Sunteți pe pagina 1din 11

EPISTOLA CATRE ROMANI

CAPITOLUL 3:9 – 3:24

Ma gandeam in aceasta saptamana la ideea de rutina si inclusiv la felul in care se repeta ceea
ce facem duminica aici. Programele seamana intre ele de la o duminica la alta, dar nu e o
problema lucrul acesta. Trebuie sa ne organizam intr-un fel sau altul, pentru a putea desfasura
intalnirea de duminica intr-un mod coerent. Dar pericolul cel mai mare in fata repetitiei este
rutina negativa, plictiseala, obisnuinta cu orice se repeta de mai mult de 3 - 4 ori.

In unele privinte, suntem fiinte finite si e normal sa ajungem la un punct de saturatie, dar in
ceea ce privesc lucrurile lui Dumnezeu care sunt infinite, ar trebui sa gasim mereu ceva
proaspat – inima Domnului lui fata de noi, pacatosii, macar, si tot sa gasim ceva.

ROMANI – Evanghelia Domnului Isus Hristos


1.1-17 Introducere
1.18-3.20 Toți oamenii sunt vinovați
3.21-5.21 DAR ACUM ... (inima Evangheliei)
O hotărâre de iertare pentru toți oamenii
6.1-8.39 Lupta dintre fire și duh
9.1-11.35 Israel și Neamurile. Alegerea.
Lepădarea lui Israel. Nu te făli, ci teme-te!
12.1-15.13 Ascultarea Credinței
15.14-16.27 Încheiere

E important sa ne ghidam dupa o structura a cartii, pentru a sti blocurile de idei, sectiunea in
care ne aflam si ideea de care se leaga sectiunea, mai departe.

Prin Epistola catre Romani apostolul Pavel vrea sa fie sigur ca frumusetea adevarurilor
Evangheliei este reimporspatata in inimile destinatarilor si ca inteleg, intr-adevar, splendoarea
acestei Evanghelii, fara a lasa ca in timp sa se dilueze aceste adevaruri aducatoare de viata.
Acesta cred ca este unul dintre motivele pentru care Pavel le scrie epistola, dupa cum si spune
de fapt in text:

1:11 – 12 „Caci doresc sa va vad, ca sa va dau vreun dar duhovnicesc pentru intarirea
voastra sau, mai degraba, sa ne imbarbatam laolalta in mijlocul vostru, prin credinta pe
care o avem impreuna, si voi, si eu.” Iar apostolul, dupa ce le spune ca isi doreste sa le ofere
un dar duhovnicesc, si sa primeasca un dar duhovnicesc din partea romanilor (ceea ce ne
vorbeste mult despre starea buna a Bisericii din Roma, din punct de vedere spiritual), incepe
sa le vorbeasca pe indelete despre Evanghelie, atat cat poate vorbi intr-o epistola. Cu alte
cuvinte, darul duhovnicesc despre care Pavel vorbeste ca ar vrea sa il ofere romanilor nu e
departe de ceea ce urmeaza sa faca in textul epistolei. Asadar, Pavel vrea sa le ofere in
dar Evanghelia. Iar 1:15 ne confirma lucrul acesta: „Astfel, in ce ma priveste pe mine,
am o vie dorinta sa va vestesc Evanghelia, voua, celor din Roma.”

Si ne-am intrebat in fata acestui pasaj: de ce Pavel voia sa vesteasca Evanghelia Bisericii.
Vestirea Evangheliei ne duce cu gandul la oamenii din afara imparatiei, care nu cunosc pe
Hristos, dar Pavel ne invata, prin aceasta, ca mesajul Evangheliei, fiind despre Hristos, este
un mesaj infinit. Daca Hristosul, Dumnezeul nostru, este infinit, Evanghelia care il vesteste
trebuie sa fie la fel de infinita. Cu alte cuvinte, Evanghelia este puterea care ma naste din nou,
dar este si resursa infinita in care trebuie sa imi cufund privirile in fiecare zi, pentru ca in ea
este descoperit ceva incredibil: v.16 – 17 „ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea
fiecaruia care crede […], deoarece in ea este descoperita o neprihanire pe care o da
Dumnezeu prin credinta si care duce la credinta”. Iar aceasta putere a lui Dumnezeu care ne
aduce neprihanirea este insasi indurarea lui Dumnezeu.

