www.referat.

ro
www.referat.ro
Proiect didactic

Clasa: a IX-a
Subiectul:Nicolae Labiș, ”Moartea căprioarei”. Tema, mesajul și ideea poemului.
Competențe și subcompetențe: 6 /6.1 9/9.1 13/13.1
Tipul lecției: mixtă
Timp: 45 min
Obiective operaționale:
Cognitiv-formative:
 O1 Să-și exprime ideea fața de o afirmație;
 O2Să prezinte viața și activitatea poetului;
 O3Să identifice motivele, ideea și tema poemului;
Affective:
 O3 Să manifeste interes pentru lecție;
 O4 Să formeze atitudini corespunzătoare subiectului discutat la lecţie;
 O5 Să dea dovadă de insistenţă în căutarea soluţiilor şi argumentelor;

Strategii didactice: Graficul T; Jocul didactic; Conversația euristică; Descoperirea; Cinquen, PPT.
 Desfășurarea activității
Etapele lecției Obiective Timp Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii
(min) didactice
Evocare O1, O4 -Profesorul organizează clasa, -Elevii se pregătesc de lecții. Graficul T
a)captarea scrie pe tablă o afirmație: ” Toți -Propun idei pro sau contra
avem dreptul la viață, toți suntem referitoare la afirmația notată de
atenției
egali în fața naturii” profesor.
b)verificarea
temei pentru
- Propune elevilor să prezinte oral 
idei pro sau contra referitoare la
acasă această afirmație. 
-Verifică tema pentru acasă. 
O2, O5 -Scriu informația despre Nicolae
Labiș pe frunzele pregatite de
professor și le agață în pomul de
pe tablă.
1. Cînd s-a născut și cînd a murit
poetul?
2. Localitatea de baștină.
3. Cînd și unde a debutat Nicolae
Labiș?
Realizarea -Profesorul face legatura între -Elevii notează tema nouă în caiete. Conversația
sensului -recitesc poezia și identifică motivele euristică
afirmație și subiectul lecției de
ce apar în fiecare strofă:
a)prezentarea astăzi(afirmația fiind idea de bază
1. m. secetei
noului subiect a poeziei). Tema , ideea și mesajul
2.m. setii, vînătorii
poemului ”Moartea căprioarei” de
3.m. apei, izvorului
Nicolae Labiș.
4.m. apei
-Vorbește la general despre temele
5.m. mortii
ce le abordează poetul în creația
6.m. focului si caprioarei
sa.
7.m.caprioarei Lucru în
-Împarte clasa în grupuri și
8.m.fata prefacuta in caprioara grup
O3 propune elevilor să recitească
9.m.pasarea albastra
poezia găsind în fiecare strofă
10.m.moarte
motivele.
11.m.mortii Descoperirea
-Profesorul propune elevilor, ca în
12.m. pădurii
urma identificării motivelor să
 încerce să exprime tema generală
a poemului.
Reflecția -Profesorul propune elevilor o
a)consolidarea
totalizare a celor învățate pe
cunoștințelor parcursul lecțiilor trecute,
oferindu-le cîte o fișă pentru
completare.
-Propune realizarea unui cinquen
”Căprioara”.
Extindere -Profesorul notează elevii pentru
participare activă.
-Anunță tema pentru acasă, elevii
vor avea de realizat comentariul
literar al poeziei.
13.m. caprioarei
-Elevii evidențiază tema poemului:
După cum s-a menționat, tema
poemului nu este una clar
evidențiată ci este o uniune dintre
lupta pentru existent, dar și ideea că
lupta pentru existent nu trebuie să
afecteze ființele dragi(pentru că aici
copilul asociază căprioara cu o fată,
o ființa dragă sufletului lui).
-Elevii lucrează în grupuri Lucru în
grup
completînd fișele de lucru.
-Realizează cinquenul .
Cinquen
-Notează în agende tema pentru
acasă.
Anexa 1

