Cărți bune pentru copii de 7-10 ani (și câteva recomandări pentru mame) — Printesa

Urbana – Blog cald de familie

Cărțile citite de noi în ultimul an
Ne-am păstrat obiceiul de a citi împreună înainte de culcare, oriunde suntem și
oricât de obosiți am fi. De când copiii au crescut (Sofia se apropie de 9 ani, Ivan
are 6 și jumătate), alegem împreună romanele pe care eu le citesc cu voce tare
seara în pat. În timpul zilei, ei citesc și independent, Sofia a descoperit seria
cu Isadora Moon, a citit Caietul, mai e o serie cu animale, Prima mea lectură,
scrisă de Holly Webb, de la Editura Litera, care i-a plăcut, îi mai citește
fratelui ei din cărțile mari, clasicele copilăriei lor (Năsturel, Findus, Lupul cel
mare și lupul cel mic), mai citesc amândoi din cărțile cartonate în engleză pe care
le avem, lui îi plac și benzile desenate, dar nu citește foarte mult încă, preferă
Lego sau jocurile libere cu sora lui.
Cărțile de mai sus au urmat după ce ne-am oprit din Harry Potter. Ultimul volum
citit a fost al patrulea, pe care cu greu copiii l-au urmărit până la capăt (aveau
8 ani, respectiv 6 la momentul acela), au decis amândoi că e
prea întunecat și înfricoșător și am decis să ne oprim.
Aveam emoții că nimic nu se va ridica la nivelul seriei HP, dar cărțile de mai jos
(cele din poză) ne-au plăcut foarte mult, vi le recomandăm! Au și mici ilustrații
în interior, au umor, sunt frumos scrise și i-au fermecat pe amândoi, ba și pe
mine! Îmi place așa mult să descopăr cu ei cărți pentru copii mai mari, să ne oprim
pentru discuții, să râdem împreună! Cărțile acestea merg și citite independent de
copiii care sunt deja pe cont propriu cu cititul, ai mei se desprind mai greu, se
pare.
Hendrik de Mol și Planeta de Aur, de KJ Mecklenfeld, e aventura unui băiețel orfan
care locuiește cu bunicul lui într-un Muzeu al jucăriilor. La un moment dat,
bunicul este răpit, iar băiețelul este transformat într-o cârtiță de pluș și astfel
începe misiunea de salvare a bunicului din lumea jucăriilor vii. O găsiți aici. E
scrisă fain, aventurile sunt pe măsură!
Jim Năsturel și cei 13 sălbatici, de Michael Ende, (aici) e o aventură nebună,
plină de umor și absurd, pe care copiii au iubit-o încă de acum 2 ani, când am
început-o (am făcut o pauză cu ea când am descoperit Harry Potter). Prima din serie
este Jim Năsturel și Lukas, mecanicul de locomotivă, să începeți cu asta!
Seria Clementina, de Sara Pennypacker (aici), e ușoară, e despre o fată simpatică,
care are o relație foarte faină cu părinții și cu fratele ei și care se bagă în tot
soiul de încurcături. Se citește foarte repede, le puteți lua pe toate trei
volumele odată!
Danny, campionul lumii, de Roald Dahl, (aici) e atât de înduioșătoare și de
amuzantă, despre un băiețel care crește doar cu tatăl lui, care vrea să fure toți
fazanii de pe pământul unui vecin bogat și rău, merg amândoi în aventura
extraordinară, care se termină neașteptat. Am mai citit și Charlie and the
Chocolate Factory și The Twits, dar acestea le-am citit în engleză.
Seria Copacul depărtărilor, de Enid Blyton (3 volume, aici) i-a prins imediat: trei
frați descoperă în Pădurea magică un copac locuit de ființe magice și în vârful
căruia se rotesc aleatoriu tot felul de lumi: lumea dorințelor împlinite, lumea
jucăriilor care prind viață, lumea din care poți lua tot ce-ți dorești. Uneori cei
trei frați rămân captivi pe vreun tărâm ciudat, alteori se rătăcesc, mereu aventura
e interesantă!
Ivan cel fără de seamăn, de Katherine Applegate (aici), este povestea gorilei Ivan,
captivă într-un zoo mic, care se împrietenește cu colegii de captivitate și este,
în cele din urmă salvat. Cartea e scrisă din perspectiva lui Ivan, e un pic tristă,
dar e tare frumoasă. Ivan se împrietenește cu un pui de elefant și cu fetița omului
de la curățenie. E o perspectivă interesantă pentru copii asupra animalelor captive
la Zoo sau dresate pentru circ.
Insula Delfinilor albaștri, de Scott O’Dell (aici), este o carte care ne-a
impresionat foarte mult! E povestea adevărată a unei fete dintr-un trib mic de
indieni care rămâne singură pe o insulă timp 18 ani, după ce sare din barca
salvatoare ca să nu-și lase fratele mai mic singur pe insulă. Fratele ei este ucis
de câini, iar ea supraviețuiește și se descurcă ani la rând cu toate. Învață să se
apere de câini sălbatici, își construiește arme, domesticește un câine, o vulpe și
păsări, își creează haine și un adăpost. Povestea vieții ei, atât de simplă, de
dură și de adevărată ne-a ajutat să vorbim mult despre singurătate, supraviețuire
și natură.
Trenul către locurile imposibile, de PG Bell (aici) e o aventură magică a unei
fetițe care se trezește cu un tren adevărat în sufragerie. Se urcă în el, căci e
foarte curioasă, de acolo începe o nebunie cu personaje simpatice, personaje
misterioase, unele malefice, lupta de partea binelui, finalul neașteptat.
