EPISTOLA CATRE ROMANI

CAP.4:13 – 25
13. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a
fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.

14. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică şi făgăduinţa
este nimicită,

15. pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

 De ce a tinut Dumnezeu sa faca fagaduinta pe temeiul credintei si nu a legii?

Daca legea aducea manie, de ce nu a dat Dumnezeu o capacitate mai mare
omului de a implini Legea, astfel incat sa poata fi capatata fagaduinta prin Lege?
De ce a tinut sa fie prin credinta?

 Care este fagaduinta lui Avraam? I-a fagaduit Dumnezeu lui Avraam tara fizica
Canaan? A primit Avraam tara Canaan?
Fapte 7:4 – 5; Evrei 11:8 – 11; 39 – 40.

Mostenirea lui Avraam si a tuturor urmasilor lui este UN LOC LANGA DUMNEZEU, o
patrie cereasca. Naratiunea Genezei te-ar impinge sa intelegi ca Avraam, dorinta lui era
pentru un fiu pamantesc, pentru o patrie pamanteasca, iar acest lucru nu ar mai fi inclus
nicidecum o semintie extinsa si un intreg pamant de binecuvantat.

Cei netaiati imprejur sunt mostenitori impreuna cu Avraam prin credinta de acelasi pret cu a
Lui, ceea ce ma obliga sa cred si sa inteleg ca promisiunea nu trebuie sa fie legata de
Canaanul pamantesc

V,13 spune „ca va mosteni lumea” – aceasta este fagaduinta lui Dumnezeu,
sumarizata de Pavel.

Daca privim in viata lui Avraam, gasim fagaduinta ca socotit neprihanit, fagaduinta ca va fi
tatal multor neamuri; fagaduinta ca va primit tara.

 Cine sunt mostenitorii?

Galateni 3:15 – 18 – Samanta este Hristos.
Ce inseamna Hristos?
1. Hristos – Isus: implinirea fagaduintei, Fiul lui Dumnezeu;
2. Hristos – trupul: Biserica celor intai nascuti.
Galateni 3:29 „Si daca sunteti ai lui Hristos, sunteti ‚samanta’ lui Avraam, mostenitori
prin fagaduinta.”. – mostenitori impreuna cu Avraam.

 Ce inseamna, din v.15, ca „unde nu este o lege, acolo nu este nici calcare de
lege”?

16. De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru
ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru
sămânţa aceea care este sub (din) Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui
Avraam,

tatăl nostru al tuturor,

17. după cum este scris:

„Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” (Geneza 17:8)

 Ce intelegea Avraam din afirmatia de mai sus?

1. Din el se va naste un popor, Israel?
2. Oamenii vor fi mantuiti dupa tiparul credintei lui?
3. Spite de neam diferite, prin Isaac, Ismael si fiii Cheturei?

Ce a vrut sa spuna Dumnezeu?

Cum interpreteaza Pavel citatul?
v.2: pare ca vorbeste despre o inmultire vesnica;

v.3 – 4: inmultire fizica

v.5 – 6: inmultire fizica

v.7 – 8: un legamant vesnic, o stapanire vesnica a tarii. Acestea nu se mai pot aplica doar
semintei fizice. Trebuie sa duci aceasta in sfera vesniciei. Legamantul cu Israel se rupe,
Legamantul cu Iuda se rupe, si aceasta nu inseamna ca Dumnezeu nu si-a tinut promisiunea;
ba mai mult, stapanirea tarii Canaan nici macar nu a fost valabila in dreptul lui Israel. E de
ajuns sa privim doar pana la Judecatori sa vedem acest lucru (desi vedem cum, dupa 722, cea
mai mare parte a tarii nu mai este a poporului). Deci aceste promisiuni trebuie sa fie legate de
sfera spirituala, de spatiul semintei spirituale, si de legamantul spiritual, pentru ca Domnul se
tine de legamantul Avraamic, aducandu-l pe Mesia in istorie pentru rascumparare si pentru
„invesnicirea” tuturor care cred dupa tiparul lui Avraam.

Faptul ca erai samanta fizica, nu te punea automat sub incidenta legamantului cu Avraam din
Geneza 15. Cand priveai cap.17, priveai la Ismael, la robi, la toti strainii (care nu erau parte a
semnitei fizice – Isaac, care de fapt nici nu era nascut inca) iti dadeai seama ca puteai fi parte
a legamantului, erai fiul lui Avraam prin insusirea credintei lui Avraam.
El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii şi
care cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.

18. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor
neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.”

19. Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit –
avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

20. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa
lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

21. deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.

22. De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.

23. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,

24. ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem
în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

Obs!
Pavel face comparatie intre credinta lui Avraam in fagaduinta lui Dumnezeu de a-i oferi o
samanta si credinta noastra in invierea din morti a lui Isus Hristos.
 Care sunt asemanarile dintre cele 2 spete?
1. Credinta in ceva ce nu se vede, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu? (totusi, aceasta
credinta nu era valabila in dreptul tuturor din primul secol, pentru ca erau peste 500 de
oameni care l-au vazut pe Hristosul inviat);
2. Credinta in fagaduinta socotirii ca neprihaniti, un lucru care intr-adevar nu se vede,
dar trebuie luat doar prin credinta.

