EXPRESII FRUMOASE UTILE

PENTRU TEXTLE NARATIVE/ DESCRIPTIVE

MARE MUNTE

 Platoșa versatilă a mării  Pe cocoașa muntelui

 Soare mângâia marea cu mâinile lui de lumină La picioarele noastre, rădăcinile copacilor
 Fregata, cu burta ca de scroafă, înghițea formau parcă o adevărat ramificație de vene și
distanțele capilare ce ne făceau dificilă înaintarea
 Marea luă barca pe cocoașa valurilor și o  Caverna muntoasă
aruncă în voia sorții  Platoșa de piatră a munților
 La un moment dat, s-a tras cortina de nori,  Vârful muntelui săgeta norii, lăsând cerul
pregătindu-se o adevărată tragedie pe scena însângerat
văzduhului, în care personajele principale erau Munții păreau că și-au pus cușma de zăpadă
fulgerele și tunetele  Am pornit la plimbare pentru a culege ciuperci,
 Ne uitam cum se spărgea oglinda apei pălării comestibile, dar și pentru a gusta o
 Spuma mării desena ca un chenar plaja ceașcă de aer proaspăt;
 Vaporul se mișca în sus și în jos pe valurile
agitate ca un cal nărăvaș;
 Duminică, vacanța mare a săptămânii
VARĂ PRIMĂVARĂ

 Florile, cu tutuurile lor multicolore,  Ghioceii, cu cămășuțele lor albe și sacou verde își
tremurau trupul firav încă acoperit de zăpadă
așteptau să valseze pe ritmul impus de dirijorul
Vânt;  Lalelelel, cu turbanele lor extravagante
 Natura părea un imens budoar în care copacii și florile
 Rândunica își țesea melodia ca pe o erau gătite de sărbătoare;
suveică de la etajul vegetal;  Iarba își croșeta firele la picioarele noastre;
 Păsările se dădeau în scrânciobul
aripilor;
 Într-o zi de vară, când soarele își arunca
săgețile lui de lumină spre pământ;
TOAMNĂ IARNĂ

 Soarele, cu ultimele puteri, și-a muiat  Săniile formau o caligrafie complicată

penelul în galben și a desenat perele și pe coala albă a zăpezii
gutuile, apoi în roșu și a colorat merele, Copacii și-au pus mănușile de puf
iar la final în culorile chihlimbarului  Acoperișurile caselor păreau să-și fi pus
pentru a a colora strugurii cușma de zăpadă din care se zăreau
 Copacii, își tremurau trupul zdrențuit fuioare de fum
 Copacii și-u întins brațele lor noduroase Pe la geamuri, înfloreau crinii de gheață
spre cer, cerșind lumină de la soare; ce nu întunecau încăperea;
 Lacrimile de aur ale copacilor picurau  Gerul ne pălmuia obrajii
spre pământ ca într-un plans al naturii la Fulgii valsau pe ritmul impus de
trecerea în neființă a verii; dirijorul Vânt;
 Păsările călătoare au plecat în țările
 calde, luând în zborul lor și vacanța
mare a copiilor;
 Sâmbăta, vacanța mare a săptămânii;
 Când zeul Cronos se pregătea să arunce
pe pământ o nouă zi din sacul său..;
 Soarele se ițea timid printre zăbrelele
norilor, fără a mai avea puterea să se
elibereze;
 Norii, cu ugerii plini, așteptau să se
elibereze de greutatea lichidului
binefăcător;
PERSOANĂ CLĂDIRE

 Cu mânecile hainei largi ca niște potire de  Clădirea era străjuită de o armată de pomi
Sfântă Împărtășanie  Ferestrele erau acoperite cu o cataractă de praf
 Cu două bucăți de sticlă azurii în loc de ochi ce nu permitatea luminii să treacă;
 Caligrafia complicată a ridurilor îi înconjura  Pereții nu mai pupaseră de mult timp bidineau
ochii servind ca album de familie pentru musculițele
 Ochelarii îi tronau mereu pe șaua nasului ce trecuseră pe acolo de-a lungul timpului;
 Cu tirbușoane fluide în păr  Peste tot domnea un praf ancestral;
 Cu părul nins  Zidăria scorojită, mâncată de vreme;
 Un moș împovărat de ani  Zidul era știrb din loc în loc, bucățile de
 Aflat în amiaza vieții, ducând în spinare 64 de cărămidă fiind abandonate în iarba deasa;
ani 
 Cu un șorț ecosez cu o hartă complicată de pete
pe el;
 Mereu purta niște pantaloni evazați și o vestă
bej, soția pantalonului, care îl făceau să pară
mult mai slab decât era în realitate
 O pereche de ghete leproase fără ocheți și
agleți;
 Fratele meu, cu un mănunchi de anotimpuri
mai mic ca mine;
 Aflați în primăvara vieții;
 Aceasta scotea din tiparul tăvii cei mai buni
cozonaci
MÂNCARE/ ACȚIUNI SENTIMENTE

