Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice

Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie

Mircea I. Mihaiu-2010

1.Concepte de bază
Noţiuni elementare de electricitate
Sarcina electrică.

Este demonstrat ştiinţific că există sarcini electrice pozitive şi sarcini electrice

negative. Sarcinile pozitive sunt transportate prin circuitele electrice de către protoni iar
sarcinile negative de către electroni. Orice sarcină electrică este formată din unităţi
elementare de sarcină deci dintr-un număr întreg de sarcini ale electronilor sau protonilor.
Din fizica elementară se ştie că sarcinile electrice interacţionează unele cu altele şi anume
sarcinile de polaritate opusă se atrag iar sarcinile de aceiaşi polaritate se resping. Într-un
circuit electric sarcinia electrică se conservă, sau alttfel spus sarcina electrică rămâne
constantă nu se creiază sarcină suplimentară şi nu dispare sarcina. Un circuit electric
constă din mai multe componente conectate împreună pentru a forma o cale de circulaţie
a curentului electric.
Sarcina unui electron sau a unui proton este mult prea mică pentru a putea fi
considerată unitate de bază pentru măsurarea sarcinii. Sarcina electrică constantă se
notează cu Q iar sarcina electrică variabilă cu q. Unitarea de sarcină în sistemul
internaţional de unităţi (SI) este Columbul (C). Sarcina unui electron este – 1,602*10-19 C
iar sarcina unui proton este 1,602 *10-19 C. Se poate spune că un Columb are 6,241*1018
protoni dacă sarcina este pozitivă şi acelaşi număr de electroni dacă sarcina este negativă.

Sistemul International de unităţi de măsură

Toate măsurătorile mărimilor tehnice sa fac pe baza Sistemului International de

unităţi de măsură (SI) care are 9 unităţi de bază în funcţie de care se pot exprima toate
celelalte unităţi de măsură, cele 9 unităţi se prezintă în Tebelul 1.1
Tabelul 1.1 Unităţile de bază din Sistemul International (SI) de unităţi de măsură
Mărimea fizică Unitatea de Simbolul
măsură
Lungime Metru m
Masă Kilogram kg
Timp Secundă s
Curent electric Amper A
Temperatură Kelvin K
Cantitatea de substanţă Mol mol
Intensitate luminoasă Candela cd
Unghiul plan Radian rad
Unghiul solid Steradian sr
Există multimpli şi submultiplii ai unităţilor de bază care se obţin prin multiplicarea sau
divizarea unităţilor de bază la 10 sau la puteri ale lui 10. În SI se adugă la simbolul
unităţii de bază un prefix care indică un multiplu sau submultiplu respectiv cu o anumită
putere a lui 10. De exemplu kilo este prefixul de la 1000 iar micro (µ) este prefixul de la
10-6, sau altfel spus un kilometru are 1000 de matri iar un micron µm este a 1.000.000

1
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
parte dintr-un metru. Prefixele care se adaugă în faţa simbolului unităţii de bază se
prezintă în Tabelul 1.2.
Tabelul 1.2. Prefixe care se adaugă la unităţile de bază din SI în faţa simbolului
Multiplicator Prefix Simbol Multiplicator Prefix Simbol
101 deca da 10-1 deci d
102 hecto h 10-2 centi c
103 kilo k 10-3 mili m
6 -6
10 mega M 10 micro µ
9 -9
10 giga G 10 nano n
1012 tera T 10-12 pico p
15 -15
10 peta P 10 femto f
1018 exa E 10-18 atto a

În domeniul electronicii prefixele ca kilo, mega, giga, micro, nano, pico sunt foarte mult
utilizate. Se reaminteşte că prefixul se află întotdeauna în faţa simbolului unităţii de
măsura de exemplu kA pentru 1000 de amperi sau mA pentru a mia parte dintr-un amper.

S01. Subiect de examen

Curentul electric şi tensiunea electrică
(Definiţii, notaţii, simboluri, convenţii expresii matematice)

Curentul electric
Curentul electric rezultă în urma deplasării sarcinilor electrice.Unitatea de măsură
a curentului în SI este amperul cu simbolul A. Curentul electric se notează cu I pentru
curent constant şi cu i pentru curent variabil. Dacă o sarcină de 1C trece printr-un
anumit punct al uni circuit într-o secundă va reprezenta un curent de 1A. Curentul se
poate calcula cu relaţia:
Q(Coulombi )
I ( Amperi ) = 1.1
t ( Secunde)
unde I este simbolul pentru curent, Q este simbolul pentru sarcina electrică iar t este
simbolul pentru timp.
Un curent va avea asociată o direcţie de deplasare. Prin convenţie se consideră
un sens pozitiv pentru curent deplasarea sarcinilor pozitive în acea direcţie şi evident
sensul va fi negativ dacă se vor deplasa sarcinile negative în acea direcţie. În materialele
solide numai electronii se pot deplasa, ionii fiind legaţi de structura reţelei materialului
solid şi deci fiind imobili. În materialele gazoase sau lichide curentul poate să fie format
din electroni sau ioni. Deoarece circuitele electrice sunt formate în cea mai mare parte din
materiale solide, numai electronii contribuie la curentul care trece prin aceste circuite.
Acest lucru nu este important în analiza circuitelor electrice pentru că analiza acestora se
face numai în curent şi deci nu are importanţă polaritatea sarcinilor care contribuie la acel
curent.
Reprezentarea grafică a sensului unui curent printr-un circuit se face în mod
normal printr-o săgeată care indică sensul pozitiv al curentului după cum se prezintă în
Fig.1.1. În mod normal săgeata indică sensul pozitiv al curentului dar dacă în urma

2
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
calculelor va rezulta că valoarea este negativă sensul curentului pozitiv va fi evident
invers.
I

Fig.1.1. Sensul pozitiv al curentului este indicat printr-o săgeată

Un curent care are un sigur sens tot timpul se numeşte curent continu (dc) iar un curent
care schimbă sensul alternativ în cele două direcţii se numeşte curent alternativ (ac). Prin
curent continu se înţelege în general un curent constant iar prin curent alternativ se
înţelege în mod obişnuit un curent care variază sinusoidal.
O sursă de curent este un element de circuit care asigură o anumită valoare a
curentului. În Fig.1.2 se reprezintă simbolul unei surse de curent.
Fig.1.2. Simbolul unei surse de curent
I 3A
O asemenea sursă de curent (denumită sursă ideală de curent) va
asigura un curent de 3A prin circuitul aferent indiferent de valoarea
tensiunii de la bornele ei.