Comentariul literar al poemului Moartea căprioarei de Nicolae Labiș

 Aparut in 1954, cand poetul se apropia de 19 ani, Moartea caprioarei, poem cu elemente epice (un eveniment biografic este valorificat
estetiC), include, de fapt, o biografie a intregii generatii, si, artistic, un mod de a percepe lumea. Evenimentul exterior, vanatoarea, rasfrant
sublimat in creatie dupa aproape un deceniu, devine unul al sensibilitatii, ceea ce face ca poemul sa fie mai mult de factura confesiva. Simbolic,
poezia este legenda pierderii inocentei copilariei, neutralizarea miturilor varstei prin imprejurarile pragmatice si dramatice ale vietii.
Structural, acest poem se constituie in peste zece strofe, de intindere, rima si ritm diferite, insa discursi-vitatile sunt anulate de sintagme lirice
memorabile. Asadar epicul - nararea evenimentului - se intrepatrunde cu liricul - confesiunea tanarului care, aflat pe un drum initiatic, printr-o
experienta de viata reala, incepe sa inteleaga lumea in panorama desertaciunilor sale.
Se construiesc succesiv si paralel doua modalitati de a percepe lumea: exista perspectiva realista a tatalui, care stie de «foametea din muntii
Carpati", si perceperea uciderii unei fiinte inocente prin ochiul imaculat al copilului. intrebarea este de ce o fiinta care exista pana mai ieri doar in
viziunile fantastice, de basm, ale copilariei, trebuie sa fie sacrificata datorita invaziei realitatii. Poetul depaseste amintirea verificabila, realizand
din pastrarea elementelor fundamentale - vanatoarea si deznadejdea copilului constrans sa cedeze legilor necesitatii - o fictiune semnificativa si
unitara. intoarcerea in timp constituie prilejul unei rascolitoare meditatii asupra fiintei umane.
Prima strofa proiecteaza perceptia realului terifiant intr-un peisaj paralizat de tristete si lipsa de viata:
„Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant".
Padurea nu mai este loc de contemplatie, favorabil regenerarii sufletesti, natura a devenit .straina si rea".
in peisajul straniu, semn al dezagregarii, copilul se individualizeaza cu incredintarea ca se afla pe un taram ostil:
„Si brazii ma zgarie rai si uscati", cladit pe zbuciumul elementelor primordiale. Acestea devin elemente contradictorii in simbolistica lor si in
contextul actualizarii din poezie. Focul poate fi valorizat intr-un sens dublu, de bine si de rau; inseamna dorinta de schimbare, de „bruscare a
timpului" (Gaston BachelarD), dar este reinnoire si reconsiderare a lumii, mai mult decat distrugere. in poem, focul arde ca in infern, padurile din
peisajul labisian dansand in „satanice jocuri".
Ambivalenta este si simbolistica apei: generatoare si distrugatoare de viata, in poem marcand, prin lipsa ei sau prin semnele limpezimii,
inceputul vanatorii („Setea ma naruie" - traire universala), iar la final, dupa uciderea caprioarei, semnele ei fiind tulburi. Pamantul pe care s-a topit
si a curs soarele reprezinta arena conflictului vis - realitate, copil - tata, ideal - material, traire in armonie cu universul recuperator - pervertire a
dorintelor instinctuale. Si totusi mai ramane o posibilitate de sublimare a imaginii catastrofei: daca inainte de eveniment nici „o boare de vant" nu
mai clatina universul, in final aerul devine mediu prielnic pentru un eveniment sacru, cosmic: „O pasare albastra zvacnise dintre ramuri", pentru a
duce sufletul neprihanit al caprioarei ucise „spre zarile pustii".
Evenimentul trait, elementele naturale si starile sufletesti sunt clar definite, uneori, pentru o constientizare mai accentuata, fiind puse in
antiteza:
„Cand va scapata soarele, cand va licari luna", contururile ingrosate: planeta este imensa, setea si foamea sunt hiperbolizate. Urmeaza panda
intr-un loc unde mai rasuna viata („Aici vor veni in sirag sa se-adape
Una cate una caprioarele"), umanul si naturalul presimtind raul si anticipand efectele:
„Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters".
Apar si semnele prevestitoare ale mortii:
„Ametitoare apa, ce-ntunecat te datini", „vietatea care va muri" „la ceas oprit", copilul si spatiul care jelesc pe un altar cosmic si teluric.
Scena mortii este recreata printr-o aliteratie de mare plasticitate:
„Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ba ridicase capul, il clatina spre stele,
il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele", dar motivarea este mai puternica: „legea ni-i desarta si straina".
intamplarea traita, uciderea caprioarei, devine drama a constiintei si a cunoasterii, dar mintea copilului nu o desprinde inca din mit, din poveste:
„Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu iata prefacuta-n caprioara", simbol erotic evident. Copilul doreste patimas ca frumoasa din padure sa nu vina, iar mai tarziu, dupa aparitia ei,
spera ca „bataia pustii tatii sa dea gres".
Empatia explica procesul perceptiv, intelectual si emotiv. Sfarsitul vanatorii este trait diferit de cei doi participanti, pe cat de imposibila este
exprimarea durerii pe care o traieste copilul, pe atat de concis vine raspunsul tatalui la terminarea activitatii strict materiale:
„Avem carne!" Cu cat vanatorul descinde la pregatirea mancarii, cu atat mai intensa devine perceperea universala a deznadejdii infantile:
„Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!" Copilul invins de foame trebuie sa treaca peste dramatismul psihic prin intelegerea necesitatii obiective.
Pretul platit experientei existentiale a initierii in rigiditatea lumii ne este dezvaluit poetic prin lacrimile, caderea in somn, focul infricosat al naturii
si prin alaturarea verbelor atat de departate notional:
„Mananc si plang".
Autorul si-a formulat simtamintele prin naturalete si siguranta de sine in versuri in care descoperim ipostaza epica a poetului care nareaza si
ipostaza lirica a copilului care descopera lumea. Lungimile descriptive dau impresia de usurinta de intelegere prin lipsa incarcaturii formale,
prozodice. Atentia este indreptata catre simboluri si realizarea secventiala. Ca figura de stil centrala intalnim personificarea: natura - cerul este
„fierbinte si gol", focurile „danseaza", brazii sunt „rai", valea „rasufla", starile - setea „naruie", foamea subjuga. Copilul creeaza un alt univers, al
imaginatiei, al povestirii (metafora fetei de imparaT) atunci cand realitatea devine greu de acceptat, iar lucrurile primesc o semnificatie poetica.
Epitetele sugereaza efectul dramatic al evenimentului prin asezarea lor intr-o formula enumerativa sau inversata: „lumina palida, lunara", „fugare
roiuri negre", „Ce nalt ii focul".
Lumea silvestra participa afectiv la experienta umana, iar viziunile sunt marete. Pentru intensificarea starilor, autorul construieste enunturi-
refren: „Spun tatii ca mi-i sete", repozitionari ale unor cuvinte importante: „La ceas oprit de lege si de datini
Dar legea ni-i desarta si straina/Iar datina si mila sunt desarte", propozitii exclamative si interogative ca semn direct de eternizare a
sentimentelor: „Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea! / Ce gandeste tata?"
Simetria imaginilor, selectarea si reliefarea pregnanta a detaliului expresiv, prezenta verbelor si a substantivelor au rostul de a motiva
sacrilegiul care se pregateste. Caprioara care moare uneste parca in cadere cerul si pamantul, chiar daca, cu putin timp in urma, narile ei infiorasera
apele, iar lumina lunii „Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires".
Daca asupra imaginii universului se insista, prin detalii inedite, prin largirea perspectivelor, realitatea vietii frustrante se defineste clar in putine
versuri:
„Cand viata-n noi cu greu se mai anina", „Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte", „Mi-i foame! Vreau sa traiesc"
Moartea caprioarei reprezinta in creatia lui Labis aspiratia pastrarii puritatii si constiinta neputintei acestui act, dar totodata si incercarea
poetica, de structura romantica, de angajare intr-un efort de cunoastere a lumii si a sinelui.

