Sunteți pe pagina 1din 2

COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ

1. NOȚIUNEA
Competența jurisdicțională a instanțelor de judecată stabilește aptitudinea unei instanțe de
judecată de a examina o cauză civilă în coraport cu alte instanțe de judecată.
Competența generală vs competența jurisdicțională – prima stabilește competența instanțelor
de judecată față de alte organe și instituții, iar a doua stabilește competența între diferite instanțe
de judecată.

2. COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ FUNCȚIONALĂ – este criteriul după care se


determină competența instanțelor de judecată de grad diferit de a examina o anumit cauză civilă
în dependență de faza procesuală la care se află și funcția pe care urmează să o îndeplinească
această instanță.
Astfel, după acest criteriu se stabilește instanța care urmează să examineze cauza civilă în fond,
în apel sau în recurs.
De regulă cauzele civile se examinează după cum uremază:
În fond – la judecătorii (ca excepție la curtea de apel)
În apel – la curtea de apel;
În recurs – la Curtea Supremă de Justiție.

3. COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ MATERIALĂ – este criteriul după care se determină


competența instanțelor de judecată de grad diferit de a examina în fond o anumită cauză în
dependență de obiectul acestei cauze
Regula este stabilită în art.331 CPC – toate cauzele civile sunt de competența judecătoriilor dacă
legea nu stabilește altfel.
Altfel, este stabilit în Codul Electoral, Lege cu privire la regimul juridic al adopției, Codul
Administrativ; CPC – art. 4751

4. COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ TERITORIALĂ – stabilește competența dintre două


instanțe de același grad, cu aceeași competență materială și funcțională, dar din circumscripții
teritoriale diferite, de a examina o anumită cauză:
4.1.1. competența jurisdicțională teritorială Generală – art.38 CPC – toate cauzele se
examinează la instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.
4.1.2. competența jurisdicțională teritorială Alternativă – art.39 CPC:
4.1.2.1. Domiciliul reclamantului – alin. 4-8,10,12.
4.1.2.2. Bunurile pârâtului – 1,2,12,13.
4.1.2.3. Locul daunei – 8,9,13
4.1.2.4. Locul încheierii sau executării contractului – 10-11
4.1.3. competența jurisdicțională teritorială Excepțională – art. 40+411 CPC:
4.1.3.1. Imobil;
4.1.3.2. Utilajul;
4.1.3.3. Tezaurul statului;
4.1.3.4. Locul deschiderii moștenirii;
4.1.3.5. Cărăușul;
4.1.3.6. Sediul societății pe acțiuni.
4.1.3.7. Sediul băncii insolvabile
4.1.4. competența jurisdicțională teritorială După legătura între cauze – art.42 CPC:
4.1.4.1. Copârâți – sediul oricărui copârât;
4.1.4.2. Acțiunea reconvențională;
4.1.4.3. Acțiunea intervenientului principal;
4.1.4.4. Acțiunea civilă născută dintr-o cauză penală.

5. STRĂMUTAREA PRICINII – este instituția procesuală care permite transmiterea cauzei civile
care se află pe rolul unei instanțe de judecată în cazurile prevăzute de art. 43CPC –
Regula - cauza reținută corect se examinează până la sfârșit de aceeași instanță chiar dacă
ulterior competența instanței se schimbă.
Strămutare operează în cazurile prevăzute de art.43 alin.2; 388 alin.1 lit.i); art.432 alin.3 lit.f)
CPC

6. CONFLICTELE DE COMPETENȚĂ (art.44 CPC) sunt acele situații în care două instanțe de
judecată se declară deopotrivă competente (conflict pozitiv) sau necompetente (conflict negativ)
să examineze o anumită cauză concretă.
Conflictul de competență se soluționează de prima instanță de judecată superioară comună a
acelor instanțe între care a apărut conflictul de competență.

7. EFECTELE ÎNCĂLCĂRII COMPETENȚEI JURISDICȚIONALE

La etapa primirii După primire în În apel În recurs


prima instanță
Restituirea cererii Strămutarea casarea hotărârii + Casarea hotărârii și a deciziei +
de chemare în cauzei transmiterea la rejudecare în transmiterea la rejudecare în instanța
judecată instanța competentă. competentă.

Art.170 lit.b) CPC Art.43 al.2 lit.b) Art.385 al.1 lit.d) CPC + 388 Art. 432 al.3 lit.f) CPC + art.445
CPC al.1 lit.i) CPC al.1 lit.c1) CPC

S-ar putea să vă placă și