Geneza 15 – Dumnezeu prezinta Geneza 17 – Tatal multor neamuri.

modul in care a socotit neprihanit pe Toate elementele din Geneza 15 sunt
Avraam, intr-nu moment in care acesta aplicabile tuturor oamenilor de dupa
nu face nimic si cu mult timp inainte de Avraam, inclusiv destinatarilor
taierea imprejur epistolei.

v.23 – 24 Dar nu numai pentru el este scris ca „ i-a fost socotita ca neprihanire ”, ci este
scris si pentru noi, carora, de asemenea, ne va fi socotita…

 V.17 „El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, in care a crezut, care
inviaza mortii…” – cum a crezut Avraam in invierea mortilor? Cand a crezut? In
sectiunea Geneza 15 – 17, sau in Geneza 22, cum scrie in Evrei?

In Geneza 22 cu siguranta a crezut, dar textul lui Pavel din Romani nu merge sub nicio forma
pana acolo, ci ramane in Geneza 15 – 17.
Pentru a beneficia de fagaduinta lui Dumnezeu, Avram (cap.15) trebuia sa creada in propria
inviere din morti. Daca a inteles fagaduinta, si anume ca tara fizica nu o va stapani, ca sa intre
in stapanirea tarii cu temelii puternice, trebuia sa invieze, pentru ca Dumnezeu i-a spus ca va
muri. El credea in invierea mortilor!

25. care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre

Pacatul a determinat nevoia de jertfa. Pedeapsa Domnului Isus a fost o incarcare a

faradelegilor nostre dusa in domeniile lui Azazel.

şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Dumnezeu a acceptat jertfa Domnului Isus, iar astfel, l-a inviat. Daca noi nu am fi fost
socotiti neprihaniti, Tatal nu l-ar fi inviat pe Hristos. Dar aceasta vorbeste despre natura
jertfei. Pentru ca Jertfa a fost neprihanita, moartea nu a avut putere asupra ei (a Jertfei). O
jertfa neacceptata ar fi fost doar o jertfa intinata, deci insuficienta, deci sub puterea mortii,
deci incapabila sa ne socoteasca neprihaniti.

Pentru a fi jertfa de ispasire, Domnul Isus trebuia sa fie:

- Om fara pacat, pentru a putea fi jertfa;

- Dumnezeu, pentru a putea fi jertfa pentru toti.

Invierea Domnului Isus este dovada implinirii fagaduintei : Dumnezeu a

rezolvat toate pacatele mele. „Daca nu este o invere a mortilor, nici Hristos n-a
inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica si zadarnica
este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui
Dumnezeu, […] Caci daca nu inviaza mortii, nici Hristos nu a inviat. Si daca n-a inviat
Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre si, prin
urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca numai pentru viata aceasta ne-
am pus nadejdea in Hristos, suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! Dar acum,
Hristos a inviat, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a
venit si invierea mortilor.” - 1 Corinteni 15:13 – 21

23. Dar nu numai pentru el este scris ca „ i-a fost socotita ca neprihanire ”,

24. ci este scris si pentru noi, carora, de asemenea, ne va fi socotita…

Foarte interesant este ca Pavel pluseaza pe socotirea lui Avraam ca neprihanit, si pe tiparul
credintei sale, dandu-ne o lectie despre cum se studiaza Vechiul Testament. Apostolul este
foarte atent inclusiv la ordinea in care sunt puse pasajele, demonstrand ca lucrul acesta nu e
totuna. De exemplu, e foarte important faptul ca taierea imprejur (Gen. 17) vine dupa rostirea
legamantului lui Dumnezeu si dupa comentariul lui Moise legat de socotirea ca neprihanit a
lui Avraam (Gen. 17), iar concluzia apostolului este (4:10) “Dar cum i-a fost socotita
(credinta ca neprihanire)? Dupa, sau inainte de taierea imprejur? Nu cand era taiat
imprejur, ci cand era netaiat imprejur.”, iar aceasta:

1. Sa arate ca nu are niciun merit – nici macar taierea imprejur: la neprihanire nu ai

cum sa participi sub nicio forma, ci este doar prin har;
2. Sa asigure pe toti fiii lui Avraam prin credinta (netrupesti) ca au parte de aceleasi
fagaduinte, daca se tin de credinta tatalui lor Avraam.

Apoi, demonstrand aceasta, Pavel aduce pasajul in glia noastra:

“De aceea, credinta aceasta ‘i-a fost socotita ca neprihanire’. Dar nu numai pentru el este
scris ca ‘i-a fost socotita ca neprihanire’, ci este scris si pentru noi, carora, de asemenea,
ne va fi socotita, noua, celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul
nostru…” 4:22 – 24

Revenind la “stramosul nostru”, pentru Avraam, taierea imprejur a fost semnul

neprihanirii primite prin credinta.

CREDINTA LUI AVRAAM CREDINTA MEA

1. Neputinta totala 1. Neputinta in fata pacatului

2. Fagaduinta lui Dumnezeu: asa va fi
samanta ta
3. Lipsa totala a participarii pentru
implinirea fagaduintei
4. Cred, Doamne!
5. Avraam este socotit neprihanit.
2. Fagaduinta lui Dumnezeu: la cruce
am rezolvat pacatul
3. Lipsa totala a participarii pentru
rezolvarea pcatului
4. Cred, Doamne!
5. Sunt si voi fi socotit neprihanit.