EPISTOLA CATRE ROMANI

CAP.5:12 – 21

Suntem in cartea Romani, si am parcurs pana acum 4 capitole si jumatate, iar prin bunatatea
Domnului nostru drag, astazi incheiem capitolul 5. Acum, scopul nu este sa trecem prin ele,
sau bucuria nu este ca incheiem al 5-lea capitol, ci trecand prin textul Scripturii, sa
descoperim atat cat avem pricepere de sus, tainele imparatiei care sa schimbe inimile noastre,
iar schimband inimile noastre, sa schimbe trairea noastra de zi cu zi. Asa sa ne ajute
Dumnezeu!

In Epistola catre Romani, am vazut pana acum ca Pavel vrea sa aseze cat mai clar si puternic
posibil bazele Evangheliei, astfel incat Biserica din Roma si toti cati aveau sa mai citeasca
epistola, sa abia o temelie tare asezata de apostol, de la care nimeni sa nu faca rabat. Deci
Pavel vrea sa vesteasca Evanghelia Bisericii din Roma, iar Evanghelia lui Dumnezeu, Vestea
buna a lui Dumnezeu incepe, de fapt cu o veste trista:
Cap. 1:18 „Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui
Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inadusa adevarul in
nelegiuirea lor.”
Omul are o mare problema de rezolvat nu cu diavolul, nu cu el insusi, nu cu oamenii din jur,
ci cu insusi Dumnezeu. Problema cea mai mare, insa, e ca acest conflict divin necesita o
solutie divina, ceea ce inseamna ca omul singur nu isi poate solutiona sub nicio forma aceasta
problema imensa, o problema ce tine de vesnicia sa.
Si am vazut in sectiunea 1:18 – 3:20 demonstratia lui Pavel ca nu exista fiinta umana pe fata
pamantului, in vreo perioada a istoriei care sa nu fie vrednica de acuzare, vrednica de
pedeapsa, vrednica de moarte, pentru ca toti au stiut si stiu stiu ca ce fac e gresit, toti au
pacatuit si pacatuiesc in cunostinta de cauza.

Dar Evanghelia nu este doar despre mania lui Dumnezeu , pentru ca altfel nu s-ar
mai numi Evanghelie, ci este despre solutia pregatita de Dumnezeu in fata maniei Sale.
 Dar ce fel de Dumnezeu e acesta? El este cel manios, dar tot El este cel care
pregateste solutia pentru ca mania Sa sa nu ne piarda pe noi…

Da, dragii mei, in dreptatea Lui, Dumnezeu avea toate argumentele posibile sa ne piarda pe
oricare dintre noi, si sa nu se uite inapoi, pentru ca niciunul nu meritam altceva, … „dar
acum”, rosteste Pavel cu inima incarcata de bucurie, „s-a aratat o neprihanire pe care o da
Dumnezeu, fara lege – despre ea marturisesc Legea si Prorocii – si anume neprihanirea
data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce
cred in El…”

In capitolul 4, printre altele, Pavel raspunde la intrebarea Cine va fi socotit neprihanit prin
credinta?, Apostolul trateaza 2 spete foarte graitoare pe care Florin le-a dezvoltat foarte
frumos:
 - Avraam – tiparul capatarii neprihanirii: in neputinta totala, fara nici un motiv de
lauda in fata lui Dumnezeu; doar prin har;
- David – tiparul omului scos din cea mai adanca groapa a pacatului: tradator,
prieten fals, ucigas, tainuitor, curvar, mincinos  iertat, curatat, neprihanit, robul lui
Dumnezeu, stramosul lui Mesia.

