c

c
c

c
c
c
c
c
c
Pag. 2 - Cuprins

Pag. 3 - 4 - Motivaţia alegerii LOGO-ului - Denisa-Maria Mureşan

Pag. 5 - Jurnal autoreflexiv ± Denisa-Maria Mureşan

Pag. 6 - 10- Jurnal autoreflexiv ± Roxana Huja

Pag. 11 - 16- Japonia ± perspectivă ştiinţifică ± Georgiana Nici

Pag. 17 - 18 - Jurnal autoreflexiv ± Georgiana Nici

Pag. 19 ± 21- Dedublare ± redirecţionare (creaţie literară) ± Rareş Jucan

Pag. 22 -- Jurnal autoreflexiv ± Rareş Jucan

Pag. 23 ± 25 - Înfloresc florile de cireş! (articol publicistic) ± Denisa Neagoe

Pag. 26 - Jurnal autoreflexiv ± Denisa Neagoe

Pag. 27 ± 32 - Arta Japoneză ± Daiana Leş

Pag. 33 - 34 - Jurnal autoreflexiv ±Daiana Leş

Pag. 35 ± 38 - Gheişa ± Roxana Huja

Pag. 39 - Membrii echipei

ëc
cëc
c
 Motivaţia alegerii LOGO-ului

Am ales acest logo (bazat, din punct de vedere conceptual, pe un contrast ce

reliefează două perspective socio- culturale adversative) deoarece considerăm că
este necesară evidenţierea coexistenţei celor două elemente în civilizaţia japoneză:
tradiţie şi contemporan. Aceste aspecte individualizează Japonia ± ca ţară - în
context mondial, transformând-o într-un spaţiu perfect rotund, armonic, unde omul
se simte perfect integrat - atât în mentalităţile secolului XXI, cât şi în structurile
identificatoare ale propriului neam.

În partea ô
csunt reprezentate câteva din elementele tradiţionale:

cDakura ± florile de cireş care, pentru japonezi, înglobează semnificaţii

diverse. Ele sunt simboluri ale efemerităţii şi trecerii rapide a vieţii, în special a

ëccëc
c
legendarilor războinici samurai, vieţi care au fost dedicate până la sacrificiu unei
cauze nobile. De asemenea, sunt un semn al norocului, al dragostei şi alcafecţiunii.c
c Gheişa - persoană femininină care prezintă publicului arta tradiţională
japoneză, fiind caracterizată de eleganţă, frumuseţe şi talente deosebite.
c  emplul construit în stil specific japonez reprezintă şi azi una dintre cele
mai însemnate atracţii turistice.

În partea ½
 , Dhinjuku ± unul dintre cele 23 de districte speciale ale

oraşului  okyo ± deopotrivă un important centru comercial şi administrativ, al
cărui peisaj urban se distinge în mod pregnant de cel tradiţional. Zgârie-norii
amintesc, pe de o parte, de arhitectura japoneză extrem de avansată ± în condiţiile
acţiunilor seismice frecvente ± iar pe de altă parte, trimit cu gândul la ascensiunea
către stele, la o civilizaţie evoluată, cu perspective aproape extraterestre.

Elementul comun al celor două plane este discul roşu ± motiv central al
steagului japonez (format, în esenţă din alb ± către extremităţi şi roşu). În
prezentul logo, el are funcţia unei conexiuni între două lumi.  otodată, discului îi
sunt atribuite conotaţii solare (este supranumit de către japonezi ,,discul
soarelui´), nuanţa cromatică venind într-o oarecare antiteză cu albul purificator,
generator de katharsis.

ëccëc
c
 Vineri, 01.04.2011

Dragă jurnalule,

Pfiuu! Nici nu ştii cât aşteptam să-mi prepar o cană de ceai fierbinte şi să
mă aşez în colţul meu preferat al camerei - biroul. E destul de răcoros afară, aşa
că, am preferat să-mi petrec după-amiaza acasă în compania celui mai bun prieten
±   , vizionând un film cu tematică specială (aşa cum te-am obişnuit deja). Eşti
curios să afli ce am ales de data aceasta, nu?

Ei bine, m-am gândit la un documentar despre cultura şi civilizaţia Japoniei,

supranumită şi ÄŢara soarelui răsare´. De ce Japonia? Dtai aşa să-ţi povestesc...