 Poate intelege cineva indurarea lui Dumnezeu atunci cand isi face o introspectie
a vietii sale, a meritelor sale si aseaza langa aceasta viata mila, indurarea,
HARUL lui Dumnezeu?

Nu pot afirma in fata acestei imagini decat: Doamne, nu inteleg cum poti INCA sa ma
iubesti!!! Si parca de multe ori ne vine greu sa mai credem ca Dumnezeu inca ne iubeste,
pentru ca aceasta iubire pe care o primim din partea Lui e mai presus decat ce putem oferi noi
ca muritori, este dincolo de capacitatile noastre umane.

Adancindu-ne privirea si mintea in acest adevar al puterii si neprihanirii lui Dumnezeu, o


viata intreaga avem de invatat.

In aceste versete din cap. 1:16 – 17, Pavel ne arunca in brate un concept, un adevar, o scurta
privire asupra a ceea ce vrea sa faca mai departe, pentru a ne ajuta sa intelegem ca primirea
neprihanirii lui Dumnezeu, desi noi o primit fara sa facem ceva pentru ea, o primim doar
prin credinta, nu este ceva ieftin, harul care ni s-a facut nu e un lucru de apucat, implinirea
planului facut de Trinitate inainte de intemeierea pamantului a costat tare mult, dar Pavel
spune: hai sa va demonstrez de ce a costat atat de mult, si care este adevarata fata a omenirii,
in lumina deciziei omului din Eden, Geneza cap.3.

„Haideti sa va arat pentru ce anume a trebuit sa plateasca Dumnezeirea.”

Dupa ce arunca un mic strop, amintind despre „NEPRIHANIREA PE CARE O DA


DUMNEZEU”, construieste un intreg argument cu o logica impecabila, pentru a ne face sa
intelegem clar cat de tare aveam, avem si vom avea nevoie de aceasta „NEPRIHANIRE PE
CARE O DA DUMNEZEU”.

Acum, desfasurand blocul de text in care ne aflam, acesta se imparte in mici subdiviziuni de
idei, dupa cum urmeaza:

1.18-3.20 TOȚI OAMENII SUNT VINOVAȚI ÎNAINTEA LUI


DUMNEZEU
1.18-32 - MANIFESTAREA PREZENTĂ A MÂNIEI LUI DUMNEZEU
DE-A LUNGUL ISTORIEI OMENIRII .
Apostolul ne evidentiaza un principiu care a luat fiinta la inceputul istoriei, in Geneza cap.3
cand omul a hotarat ca nu mai are nevoie de Dumnezeu. De fapt, din momentul in care omul
a hotarat ca nu mai are nevoie de Dumnezeu, nevoia sa de Dumnezeu a devenit si mai
stringenta. In momentul in care pacatul a pasit in lume prin decizia lui Adam si a Evei, a
inceput manifestarea maniei lui Dumnezeu asupra pamantului.
v.18 „Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui
Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inadusa adevarul in
nelegiuirea lor.” – practic, textul incepe cu conlcuzia, pentru ca apoi urmeaza „fiindca”.

Dupa aceasta Pavel ne spune ca Dumnezeu s-a revelat inca din prima clipa a istoriei
pacatoase a omenirii, si in Trinitate se intamplau 2 lucruri contrastante: Dumnezeu era
cuprins de manie pentru nelegiuirile care se intamplau in creatia Sa, dar in acelasi timp,
Dumnezeu isi trasa o linie rosie prin istorie pe care omul sa o urmeze pentru a-L putea gasi.
In prima instanta, Dumnezeu intotdeauna si-a lasat imaginea Sa in natura, in lucrurile care ne
inconjoara: v.20 „Insusirile nevazute ale lui Dumnezeu se vad lamurit de la facerea lumii,
cand te uiti cu bagare de seama la lucrurile facute de El.”
Deci, Dumnezeu putea cu siguranta sa fie gasit, ba mai mult, Dumnezeu a lasat tot ce ne
inconjoara ca o imbiere pentru muritorul pacatos de a-l cauta:

„Intreaba-te tu, cine a creat toate acestea? Cine a avut o asemenea putere sa faca graul sa
incolteasca? Cine are o asemenea putere incat sa aduca ploi la timp? Cine a gandit acest
intreg sistem prin care noi sa putem trai, sa putem respira, sa putem planta si culege roade,
sa ne putem inmulti? De unde toata aceasta intelepciune? E totul un hazard, o intamplare,
sau este o putere a unui Creator iscusit in spatele tuturor acestora?”