Daca pana acum am vorbit despre o neprihanire care se capata prin credinta, si doar
prin credinta, o neprihanire pentru care nu poti face nimic, ci Hristos a facut totul, capitolul 5
vorbeste despre neprihanirea capatata care provoaca ceva in noi si anume BUCURIE. Dar
bucuria ca si concept Scriptural nu este neaparat o stare continua de beatitudine, cat o traire
constienta in orice context ingaduie Dumnezeu in viata noastra. Pavel vorbeste despre faptul
ca din momentul in care am intrat in aceasta stare de har, constientizam ca intram intr-un
proces, iar pentru ca stim ce capatam prin acest proces, NE BUCURAM
 In nadejdea slavei Lui (2)
 In suferinta (3)
 In Dumnezeu (11)
Prin urmare, aceasta bucurie este data in primul rand de de faptul ca stim ca starea de har in
care am intrat este prin Domnul nostru Isus Hristos prin care am capatat impacarea, pentru ca
premisa bucuriei noastre este rezolvarea problemei cu Dumnezeu Tatal: „vom fi mantuiti
prin El de mania lui Dumnezeu.”, atat cea care se manifesta in fiecare zi, mania lenta a lui
Dumnezeu, cat si de cea viitoare, mania Sa violenta.

12. De aceea,
dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume
si prin pacat a intrat moartea,
si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor,
din pricina ca toti au pacatuit…

 De ce se leaga „de aceea” din v.12?

Modul in care incepe pasajul: „de aceea”, ne forteaza cumva sa cautam legatura cu pasajul
anterior. La o prima citire, textul pare ca nu se leaga, de aceea, cred ca ne-ar ajuta, daca in
prima instanta am citi textul fara paranteza din 13 – 17:

v.12; 18 – 19 De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin
pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca
toti au pacatuit (…) tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii
o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum, prin neascultarea unui singur
om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor
fi facuti neprihaniti.
Acum, textul condensat ne spune ca exista 2 spete contrastante in istorie, care puncteaza cele
mai importante momente ale pamantului, primul Adam si al doilea Adam.

Dupa cum – primul Adam Tot asa – al doilea Adam (Domnul Isus)

- … printr-o singura greseala a - … printr-o singura hotarare de

venit o osanda care a lovit pe toti iertare a venit pentru toti oamenii o
oamenii. hotarare de neprihanire care da
viata.
- … prin ascultarea unui singur Om,
- … prin neascultarea unui singur cei multi vor fi facuti neprihaniti.
om, cei multi au fost facuti
pacatosi.

SUFLET VIU DUH DATATOR DE VIATA

Baza diferentelor dintre cele 2 spete este chiar ultimul punct din antiteza de față: Adam era
un suflet viu, dar Domnul Isus Hristos este un duh datator de viata.
 Cine a adus pacatul in lume?
 Cine este vinovat?

Pacatul a fost adus in lume de Adam. Lucrul clar, fara sa mai dezvolta inutil.
Iar textul nostru ne spune ca in timp ce Adam a adus asupra omenirii pacatul si
consecintele lui, prin Domnul Isus, Dumnezeu ne-a adus o hotarare de iertare, iar prin ea o
hotarare de neprihanire, de care se poate bucura oricine crede in El.
Sunt foarte interesante aceaste expresii “hotarare de iertare” si “hotarare de
neprihanire”, dar vom reveni la ele pe parcurs.
Legatura dintre pasaje, asadar, se creioneaza: apostolul vorbeste despre
neprihanirea care se capata prin credinta, fara fapte, chiar din cea mai joasa groapa, doar
prin Harul lui Hristos, dar pentru ca traim inca in trup, iar moartea domneste inca in jurul
nostru, pacatul ramane o realitate cata vreme suntem in viata, iar procesul mantuirii trebuie
sa continue, insa, de data aceasta, continua prin viata lui Hristos, dar aceasta reprezentare
a noastra in Hristos trebuie validata din punct de vedere legal. Noi ne bucuram de ea,
dar cat de corect a fost sa primim o astfel de imbracaminte, prin jertfa lui
Hristos, daca noi meritam moartea?