Tensiunea electrică

Conceptul de tensiune electrică este legat de conceptul de lucru

mecanic, deci de forţă şi distanţă. Unitatea de măsură a lucrului
mecanic în SI este Joule cu simbolul J, pentru forţă unitatea de măsură este Newton (N)
iar pentru distanţă este metrul (m). Lucrul mecanic presupune deplasarea unui obiect
împotriva forţelor care se opun deplasării acestuia, de exemplu ridicarea unei greutăţi
presupune invingerea forţei de gravitaţie prin efecuarea unui lucru mecanic.Lucrul
mecanic este în general produsul dintre forţă şi distanţă adică:
L(Jouli) = F(Newtoni) *d (Metri) 1.2
Unde L, F şi d sunt simbolurile pentru lucru mecanic, forţă şi distanţă.
Energia este capacitatea de a efectua lucru mecanic. Una din formele de energie
este energia potenţială care poate reprezenta energia unui corp datorită poziţiei lui.
Diferenţa de potenţial (sau tensiunea electrică) dintre două puncte reprezintă
lucrul mecanic în jouli necesar pentru a muta o sarcină de 1 C de la un punct la celălalt
punct. Simbolul tensiunii este V sau v sau uneori E sau e ( când se referă la tensiunea
electromotoare). Deci în caz general se poate scrie:
L( Jouli )
V (Volti ) = 1.3
Q(Coulombi )
Simbolul tensiunii are de multe ori anumiţi indici care indică denumirea celor două
puncte între care se notează tensiunea. Dacă se notează cele două puncte cu a şi b iar
lucrul mecanic necesar pentru a muta o sarcină de 1C de la a la b este L se poate scrie
Vab=L/Q. Punctul din care pleacă sarcina este a iar punctul în care ajunge sarcina este b.
Uneori se pota nota şi lucrul mecanic cu Lab.
Pentru deplasarea unei sarcini pozitive din b în a (sau a unei sarcini negative din a
în b) este necesar un lucru mecanic şi prin urmare în final punctul a va avea o sarcină

3
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
pozitivă faţă de punctul b. Deci în final tensiunea electrică are o anumită polaritate cu
semnul + în a şi respectiv – în b. În schemele electrice punctul a este notat cu semnul +
iar punctul b cu semnul – după cum se prezintă în Fig.1.3. Se notează tensiunea de 3V
sau creşterea potenţialului de la b la a cu 3V pe figura respectivă.
3V
+ -

a b
a

Vab -
+

a b b
Fig.1.3. Simbolizarea polarităţii tensiunii

Dacă o tensiune este simbolizată ca în Fig.1.3.b semnele + şi – reprezintă polaritatea de

referinţă nu polaritatea reală. Dacă se notează tensiunea cu indici primul indice a
reprezintă partea pozitivă a tensiunii iar al doilea indice b partea negativă a tensiunii.
Dacă după efectuarea calculelor va rezulta pentru Vab o valoare pozitivă atunci sursa va
avea borna a pozitivă şi borna b negativă dar dacă după efectuarea calculelor va rezulta
pentru Vab o valoare negativă atunci polaritatea este inversată. Deci dacă Vab este
negativă polaritatea reală este inversă. O tensiune continuă se numeşte constantă sau de
curent continu. O tensiune care variază în timp după o lege sinusoidală se numeşte
tensiune alternativă sau de curent alternativ.
O sursă de tensiune, ca de exemplu o baterie sau un generator de tensiune asigură
o tensiune la borne care ideal nu depinde de curentul care trece prin sursă. În Fig.1.4.a se
prezintă simbolul pentru o baterie care are la borne o tensiune constantă de 12V.

+ 12V
+
12V -

-
a b
Fig.1.4. Simboluri pentru surse de tensiune

Simbolul din Fig.1.4.a se utilizează uneori ca un simbol de sursă de tensiune chiar dacă
sursa respectivă nu este o baterie. De asemenea uneori semnele + şi – nu se indică pe
simbolul respectiv pentru că se admite prin convenţie că linia mai lungă din simbol

4
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
reprezintă partea pozitivă iar linia mai scurtă reprezintă partea negativă. Un alt simbol
utilizat în cazul surselor de tensiune este cel prezentat în Fig.1.4.b. O baterie utilizează
energia chimică pentru a deplasa sarcina negativă de la terminalul pozitiv de care este
atrasă către terminalul negativ unde se va afla un excedent de electroni. Un generator de
tensiune utilizează energia mecanică pentru a crea o diferenţă de potenţial prin mişcarea
unor magneţi în faţa unor bobine formate din fire conductoare.
Aplicaţii.
1. Să se afle curentul care trece printr-un bec dacă în regim staţionar se deplasează o
sarcină electrică egală cu a. 60 C în 10s, b.15 C în 2 minute, c. 1022 electroni într-o
oră.
2. Să se afle dacă un funzibil de 10A se întrerupe dacă prin acesta trece o sarcină de
46000C/h ?
3. Să se afle diferenţa de potenţial Vab dintre punctele a şi b dacă este necesar un
lucru mecanic de 24 J pentru a muta următoarele categorii de sarcini electrice:
a. O sarcină de 3C
b. O sarcină de -4C,
c. 2*1019 electroni.
4. Să se afle căderea de tensiune de la bornele unui bec cu incandescenţă prin care
trece un curent de 0,5A timp de 4s, dacă energia luminoasă şi termică care este
generată este de 480 J ?