Acestea sunt intrebari pe care omul si l-a putut pune dintotdeauna pentru a-l descoperi pe
Dumnezeu, si cu toate acestea, omul a trecut nepasator pe langa toate, si s-a afundat in pacate
din ce in ce mai grave.
Prin urmare, din sectiunea 1:18 – 32 Pavel demonstreaza ca un prim cap de acuzare al
omenirii este ca nu a bagat in seama tot ce a creat Dumnezeu pentru a contempla la Slava Sa
si a ajunge sa i se inchine, sau mai exact spus, conform textului, „macar ca au cunoscut pe
Dumnezeu”, din aceasta revelare prin natura, lucrurile inconjuratoare, totusi au ales sa
traiasca din pacat in pacat. Iar acest lucru, dragii mei, este de condamnat in noi, ca rasa
umana. Datorita acestui lucru, noi oamenii meritam manifestarea deplina a MANIEI LUI
DUMNEZEU.

Dar cu toate acestea, Domnul nu s-a revelat numai prin natura inconjuratoare, ci a vrut sa
vina mai aproape, si s-a coborat in fiinta pacatoasa a omului pentru a aseza acolo un sambure
al adevarului numit CONSTIINTA. Iar mai departe, Pavel trateaza acest aspect:
2.1-16 - TOȚI OAMENII SUNT VREDNICI DE PEDEAPSA LUI
DUMNEZEU, PENTRU CĂ AU CĂLCAT LEGEA.

2:1 „Asadar, omule, oricine ai fi tu…” – deci argumentul care urmeaza este valabil pentru
toti. Si Pavel ne spune mai departe ca toti oamenii operam cu anumite standarde cand privim
in jurul nostru si rostim judecati despre tot felul de lucruri: stim sa acuzam crima, si o
condamnam, stim sa acuzam curvia si o condamnam, stim sa acuzam barfa, stim sa
identificam cuvintele rele, stim sa identificam mandria, le stim pe toate, dar prin aceasta
stiinta ne acuzam singuri, PENTRU CA atunci cand identificam un pacat si il condamnam in
aproapele nostru, declaram ca avem un sistem de valori bine pus la punct, dar cand infaptuim
si noi acelasi lucru, spunem, de fapt, ca stim ca ceea ce facem este rau, si o facem intentionat.
Poate ma uit la copilasii mei, cateodata si vad cum fac, in fata ochilor mei ceea ce tocmai le-
am spus sa nu faca: „te rog nu arunca acel lucru pe jos, caci il vei strica”, si totusi el se uita in
ochii mei si face exact ce i-am spus sa nu faca. Atunci eu, apucand dreptatea de toarta, ma
duc si il acuz de neascultare. Prin aceasta declar ca neascultarea este grava, dar eu ce fac in
raport cu Dumnezeu, prin fiecare compromis si fiecare pacat al vietii mele? Cand ridicam
tonul la sotie, nu stim ca e gresit? Cand vorbim de rau pe cineva, nu ne apasa ceva in
constiinta noastra? Cand de aruncam ochii spre ce nu trebuie, nu ne simtim murdariti? Dar
dragii mei, textul spune – chiar daca nu ne-am simti acuzati cand facem noi lucrul acesta, prin
faptul ca stiu sa judec in celalalt ca face raul, lucrul acesta declara despre mine ca imi
definesc, de fapt, foarte bine pacatul. „Ia uite ce barfitoare sunt colegele acelea ale mele,
ele tot timpul vorbesc numai de rau, dar nu doar ca vorbesc numai de rau, asa sunt ele
mai mereu, rautacioase cu toata lumea, ia uite, abia asteapta sa se intample ceva, ca sa
aiba subiect de discutie.” – si ce-am facut? Am identificat barfa prin barfa. Am acuzat barfa
in cineva barfind acele persoane care barfesc. Duhul Domnului spune prin Pavel, ca acest
proces imi este mie insumi Lege, si ma condamna in ziua judecatii lu Dumnezeu.
Practic, in ziua judecatii, chiar daca nu am auzit niciodata de Biblie, prin absurd spun asta,
imi va zice: AI STIUT CA ACEEA ESTE BARFA, AI IDENTIFICAT-O CORECT LA
ALTII SI STIAI CA E GRESITA! DE CE AI FACUT-O? ESTI CONDAMNAT PENTRU
ASTA!!!