Pavel aseaza inaintea ochilor nostri, deci, cele 2 imagini, imaginea mortii si imaginea
vietii, comparandu-le, vrand astfel sa dovedeasca faptul ca Dumnezeu inca din vesnicie a
planuit sa biruiasca moartea, iar astfel, bucuria despre care vorbeste in pasajul anterior este
fondata, este reala si bazata pe o realitate vesnica. Dar acest plan ar fi putut fi deturnat, daca
ceea ce am primit prin Hristos nu ar fi fost legal din punctul de vedere al Legii lui Dumnezeu,
dupa care suntem judecati. E ca si cum Dumnezeu s-ar fi contrazis pe Sine. Asadar, Pavel
vrea sa ne vorbeasca despre principiul reprezentarii noastre in moarte si in viata si
legalitatea lui.
Pacatul trebuie definit ca o entitate separata de om, dar o entitate, o realitate care s-a slujit de
om pentru a acapara creatia lui Dumnezeu. Adam a fost mijlocul prin care pacatul a intrat in
lume, iar stim bine ca plata pacatului este moartea, deci pentru pacatul lui, Adam a primit
moartea, a murit fata de Dumnezeu. Asadar, e importanta afirmatia „astfel moartea a trecut
asupra tuturor oamenilor” pentru ca defineste clar statutul oricarui descendent al lui Adam:
pacatos, mort.
„Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh este Duh” (Ioan 3:6) ii
spune Domnul Isus lui Nicodim. Prin urmare, tot ceea ce vine din Adam este de aceeasi
natura cu ce a devenit el prin alegere, carne fireasca, fire pacatoasa, supusa mortii.

Versetul 12 spune ca prin Adam a intrat pacatul in lume, prin pacat, moartea, si moartea s-a
raspandit peste toti oamenii, dar ce e interesant este constructia de mai departe: „moartea a
trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit...”. Acum, acest „toti au
pacatuit” poate fi inteles, din context, in 2 feluri:
1. Toti au pacatuit in coapsele lui Adam, adica am mostenit pacatul lui si toti cei nascuti
din el suntem sub osanda pacatului;
2. Sau poate face referire si la pacatul personal al fiecaruia.
La judecata, nimeni nu va fi condamnat pentru pacatul adamic, ci pentru ceea ce va fi facut
pe cand traia in trup.

Prima varianta o include pe a doua, pentru ca faptele mortii sunt date de natura pacatoasa
capatata prin decizia din Eden.
 Dar cu siguranta o intrebare ne sta pe limba tuturor si trebuie sa o punem: de ce
suntem noi pedepsiti pentru alegerea lui Adam? Nu fiecare trebuie sa suporte
consecintele alegerii sale?
Adam este reprezentantul nostru in alegerea moartii, iar asta inseamna, printre altele ca
dupa cum Adam a ales moartea, la fel o faceam oricare dintre noi: ABSOLUT ORICARE!
Tot planul lui Dumnezeu se invarte in jurul unui singur punct si anume Domnul Isus Hristos.
Interesant lucru este ca solutia este pregatita inaintea problemei, dar problema nu este cauzata
de Dumnezeu, ci de alegerea pacatului de catre om.
Daca solutia a fost aleasa inaintea problemei, inseamna ca mersul trebuie facut invers:
Pentru problema pacatului, a mortii, o singura solutie putea fi valabila, si anume solutia
pregatita de Dumnezeu din vesnicie: Mielul fara pata si fara cusur, dar pentru ca solutia
aceasta sa fie valabila, pentru ca Hristos sa ne poata reprezenta pe toti in neprihanire,
„Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de
toti.” Daca oamenii nu ar fi fost inchisi in neascultare prin pacatul unuia singur, al lui Adam,
Dumnezeu nu „ar fi avut dreptul legal” sa ofere tuturor mantuirea prin acest Unul singur: Isus
Hristos. Este legal, asadar, ca Dumnezeu sa ne ofere viata, neprihanirea tot printr-un singur
om.

Sa incercam putin sa deslusim si paranteza lui Pavel:

13. (caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata
vreme nu este o lege.