S02 Subiect de examen

Surse dependente de tensiune şi curent
(Definiţie, reprezentare grafică, clasificare, utilizare)

Sursele prezentate în Fig. 1.2 şi 1.4 sunt surse independente. O sursă de curent
independentă asigura o anumită valoare a curentului iar o sursă de tensiune asigură o
anumită valoare a tensiunii independent de alte valori de tensiune sau de curent. Pe de
altă parte o sursă dependentă de curent sau tensiune (sau o sursă controlată) asigură o
valoare a curentului sau tensiunii care depinde de altă valoare a curentului sau tensiunii
din acel circuit sau din alt circuit. În unele lucrări de electronică sursele de curent sau
tensiune dependente sunt reprezentate printr-un romb nu printr-un cerc cum sunt
reprezentate sursele independente de curent sau tensiune. De exemplu în Fig.1.5 se
prezintă o sursă dependentă de tensiune care va asigura la borne o tensiune 5V1, unde
tensiunea V1 este tensiunea care apare la bornele unei rezistenţe din acel circuit. Există 4
categorii de surse comandate şi anume:
- surse de tensiune comandate în tensiune- VCVS,
- surse de tensiune comandate în curent- CCVS,
- surse de curent comandate în curent – CCCS,
- surse de curent comandate în tensiune- VCCS
Sursele comandate sunt rareori elemente distincte ale unui circuit electronic dar sunt
importante pentru că ajută la modelarea comportării dispozitivelor şi circuitelor
electronice ca de exemplu a tranzistoarelor şi a amplificatoarelor operaţionale.

5
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010

+
+ +
5V1
-
V1

- -

Fig.1.5. Sursa dependentă de tensiune

Aplicaţii
1. In Fig.1.6 se prezintă o sursă comandată VCVS. Se cere să se determine tensiunea
V1 şi curentul prin sarcina Rl.

Fig.1.6. Sursă comandată VCVS

2. Dacă în circuitul de mai sus se înlocuieşte sursa de tensiune comandată în
tensiune cu o sursă de curent comandată în tensiune de forma 0,2V1să se deseneze
schema şi să se determine tensiunea de la bornele rezistenţei Rl.

S03 Subiect de examen

Puterea electrică, randamentul şi energia electrică
( Definiţii, expresii matematice, referinţe asociate)
Puterea electrică
Viteza cu care un element absoarbe sau generează energie se numeşte putere
absorbită sau generată. O sursă de energie produce şi livrează energie iar o sarcină
consumă energie.Unitatea de măsură a energiei în SI este watul cu simbolul W. Simbolul
pentru putere constantă este P iar pentru putere variabilă este p. Dacă un lucru
mecanic de 1J este absorbit sau debitat în timp de 1 secundă puterea este de 1W. În
general se poate scrie:
L( Jouli )
P(Wati ) = 1.4
t ( Secunde)
Puterea absorbită de o componentă electronică este produsul dintre tensiune şi curent
dacă curentul intră în terminalul pozitiv al elementului respectiv după cum se prezintă în
Fig. 1.7.
P(Wati ) = V (Volti ) * I ( Amperi ) 1.5
Deci aşa numita convenţie de semn pentru putere absorbită se referă la un sens al
curentului care intră în terminalul pozitiv al unei componente. Dacă nu se respectă

6
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
convenţia de semn adică dacă curentul intră în borna negativă a componentei puterea
absorbită va fi P=- VI. Dacă puterea calculată astfel este pozitivă componenta absoarbe
putere dar dacă puterea astfel calculată este negativă componenta generează putere adică
este o sursă de energie.

I + V -

a b
Fig.1.7. Referinţe asociate unui consumator de putere

Uneori puterea, în special pentru motoarele electrice, se exprimă în cai putere deşi această
unitate de măsură nu este recunoscută în SI. Relaţia de legătură dintre 1 cal putere şi
puterea exprimată în waţi este 1cp=745,7W.
Randamentul
Motoarele electrice şi alte componente electrice şi electronice au un randament
definit ca:
P
η (% ) = out 100 1.6
Pin
unde Pout este puterea la ieşire iar Pin este puterea la intrare.Uzual randamentul se măsoară
în procente fiind raportul a două mărimi de aceiaşi natură, putere sau lucru mecanic
înmulţit cu 100. Randamentul unui sistem format din elemente conectate în cascadă este
produsul randamentelor elementelor componente după cum se prezintă în Fig.1.8.
n 1 n2 n3 nn
Pin Pout
Fig.1.8. Randamentul elementelor conectate în cascadă

Pout
η= = η1η 2η 3 ...η n 1.7
Pin
Energia

Energia electrică produsă sau utilizată este produsul dintre puterea de la intrare
sau ieşire şi timpul în care este aceasta este contorizată:
W ( Jouli ) = P(Wati ) * t (Secunde ) 1.8
Energia electrică este energia cumpărată de la distribuitorul de energie. Distribuitorii de
energie electrică nu utilizează joulul ca unitate de măsură a energiei ci utilizează
kilowatul oră care nu corespunde unităţilor specificate în SI. Numărul de kilowaţi oră
consumaţi este produsul dintre puterea expimată în kilowaţi şi timpul exprimat în ore:
W (kilowatiore ) = P(kilowati ) * t (Ore) 1.9
Aplicaţii
1. Ce curent absoarbe de la reţeaua de 220V un prăjitor de pâine de 1200W?
2. Să se calculeze puterea absorbită de fiecare componentă a circuitului din Fig.1.9

7
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010

Fig.1.9

3. Puterea maximă pe care soarele o poate debita este de aproximativ 1kW/m2.

Celulele solare convertesc această putere în energie electrică cu un randament de
aproximativ 13%. Să se afle suprafaţa celulelor solare pentru a obţine o putre
electrică de 2500W necesară pentru un fierăstrau electric.
4. Două sisteme electrice sunt conectate în cascadă. Primul sistem are un randament
de 75% iar al doilea de 85%. Dacă la intrare puterea electrică este de 5kW care
va fi puterea electrică la ieşirea sistemului ?

