ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

CURS 26

SISTEMUL RESPIRATOR

A. ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR

2. PLĂMÂNII
Plămânii sunt principalele organe ale respirației. Sunt organe perechi,
situate în cavitatea toracică, deasupra diafragmei, inveliți de pleura. Pleura
prezintă o foiță parietală, care aderă la pereții toracelui, și o foiță viscerală, care
aderă la plămân. Ele delimitează o cavitate pleurală, în care se gasește lichid
pleural secretat de celulele epiteliului pleural. Acest lichid are rol în mecanica
respirației.
Au forma unei jumatăți de con. Culoarea lor variază cu vârsta: la făt: roșu-
brun; la copil; gri-rozie; la adult: cenușiu mai mult sau mai puțin închis. Greutatea
plămânilor este de 700 g pentru plămânul drept, 600 g pentru plămânul stâng.
Consistența plămânilor este elastică, buretoasă. Fața externă a plămânilor
este convexă și vine în raport cu coastele. Pe această față se găsesc șanțuri
adânci, numite scizuri, care împart plămânii în lobi. Plămânul stâng are 2
lobi (superior și inferior). Plămânul drept are 3 lobi (superior, mijlociu, inferior).
Fața internă este plană și vine în raport cu organele din mediastin. Pe această
fațaă, mai aproape de marginea posterioară a plămânilor, se află hilul pulmonului
pe unde intră sau ies din plămân vasele, nervii și bronhia principala. Baza
plămânilor este concavă și vine în raport cu diafragma.
Vârful plămânului depașește în sus prima coastă și vine în raport cu
organele de la baza gâtului. Marginea anterioară, ascuțită este situată înapoia

1
sternului, iar cea posterioară, rotunjită vine în raport cu coloana vertebrala și
extremitatea posterioară a coastelor.

Plămânul este alcătuit din două formațiuni anatomice distincte: arborele

bronșic și alveolele pulmonare.
Arborele bronșic reprezintă totalitatea bronhiilor intrapulmonare, care
rezultă din ramificarea bronhiilor principale. Bronhiile principale se ramifică
în: bronhiile lobare, care se distribuie la lobii pulmonari; bronhiile segmentare,
care se distribuie la segmentele pulmonare; bronhiolele lobulare, care
deservesc lobulii pulmonari; bronhiolele terminale; bronhiolele respiratorii;
ductele alveolare terminate cu alveole. Bronhiolele respiratorii, împreuna cu
formațiunile derivate din ele, formează acinii pulmonari. Acinul pulmonari este
unitatea morfofuncțională a plămânului.

Alveolele pulmonare au forma unor saculeți cu pereți subțiri, adaptați

schimburilor gazoase. Epiteliul alveolar are dubă funcție, fagocitară și respiratorie.
Suprafața totală a acestuia este de 80-120 m2. În jurul alveolelor se gasește o

2
bogată rețea de capilare. Pereții capilarelor împreuna cu pereții alveolelor
formează membrana alveolo-capilară. La acest nivel au loc schimburile de gaze.

Vascularizația plămânilor este dublă:

 vascularizația nutritivă - asigurată de arterele bronșice, ramuri ale aortei
toracice, care aduc la plămâni sânge oxigenat, pentru arborele bronșic și
parenchimul pulmonar. Arterele bronșice însoțesc arboreal bronșic numai până la
nivelul bronhiolelor respiratorii. De aici, se continuă cu rețeaua capilară din care
iau naștere venele bronșice, care aduc sângele cu CO2 spre vena cavă superioară;
 vascularizația funcționalaă - aparține micii circulații, în plămân, ramurile
arterei pulmonare însoțesc ramificațiile arborelui bronșic până la alveole; aici
formează rețeaua capilară funcțională, la nivelul căreia sângele cedează CO2 și
primește O2. În rețeaua capilară își au originea venele pulmonare, câte două din
fiecare plămân.

Inervația plămânilor este vegetativă, asigurată de cele doua plexuri

pulmonare: anterior, situat înaintea bronhiei principale, și posterior, situat
inapoia bronhiei principale; fibrele vegetative parasimpatice provin din nervul
vag, iar cele simpatice, din ganglionii simpatici toracali.

B. FIZIOLOGIA SISTEMULUI RESPIRATOR

1. Mecanica respirației

Procesele mecanice respiratorii sunt procesele prin care cavitatea toracică

iși modifică volumul, ceea ce permite inspirația și expirația pulmonară.