 La ce fel de Lege face referire textul?

Dupa cum urmeaza textul, pare ca face referire la Legea de pe Sinai („totusi moartea a
domnit de la Adam pana la Moise”).

 Cine aduce moartea? Pacatul. (pacatul era prezent in lume inca de la Adam)
 Cine aduce pacatul? Legea.

Cap.7:7 „Ce vom zice? Legea este ceva pacatos?”

Nicidecum, spune Pavel, ci Legea desconspira pacatul si il dovedeste ca fiind afara din cale
de pacatos.

14. Totusi moartea a domnit, de la Adam pana la Moise, chiar peste cei ce nu pacatuisera
printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam, care este o icoana preinchipuitoare a
Celui ce avea sa vina.

 Daca „pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege” si autorul pare sa
se concentreze in textul dat doar pe Legea Mozaica, pe baza a ce a domnit
pacatul de la Adam la Moise?

Prin faptul ca pacatul a domnit de la Adam pana la Moise rezulta ca:

1. A existat o lege si inainte de Sinai;

2. In perioada de la Adam pana la Moise, Dumnezeu a tinut in seama pacatul;

Altfel, moartea nu ar fi domnit.

Ne intoarcem la conceptul de Lege a lui Dumnezeu din cap.1 – 2 (natura si constiinta).

S-a demonstrat deja ca orice urmas al lui Adam este vrednic de pedeapsa lui Dumnezeu,
pentru ca are cine si pe baza a ce sa il judece. Asadar, nu avem legea scrisa pe table de piatra,
dar avem legea scrisa pe inima fiecarui om, asezata bine de Dumnezeu acolo ca sa
demonstreze clar ce e bine si ce e rau, iar prin fiecare decizie de a alege raul, omul a declarat
ca e de acord cu decizia lui Adam din Eden, iar asta intareste afirmatia de mai devreme:
„astfel moartea a trecut asupra tuturor, caci toti au pacatuit”

15. Dar cu darul fara plata NU este ca si cu greseala,

caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi (TOTI) au fost loviti cu moartea,
apoi
cu mult mai mult harul lui Dumnezeu
si darul pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur Om, adica
in Isus Hristos,
s-au dat din belsug celor multi (TOTI).
16. Si darul fara plata NU vine ca printr-acel unul care a pacatuit,
 caci judecata venita de la unul a adus osanda,
dar darul fara plata venit in urma multor greseli
a adus o hotarare de iertare.

Pacatul a trecut drept mostenire fara drept de apel in dreptul fiecarui descendent al lui Adam:
„In ziua cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu.”
Gen. 5:1
„La varsta de o suta treizeci de ani, Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui
si i-a pus numele Set.” Gen. 5:3

Daca Adam a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, toti cei care au venit dupa el au pierdut
acest chip, si au capatat nou chip, cel imbracat in moarte, al Adamului alungat din Eden.
Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala: daca greseala, sau astfel spus, firea
pamanteasca o mostenesc din oficiu si starneste in mine tot felul de pofte, cu neprihanirea nu
este la fel, ci are o caracteristica aparte: CU MULT MAI MULT!!! PENTRU CA HARUL
ACESTA S-A DAT DIN BELSUG.
Pacatul a adus moarte asupra tuturor oamenilor, dar harul si darul fara plata au adus viata
DIN BELSUG.

Sami a adus un exemplu foarte frumos la grup saptamana trecuta:

„‚Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!’, zice Dumnezeul vostru. ‚Vorbiţi bine

Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci a
primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.’” –
Isaia 40

 Ce inseamna ca a primit din mana Domnului de doua ori cat toate pacatele lui?