Recent, am avut de realizat un proiect despre una dintre ţările Asiei

Orientale. Împreună cu echipa, am considerat Japonia ca fiind cea mai
reprezentativă datorită civilizaţiei sale înfloritoare şi implicării emoţionale
deosebite pentru artă. Ne-a impresionat faptul că, deşi de la jumătatea secolului al
XIX-lea se observă amprente ale culturii americane şi europene, japonezii au
reuşit le îmbine cu succes, păstrându-şi totodată obiceiurile tradiţionale. E locul în
care vei găsi de la Kimonouri, ceremonii ale ceaiului, gheise şi arte marţiale, până
la zgârie norii şi tehnologia ultra-avansată caracteristice spaţiului urban. Şi ştii ce
titlu am ales? ÄPunte între două lumi´. Dună bine, nu-i aşa? L-am considerat
potrivit deoarece surprinde ideea de contrast, de coexistenţă a celor două
elemente fără ca echilibrul societăţii japoneze să fie tulburat. E minunat!

Prietene, mă voi opri din scris acum. Dunt

nerăbdătoare să vizionez filmul pentru a afla cât mai
multe informaţii despre subiect.
Promit să revin cu impresii...

Pe curând!

ëccëc
c
c

c c c c c c c c c 16.03.2011, Satu Mare

cccccccccccc
c

c
c

 trivit legendei, Jap nia a f
t creată de către zei care au înfipt
abie în
cean, la
c aterea ei f rmându-
e patru picături ce au devenit in
ulele principale,
precum èi multitudine de in
ule mici (pe
te 5000). Cun
cută şi
ub numele de
,,Ţara S arelui Ră
areǯǯ, Jap nia e
te una dintre cele mai reprezentative ţări ale A
iei
Orientale.

După cum ştii, am rganizat excur
ie cu familia mea în Jap nia. Am f
t f arte
încântată şi am aşteptat cu nerabdare m mentul în care v m pleca pentru a-mi lă
a
privirea încantată de frumu
eţile şi mi
terele pe care acea
tă ţară le p ate împărtăşi.
Am trecut prin m mente de panică, teamă, îngrij rare dar şi bucurie. Ca
ă înţelegi
de
pre ce e
te v rba, am
ă îţi p ve
te
c t tulǥ

În 9 Martie 2011 am p rnit în minunata excur
ie care avea
ă fie una dintre cele
mai frum a
e m mente din vieţile n a
tre. Cu t ate bagajele aranjate, pregătiţi
ă
expl răm ţară n uă plină de mi
tere, ne-am îmbarcat în avi nul care ne-a du
in
ţara gheişel r şi a mituril r.

Zb rul pentru mine a trecut cât ai clipi, nerăbdarea de a păşi în
fârşit în raşul
celebru T  creştea cu trecerea fiecărui minut. Căutând cu privirea măcar un petic
de pământ, vedeam în jurul meu d ar n rii albi care
e întindeau ca pătură
ub
pici arele n a
tre.

Am ajun
în aer p rt şi mi-a cam pierit n nşalanţa când, la nici 3 re după ce

ajun
e
em, ni
-a pu
în braţe tru
ă de prim-ajut r ap i ni
-au făcut in
tructaje
peri dice, cu
imulări de cutremur şi incendiu, cu pr fe
rii cr n metrându-ne paşii.
M-aş fi grăbit
ă cred că jap nezii
unt alarmişti, dar adevărul e
te că
unt cel mai
prevăzăt r p p r pe care l-am cun
cut. Am trecut cu vederea ace
te lucruri
c n
iderându-le ajutăt are dar care îmi răpeau din timpul în care aş putea vizita
raşul.

ëccëc
c
 Am ajun
în Fuu
hima, raşul de care nici măcar nu auzi
em înainte, un raş
t tal
trăin pentru mine. Am venit la prietenii n ştrii de familie care l cuiau aici şi
urma ca în următ area zi
ă plecăm
pre T  .