Tatuam unul cu lingura  Se îmbrăcă în haina tristeții ca într-un costum de

scafandru
Schimbam arhitectrau farfuriei, săpând cu furculița în  Întâmplare mi-a rămas țesută pe olanda
zidurile mămăligii amintirilor
 De emoție, inima începu să se izbească de
 Își forfeca picioarele de colo colo
 Arunca în râșnița dinților tot ce prindea pereții pieptului, ca o pasăre într-o colivie;
 Dar pentru că mama și-a pus toate ambițiile ei în  Imaginea ei i-a rămas întipărită în minte ca
timbrul de o carte poștală
ghiozdanul meu încă din prima zi de școală, am ieșit din 
starea de reverie și am început să-mi fac temele;
 Dar pentru că zeul Cronos se prăgătea să-și arunce
pe pămât o nouă zi din sacul său, am plecat și eu la
culcare.
 M-am așezat încet capul pe obrazul imaculat al
pernei și m-am învelit iute cu pătura mea groasă de
culoarea purpurei.
 Nici bine nu am închis obloanele ochilor că am și
început să visez;
ANIMALE APUS/ RĂSĂRIT

 Cu ochii ca două boabe de piper Luna creiona un adevărat spectacol de umbre și lumini
 Blănosul
 Micul continent de purici Soarele se ițea printre zăbrelele norilor;
 Micul ghemotoc de nea
 Avea o blană albă cu o hartă complicată de pete soarele se pregătea să-și deschidă evantaiul său de
cafenii lumină la răsărit;
 Își țesea iute picioarele prin toate pădurea/ casa;
 Arunca în râșnița dinților tot ce prindea; luna se pregătea să ocupe tronul ceresc
 Psările se dădeau în scrânciobul aripilor
 Rândunica își țelesea melodia ca pe o suveică de la soarelele se pregătea să moară, ca în fiecare seară, pentru
etajul vegetal; a învia din nou a doua zi din propria cenușă ca pasărea
Phoenix;

ȘCOALA/ JOACĂ MODEL COMPUNERE

 Profesorul ne certa cu un deget spadasin, dar tot el Într-o zi ...(adj) de ....(anotimp), pe când...(figura de
ne leăuda, știind că încurajările sunt cârje emoționale stil), eu și ...... am decis să mergem la ......(spațiu).,
pentru copii deoarece ....(motiv)
 Se apleca apoi spre tablă ca turnu din Pisa, scriind
niște formule dificile cu scrisul său ca o Ajunși acolo, am observat că ...(se descrie clădirea/
electrocardiogramă.
persoana de la general la particular la trsăsături
 Copiii stâteau așezați în bănci ca bomboanele într-
o cutie; În pauză școala zumzăia de glasurile copiilor, ca morale). Aceasta avea/ era..
într-un adevărat stup de albine
 Cartea este o sămânță din care crește pomul Noi am continuat să ...(se menționează două propoziții
cunoașterii în mintea omului; Cartea seamănă cu o cu acțiunea banală pe care o făceați în acel loc; vb de
albină care duce polenul cunoașteri de la o minte la alta; acțiune)/ Și acum țin minte momentul în care aceasta ...
 Cartea este un felinar ce luminează mintea omului; (se prezintă un episod petrecut alături de persoana
 Ne dădeam în labirintul toboganului decrisă). Deodată, în timp ce ...., s-a auzit/ am
 Ne suiam asudați pe aripile balansoarului sesizat ..... (elementul perturbator). Speriat, curios, am
 Se bucuran ore întregi de fluxul și refluxul
început să mă apropii, simțind cum inima mi se lovea
scrânciobului; Ne cocoțam la etajul vegetal al unui
copac; De sus, pământul părea o imensă pânză în de pereții pieptului ca pasărea într-o colivie (se sporește
carouri;bătrân aflat în curtea școlii atenția cititiorului+ sentiment). Ne imaginam că acolo
ar putea să fie ... (se sporește suspansul mai mult prin
percepția personală greșită, derutând cititorul). În fața
noastră nu era însă decât .... Am luat / intrat/ fugit etc.

Concluzie (reîntoarecere sau trezire+sentiment+

morală)