Inspirația:
 act motor activ, realizat cu ajutorul muschilor respiratori;
 prin contracția mușchilor, se modifică volumul cutiei toracice;
 plămânii se dilata pasiv, datorită forței de adeziune a pleurelor;
 presiunea aerului pulmonar devine mai mică decât presiunea atmosferică;

3
  diferența de presiune face ca aerul atmosferic să pătrundă în plămâni pasiv,
realizându-se inspirația;

Expiratia:
 proces pasiv;
 in conditii obisnuite, toracele revine la dimensiunile sale de repaus, ca
urmare a relaxarii musculaturii respiratorii;
 presiunea din interiorul plamanilor creste, iar o parte din aerul introdus in
plamani este expulzat;

Inscrierea miscarilor respiratorii se face cu

ajutorul pneumografului, inregistrarea grafica a miscarilor purtand numele de
pneumograma. 
Frecventa miscarilor respiratorii, in stare de repaus este de 16
respiratii/minut la barbat si 18 respiratii/minut la femeie.
Miscarile respiratorii permit patrunderea si iesirea succesiva a aerului din
plamani, contribuind la realizarea ventilatiei pulmonare:

Capacitate pulmonara Capacitate vitala (CV) Volum rezidual (VR) 1500

totala (CPT) 3500 cm3 cm3
5000 cm3

- volum curent (VC)- 500 - aer care ramane in

cm3; inspiratie normala; plamani;

- volum inspirator de rezerva

(VIR)- 1500 cm3; inspiratie
fortata;

- volum expirator de rezerva

(VER)- 1500 cm3; expiratie
fortata;

4
 2. Schimburile gazoase respiratorii

Se desfasoara in trei etape:

1. Respiratia pulmonara:
 la nivelul alveolelor pulmonare are loc schimbul de gaze intre aerul alveolar
si sangele venos din capilarele alveolare;
 acest schimb se realizeaza pe baza unor legi fizice, a unor mecanisme
fiziologice si a unor structuri si proprietati specifice ale membranelor alveolo-
capilare;
 oxigenarea sangelui la nivelul capilarelor alveolare se numeste hematoza
pulmonara; structura prin care se face acest schimb este membrana alveolo-
capilara;

1. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange:

 oxigenul este transportat dizolvat in plasma si combinat cu hemoglobina
(oxihemoglobina) in cantitate mult mai mare decat forma dizolvata;
 dioxidul de carbon este transportat sub forma dizolvata, de bicarbonati de
Na si K, de carbonati si sub borma de carbamati (carbohemoglobina);
 oxihemoglobina formata la nivel pulmonar se disociaza in tesuturi unde
concentratia si presiunea partiala a O2 sunt mai scazute decat in sangele arterial;
 formarea si disocierea hemoglobinei depind de o serie de factori:
temperatura, ph-ul mediului intern, prezenta sau absenta unor electroliti;
 forma libera a O2 din sange are o importanta, reprezentand stadiul initial si
obligatoriu pentru intreaga cantitate de O2 care intai se dizolva in plasma, si apoi
se combina cu hemoglobina, rezultand HbO2; aceasta forma libera a O2 mentine
gradientul presional plasma-tesuturi, in vederea schimburilor permanente dintre
acestea;
 combinarea O2 cu hemoglobina, nu este o oxidare propriu-zisa, ci o
oxigenare, deoarece Fe ramane tot in stare de Fe2+;
 in plasma si in eritrocite, sub influenta anhidrazei carbonice, CO2 se
hidrateaza, rezultand H2CO3; acesta se disociaza, eliberand HCO3, care se combina
cu K+ in eritrocite si cu Na+ in plasma;

5
 1. Respiratia celulara (tisulara), se desfasoara in etape:
 degradarea anaeroba a glucozei in citoplasma si oxidarea acizilor grasi din
mitocondrii;
 decarboxilarea si oxidarea produsilor intermediari rezultati in ciclul Krebs
din mitocondrii, cu eliberare de CO2, H2O, electroni si H+;
 transferul H+ si a electronilor in lantul transportor de electroni pana la
O2 molecular, urmat de eliberarea unor cantitati de energie;
 stocarea unei parti din energia produsa in legaturile macroergice ale ATP,
ca urmare a fosforilarii ADP, cuplate cu transportul de electroni;

Reglarea miscarilor respiratorii se realizeaza prin mecanisme nervoase si

umorale.