Spre
urprinderea n a
tră, Fuu
hima a
cundea şi ea l curi extra rdinare. Am

petrecut de
tul de mult timp într-un parc care la inceput nu mi
e părea atât de
intere
ant dar păşind
pre Ǯinimaǯ
a, parcă am de
c perit lume n uă. ă
ările de
t ate cul rile zburau în înaltul cerului lă
ând impre
ia unei
cări cu 7 cul ri, câtecul
l r părea a
emenea unei
imf nii celebre care îţi dădeau fi ri. Uitându-mă în jur mi
e
părea că mă aflu undeva în c dru, nevăzând nici maşină, dar defapt eram într-un
parc. In
tinctul meu a f
t
ă mă întind pe c v rul de iarba privind b lta cerea
că care

imţeam că
e prăbuşeşte pe
te mine. Timpul trecea, iar luna a luat l cul
arelui,
lă
ând t ate frumu
eţile naturii
ub întunericul ce împânzea raşul.

În următ area zi, ne pregăteam
ă luam micul dejun înainte de drumul lung pe
care trebuia
ă-l parcurgem. În jurul rei 14:40 eram cu t ţii la ma
ă p ve
tind de
pre
aventura ce ne aştepta, când am
imţit cum l calul
e clătina în
tânga şi în dreapta,
mişcând candelabrele şi paharele ci cnindu-
e în vitrine. Am răma

periată preţ de
câteva
ecunde, după care chelnerul a venit
ă ne liniştea
că
punând că a f
t d ar un
cami n uriaş care a trecut pe lângă l cal, mi
e părea ab
urd, un cami n nu pr v ca
a
emenea unde de ş c. Am trecut cu vederea văzând că cei din jurul meu nu dau
imp rtanţă, dar în
curt timp, clătinatul l calului a revenit - de data acea
ta mai
puternic. Cu fiecare minut care trecea devenea t t mai inten
. Oamenii panicaţi fugeau
în t ate direcţiile, eu în
ă eram pre cupată
ă rămân lângă familia mea şi
ă ne
adăp
timǥ

Dintr- dată t ate telef anele au început
ă
une la fel - un
unet a
urzit r, care

emnifica alerta de t
unami. Când am auzit
neriile am început
ă mă panichez şi eu la
fel ca re
tul per
anel r din jurul meu. Am avut n r c cu prietenul n
tru care ne
în
ţea la ma
ă. Fiind inginer, ştia că acea clădire e
te pr iectată
ă rezi
te unui
t
unami. Într- fugă di
perată după timp, ştiind că t
unamiul va l vi în d ar câteva
minute, ne făceam l c printre ameni
ă ajungem la cel mai înalt etaj al clădirii. c

ëccëc
c
 Valul care urma
ă înghită mică parte din Jap nia era cu fiecare
ecundă mai
apr ape de n i iar acel gând mă cutremura. Vedeam
paima din
ufletul fiecărui m în
căutarea unui l c
igur şi ferit de apa întunecată ce înghiţea de acum t t ceea ce îi

tătea în drum. Am ajun
în cele din urmă la ultimul etaj al clădirii. De departe
e vedea
valul care părea t t mai mare. Uitându-mă în j
vedeam amenii alertaţi ca nişte
furnici alergând cu di
perare
pre l curi
igure. Fiind la înălţime de
tul de mare,
aveam prilejul de a vedea deza
trul pe care natura îl pr v ca.

Apele purtau cu ele ca
e, bărci, maşini, t t ceea ce putea lua. ei
ajul înfric şăt r a
generat lacrimi curgând şir aie pe brazul meu. Oamenii erau luaţi cu apa
în
păimântăt are şi neagră, măturând t t în urma
a. Se auzeau ţipete cerând ajut r

ëccëc
c
 dar nimeni nu era capabil
ă ajute. Sufletul mi
-a făcut cât un ghem de aţă iar inima
îmi
tătea în l c. Timpul parcă nu mai trecea, parcă d ar el a îngheţat iar apa trecea
pe
te meleagurile pe care n i amenii le-am lucrat, luând cu el parte din
ufletul l r.
Imaginea din faţa mea era
umbră, nu credeam că am
ă văd vre data aşa ceva. În

tânga mea era fetiţă mică în braţele mamei
ale care îi ş ptea ceva în Jap neză,
părea atât de calmă în braţele căldur a
e ale mamei ei, nu ştia ce
e petrece, d ar
uitându mă la ea mă linişteam pentru câteva
ecunde de arece pe faţa ei
e putea citi
blândeţea şi puritatea.