Si dragii mei, pentru ca parca de multe ori prea vrem sa devenim noi avocati in dreptul
persoanelor care nu au auzit niciodata de Scriptura, acest adevar imi dovedeste ca niciunul nu
se poate dezvinovati inaintea lui Dumnezeu. Toti oamenii de la adolescenta timpurie spre
maturitate stiu sa faca deosebire intre bine si rau, deci toti oamenii sunt vrednici de acuzare:
2:14 – 15 „Cand neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta
ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si dovedesc ca lucrarea legii este scrisa in inimile
lor…”

In finalul sectiunii, Pavel construieste completul de judecata de la finalul istoriei, aducand pe


toata lumea in fata judecatii lui Dumnezeu, pusi fata in fata cu Legea. Toti oamenii vor fi
judecati dupa Lege! Toti oamenii vor fi judecati dupa Lege!!! Pentru ca Pavel a dovedit ca
toti sunt sub o lege sau alta, indiferent de perioada istorica in care s-au nascut, indiferent de
pozitia geografica in care i-a lasat Dumnezeu.
Pusi fata in fata cu Legea, Dumnezeu va decreta: TOTI CEI CE AU IMPLINIT LEGEA, SA
FACA UN PAS IN FATA PENTRU A PRIMI RASPLATIREA – VIATA VESNICA! SI
NOI VOM FI ACOLO, DRAGII MEI. SI NOI?
 Cine dintre noi va putea face un pas in fata la aceasta strigare? Cine dintre noi a
implinit Legea?
Sa nu uitam principiul Scripturii: daca spui ca pazesti Legea si calci o singura porunca, te
faci vinovat de calcarea intregii Legi.
 Cine dintre noi a implinit toata Legea? Cine este fara pacat?
Si plusez pe aceasta idee:
1 Ioan 1:8 „Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.”
1 Ioan 1:10 „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în
noi.”
Psalmul 14:3 „Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul
care să facă binele, niciunul măcar.”
Iacov 3:2 „Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este† un om
desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.”
Eclesiastul 7:20 „Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele
fără să păcătuiască.”

Si o serie de intrebari retorice:


Iov 25:4 „Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea
cel născut din femeie să fie curat?”
Iov 15:14 „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără
prihană?”
Iov 14:4 „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă
niciunul.”
Proverbe 20:9 „Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu”?”

Stiu ca sunt versete scoase din context, majoritatea, dar rostesc toate un adevar in fata caruia
nu avem scapare: suntem vrednici de mania lui Dumnezeu! Cu totii!!! Suntem vrednici de
mania lui Dumnezeu!
1. Asadar, in fata judecatii lui Dumnezeu, toti vom fi cu mainile goale.
2. Niciunul dintre noi nu va putea face un pas in fata.
3. Niciunul din noi nu va putea flutura inaintea lui Dumnezeu neprihanirea sa.
Niciunul! Nu avem de fluturat decat nelegiurea noastra.
4. Cu totii, in fata judecatii lui Dumnezeu am fi din cale afara de vinovati!!!
2.17-3.8 - RESPONSABILITATEA IUDEULUI ESTE MULT MAI MARE.
A PRIMIT LEGEA ÎN CADRUL UNUI LEGĂMÂNT.

