Povestea lui Max Auschnitt, Regele Oțelului în

România și cel mai mare industriaş român, înainte de

instaurarea regimului comunist

Unanim recunoscut drept cel mai mare industriaş româ n înainte de instaurarea
regimului comunist, Max Auschnitt s-a nă scut la Galaţi, pe 14 februarie 1888, în familia
unui industriaș evreu. Tată l să u – Osias Auschnitt – fondase o uzină pe malul Dună rii,
încă din 1875. A absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena, iar
după ce a preluat afacerea tată lui să u, a înfiinţat la Galaţi fabrica de cuie şi lanţuri, în
1910.
După Primul Ră zboi Mondial, se implică în reconstrucția afacerilor familiei. Reușește,
prin capitalul personal și prin creditele acordate de că tre compania londoneză Bessler
Waecther & Co. Ltd., să înființeze în 1924 Societatea Anonimă Româ nă Uzinele
Metalurgice Titan Nă drag Că lan (TNC), care ajunge la un capital de 120 de milioane lei și
4.900 de angajați, în 1938. TNC avea în componenţă , pe lâ ngă laminorul gă lă ţean, și
uzinele de la Oţelu Roşu, Nă drag şi Că lan.

De asemenea, Max Auschnitt a preluat încă din 1920 și o parte importantă din acțiunile
Uzinelor siderurgice STEG din Reșița cu ajutorul Bă ncii Chrissoveloni, la care era
acționar. În 1929, a fost desemnat administrator delegat al acestor uzine, redenumite
Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa (U.D.R.), fiind cel mai mare producă tor de oţel,
laminate, locomotive și alte produse din fier din Româ nia. Nu doar că a salvat aceste
uzine de la faliment, dar le-a și transformat într-o societate profitabilă . În fabricile lui, se
producea și armament, sector în care devenise partener cu principalul să u competitor
Nicolae Malaxa. De altfel, cei doi fă ceau parte din cercul apropiat regelui Carol al II-lea,
cu care jucau poker la sfâ rșit de să ptă mâ nă . U.D.R. a fost cea mai mare societate pe
acțiuni care a existat în Româ nia înainte de instaurarea regimului comunist, aceasta
avâ nd cel mai mare capital social din Româ nia (1 miliard lei), cea mai mare cifră de
afaceri, cei mai mulți angajați (16.669) în anul 1938, respectiv, 22.892, în 1948.

Supranumit Regele Oțelului dinn Româ nia, Auschnitt a fost și președinte al Asociației
generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din
Româ nia şi senator al Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi. Pe lâ ngă afacerile din
industria grea, Auschnitt a avut acţiuni în multe alte companii din țară , printre care
Societatea Româ nă de Telefoane sau Banca Chrissoveloni, şi a avut numeroase
proprietă ţi imobiliare, printre care şi vila de lâ ngă Piaţa Victoriei cumpă rată în anii 2000
de că tre Gigi Becali. Priceperea lui Max Auschnitt de a transforma comerţul cu produse
din oţel în mină de aur l-a fă cut recunoscut dincolo de graniţele Româ niei, fiind
recunoscut drept unul dintre cei mai mari industriași ai Europei. A fă cut parte din
conducerea a numeroase companii stră ine din Viena, Monaco, din Iugoslavia şi Polonia.

Evreu la origine, în decembrie 1934 s-a convertit la religia creștină catolică și s-a
că să torit cu o româ ncă , Livia Pordea. Ală turi de industriașul Nicolae Malaxa, Auschnitt
era un apropiat al Regelui Carol al II-lea și o vedetă a începutului de secol XX, fiind unul
dintre semnatarii progresului economic din perioada interbelică . Elena Lupescu, amanta
regelui Carol al II-lea, era nelipsită de la petrecerile pe care Max Auschnitt le dă dea în
casa lui de pe strada Aleea Alexandru din București. Se spunea pe atunci că era sfetnicul
ei de taină în privinţa banilor.

Însă jocurile politice din perioada premergă toare celui de-Al Doilea Ră zboi Mondial l-au
sacrificat pe Max Auschnitt. Odată cu ascensiunea lui Hitler, atitudinea progermană a lui
Malaxa a fost sprijinită decă tre Carol al II-lea, pe câ nd Auschnitt că dea în dizgrație
pentru orientarea sa proaliați. S-a speculat, la vremea respectivă , faptul că regele, care
semnase un acord economic cu nemţii, voia să se ţină departe de magnatul evreu. Astfel,
în 1939, Auschnitt este arestat, judecat și condamnat la şase ani de închisoare pentru
administrarea frauduloasă a U.D.R., și obligat să -i plă tească despă gubiri enorme lui
Malaxa și să -i cedeze acțiunile deținute la Reșița. Chiar și oamenii apropiaţi Regelui s-au
declarat șocaţi, considerâ ndu-l o victimă a intereselor lui Carol al II-lea și ale lui Nicolae
Malaxa.