Reglarea nervoasa are doua componente:

1. reglarea automata, care este realizata de structuri nervoase din
formatiunea reticulata bulbo-pontina. Acestea imprima ritmul respiratiilor si sunt
formate din neuroni inspiratori si neuroni expiratori. Neuronii inspiratori trimit
fibre catre motoneuronii spinali care inerveaza muschii respiratori. Expiratia este
un proces pasiv, care are loc atunci cand neuronii inspiratori sunt inhibati de
activitatea neuronilor expiratori. Neuronii inspiratori si cei expiratori intra in
actiune succesiv, ceea ce imprima un caracter ritmic respiratiei. Ciclul inspiratie-
expiratie este consecinta activitatii neuronilor bulbari. Activitatea centrilor bulbari
este influentata de centrii respiratori pontini. Cercetarile experimentale au
demonstrat existenta unui centru apneustic pontin, care stimuleaza inspiratia
prin stimularea neuronilor inspiratori din bulb, si a unui centru pneumotaxic
pontin, cu actiune antagonica centrului apneustic, si care inhiba inspiratia. La
reglarea automata a respiratiei contribuie si impulsurile de la chemoreceptorii
sangvini, care raspund variariilor presiunilor partiale ale gazelor din sange si ale
valorilor ph. Acesti chemoreceptori controleaza respiratia prin intermediul
nervilor cranieni glosofaringian si vag.
2. reglarea comportamentala si voluntara este realizata de la nivel cortical,
respiratia fiind una dintre cele mai corticalizate functii. Respiratia poate fi oprita in
mod voluntar pentru un anumit timp (apnee), poate fi amplificata,
superficializata, accelerata sau incetinita. Modificarea voluntara a ritmului

6
respirator este importanta in vorbire, cantatul vocal sau cu instrumente de suflat,
in actiuni ce implica retinerea respiratiei.
Reglarea umorala este realizata prin intermediul presiunilor partiale ale
gazelor respiratorii. Conform legii lui Dalton, presiunea totala a unui amestec
gazos reprezinta suma presiunilor partiale ale gazelor constituiente.

Boli ale aparatului respirator:

 raceala - este determinata de diverse tipuri de tulpini virale, imunitatea

dobandita dupa contactul cu una dintre ele neputand conferi protectie si
impotriva altei tulpini; se manifesta prin inflamarea acuta a mucoasei respiratorii,
febra, dureri de cap;
 sinusita - inflamarea sinusurilor;
 amigdalita - inflamarea amigdalelor;
 laringita - inflamarea laringelui;
 pneumonia - inflamatia acuta a alveolelor pulmonare, putand sa cuprinda o
parte dintr-un plaman sau intreg plamanul; lobulii pulmonari devin nefunctionali
si se umplu cu mucus si puroi;
 fibroza pulmonara - determinata de inhalarea unor particule microscopice
de siliciu, carbune sau azbest; patrunderea acestora in plamani duce la formarea
de tesut conjunctiv in plamani, ceea ce afecteaza capacitatea respiratorie si poate
determina aparitia cancerului ;
 tuberculoza pulmonara - determinate de o bacterie (bacilul Koch);
alveolele pulmonare sunt distruse si inlocuite cu tesut conjunctiv lipsit de
elasticitate; portiunile de tesut pulmonar invadate de bacili se inconjura de o
capsula protectoare; tuberculoza reprezinta principala cauza a mortii in secolul
trecut, dar aparitia antibioticelor a permis vindecarea ei; in zilele noastre
tubercoloza este provocata de tulpini bacteriene care s-au adaptat la tratamentul
cu antibioticele obisnuite;
 emfizemul - reprezinta degenerarea tesutului elastic pulmonar, insotita de
destinderea exagerata a plamanilor, ca urmare a retinerii aerului, si de scadere
puterii de contractie a alveolelor; aerul retinut determina ruperea alveolelor,

7
suprafata pentru schimburile de gaze respiratorii scade si nu mai furnizeaza
suficient oxigen inimii si creierului; inima lucreaza mai mult pentru a satisface
nevoile de oxigen, ceea ce duce la imbolnavirea ei; creierul insuficient irigat
provoaca stari de depresie si iritabilitate;
 cancerul pulmonar - procat de fumat se caracterizeaza prin ingrosarea
tesutului care captuseste bronhiile; celulele acestuia isi pierd cilii, astfel ca
patrunderea corpilor straini in plamani nu mai poate fi impiedicata; celulele
respective sufera si alte modificari, se inmultesc si astupa bronhiile; patrund apoi
si in tesuturile inconjuratoare (metastaza);
 bronsita - inflamarea bronhiilor;