In prima faza, te-ai gandi ca prin cei 70 de ani au si-au ispasit pacatele lor, dar se pot ispasi
pacatele prin suferinta personala? Exista o alta varianta de mantuire? Aceasta ar promova
penitentele, pentru ca prin autoflagelare, poti fi iertat, si ii induiosezi inima lui Dumnezeu.
Daca Domnul nu si-ar fi revarsat harul peste Iuda, inclusiv dupa cei 70 de ani, s-ar fi dus in
Iad. Cei 70 de ani nu sunt mijlocul de ispasire, ci o consecinta a pacatului.
Iuda a primit din mana Domnului de 2 ori cat toate pacatele lui, asta inseamna ca plata
pacatelor lui ar dura 70 de ani. Dar plata unui singur pacat este … moartea vesnica. Asta ar
insemna ca de 2 ori toate nelegiurile lor, sau 2 x moartea vesnica ar insemna 70 de ani.  E o
absurditate. Dar absurditatea vine pe fondul gasirii unei alte solutii pentru rezolvarea
pacatului, ceea ce e vrajmasie cu Hristos.
Priviti cum continua textul: „Un glas striga: ‚pregatiti in puste calea Domnului, neteziti in
locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale sa fie intaltata, orice munte
si orice deal sa fie plecate, coastele sa se prefaca in campii si stramotrile in valcele! Atunci
se va descoperi slava Domnului si in clipa aceea orice faptura o va vedea, caci gura
Domnului a vorbit.’” Acestea sunt cuvintele lui Ioan Botezatorul, antemergatorul Odraslei, a
lui Mesia. Dar concluzia e urmatoarea: ceea ce pregateste Dumnezeu prin Odrasla, este
suficient pentru toata nelegiuirea lui Iuda.
!!! Harul lui Dumnezeu, in concluzie, este suficient pentru orice
pacat scos la iveala de Lege. !!!

Deci cu darul fara plata nu este ca si cu greseala, pacatul a venit printr-unul singur peste toti,
dar darul fara plata
1. A venit din belsug;
2. A adus o hotarare de iertare;

Orice om se naste in moarte, mostenind natura lui Adam, dar nu peste orice om vine viata.
Hristos a adus o hotarare, un decret, iar decretul se activeaza in dreptul fiecaruia prin
decizia personala de a crede in Darul fara plata.
Darul este acolo, este prezent, si, oh, draga Biserica, este din belsug pentru toti, dar este in
responsabilitatea omului sa primeasca acest dar.
In concluzie: Greseala lui Adam a adus in mod automat osanda asupra intregii
omeniri. Dar ascultarea lui Hristos nu se rasfrange in mod automat asupra intregii
umanitati. Ascultarea lui Hristos a adus o hotarare de iertare sau o oferta de iertare, de
care beneficiaza doar cei ce cred in Domnul Isus Hristos.

Acum, lucrez de destul de mult timp in vanzari incat sa stiu ca oricat de meticulos as intocmi
o oferta, daca clientul caruia i-o trimit nu se uita peste ea, oferta nu are nici un efect. Oricat
de buna ar fi oferta, poate fi cel mai bun pret pe care l-a primit vreodata, daca nu o baga in
seama, atunci ea nu ajuta cu nimic. Iar aceasta ne detaliaza v.17

APLICATIE
17. Daca, deci,
prin greseala unuia singur,
moartea a domnit prin el singur,
cu mult mai mult
cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii
vor domni in viata prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!)

Prin greseala lui Adam  moartea a domnit.

Prin Acel Unul singur  vom domni in viata.

Vedem o diferenta clara intre cele doua paradigme, prin Adam, noi nu am domnit in moarte,
ci moartea a domnit, iar noi am fost robii ei. Am fost sub robia grea, apasatoare a mortii.

