Sărbătoarea celor 40 de mucenici

Sărbătoarea celor 40 de mucenici (în ziua de 9 martie) este una ortodoxă. Cei 40 au trăit în timpul
împăratului roman Licinius (308-324 d. Hr.), care prigonea creștinii. Cei 40 de sfinți mucenici erau
soldați romani creștini, care făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, cu tabăra în Armenia.

Aflând despre credința lor creștină, guvernatorul Armeniei, pe nume Agricola, i-a silit să se închine
idolilor. Pentru că au refuzat, au fost închiși în temniță timp de opt zile și bătuți cu pietre. Apoi au fost
condamnați la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. Unul dintre cei 40 a fugit, la miezul nopții, din
apa înghețată a lacului spre o baie caldă, însă a murit. Ceilalți 39 s-au rugat lui Dumnezeu. Apa lacului
s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au coborât pe frunțile lor.

Pentru că au ieșit vii din lac, au fost pedepsiți, picioarele le-au fost zdrobite cu ciocanele, apoi au fost
uciși. Trupurile lor urmau să fie arse și aruncate în lac.

În România, sărbătoarea mucenicilor s-a suprapus peste cea a începerii anului agricol. În ziua
mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moșilor. Se alungă gerul lovindu-se pământul
cu bâte, se rostesc descântece, copii sar peste foc. În ziua de 9 martie se scoate plugul la arat.

În tradiția geto-dacică au fost 44 de mucenici, între 9 martie și 23 aprilie. Femeile fac, în cinstea
Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți sau mucenici, copți din aluat de cozonac.