David Lewis – Possible Worlds

Note de lectură 31.10.2018 – Marian Calborean – mc@filos.ro.

1. Argument

a) Lewis crede că există lumi posibile diferite de cea în care se întâmplă să locuim.
Argumentul lui este că nu se poate nega că există nenumărate moduri în care lucrurile
puteau sta altfel. Avem aici un enunţ existenţial, a-l lua în sens propriu înseamnă a
accepta că există acele lucruri numite „moduri în care puteau sta lucrurile”. Lewis preferă
să le numească „lumi posibile”.
b) Poate nu ar trebuie să luăm enunţul existenţial în sens propriu? Lewis afirmă că am putea
face asta dacă 1) acceptarea existenţei ar duce la probleme şi 2) avem o alternativă
credibilă. Dar orice alternativă la realismul privind lumile posibile duce la probleme.

2. Ce altceva pot fi termenii noştri de „posibil” şi „necesar”?

a) Dacă îi luăm ca primitivi, înseamnă să renunţăm la a face filosofie.

b) Dacă îi luăm ca predicate metalingvistice consistente sau nu (Ex: „Posibil X inseamnă că
X e un conţinut propoziţional consistent”, avem problema definirii consistenţei.
 Dacă spunem că ceva e consistent dacă putea fi adevărat, teoria este circulară.
 Dacă spunem că ceva e consistent dacă nu e o teoremă a unui anumit sistem deductiv,
atunci teoria noastră va fi incorectă pt capturarea intuiţiilor modale, pentru că în orice
sistem putem crea ca teoreme situaţii intuitiv imposibile. Ex: „toţi porcii puteau fi oi”.
c) Dacă îi luăm ca cuantori deasupra lumilor posibile, dar spunem că ele sunt alte entităţi
mai respectabile (Ex: mulţimi maximal consistente de enunţuri sau de descripţii de stare),
teoria este iar fie circulară, fie incorectă, în funcţie de cum explică consistenţa.
d) Din aceste motive, Lewis crede că lumile posibile nu sunt altceva decât nişte entităţi
exact ca lumea noastră, nu sunt alt lucru. Toţi oponenţii acceptă că există lumea noastră.
Dar ea nu este diferită de alte lumi decât indexical (ca „acum”, „eu”, „aici”). Lewis spune

1
 că situaţia este ca în filosofia timpului unde prezentul nu e metafizic special, este doar
timpul în care se întâmplă să fim („prezent” e tot un indexical).
e) Deci teoria de la c) mai sus ar însemna prin similaritatea lumilor că şi lumea noastră este
un alt fel de entitate (ex: o mulţime de propoziţii), ceea ce Lewis nu poate accepta.

3. Argumente contra realismului modal

a) Realismul modal ar fi fals pentru că doar lumea noastră şi ce e în ea chiar există. Dar
Lewis acceptă că celelalte lumi nu există actual, pentru că ele nu sunt în lumea noastră,
dar există în afara lumii noastre. Deci existenţa actuală nu poate fi un contra-argument,
deşi ar fi bine să avem doi cuantori existenţiali: există actual şi există în sens general.
b) Realismul modal nu ar fi economic explicativ, postulând prea multe entităţi. Dar Lewis
spune să distingem economie explicativă calitativă (să existe puţine tipuri de entităţi
fundamentale, ex: doar mulţimi, fără numere, numerele fiind reduse la mulţimi) şi
cantitativă (să existe puţine entităţi în lume). Lewis spune că dezirabil e primul tip, deci
nu e greşit să avem un infinit de lumi ca lumea noastră dacă o acceptăm pe aceasta deja.
c) Quine spune că posibilităţile neactuale duc la probleme cu individuarea obiectelor, pentru
că acelaşi obiect se plimbă dintr-o lume posibilă în lumea actuală. Dar asta nu e o
problemă pentru Lewis care spune că un obiect există doar într-o singură lume mereu.
Teoria counterparţilor îl ajută pe Lewis să nu aibă acelaşi obiect în două lumi.

4. Ce putem spune mai multe despre realismul în domeniul lumilor posibile?

a) Unii filosofi sunt suspicioşi pentru că ar dori mai multe detalii despre aceste alte lumi
înainte de a se pronunţa.: câte există?, se supun ele identităţii indiscernabililor? şamd.
Lewis spune că spre deosebire de teoreticienii care încearcă să reducă lumile posibile la
altceva prin imaginaţie, el le ia ca reale la fel cum ia lumea actuală, deci ele au aceleaşi
probleme generale metafizice ca lumea actuală.
b) Oamenii au intuiţii prefilosofice pe care filosofia are rolul să le sistematizeze, nu să le
respingă sau sprijine. Intuiţia lui Lewis este că la fel cum există scaune şi mese, fără a şti
totul despre metafizica lor, la fel există moduri în care puteau sta lucrurile. Şi mai

2
 departe că în alte lumi posibile fizica ar putea fi diferită de a noastră, dar nu şi logica sau
matematica. Dar sunt foarte multe sisteme de realism modal care ar putea fi compatibile
cu aceste intuiţii.
c) Un sistem propus de Quine pentru a defini riguros lumile posibile a fost să de a le pune în
corespondenţă cu anumite structuri matematice privind distribuţia materiei în spaţiu şi
timp.
 Să presupunem pentru simplitate că avem doar lumi cu spaţiu-timpul euclidian şi
în patru dimensiuni, unde există doar un fel de materie şi nu există câmp (Quine le
numeşte lumi democritiene). Atunci orice asemenea lume e o mapare între un
cvadruplu (dimensiunile) şi fie 0 fie 1, unde 1 stă pentru existenţa materiei la
acele coordonate. Pentru că rezultă multe mapări foarte similare care diferă doar
prin poziţie sau simetrie, putem să reducem toate combinaţiile la clasele lor de
echivalenţă sub nişte transformări de coordonate şi să le numim lumi posibile.
 Acesta e un exemplu simplificat, ar trebui să avem spaţiu-timp neeuclidian,
diferite câmpuri, diferite densităţi şi tipuri de materie, plus alte posibile
generalizări unde nu ştim sigur. Dar putem generaliza matematic uşor ideea lui
Quine şi putem numi ce rezultă „lumi posibile ersatz” (erzatz = înlocuitor) chiar
dacă nu ne angajăm să zicem că ele sunt lumile posibile în sens metafizic. Ele
sunt totuşi utile ca unelte de studiu. De exemplu, arată că sunt atâtea lumi posibile
cât submulţimi ale numerelor reale, adică mai multe decât mulţimile maximale de
enunţuri discutate mai sus (asumând că enunţurile sunt numărabile).
 Pare că construcţia acestor lumi erzatz depinde prea mult de starea actuală a
fizicii: poate spaţiu-timpul ar putea să fie altfel sau să nu existe, poate am putea să
nu avem conservarea energiei. Nu putem şti în stadiul actual al fizicii care sunt
toate posibilităţile. E adevărat că opiniile noastre privind ce e posibil se schimbă,
şi ştiinţa are un rol în schimbare, dar asta nu înseamnă că putem argumenta pe
baza studiilor empirice ce posibilităţi există. De fapt, noi modificăm lista
posibilităţilor doar atunci când în urma evoluţiei ştiinţei aflăm lucruri noi despre
lumea noastră. Deci e vorba de metafizica preliminară prezentă în lucrările
oamenilor de ştiinţă, nu de ştiinţa empirică însăşi.