In schimb, prin Acel Unul singur, Isus Hristos, Mantuitorul nostru drag, vom domni in viata,
si e interesant cum promisiunea relatata de Pavel ne include; nu spune ca va domni viata
peste noi, ci ca noi vom domni in viata, si nu e o promisiune gratuita, pentru ca Insusi
Mantuitorul ne face promisiunea prin condeiul lui Ioan, in Apocalipsa:

Celui/Cel ce va birui…
- „ii voi da sa manance din pomul vietii care este in raiul lui Dumnezeu”; 2:7
- „nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte”; 2:11
- „ii voi da sa manance din mana ascunsa si-i voi da o piatra alba; si pe piatra
aceasta este scris un nume nou”; 2:17
- „si celui ce va pazi pana la sfarsit lucrarile Mele ii voi da stapanire peste
neamuri”; 2:26
- „va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea
vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui”;
3:5
- „il voi face un stalp in Templul Dumnezeului Meu si nu va mai iesi din el.” 3:12
- „ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit
si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” 3:21

Ce promisiune indrazneata. Niciodata nu as fi gandit sa imi doresc toate aceste promisiuni,

dar vom domni in viata vesnica prin Acel Unul singur, Isus Hristos. Avem promisiunea
aceasta! Dar dragii mei, frumusetea textului din Romani 5 este ca domnirea in viata nu face
referire la viata vesnica, asa cum, poate am gandi instinctiv, desi promisiunea aceasta ramane
in picioare si e nadejdea noastra in Hristos. Dar nadejdea se intregeste in ideea ca Pavel
vorbeste despre o domnire acum si aici. Vom domni, deci, acum si aici prin Acel Unul singur,
care este Isus Hristos.

Cu darul fara plata nu este ca si cu greseala. Darul fara plata trebuie insusit: „Cu mult
mai mult, cei ce primesc in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni
in viata….” Cu alte cuvinte, aceasta primire este responsabilitatea omului! Intr-adevar,
nu poti face nimic pentru mantuire, nu iti poti atribui nimic, nu poti revendica nici un
merit, dar daca nu primesti harul si darul neprihanirii, pierzi tot!!! . Domnirea
in viata este conditionata de primirea harului si darului neprihanirii. TU TREBUIE SA
IL PRIMESTI!!!

Acesta este planul lui Dumnezeu alcatuit din vesnicie. El a dorit ca a Sa creatie, sa
domneasca in viata, iar aceasta domnire se face prin primirea harului si darului neprihanirii
de catre om.

Neprihanirea se capata prin credinta in solutia lui Dumnezeu, Isus Hristos, dar solutia aceasta
vine peste mine, peste tine doar daca o acceptam. Hotararea a fost rostita, oferta a fost facuta,
dar trebuie ca eu sa o accept. Dar, draga Biserica, proiectul lui Dumnezeu pentru viata
noastra nu a fost ca noi sa fim socotiti neprihaniti. Socotirea ca neprihaniti este un mijloc,
care trebiue sa duca la transformarea noastra dupa chipul lui Hristos, pentru a ajunge sa fim
exact ca El.

A domni in viata prin Hristos, eu cred ca inseamna:

  pe de o parte, a fi biruitor asupra pacatului, adica a nu mai da in stapanirea pacatului
madularele noastre ca pe niste unelte ale nelegiuirii.
 Dar pe de alta parte, a domni prin Hristos inseamna a ne da pe noi insine lui
Dumnezeu si a-I da lui Dumnezeu madularele noastre, ca pe niste unelte ale
neprihanirii,

Acest lucru se traduce prin a aduce trupurile noastre ca o jertfa vie, sfanta placuta lui
Dumnezeu. Suntem dar intr-un proces de zbateri, de biruinte si caderei de ridicari si alergari
la cruce, dar chemarea noastra este una mareata, draga Biserica: recapatarea chipului cu
care am fost creati.

Ma bucura tare mult faptul ca Dumnezeu nu si-a facut lucrarea de ispasire, ne-a stropit cu
sange si apoi si-a scuturat mainile, Ci dupa ispasire, Hristos a ramas cu noi in procesul de
schimbare, in procesul de sfintire, in procesul de ajungere la desavarsirea Tatalui, in
ajungerea spre DOMNIREA IN VIATA IN TOATA PLINATATEA EI. Da, dragii mei,
neprihanirea lui Hristos este despre intrarea pe cale, prin credinta, dar daca dupa intru pe
poarta spre mantuire raman la intrare, nu ma ajuta cu nimic lucrul acesta. Sunt chemat sa
inaintez pe cale, sa alerg spre premiul chemarii, sa urc pe scara devenirii Cristice, pentru a
ajunge sa domnesc in viata.

