GENUL LIRIC

GENUL LIRIC cuprinde operele în care autorul își transmite în mod direct
sentimentele, gândurile, trăirile prin intermediul eului liric, cu ajutorul figurilor
de stil și a imaginilor artistice.

TRĂSĂTURI
EUL LIRIC este vocea care exprima sentimentele, gândurile, trăirile, ideile.
Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric subiectiv sunt:
– verbe la persoana I și a II-a : merg , alergam, cere
- pronume și adjective pronominale de persoana I și a II-a : mine, mea, m- , ție
-verbe la imperativ
-substantive în cazul vocativ
- enunțuri exclamative, interogative, imperative
-interjecțiile
- linia de pauză și punctele de suspensie

MODURILE DE EXPUNERE care pot apărea într-o creație lirică sunt :

- MONOLOGUL – cand opera este scrisă la persoana I
- MONOLOGUL ADRESAT – cand este scrisă la persoana I și a II-a
- DESCRIEREA
- DIALOGUL ( mai rar )
LIMBAJUL POETIC utilizează FIGURI DE STIL și IMAGINI ARTISTICE.
SUBIECTIVITATEA este o trasatura esentiala, accentul căzând pe nota afectivă.
Poezia lirică îmbracă forma unei confesiuni ( poetul se comunica pe sine ),
exprimand în același timp trăiri general umane.
TEMELE majore dezvoltate în operele lirice sunt IUBIREA, NATURA, VIAȚA,
MOARTEA, CONDIȚIA UMANĂ, TIMPUL.
MOTIVELE LITERARE care apar cel mai des sunt COMUNIUNEA OM-NATURA,
CURGEREA IREVERSIBILĂ A TIMPULUI, SINGURĂTATEA, VISUL, IZVORUL,
CODRUL.
Cele mai importante specii ale genului liric sunt : DOINA, ODA, PASTELUL,
IMNUL, IDILA.