S04 Subiect de examen

Legea lui Ohm şi rezistenţa electrică
( Legea lui Ohm, rezistivitatea materialelor, variaţia cu temperatura a rezistenţei)
Legea lui Ohm
Electronii liberi care se deplasează printr-un conductor se ciocnesc de atomii din
reţeaua metalului şi pierd o parte din energia lor cinetică care se transformă în căldură.
Prin aplicarea unei tensiuni la capetele conductorului va rezulta o nouă accelerare a
electronilor şi evident noi ciocniri cu atomii din reţea. Accelerarea electronilor din cauza
tensiunii aplicate şi încetinirea lor din cauza ciocnirilor sunt fenomene care se produc în
permanenţă atâta timp cât electronii se deplasează prin conductor.
Rezistenţa electrică este propietatea unui material de a se opune trecerii
electronilor ceea ce face necesar să se aplice o tensiune pentru ca aceştia să fie acceleraţi
şi să se poată deplasa prin acel material. În SI unitatea de măsură a rezistenţei este ohmul
notat cu litera greacă Ω iar simbolul pentru rezistenţa electrică este R.
În metale şi alte tipuri de conductoare curentul este proporţional cu tensiunea
aplicată, deci dacă se dublează tensiunea se dublează şi curentul. Dacă tensiunea aplicată
este V iar curentul care trece prin conductor este I va rezulta următoarea relaţie între
tensiune, curent şi valoarea rezistenţei:
V (Volti )
I ( Amperi ) = 1.10
R(Ohmi )
unde R este o constantă de proporţionalitate. Relaţia de mai sus este cunoscută sub
denumirea de legea lui Ohm. Dacă tensiunea şi curentul sunt variabile se poate scrie
v=iR. Din legea lui Ohm se poate observa că cu cât este mai mare rezistenţa cu atât
curentul va fi mai mic pentru aceiaşi tensiune aplicată. Rezistenţa unui conductor este de
1 Ω dacă la bornele lui este o tensiune de 1V şi prin el trece un curent de 1A. Inversa unei
rezistenţe se numeşte conductanţă şi se notează cu simbolul G. Unitatea de măsură pentru
conductanţă este Siemensul cu simbolul S. Deoarece conductanţa este inversul rezistenţei
G=1/R legea lui Ohm se poate scrie astfel;

8
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
I ( Amperi ) = G (Siemensi ) * V (Volti ) 1.11
Din relaţia de mai sus se observă că valoarea curentului creşte dacă conductanţa creşte.

Rezistivitatea unui material

Rezistenţa unui conductor cu secţiune constantă este direct proporţională cu
lungimea conductorului şi invers proporţională cu secţiunea acestuia.Rezistenţa depinde
de asemenea de temperatură după cum se va arăta în capitolele viitoare. La o temperatură
constantă rezistenţa unui conductor este dată de relaţia:
l
R=ρ 1.12
S
unde l este lungimea conductorului, S este secţiunea acestuia iar ρ este rezistivitatea
materialului din care este făcut conductorul. Unitatate SI pentru rezistivitate este Ohm-
metru. În tabelul 1.3 se prezintă rezistivităţile unor materiale la temperatura de 20 oC.
Tabel. 1.3. Rezistivităţile unor materiale
Material Rezistivitatea în Material Rezistivitatea în
o
Ohm-metru la 20 C Ohm-metru la 20oC
Argint 1,64*10-8 Germaniu 0,47
-8
Cupru călit 1,72*10 Siliciu 2500
Aluminiu 2,83*10-8 Hârtie 1010
Fier 12,3*10-8 Mică 5*1011
-8
Constantan 49*10 Cuarţ 1017
Aliaj nichel crom 100*10-8 Polistiren 1016

Un bun conductor are o rezistivitate în jur de 10-8 Ohm-metru. Argintul este un bun
conductor dar este relativ scump, cuprul şi aluminiul sunt conductoarele uzuale utilizate
pentru legături electrice.Materialele care au o rezistivitate mai mare de 1010 Ohm-metru
se numesc izolatoare. Izolatoarele pot să fie utilizate ca suporturi pentru conductoare
pentru ca prin ele trece un curent extrem de mic. De exemplu firele conductoare izolate
cu material textil sau plastic impiedică trecerea curentului de la conductor la mâna atunci
când se atinge conductorul. Materialele cu rezistivitatea cuprinsă între 10-7 şi 104 Ohm-
metru se numesc semiconductoare şi acestea sunt utilizate la fabricarea tranzistoarelor .
Se poate determina o relaţie între conductanţă, conductivitate, lungime şi secţiune şi
anume:
S
G =σ 1.13
l
unde S este secţiunea, l este lungimea, σ este conductivitatea care este inversa
rezistivităţii iar G este conductanţa în Siemenşi. Unitatea Si pentru conductivitate este
Siemens pe metru ( Sm-1) sau Ohm-metru la minus 1 ( (Ωm)-1).