Valul a l vit în cele din urmă clădirea în care eram n i - punctul culminant al
aventurii mele in Jap nia. Spre bucuria tutur r clădirea a răma
în pici are, cr tind
zeci, p ate
ute de
uflete
periate. După câteva minute, apa
-a retra
ducând cu ea în
adâncul ceanului t t ceea ce a luat în m mentul în care a atin
u
catul. L cul era de
nerecun
cut. În jurul clădirii erau ruine, urme ale un r ca
e, urme care lă
au în

ufletul n
tru pata neagră, imagine a raşului pe care nimeni nu a mai văzut-
până acum.

Ştiind că peric lul a trecut, am c b rât t ţi pentru a-i ajuta pe cei care nu au f
t
la fel de n r c şi. Lecţiile pe care le-am primit la aterizarea avi nului de
pre
ituaţii
de urgenţă mi
e păreau de ajut r acum.

Era
eară, pe la rele 16:00, şi era extrem de frig. Văzând ameni
tând pe
tradă

periaţi şi răniti, era imp
ibil
ă nu
imţi c mpătimire pentru ei. Fiecare familie avea
rezervă de pr du
e vitale în a
tfel de împrejurari. De bicei, c n
erve, apă de băut,
lanterne electrice
au lămpi cu petr l şi haine care
ă ţină de cald. Dar, de data a
ta,
apr ape t ate ace
te rezerve au răma

ub dărâmături, iar valurile de apă le-au
măturat, făcând gă
irea l r apr ape imp
ibilă.

Auzind per
anele din jurul meu căutându-şi cu di
perare rudele, am răma

pr fund impre
i nată şi recun
căt are lui Dumnezeu că mi-a cr tit familia şi că
puteam acum
ă alerg
ă-i
trâng în braţe.

ëccëc
c
 Având în vedere cele întâmplate, părinţii mei au deci

ă ne înt arcem aca
ă cu
primul zb r.

Jap nia, aşa cum mi-a răma
mie întipărită când am plecat de ac l , acum 2 zile, nu

e clătina la dreapta
i la
tanga, cuprin
ă de f curi vi lente şi înecată de un val uriaş,
încercam
ă ţin minte d ar amintirile plăcute. Mă
imt ridic l amintindu-mi că primul
cutremur pe care l-am
imţit în timpul cât am
tat în Jap nia mi
-a părut a fi, de fapt,
unda de
c pr v cată de trecerea unui tren de mare viteză prin
taţia din apr pierea
căreia eram. Uitându-mă în urmă, vedeam un ra
plin de viaţă şi curat. Acum, apa
necruţăt are a lă
at d ar durere, lacrimi şi ruine
ub care unele vieţi p ate
-au
tin

în aşteptarea unei echipe de
alvare. D ar acum realizez prin ce am trecut când văd la

tiri valul care a atin
14 m şi cutremurul care a depăşit 8 grade pe
cara Richter.

Dragă jurnalule, după cum vezi şi tu, excur
ia care trebuia
ă fie una de neuitat, a
f
t în
ă în m dul în care aşteptam eu. Cu t ate a
tea, mă bucur că am răma
alături de
familia mea şi că
untem fericiţi şi
ănăt şi împreună.

ëc cëc
c
 daponia ² perspectivă ştiinţifică

Considerată o enigmă pentru vestici, Japonia este în paralel un uriaş

producător de maşini, computere , electronice cât şi ţinutul geishelor, al bonsailor,
ceremoniei ceaiului şi a artei delicate a aranjamentului floral. Japonia constituie
un amestec între Est şi Vest. Deşi au adoptat numeroase elemente vestice,
japonezii au reuşit sa-şi păstreze aura de mister oferită de civilizaţia străveche.

Japonia este un arhipelag arcuit în vestul Pacificului pe o suprafaţă de mai

bine de 3000 km şi este constituit din patru insule mari şi 4000 de insule mici.