Sectiunea urmatoare vorbeste despre o noua era a descoperirii de Sine a lui Dumnezeu. De
parca nu ar fi fost de ajuns pana acum, Dumnezeu vrea sa se reveleze si mai mult. Alege un
om, pe Avraam si il face o semintie, un popor, iar Domnul vrea sa se numeasca Dumnezeul
acelui popor si invita poporul, poporul evreu, la o misiune speciala impreuna cu El –
mantuirea intregului pamant: Exod 19:6 „Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam
sfant. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lu Israel.” Dar preotie inseamna
mijlocire, iar mijlocire presupune o mediere intre 2 parti? Care sunt cele 2 parti: una este
sigur Dumnezeu, iar cealalta parte nu ramane a fi decat intregul pamant, neamurile. Asadar,
Dumnezeu alege un popor pentru ca acesta sa fie lumina neamurilor si pentru ca sa poata
infaptui acest mandat, legea pe care omul o avea in constiinta lui, Dumnezeu o aseaza in
cuvinte clare, sapate pe piatra, cele 10 porunci, si scrisa mai apoi prin mana lui Moise, pentru
a fi citita, invatata, adancita si implinita, de poporul Israel, iar apoi, Israel, ducand marturia
peste hotare, sa fie citita, invatata, adancita si implinita de intregul pamant.
Asadar, Dumnezeu se reveleaza mult mai clar, mai concret, in scris, sa ramana. Dar faptul
ca Legea ajunge la Israel, si Dumnezeu o da lui Israel nu este aceasta o
discriminare?
2:19 – 20 „Tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul
cunostintei depline si a adevarului, tu care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti?” Pavel,
si Duhul Domnului, nu neaga aceste prerogative pe care si le atribuie evreul, pentru ca
aceasta trebuia sa fie el, de fapt. Avand Legea lui Dumnezeu in maini, el trebuia sa fie
calauza, lumina, povatuitor, invatator. Dar „cui i s-a dat mult, i se va cere mult ”, de
aceea, evreii sunt cu atat mai vinovati!!! Cu toate ca au avut toate aceste resurse, au avut
acces mai facil la Dumnezeu, la Legea Sa, la invataturile Sale, la poruncile Sale, totusi, pe cat
de aproape au fost, pe atat de tare s-au indepartat si au facut de batjocura Numele lui
Dumnezeu: 2:24 „Caci din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu printre
neamuri”.
Si Pavel continua spunand: „degeaba te falesti ca esti pus deoparte pentru Dumnezeu daca
trairea ta, daca inima ta nu demonstreaza acest lucru.”
Fara a mai intra in alte detalii ale textului care au fost deja prezentate de Edi saptamana
trecuta, ajungem la concluzia demonstratiei lui Pavel de pana acum.

3.9-3.20 - Concluziile demonstratiei: Nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele


Legii.

v.9 „Ce urmeaza atunci? Suntem NOI mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit
ca toti, fie iudei, fie greci, sunt sub pacat.”
Apostolul porneste din 1:16 „Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos, fiindca
ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a iudeului, apoi
a grecului;” rostind o premisa, iar apoi cauta sa demonstreze de ce atat iudeii cat si grecii au
nevoie de mantuire, pentru ca nu poti dori o solutie daca nu exista o problema care sa ceara
acea solutie. Si ajunge in acest punct: am dovedit ca toti, fie iudei, fie greci sunt sub pacat

Prin aceasta categorisire: iudei si greci, Pavel acopera toata paleta de fiinte umane de pe fata
pamantului. Greci am stabilit deja ca nu inseamna poporul grec al acelor vremuri, cu face
referire la toti care nu se numeau evrei. Cu alte cuvinte „AM DOVEDIT CA FIECARE
FIINTA UMANA ESTE SUB PACAT.” . Elementele pe care si-a construit dovezile sunt,
prin urmare:

 Legea din natură (1.18-32)


 Legea din conștiință, din inimă (2.1-16)
 Legea de pe Sinai / Istoria lui Israel (2.17-3.8)

 Dar numai putin… Pavele, „NOI”? Adica te incluzi si pe tine? Tu apostolul


neamurilor?

Si imi place atat de mult ideea aceasta, draga biserica, pentru ca Pavel isi vedea de lungul
nasului. Cu toata apostolia si lucrarea pe care le facuse pana in prezent, si facuse atat de
multe, cand privea la el, stia cine era de fapt, fara Hristos.

Si priviti cu descrie mai departe acest NOI, in care, nu uitati, SE INCLUDE:

v.10 – 18 „dupa cum este scris: ‚Nu este nici un om neprihanit, niciunul macar. Nu este
niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe
Dumnezeu. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca
binele, niciunul macar. Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca
sa insele; sub buze au venin de aspida; gura le este plina de blestem si de amaraciune; au
picioarele grabnice sa verse sange; prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc
calea pacii; frica de Dumnezeu nu este inainta ochilor lor;’”

Dovada lui Pavel, draga biserica, nu este o dovada doar logica, ci este o dovada bazata pe
cuvintele Scripturii. Asadar, aduce dovezi scripturale din Psalmul 5, din Psalmul 10, din
Psalmul 14, Psalmul 140, Psalmul 36, Isaia 59. Psalmii fac referire la toti oamenii, iar
pasajul din Isaia face referire la evrei. Cu aceasta intareste ideea ca toti sunt vrednici de
revarsarea maniei lui Dumnezeu. Aceasta este caracterizarea pe care Scriptura o face omului,
si pe care apostolul Pavel o aseaza chiar si in dreptul sau. Acestia suntem noi, fiecare dintre
noi, si nimic altceva.

v.19 – 20 Stim insa ca tot ce spune Legea spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice
gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu. Caci
nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine
cunostinta deplina a pacatului.
 Ce inseamna Legea, in versetul de mai sus?