Efecte de temperatură asupra rezistenţei

Rezistenţa celor mai bune materiale conductoare creşte liniar cu tempertura pentru
domeniile de temperatură în care aceste materiale se utilizează, după cum se prezintă în
Fig. 1.10. Pe de altă parte unele materiale, ca de exemplu semiconductoarele, au o
rezistenţă care scade la creşterea temperaturii. Dacă linia dreaptă care arată dependenţa de
temperatură a rezistenţei se extinde în partea stânga la temperaturi negative apropiate de

9
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
T0 ar rezulta că se poate obţine rezistenţa 0. Temperatura T0 la care ar rezulta că
rezistenţa este 0 este o temperatură mai mare ca 0 absolut, la care teoretic rezistenţa este
0, dar in realitate linia dreaptă care apare la temperaturi normale începe să se curbeze la
limitele regiunii liniare datorită unor fenomene care se vor explica ulterior. Dacă se
cunoaşte temperatura T0 şi rezistenţa R1 la temperatura T1 se poate determina simplu
rezistenţa R2 la temperatura T2 pe baza funcţiei liniare de variaţie a rezistenţei cu
temperatura cu relaţia:
T − T0
R2 = 2 R1 1.14
T1 − T0

R2
R
R1

T0 T1 T2 T

Fig.1.10. Modificarea liniară a rezistenţei cu temperatura pentru domeniile uzuale de

temperatură
În tabelul 1.4 se prezinta valorile temperaturii T0 pentru care teoretic rezistenţa tinde la 0
pentru diferite materiale conductoare.
Tabel. 1.4. Temperatura T0 la care teoretic rezistenţa metalului este zero.
Material Temperatuta T0
la care
rezistenţa tinde
la 0 (oC)
Tungsten -202
Cupru -234,5
Aluminiu -236
Argint -243
Constantan -125000
Rezistenţa R2 se poate determina dacă se cunoaşte R1 la temperatura T1 şi coeficientul de
variaţie cu temperatura al rezistenţei α la temperatura T1 ,cu relaţia :
R2 = R1 [1 + α (T2 − T1 )] 1.15
În tabelul 1.5 se prezintă coeficientul de variaţie cu temperatura a diferitelor materiale
conductoare la temperatura uzuală de referinţă de 20 oC. Acest coeficient se măsoară în
(oC) -1.
Tabel 1.5. Coeficientul de variaţie cu temperatura al materialelor conductoare la 20 oC
Material Coeficientul α în (oC)-1
Tungsten 0,0045
Cupru 0,00393

10
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
Aluminiu 0,00391
Argint 0,0038
Constantan 0,000008
Carbon -0,0005
Aplicaţii.
1. Să se afle rezistenţa unui fir de aluminiu (ρ= 2,83*10-8 Ω *m) care are lungimea de
1000m şi diametrul de 1,626mm la temperatura de 20oC.
2. Un rezistor bobinat conţine un fir de constantan cu diametrul de 0,2mm care este
înfăşurat pe un cilindru de 1cm diametru. Câte înfăşurări sunt necesare pentru a obţine o
rezistenţă de 50 Ω. Rezistivitatea constantanului este ρconst=49*10-8 Ωm.
3. Care este conductanţa unui ampermetru care indică 20A când la borne are o tensiune
de 0,01 V?
4. Rezistenţa unui conductor de alimentare din aluminiu la 20oC este de 150 Ω. Să se afle
rezistenţa firului la temperatura de 42oC prin două metode şi anume utilizând coeficientul
de variaţie cu temperatura al aluminiului ( αAl= 0,00391) şi apoi utilizând temperatura la
care rezistenţa aluminiului tinde la 0 (-236oC).

S05. Subiect de examen

Rezistoare.
(Simboluri, puteri disipate, valori nominale şi toleranţe, valori limită, rezistenţe interne)

Rezistorul sau rezistenţa este o componentă de circuit care este utilizată datorită
rezistenţei electrice la trecerea curentului electric. Din punct de vedere matematic
rezistorul este o componentă de circuit la care există o relaţie matematică între valorile
instantanee ale tensiunii şi curentului conform legii lui Ohm de tipul i=Rv. O
componentă de circuit care respectă legea lui Ohm se numeşte rezistor liniar. Dacă între
curent şi tensiune există o relaţie neliniară de tipul v=2i2 +3 , relaţia respectivă defineşte
un rezistor neliniar. În general prin termenul de rezistor se înţelege un rezistor liniar,
dacă rezistorul este neliniar se specifică acest lucru. În Fig.1.11 se prezintă simbolurile de
circuit pentru un rezistor şi respectiv pentru un rezistor neliniar.
R

b
Fig.1.11. Simboluri pentru rezistoare liniare şi neliniare

Puterea disipată de un rezistor

11
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
Dacă se ănlocuieşte legea lui Ohm, V=RI în expresia puterii P=VI va rezulta
puterea disipată de un rezistor:
V2
P= = I 2R 1.16
R
Fiecare rezistor poate disipa o anumită putere maximă Pmax. Dacă se depăşeşte această
putere rezistorul se încălzeşte şi se poate deteriora.

Valoarea nominală a rezistenţei unui rezistor şi toleranţa acestuia

Rezistoarele se marchează de către producători în clar cu valori numerice sau în

codul culorilor. Valorile cu care se marchează rezistoarele sunt valori nominale care sunt
numai aproximativ egale cu valoarea reală.Variaţia procentuală a valorii rezistenţei în
jurul valorii nominale se numeşte toleranţă şi se poate calcula cu relaţia:
R N − RR
t (% ) = 100 1.17
RN
unde t este toleranţa în procente, RN este valoarea nominală marcată pe rezistor iar RR
este valoarea reală măsurată. Rezistoarele uzuale au toleranţe de 20%, 10 %, 5% sau 1%.
Dacă se cunoaşte valoarea nominală şi toleranţa se pot determina valorile maxime şi
minime ale rezistenţei rezistorului cu relaţiile:
RMAX = R N (1 + t )
1.18
RMIN = R N (1 − t )
Codul culorilor pentru rezistenţe este prezentat în Anexa 1.