Deși Auschnitt donează din închisoare mare parte dintre acţiuni rivalului să u, Nicolae
Malaxa, în schimbul eliberă rii, acest lucru nu se întâ mplă . Chiar dacă a fost închis la
Jilava, o închisoare cunoscută pentru faptul că puţini i-au supravieţuit, Max Auschnitt a
fost unul dintre supravieţuitori, fiind protejat de multe ori chiar de că tre ceilalţi deţinuţi.
Nu a avut însă liniște, ca evreu, fiind o ţintă sigură în acele vremuri.

După fuga lui Carol al II-lea din Româ nia, lui Auschnitt i-a fost permisă de că tre
mareşalul Antonescu mutarea într-un sanatoriu, iar apoi în arest la domiciliu. Fiul să u
spune că a fă cut o înţelegere prin care preda toată averea din Româ nia, iar în schimb
Antonescu îl lă sa să plece și îi aranja drumul prin Europa dominată de naziști. În 1944,
după ce a aflat că naziştii germani plă nuiau uciderea lui, a fugit din ţară cu ajutorul unui
prieten pilot în cadrul Forţelor Aeriene Româ ne. A zburat spre Egipt, iar germanii au
iniţiat un proces şi l-au condamnat la moarte în absenţă . Din avere îi ră mă seseră doar
diverse acţiuni și conturi la bă nci europene.

După 23 august 1944, și-a recuperat cele mai multe dintre proprietă ți prin deschiderea
de procese în baza legii 607/1945, care prevedea că actele încheiate de un evreu erau
anulate dacă au fost încheiate cu o persoană care fusese membru sau militant al unei
organizații fasciste între 1940 și 1941 sau cu persoane care au deținut între 1941 și
1944 funcția de ministru, subsecretar de stat, secretar general de minister.

După ce germanii s-au predat şi el a fost exonerat de acuzaţiile false care i se aduseseră ,
Auschnitt s-a întors în Româ nia pentru a asista la reconstrucţia ţă rii. În 1947, devenea
însă evident că ţara va că dea sub influenţa rusă şi că se va instaura regimul comunist, iar
Auschnitt a decis să pă ră sească Româ nia, pentru totdeauna.

Înainte de proclamarea Republicii Populare Româ nia, Max Auschnitt emigrează în SUA,
unde își va petrece tot restul vieții. În 1948, proprietă țile și afacerile sale din Româ nia
sunt naționalizate, iar comuniştii îl condamnă din nou la moarte în absenţa sa. Auschnitt
şi-a continuat afacerile în SUA, unde a înfiinţat împreună cu fratele să u – Edgar -, o
companie care producea fermoare de plastic pentru industria ambalajelor. Max
Auschnitt a murit însă în 1959, la New York, şi nu s-a bucurat de succesul acesteia.

După revoluția din 1989, urmașii lui Max Auschnitt au dat în judecată statul româ n,
cerâ nd despă gubiri pentru confiscarea uzinelor Titan-Nă drag-Că lan. Procesul pentru
acordarea despă gubirilor a început în 2001. În anul 2011 s-a dat sentința finală care le
dă dea dreptul moștenitorilor lui Auschnitt să primească despă gubiri de 37 de milioane
de dolari, în acțiuni ale Fondului Proprietatea, precum și drepturile pentru mai multe
imobile.
Fiul să u, Steven Auschnitt, i-a mostenit nu doar priceperea în afaceri, ci și averea pe care
a revendicat-o după revoluţie. În ultimii ani, fiul să u, Steven Auschnitt, a revenit în
Româ nia şi a primit, în contul moştenirii industriale a tată lui să u, titluri la Fondul
Proprietatea estimate la circa 35-40 milioane de dolari, respectiv 2-3 la sută din
acţiunile fondului. Zecile de imobile din Oţelul Roşu care i-au fost retrocedate le-a donat
chiriaşilor, iar palatul din Bucureşti i l-a vâ ndut lui Gigi Becali. În 2012, Steven Auschnitt
a revenit în Româ nia, la Lugoj, pentru a inaugura Centrul Memorial ridicat în onoarea
tată lui să u. Cu acest prilej, el a lansat și un proiect de afaceri în valoare de 15 milioane de
euro, constâ nd într-un complex de parcă ri, moteluri și restaurante pentru șoferii care
tranzitează zona Banatului. De menţionat este şi faptul că Steven Auschnitt are o avere
de peste 2 miliarde de dolari, după ce a brevetat în SUA peste 100 de invenţii.

Foto: Historia