasta

calitate de apostol era foarte importanta din prisma autoritatii pe care i-o conferea, astfel incat
bisericile sa asculte ceea ce are de spus. Nu le spunea oricine aceste cuvinte, ci APOSTOLUL
Pavel, omul trimis de Dumnezeu. Iar aceasta apostolie nu si-a arogat-o singur ci a fost…

- „…pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu…” – Trimiterea lui Pavel

a fost facuta de Domnul Isus Hristos insusi, dupa cum i-a spus si lui Anania, in Fapte
9:15 – 16:

„Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales ca sa duca Numele Meu
inaintea neamurilor, inaintea imparatilor si inaintea fiilor lui Israel; si ii
voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.”

Atunci cand Hristos te pune deoparte, si ai si martori in directia aceasta, nimeni nu iti poate
contesta apostolia. Ba mai mult, apostolii insisi au dat mana de insotire pentru acest lucru:
Fapte 15, Galateni 2, s.a..

Pe de alta parte, aceasta punere deoparte despre care apostolul vorbeste arata si o
constientizare a lucrarii pe care o avea de facut. El avea un scop in viata, iar acest scop era
definit de Dumnezeu. Ce alt scop mai bun, mai corect, mai coerent poti avea in viata decat
scopul oferit de Dumnezeu. Asadar, Pavel si-a gasit menirea vietii sale, intrucat a urmat
chemarea Domnului pentru viata sa.

In concluzie, Pavel vine ca rob si apostol al lui Isus Hristos, pentru a vesti Evanghelia lui
Dumnezeu. Aceasta evanghelie a lui Dumnezeu are in miezul ei persoana Domnului Isus
Hristos, iar vestirea sa are ca scop aducerea noastra a tuturor la ascultarea credintei, in
urma descoperirii neprihanirii pe care o da Dumnezeu prin credinta, si care duce la credinta.
(Romani 15:14 – 21; Romani 16:24 – 27)

v.2 „pe care o fagaduise mai inainte prin prorocii Sai in Sfintele Scripturi”.

 Cand a fagaduit Dumnezeu Evanghelia Sa, mai dinainte, in sfintele Scripturi?

Isaia 7:14

Mica 5:2
 2 Samuel 7:13 – 14  

Psalmul 2

Psalmul 110

Deuteronom 18:15 – 16 „Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre
fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de El! Astfel, El va raspunde la cererea pe
care ai facut-o Domnului Dumnezeului tau la Horeb, in ziua adunarii poporului, cand
ziceai: ‚Sa nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu si sa nu mai vad acest foc
mare, ca sa nu mor.’”

Isaia 7:14 „De aceea Domnul Insusi va va da un semn: ‚Iata, fecioara va ramane
insarcinata, va naste un fiu si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).’”

Acestea sunt referinte mai directe la Mesia, dar sunt multe aluzii, texte mesianice si tipare
mesianice folosite, si cu siguranta toate acestea nu erau imposibil de vizualizat pentru o inima
sincera si cautatoare de Dumnezeu. Evanghelia lui Dumnezeu, prin urmare este peste tot in
proroci, mai exact, toata Scriptura Vechiului Testament este despre Evanghelia lui
Dumnezeu, chiar daca am vrea sa gasim texte care sa vorbeasca negru pe alb, concret,
irevocabil si de netagaduit despre acest lucru.

„Ea (Evanghelia lui Dumnezeu) priveste pe Fiul Sau, nascut din samanta lui David, in ce
priveste trupul” – deci despre aceasta este Evanghelia, iar singura modalitate prin care
contemporanii Domnului Hristos, dar atat ei cat si noi, putem sa il cunoastem, sa il
recunoastem, avem sansa sa ni se reveleze este sa ne cufundam consecvent in aceasta
Evanghelie care incepe cu Geneza.

 V.4 – cum are loc dovada ca Isus este Fiul lui Dumnezeu prin invierea mortilor? La ce
inviere face referire? La invierea lui Hristos sau la puterea lui Hristos asupra mortii,
demonstrata prin invierea fiicei lui Iair, invierea lui Lazar, invierea fiului unei
vaduve?
 Ce inseamna „in ce priveste Duhul Sfinteniei”?