Circuite deschise şi scurtcircuite

Un circuit deschis are o rezistenţă infinită deci în cazul unui circuit deschis
curentul care trece prin acel circuit este zero pentru o valoare finită a tensiunii aplicate. În
schemele electrice un circuit deschis se simbolizează prin 2 puncte care nu au nici o
legătură electrică între ele.
Circuit deschis I=0 Scurtcircuit
I-variabil

Circuit R=oo Circuit R=0

electric sau V-variabil electric sau V=0
electronic electronic

Fig.1.12. Simbolizarea unui circuit deschis şi a unui scurtcircuit

Un scurtcircuit este exact opusul unui circuit deschis şi are tensiunea la borne zero
pentru orice valoare finită a curentului care trece prin acel circuit. În schemele electrice
un scutrcircuit este reprezentat printr-un conductor care are rezistenţa 0 şi care leagă cele
2 puncte care se află în scurtcircuit. În Fig. 1.12 se prezintă simbolurile pentru circuite
deschise şi scurtcircuite. Circuitele deschise şi scurtcircuitele nu sunt necesare în orice
condiţii. De multe ori prezenţa unui circuit deschis sau a unui scurtcircuit într-un circuit

12
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
electric semnifică un defect al circuitului datorat lipsei unui element sau scurtcircuitării
bornelor unui element.

Rezistenţa internă
Fiecare sursă reală de curent sau de tensiune are o rezistenţă internă care
influenţează performanţele sursei respective.O sursă de tensiune are la borne o tensiune
mai mică decât în cazul unui circuit deschis datorită căderii de tensiune de la bornele
rezistenţei ei interne. Practic o sursă reală de tensiune se comportă ca o sursă ideală de
tensiune care are o rezistenţă în serie cu ea şi care nu este accesibilă utzilizatorului. O
sursă de curent reală se comportă ca o sursă de curent ideală care are în paralel o
rezistenţă internă prin care trece curentul sursei şi care face ca tenisunea la borne să fie
limitată dacă sursa este în circuit deschis. Modelele surselor reale de tensiune şi curent
sunt prezentate în Fig.1.13.

+ Rint

Sursa ideala de Rint

tensiune
-

Sursa ideala de
curent
a b
Fig.1.13. Modele pentru surse reale de tensiune şi surse reale de curent

Aplicaţii.
1. Să se afle rezistenţa unui încălzitor electric de 2400W care este conectat la reţeaua
de 220V.
2. Care este domeniul de variaţie a rezistenţei în funcţie de toleranţă pentru
următoarele:
a.un rezistor de 470 Ω cu o toleranţă de 10%
b.un rezistor de 2,7 M Ω cu o toleranţă de 20%.
3. O tensiune de 220V se plică unei rezistenţe de 47 k Ω care are o toleranţă de 5%.
Între ce limite poate să varieze curentul prin rezistenţă ?
4. Bateria unui autoturism are 12V şi o rezistenţă internă de 0,04 Ω. Care este
tensiunea la bornele bateriei atunci când aceasta debitează un curent de 40A?

Circuite de curent continu în serie şi în paralel

Laturi, noduri, bucle, ochiuri, conexiuni serie şi paralel de componente.

Prin latură a unui circuit electric se înţelege în cazul general o componentă

electrică ca de exemplu un rezistor. Noţiunea de latură a unui circuit electric se aplică şi
la mai multe componente conectate în serie prin care trece acelaşi curent.

13
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
Un nod este un punct de conexiune dintre două sau mai multe laturi ale unui
circuit electric. În reprezentarea grafică a circuitelor electrice un nod este simbolizat
printr-un punct care poate fi punctul în care se sudează componentele. Cu alte cuvinte un
nod include toate punctele care au acelaşi potenţial. Dacă între 2 noduri se face un
scurtcircuit cele 2 noduri vor avea acelaşi potenţial care de fapt reprezintă un singur nod
deşi în schema electrică apar două.
O buclă este o cale închisă într-un circuit electric. Un ochi este o buclă care nu
are în interior o altă buclă şi nu are alte componente în interior.
Prin componentele conectate în serie trece acelaşi curent.
La bornele componentelor conectate în paralel se află aceiaşi tensiune.

S06. Subiect de examen

Teorema lui Kirchhoff pentru tensiuni şi conexiunea serie a
componentelor
Teorema lui Kirchoff pentru tensiuni notată pe scurt KVL are trei versiuni
echivalente: la fiecare moment de timp pe o buclă care este parcursă în sensul acelor de
ceasornic sau în sens invers sunt valabile afirmaţiile de mai jos:
1. Suma algebrică a căderilor de tensiune este zero,
2. Suma algebrică a tensiunilor care cresc este zero,
3. Suma algebrică a căderilor de tensiune est egală cu suma algebrică a tensiunilor
care cresc.
În toate afirmaţiile de mai sus cuvântul „algebric” înseamnă că semnul căderilor de
tensiune şi a tensiunilor care cresc sunt luate în consideraţie la efectuarea sumei. Se
reaminteşte că o tensiune care creşte este o cădere de tensiune cu semnul minus şi invers.
Pentru bucle care nu au surse de curent a treia variantă este cea mai bună pentru că vor
exista căderi de tensiune la bornele rezistenţelor din circuit şi vor exista creşteri de
tensiune la bornele surselor de tensiune din circuit. La aplicarea practică a KVL se
obişnuieşte să se parcurgă bucla în sensul acelor de ceasornic după cum se prezintă în
circuitul serie din Fig.1.14
R1 R2

+ + V1 - + V2 - +
I V3 R3
VS

- -
Fig.1.14. Circuit serie la care se aplică KVL

Circuitul este serie pentru că este parcurs de un singur curent I. Suma căderilor de
tensiune de la bornele rezistoarelor V1+V2+V3 este egală cu creşterea de tensiune de la
bornele susei VS : V1+V2+V3= VS. În continuare se înlocuiesc valorile tensiunilor la
bornele rezistenţelor cu legea lui Ohm şi va rezulta :