Comentariu literar “Moartea caprioarei”

 Nicolae Labis a scris poezia adundu-si aminte de zilee grele de seceta se de foamete. Aceste timpuri de dupa razboi si l-au inpirat pe
autor de a scrie aceasta poezie.

In poezia “Moartea capriearei” putem intilni genul lyric, epic, dramatic. Genul epic il vedem atunci cind tata isi ia copilul, arma si
pleaca la vinatoare in muntii Carpati sa gaseasca ceva de mincare. Copilul retraeste aceasta clipa, cind tata omoara caprioara. Genul
lyric il vad prin versul “frumoasa jertfa a paduii mele”. Genul dramatic il intilnim atunci cind copilul nu se poate impaca ca pusca
tatei va lua viata unei vietati. Moartea caprioarei zguduie acest spatiu terestru, pasarea albastra zguduie printer ramuri.

Problema elucidate de autor este moarte, moartea caprioarei. Caprioara aici e ca o fiinta de basm, ceva ce e in inchipuirea copilului
batut de foame si de sete. Motivele prevazute in aceasta poezie sunt motivul mortii, caprioarei, secetei, foametei, apei, focului, aerului,
pamintului, padurii. Tema transmisa de autor e ca chiar daca esti la un pas de moarte, nu trebuie sa omori fiinta apropiata. Ca aici
copilul o vede pe caprioara ca pe o fata, ca pe o fiinta apropiata, adorabila.

In aceasta perioada scurta, inainte si dupa moartea caprioarei, eul lyric traeste niste sentimente de jale, tristete, disperare, dezamagire.
Copilul traia aceste sentimente din cauza naturii, el simtea natura, simtea cum ea traeste, ca natura tot aceleas sentimente le traia,
aceleas sentimente ca a copilului. Aceasta inseamna ca copilul era foarte atras de natura.

Ideea transmisa de autor este ca toti avem dreptul la viata, toti suntem egali in fata naturii, ca fiecare din noi face parte din natura si
nimeni nu ar trebui sa rupa o alta parte, mai buna, sau mai rea a naturii.

In aceasta poezie am intilnit mijloace artistice ca: hiperbole “soarele s-a topit si a cazut pe pamint, pe zare curgea singe”; metonimii:
“setae a ucis orce boare de vint, danseaza salbatice satanic jocuri”; metafore: “pe-o nara pusca tatei scoate fum, frumoasa jertfa a
padurii mele”; repetitii: “focuri, focuri”.

“Moartea caprioarei” este o replica la povestirea lui M.Sadoveanu “In padurea Pestisorului”, fiindca la Nicolae Labis caprioara devine
un symbol cu o incarcatura semantic deosebita. Daca la M.Sadoaveanu caprioara ramine o delicata fiinta a naturii, la N. Labis ea
devine universal copilariei.

Aceasta poezie ne invata cum trebuie sa ne atasam de natura pentru a o intelege.