Priviti indemnul apostolului din Romani 8:12 – 17:

„Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile
ei. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri, dar, daca prin Duhul, faceti sa moarta
faptele trupului, veti trai. Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai
lui Dumnezeu. Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica, ci ati primit un
duh de infiere, care ne face sa strigam: „Ava! Adica ‚Tata!’” Insusi Duhul adevereste
impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si daca suntem copii, suntem
si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos, daca
suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim proslaviti impreuna cu El.”

Daca pana la Hristos moartea a domnit, iar noi aveam un duh de robie, prin Hristos am
capatat un statut de fii de Imparat, mostenitori impreuna cu Hristos si din acest motiv putem
domni in viata. Doamne, ce har! Din morti, imparati! Ce diferenta, ce preschimbare, ce
metamorfoza, ce transformare incredibila, Dumnezeiasca.

Toata acestea sunt transferabile de pe Hristos pe noi„daca suferim cu adevarat

impreuna cu El”, dar ce sa insemne aceasta suferinta?
 apostolul Petru ne vorbeste exact despre aceasta acceptare a suferintei de zi cu zi, dupa
cum Hristos a acceptat si a domnit in viata, in 2 Petru 1:3 – 11

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea
Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui
nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi
fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca
să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu
înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de
fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa
să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru
Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a
fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi
chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În
adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi
Mântuitorului nostru Isus Hristos.”

Ne bucuram de neprihanire, si oh, ce eliberare sa stim ca este doar prin har si nu e nevoie sa
pun umarul la ea, nu de alta, dar nu as fi putut sa o capat niciodata, dar ce har si mai mare
este sa ne bucuram de neprihanirea care prinde chip in noi. Am fost adusi de la moarte la
viata, si suntem chemati sa traim cu adevarat, sa facem faptele vietii, faptele neprihanirii, SI
ASTFEL VOM AJUNGE SA DOMNIM IN VIATA.

CINA
18. … Astfel dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti
oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare
de neprihanire care da viata.

19. Caci, dupa cum, prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot
asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.

Haideti sa celebram, in fata simbolurilor acestea doua, in aceasta dimineata, aceasta

schimbare extraordinara: de la moarte la viata. Sangele Domnului ne-a asezat in aceasta stare
de har in care ne bucuram, si ne-a asezat pe traiectoria domnirii in viata.

 Domnirea in viata ar fi fost un concept strain de noi fara neprihanirea capatata prin
moartea lui Hristos.
 Dumnezeu a gasit o solutie sa fim socotiti neprihaniti, dar scopul nu este sa ne
plafonam acolo, ci este domnirea in viata.

Paine si vinul ne vorbesc despre aceasta preschimbare, despre aceasta repezentare in moarte a
lui Hristos, dar privind la acestea doua, stim ca El nu a ramas mort, a murit ca sa fim spalati
de pacate, a fost inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti, deci problema maniei lui
Dumnezeu a fost rezolvata, dar mai stim ca cel despre trupul caruia ne vorbeste painea, si cel
despre sangele caruia ne vorbeste vinul este mijlocitor la dreapta Tatalui, in acest traseu al
devenirii Cristice. Ce mare bucurie sa stim ca suntem asigurati, astfel, si stiindu-l aproape,
stim sigur ca avem sansa sa ajungem la desavarsirea ceruta.

 Unde ne aflam fiecare pe aceasta scara a devenirii cristice, in acest proces de

capatare a CHIPULUI LUI HRISTOS?

Slavit sa ii fie Numele pentru ca este singurul vrednic,

AMIN!