14
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
VS= V1+V2+V3 =IR1+ IR2 +IR3 = IRT 1.19
Unde RT este rezistenţa totală sau rezistenţa echivalentă a celor 3 rezistoare conectate în
serie. Curentul prin circuit este :
I= VS/RT 1.20
Din relaţiile anterioare se observă că rezistenţa echivalentă a rezistoarelor conectate în
serie este suma rezistenţelor componente :
RT = R1+ R2 +R3 +…. 1.21
Dacă toate rezistoarele au aceiaşi rezistenţă R iar numărul lor este N va rezulta pentru
rezistenţa echivalentă RT =NR. Pentru a afla curentul printr-un circuit serie de rezistenţe
este mai uşor să se determine rezistenţa echivalentă şi apoi să se aplice legea lui Ohm
decât să se aplice KVL. Dacă un circuit serie are mai multe surse de alimentare KVL este
de forma :
I( R1+ R2+ R3+ …) = VS1 +VS2+ VS3+… 1.22
Unde VS este pozitiv dacă în sensul de parcurs al curentului tensiunea creşte şi este
negativ dacă apare o cădere de tensiune.
Teoreme lui Kirchoff pentru tensiuni, KVL este rareori aplicată pe bucle care conţin surse
de curent deoarece în cazul surselor de curent nu se cunoaşte tensiunea de la bornele lor.

Divizorul de tensiune
Regula divizorului de tensiune se aplică în cazul rezistoarelor conectate în serie. Cu
această regulă se poate determina tensiunea la bornele oricărui rezistor dacă se cunoaşte
tensiunea aplicată la conexiunea serie de rezistoare şi valorile rezistoarelor fără să fie
necesar să se determine valoarea curentului care trece prin circuit. Regula divizolului de
tensiune se poate afla uşor pentru circuitul serie din Fig.1.14. Să presupunem că se
doreşte aflarea tensiunii V2. Se reaminteşte că V2=IR2 iar I=VS/(R1+R2+R3). Dacă se
înlocuieşte curentul I în prima relaţia va rezulta :
R2
V2 = VS 1.23
R1 + R2 + R3
In general pentru orice număr de rezistoare conectate în serie care au rezistenţa
echivalentă RT se poate determina tensiunea la la bornele rezistorului RX dacă se
cunoaşte teniunnea sursei de alimentare VS cu relaţia :
R
V X = X VS 1.24
RT
Relaţia de mai sus reprezintă regula divizorului de tensiune. Tensiunea VS poate să fie o
sursă de tensiune sau tensiunea care apare la bornele rezistoarelor conectate în serie.

Aplicaţii.
1. Pentru circuitul din Fig,1.15 să se determine curentul I şi tensiunea Vab.

15
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010

Fig.1.15. Reţea electrică

2. Pentru circuitul din Fig.1.16 se cere să se afle curentul şi tensiunile necunoscute şi
apoi tensiunea Vab

Fig.1.16. Reţea electrică

3. O sursă de tensiune de 90V este conectată în serie cu rezistenţele de 4,5,6,7 şi 8

Ohmi. Să se afle tensiunea la bornele rezistorului de 6 Ohmi.
4. Să se aplice regula divizorului de tensiune de două ori pentru a afla tensiunea V1
în circuitul din Fig.1.17.

Fig.1.17. Circuit pentru demonstrarea regulii divizorului de tensiune

16
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010

S07. Subiect de examen

Teorema lui Kirchhoff pentru curenţi şi conexiunea paralel a
rezistoarelor
Teorema lui Kirchhoff pentru curenţi notată cu KCL are 3 formulări echivalente :
În orice moment într-un circuit :
1. Suma algebrică a curenţilor care ies dintr-o suprafaţă închisă este zero.
2. Suma algebrică a curenţilor care intră într-o suprafaţă închisă este zero.
3. Suma algebrică a curenţilor care intră într-o suprafaţă închisă este egală cu suma
algebrică a curenţilor care ies din acea suprafaţă.
Cuvântul algebric înseamnă că se va ţine cont de sensul curenţilor. Un curent care intră
este un curent care iese cu semnul minus şi reciproc. În majoritatea circuitelor electrice
suprafaţa închisă este în jurul unui nod al circuitului. Deci în formulările de mai sus,
valabile la circuitele electrice, se poate înlocui expresia « suprafaţă închisă » cu « nod ».
Pentru un nod unde nu se leagă surse de tensiune a treia formulare este cea mai
convenabilă pentru teorema KCL pentru că vor intra în nod curenţii de la sursele de
curent şi vor ieşi din nod curenţii care trec prin rezistoare. In circuitele uzuale unde se
aplică KCL unul din nodurile de conexiune este nodul de masă sau de potenţial de
referinţă care se şi notează în circuit cu simbolul de masă. În mod obişnuit nodul din
partea de jos a circuitului este considerat nod de masă după cum se prezintă în Fig.1.18.
+
I1 I2 I3
V
IS G1 G2 G3

-
Fig.1.18. Legarea în paralel a conductanţelor şi KCL

Circuitul din Fig.1.13 este un circuit paralel pentru ca toate elementele din circuit au
aceiaşi tensiune la borne. Tensiunile la nodurile care nu sunt noduri de masă sunt în cele
mai multe cazuri raportate la nodul de masă. La nodul din Fig.1.13 care nu este nod de
masă suma curenţilor prin rezistoare I1+I2+I3 este egală cu valoarea curentului dat de
sursa de curent IS deci I1+I2+I3 = IS. Dacă se înlocuiesc curenţii cu legea lui Ohm I=GV
va rezulta:
IS = I1+I2+I3 =G1V +G2V +G3V =( G1+G2+G3)V= GTV 1.25
Unde GT este conductanţa totală a circuitului adică
GT = G1+G2+G3 =1/R1 +1/R2 +1/R3 1.26
Dacă se cunoaşte conductanţa totală a circuitului se poate determina tensiunea la bornele
circuitului V=IS/GT.
Din exemplul de mai sus rezultă că în cazul unui circuit paralel conductanţa totală
este suma conductanţelor elementelor conectate în paralel :

