Pădurea și viața

Probabil că oamenii nu s-ar putea defini sau imagina fără

pădure. Pădurea a fost locul care a protejat omul și i-a oferit
fructele sale pentru a-i asigura supraviețuirea. Mii de ani la
rând, pădurea a dat, fără a cere nimic înapoi, lemn, umbră,
aer curat, adăpost și liniște, adică lucrurile de care oamenii
au avut nevoie pentru a se dezvolta, trecând de la o formă de
societate la alta.

Nu întotdeauna am dat înapoi pădurii ajutorul pe care îl

merita. Am exploatat intensiv lemnul, făcând mobilă de care
nu aveam nevoie sau construind case în exces. Am fabricat
jucării care nu s-au mai vândut, fiind preferate cele din
plastic, mai poluante și mai urâte. Din celuloză am făcut
hârtie, pe care am imprimat tot felul de lucruri inutile, pe
care le-am aruncat, mai târziu, la gunoi. Am vânat sistematic
animalele care își căutau refugiu în pădure.

Nu ne-am dat seama că felul în care arată pădurea este, de

fapt, modul în care avem grijă de noi. Fără pădure, viața pare
mai seacă, mai murdară, mai călduroasă decât ar trebui să
fie.

Unii dintre noi au realizat că acest mod de a trata pădurea nu

poate continua le nesfârșit. Oamenii au înțeles că, prin lege,
pot apăra pădurea și o pot lăsa generațiilor următoare. Pentru
că ea nu ne aparține doar nouă, ci și celor care urmează după
noi.

În România, ca și în alte țări, au apărut fundații și asociații

care luptă pentru dreptul pădurii de a-și susține viața. Copiii și
părinții lor sunt invitați să facă ceva pentru existența pădurii,
pentru bucuria pe care o oferă oamenilor. Și noi am putea să
contribuim cu gesturi mici la aceste obiective, pentru că
fiecare este responsabil de pădure, așa cum e responsabil de
propria viață.