Lupul de nisip, de Asa Lind (aici), l-am citit deja a doua oară, prima oară l-am
citit copiilor acum vreo doi ani și ne-a plăcut enorm, acum l-am reluat și copiii
au avut alte interpretări și întrebări. E despre o fetiță care locuiește aproape de
plajă și, pentru că e destul de singură toată ziua, se împrietenește cu un lup de
nisip. La editură nu se mai găsește, poate o mai prindeți prin librăriile fizice,
pe unde o mai fi stoc.
Am mai citit și Adevărul despre marțieni, de Melissa Savage, nu e în poză pentru că
am oferit-o împrumut. E povestea unui grup de prieteni care se împrietenesc cu o
lunțiană, adică cu o ființă venită de pe un satelit al Lunii, planeta Europa. E,
totodată, și povestea unui băiețel care își pierde fratele, dar reușește să
gestioneze moartea lui cu ajutorul prietenilor și al eroilor benzii desenate pe
care o scrie. E o carte simpatică, are umor și poveste, ne-a plăcut.
Și pentru că știu că urmează să mă întrebați, pun aici și câteva recomandări pentru
voi.
Durerea e o făptură înaripată, de Max Porter. E o carte mititică, premiată, dar
atât de densă, de dureroasă, de frumoasă. Doi băieți și tatăl lor încearcă să se
acomodeze noii vieți de după moartea mamei lor. E o poezie cu multe perspective,
speranță, durere vie, amintiri. Foarte frumoasă, mulțumesc, Ana, că mi-ai
împrumutat-o! E aici.
Ajută-mă să nu dispar, de Petronela Rotar, este povestea unei tinere cu destin
tragic, care a trecut printr-o mulțime de traume și care în continuare își caută
nefericirea în relații ascunse, furate, cu bărbați care nu-i dau, de fapt nicio
șansă. Sunt scene de suferință, de fericire, de sex, de abandon, scrisori
justificative, explicații posibile, autoreflecții mai mult sau mai puțin
previzibile. Am citit-o foarte repede, în două seri, personajul principal e bine
construit, te enervează, te înduioșează, o cerți, ții cu ea, te regăsești, te
distanțezi. Petronela îmi e dragă, e un om în proces continuu de cunoaștere și
vindecare, iar asta se simte în scrisul ei. Abia aștept următorul ei roman!
Suflete de sticlă, de Gaspar Gyorgy, aici. Gaspar este psihoterapeut, poate îl
urmăriți deja, dacă nu, musai să o faceți. Vă recomand și live-ul meu cu el pe tema
acestei cărți, se poate vedea aici. În această a doua carte a lui, Gaspar
povestește parcursul episodic al unei relații de cuplu și sincopele ei datorate
trecutului celor doi. Pasajele poveștii sunt intercalate cu observații din
perspectiva psihoterapeutului. E o carte care favorizează introspecția, indiferent
dacă ești parte dintr-un cuplu sau nu.
Fluturele negru, de Radu Paraschivescu, aici, e un roman despre obsesia lui
Caravaggio, un pictor care trăiește, iubește și creează în Roma secolului al XVII,
pentru un personaj imaginar care apare în momente de cumpănă ale vieții sale,
bisexual, pervers, talentat, nebun. E un stil diferit de cărțile mai populare are
domnului Paraschivescu. O lectură surprinzătoare, aș zice.
Open, de Andre Agassi (aici) mi-a plăcut atât de mult, deși nu știu mare lucru
despre tenis! Cartea e scrisă atât de uman și de asumat, are și umor, și tensiune,
văd acum sportivii cu alți ochi. Omul urăște tenisul, cine-ar fi crezut… Împins
spre performanță de tatăl lui, pe care nici acum nu l-a iertat, Andre s-a luptat
atât de mult cu eșecul!
Casa păpușilor, de MJ Alridge, (aici) e o poveste polițistă despre un criminal în
serie care răpește fete și le ține închise până se sting, a mers repejor, m-a
prins!
Scara lui Yakov, de Ludmila Ulițkaia, este un roman dens, cu multe referințe
istorice și culturale, care traversează un secol și patru generații. Nora, o
scenografă boemă, mamă singură, găsește într-un cufăr scrisorile vechi dintre
bunicul său, deportat în Siberia, și bunica ei. Aflăm detalii multe despre viețile
bunicilor, părinților, Norei și iubiților ei, apoi despre viața copilului blond al
Norei. E o carte foarte crenelată, potrivită pasionaților de istorie, politică și
literatură rusă.
Între timp am mai citit Virginie Grimaldi, Parfumul fericirii e mai puternic când
plouă, care mi-a plăcut foarte mult, Grimaldi are un umor atât de delicat! Acum
citesc Viermele de mătase, de Robert Galbraith, care m-a prins (e cartea a doua din
trilogia polițistă cu Cormoran Strike, ecranizată pe HBO, nu mă întrebați de ce nu
am început cu prima).
Aștept, desigur, și recomandările voastre de cărți pentru copii mai măricei, dar și
pentru sufletul nostru.
Dacă doriți să vedeți recomandările mele anterioare, aici aveți peste 80 de
titluri, iar pe FB puteți căuta #cartibune.
Aici găsiți multe zeci de recomandări de cărți pentru copii sub 7 ani.
PS: Dac veți comanda azi (19 IANUARIE) pe Libris, aveți 20% reducere la orice cu
codul LIB20REZOLUTII.
Spor la citit!