17
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
GT = G1+G2+G3 …. 1.27
Dacă toate conductanţele conectate în paralel au aceiaşi valoare pentru N conductanţe va
rezulta conductanţa echivalentă GT=NG=N/R, dar RT=1/GT=R/N. Calcularea tensiunii pe
un circuit format din rezistoare conectate în paralel este mai simplu dacă se utilizează
conductanţa nu rezistenţa componentei. Uneori este mai convenabil să se utilizeze
rezistenţele din circuit în locul conductanţelor, în acest caz rezistenţa echivalentă a mai
multor rezistenţe conectate în paralel se poate determina cu relaţia :
RT =1/GT= 1/(G1+G2 +G3+..) sau :
1
RT = 1.28
1 1 1
+ + ....
R1 R2 R3
Se poate verifica din relaţia de mai sus că întotdeauna rezistenţa echivalentă a unor
rezistoare conectate în paralel RT este mai mică ca cea mai mică rezistenţă din acel grup.
În cazul conectării în paralel a numai 2 rezistoare se poate scrie :
1 RR
RT = = 1 2 1.29
1 1 R1 + R2
+
R1 R2
Deci rezistenţa echivalentă a două rezistoare conectate în paralel este raportul dintre
produsul rezistoarelor şi suma lor. Uneori se utiliează simbolul ║pentru a indica că două
rezistoare sunt conectate în paralel adică R1║R2=R1R2/(R1+R2). Dacă un circuit paralel
are conectate între cele 2 noduri mai multe surse de curent atunci se poate scrie:
(G1+G2+G3 ….)V =IS1+IS2 +IS3+…. 1.30
unde IS este un curent pozitiv dacă întră în nod şi este un curent negativ dacă iese din nod.
Teorema lui Kirchhoff pentru curent KCL este dificil de aplicat dacă la un nod se aplică o
sursă de tensiune pentru că valoarea curentului debitat de sursa de tensiune nu este
cunoscut şi nu este o formulă de calcul pentru acest curent.

Divizorul de curent
Regula divizorului de curent se aplică la rezistoarele conectate în paralel. O
asemenea regulă ajută la determinarea curentului printr-un rezistor dacă se cunoaşte
curentul care intră în gruparea paralel de rezistoare şi valorile rezistoarelor, nu mai este
necesar să se determine tensiunea de la bornele grupării paralel de rezistoare. Regula
divizorului de curent se poate determina simplu din Fig. 1.13 şi anume se presupune că se
doreşte aflarea curentului I2. Din legea lui Ohm se ştie că I2=G2V dar V=IS/( G1+G2+G3)
iar dacă se înlocuieşte relaţia a doua în prima va rezula:
G2
I2 = IS 1.31
G1 + G2 + G3
În caz general pentru orice număr de rezistoare conectate în paralel care au conductanţa
GT şi la care curentul total este IS se poate determina curentul IX prin conductanţa GX cu
relaţia :
G
IX = X IS 1.32
GT
Relaţia de mai sus este regula divizorului de curent. Sensurile curenţilor din relaţia de mai
sus sunt diferite IS întră în nod iar IX iasă din nod. Dacă sensurile curenţilor sunt la fel

18
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010
trebuie ca în formulă să apară semnul minus. Curentul IS poate să fie curentul unei surse
de curent sau pur şi simplu curentul care intră în combinaţia paralel de rezistoare.
In cazul special a două rezistoare formula poate să fie exprimată în funcţie de
rezistenţe nu în funcţie de conductanţe :
G1 1 / R1 R2
I1 = IS = IS = IS 1.33
G1 + G2 1 / R1 + 1 / R2 R1 + R2
Relaţia de mai sus arată faptul că valoarea curentului care trece printr-un rezistor depinde
de valoarea celuilat rezistor supra suma celor două rezistoare inmulţită cu curentul total
care trece prin conexiunea paralel a celor două rezistoare.
Ecuaţiile de bază pentru tensiuni, curenţi, rezistenţe, conductanţe, puteri respectiv:
V=RI, I= GV, P=VI, P=RI2, P=V2/R sunt valabile dacă mărimile respective sunt în V, A,
Ω, W etc. Uneori se pot utiliza mA, kΩ, mW direct în aceste ecuaţii pentru a nu mai
multiplica sau diviza mărimile respective cu puteri ale lui 10 dar acest lucru necesită
experienţă de calcul şi se obţine după efectuarea a numeroase exerciţii.

Aplicaţii.
1. Să se afle curentul de scurtcircuit I3 din circuitul prezentat în Fig. 1.19

Fig.1.19. Reţea electrică

2. Să se afle tensiunea şi curenţii necunoscuţi pentru circuitul prezentate în Fig.1.20

Fig.1.20. Reţea electrică unde se aplică KCL

3. Să se aplice de două ori regula divizorului de curent pentru a afla curentul I1 în
circuitul prezentat în Fig.1.21

19
 Fizica şi Tehnologia Componentelor Electronice
Universitatea din Craiova- Catedra de Electronică şi Instrumentaţie
Mircea I. Mihaiu-2010

Fig.1.21. Reţea alectrică pentru studiul divizorului de curent

4. Un curent de 90A intră în două rezistenţe conectate în paralel de 12 Ω şi de 24 Ω.

Să se afle curentul care trece prin rezistorul de 24 Ω.

20