Am vazut ca Pavel opereaza cu ideea de Lege in mai multe feluri, da?

“LEGEA LUI DUMNEZEU”, DE-A LUNGUL ISTORIEI:


- Pentru Adam și Eva: Porunca din Eden și Poruncile descoperite în natură, conștiință
sau primite prin viu grai

- Pentru Abel, Cain, Enoh, Avraam, …, Iov, ... până la Sinai: Poruncile descoperite în
natură, conștiință sau primite prin viu grai

- Pentru Israel: Poruncile lui Dumnezeu revelate pe Sinai

- Legea lui Hristos (Predica de pe munte):

“Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.“

“Tot ce doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi lor.”

Legea, prin urmare, reprezinta orice porunca a lui Dumnezeu, revelata de-a lungul istoriei
omenirii, prin toate mijloacele: natura, constiinta, Legea scrisa de la Sinai, Legea lui Hristos.

Ceea ce imi spune textul de mai inainte este ca Legea, in toate formele ei, are un singur folos,
sau face un singur lucru: acuza intreg pamantul inaintea lui Dumnezeu.

 Cine sunt cei ce sunt sub lege?


Conform adevarurilor de mai sus, orice fiinta umana! Nu doar Israel, care a primit legea de pe
Sinai sunt sub lege, ci intreg pamantul este sub Lege, intr-o forma sau alta. Iar fiind sub Lege,
Legea aduce niste porunci. Mai inainte am vazut cine este omul si ce face omul cu poruncile
lui Dumnezeu – omul nu vrea sa le implineasca! Se impotriveste lui Dumnezeu din fire. Si
chiar daca ar vrea sa le implineasca, totusi, nu o poate face, pentru ca orice mica greseala te
acuza de calcarea intregii legi.

Cu alte cuvinte, a fi sub Lege nu poate insemna altceva decat a fi vinovat, a


fi pacatos, sau a fi sub pacat.
v.20 „Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii
DEOARECE prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.”
Scopul Legii lui Dumnezeu, in oricare forma a ei, este acela de a scoate in fata si a te aseza
inaintea STANDARDELOR LUI DUMNEZEU, iar cu aceste standarde inaintea ochilor te
vezi total neputincios, depravat, vinovat si vrednic de moarte. De ce? Deoarece standardul la
care trebuie sa te ridici este urmatorul:
„Voi, dar, fiti desavarsiti, dupa cum Tatal vostru cel ceresc
este desavarsit!” – deci ceea ce ma invata Legea este ca daca vreau sa fiu mantuit, o
pot face intr-un singur fel: sa fiu exact ca Dumnezeu Tatal!

O, Doamne, dar cine poate atinge aceste standarde? Cum pot macar gandi, aspira sa ajung eu
in viata aceasta si in cea viitoare la fel de sfant ca Dumnezeu Tatal? Cel care este sfant, sfant,
sfant, Cel in fata caruia se pleaca toate, cel care poate potopi cu un singur cuvant intreagul
univers. Cum sa pot ajunge eu sa fiu ca El? Dar nu am nicio sansa sa fiu mantuit. Legea lui
Dumnezeu ma invata, de fapt, ca nu o pot implini in vecii vecilor, si prin urmare nu ma
asteapta decat o condamnare vesnica.

Vrea sa ne
Pana in punctul acesta vrea apostolul Pavel sa isi construiasca demonstratia.
aduca, parca in pragul disperarii fara solutie, pentru ca atunci
cand auzim solutia sa fie ca si cum am auzi-o pentru prima oara .
Dar, dintr-o data, parca tasneste din inima lui o bucurie nemarginita, pentru ca la toata aceasta
framantare el stia raspunsul si il stia tare bine, si il stim si noi dragii mei, si imi vine sa
rostesc din toata inima, pentru ca alta sansa nu am decat aceasta:

v.21 – 22 „Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege –
despre ea marturisesc Legea si Prorocii – si anume neprihanirea data de Dumnezeu, care
vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio
deosebire.”

O neprihanire pe care o da Dumnezeu fara Lege, pentru ca ea trebuia capatata fiind fara
prihana in ceea ce spune Legea, dar Dumnezeu a gasit o solutie prin care sa fiu socotit
neprihanit fara Lege, si anume prin Hristos!

 Ce inseamn acest „dar acum”?

Pavel nu cred ca se refera la acest moment al istoriei, desi intruparea lui Hristos a fost acum,
ci se refera la acel „acum” ca final al demonstratiei sale. Si este important acest detaliu,
pentru ca ne ajuta sa intelegem ca revelarea solutiei lui Dumnezeu prin Mielul fara pata a fost
facuta dintotdeauna omului, inca din momentul izgonirii din Eden, cand Domnul a varsat
sange de animal pentru a imbraca pe Adam si Eva, si despre acest Miel fara pata marturisesc
si Legea si Prorocii. Deci Dumnezeu nu a lasat in disperare omul de-a lungul istoriei ci a vrut
sa il asigure de acest slavit „dar acum”, si sa il faca sa isi ancoreze toata credinta in El si
Solutia pe care El a pregatit-o: „Doamne, nu stiu exact cum, dar stiu ca tu vei aduce un
sange care va fi destul de puternic incat sa imi stearga toate pacatele.”

„Neprihanirea lui Dumnezeu vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei
ce cred in El. Nu este nicio deosebire.”

v.23 – 24 „Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti
neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.”
Nu este nicio deosebire, nici macar intre iudeu si grec, caci toti au pacatuit. Toti au nevoie de
aceeasi solutie, iar solutia este slavita rascumparare care este in Hristos Isus. Si ce frumoasa
este exprimarea lui Pavel: Neprihanirea lui Dumnezeu vine prin credinta in Isus Hristos,
pentru toti si peste toti cei ce cred in El. – acest peste toti ma face sa inteleg ca sunt imbracat
in neprihanirea lui Hristos, astfel incat, in fata acelui proces de judecata, da nimeni nu poate
iesi, decat Domnul Isus Hristos, dar este superba imaginea prezentata acum 2 saptamani in
mijlocul nostru: Cine este vrednic sa primeasca rasplata vesnica! Si Fiul face un pas in fata si
va rosti: Tata, nu sunt singur – iata, am cu mine pe toti cei pentru care am fost strapuns si care
au crezut in Mine. Si parca imi suna in minte imaginea din ISAIA 53:
„Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel
neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra
Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va
împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în
numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei
vinovaţi.”

„Tata, sunt ai mei, rodul suferintelor Mele. Am platit eu pentru ei.” Si in Hristos vom auzi si
noi: „VINO ROB BUN SI CREDINCIOS! INTRA IN BUCURIA STAPANULUI TAU!”

Dar acum, s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu nu celor care merita, ci mie, celui
VINOVAT, care merit, dar merit doar moartea. Dar prin credinta in Hristos, fara Lege,
Dumnezeu ma poate privi „neprihanit dupa cum Tatal cel ceresc este neprihanit”!

Dragii mei, acesta nu este un joc a unui Dumnezeu insetat de putere, ci lupta cu sine a unui
Dumnezeu care a vrut sa ne mantuie din nebunia mintii noastre, din pacatele noastre in care
noi ne-am aruncat de bunavoie.

Fara plata, fara fapte, fara puterile si incercarile noastre de a castiga neprihanirea, El ne ofera
aceasta neprihanire. Dar conditia este ca ea se primeste doar in Hristos, doar in
Hristos!!!!
Fara Hristos, as intra din nou sub incidenta Legii, si dragii mei, si astazi, toti oamenii care nu
il au pe Hristos traiesc sub acuzarea Legii. Mania lui Dumnezeu pluteste deasupra lor, gata sa
se reverse intr-o buna zi.

Dar acum, chiar si pentru ei, s-a aratat aceasta neprihanire prin Domnul nostru scump Isus
Hristos, slavit sa ii fie numele! Daca nu am fi avut acest „dar acum”, am fi ramas doar cu
„toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu ”. Dar nu ramanem
doar cu aceasta, pentru ca acum stim adevarul! Il stim si vreau sa il traim si sa il simtim cu
toata fiinta noastra: „Si suntem socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau,
prin rascumpararea care este in Hristos Isus.”
APP:
1. Constientizare a cine suntem fara Hristos si multumire pentru
acest „dar acum” in care gasim toata splendoarea jertfei lui
Hristos;
2. Sa ne recalibram inimile spre cei care inca traiesc sub acuzarea
Legii;

S-ar putea să vă placă și