Capitala Japoniei,  okio denumită şi Äcapitala estică´ prezintă un oraş

deosebit cu un farmec aparte dat de armonia raporturilor dintre construcţiile
tradiţionale şi cele moderne. Acesta concentrează 30.000.000 de oameni din
totalul populaţiei Japoniei.

 okio este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine şi construcţii

urbane, cartiere muncitoreşti. În acest loc sunt amplasate zeci de mii de
întreprinderi şi fabrici al căror fum şi gaze nocive acoperă cerul oraşului astfel
încât nu permite privirea siluetei splendide a lui Fuji-Yama vulcanul sfânt
japonez, care este format dintr-un con vulcanic cu o înălţime de 3376 m şi care nu
a mai erupt din anul 1707. ´Muntele sfânt´ reprezintă punctul cel mai înalt al
ëc cëc
c
acestei ţări. În Japonia există 196 de vulcani, dintre care 30 sunt încă în activitate.
Cutremurele şi vulcanii care pot erupe în orice moment constituie cele mai mari
pericole pentru o ţară atât de dezvoltată precum Japonia .

j


ccc
Cutremurul sau seismul sunt termeni folosiţi pentru mişcările pământului ce
constă în vibraţii cu origine în zonele interne ale  errei, propagate în formă de
unde prin roci. Aceste vibraţii sunt rezultate a mişcărilor plăcilor tectonice (ce
formează învelişul extreme al Pământului) fiind des cauzate de o activitate
vulcanică. Cutremurul este unul dintre cele mai distrugătoare fenomene naturale
de pe Pământ.

Cauzele producerii cutremurelor sunt de două feluri :

-c a
 c - deplasarea plăcilor tectonice
-erupţii vulcanice
-impactul cu meteoriţii

ëc
cëc
c
 -c a
j - mijloacele de transport (care pot produce minicutremure)
-explozii subterane antropice
-edificii care se surpă (spre exemplu unele mine abandonate)

Anual se înregistrează circa 500.000 de mişcări seismice însă doar un

procent de 0,2 % din acestea pot provoca pagube.

În oraşele mari precum cele din Japonia cutremurele sunt cu adevărat

devastatoare. Aceste forţe naturale uriaşe au provocat distrugeri de zece mii de ori
mai mari decât a provocat bomba atomică aruncată în 1945 peste Hiroshima.

Multe cutremure produc o mişcare a solului asemănătoare cu legănatul unui

vapor. În funcţie de intensitatea cutremurului solul este mişcat fie în valuri fine fie
smucit cu putere. În unele cazuri, unduirile solului sunt vizibile chiar şi la
suprafaţă. Marea majoritate a cutremurelor nu durează mai mult de câteva
secunde, însă sunt şi unele cutremure care pot ţine până la un minut sau chiar mai
mult. Cutremurul principal este urmat de altele cu intensitate din ce în ce mai
mică. Acestea sunt provocate de faptul că rocile dislocate încep să se reaşeze într-
o poziţie stabilă astfel că din nou, pot provoca pagube imense. Cutremurul se
produce în momentul în care rocile aşezate pe marginea liniilor de refracţie sunt
îndoite sub presiunea ciocnirii plăcilor tectonice. Deşi cutremurele se pot produce
peste tot în lume, cele mai frecvente regiuni predispuse la acesta sunt cele
apropiate de marginile plăcilor tectonice, cum este şi cazul Japoniei. Mişcarea
acestor plăci nu este uniformă astfel încât se acumulează o tensiune de-a lungul
marginilor lor până când rocile se rup, iar plăcile tectonice intră în balans.
Energia astfel acumulată se eliberează sub forma unor cutremure fie ele mici fie
mai mari. Efectul depinde şi de adâncimea la care se produc şi de natura rocilor
aşezate la suprafaţă. Acest fenomen se poate manifesta în mai multe feluri:
pământul se poate ridica, deschide sau surpa. În cazul munţilor se pot produce
avalanşe, alunecări de teren iar pe pantele puţin abrupte, solul argilos se poate
scurge asemenea lavei topite. Amestecul afânat de nisip şi argilă este supus unei
forţe atât de mari încât se lichefiază şi se transformă în nisipuri mişcătoare.

ëc cëc
c
 Cutremurele marine provoacă de obicei nişte valuri gigantice, numite
tsunami. Acestea pot avansa pe ocean cu o viteză de 790km/h dar acolo sunt foarte
vizibile. Atunci când ele se apropie de continent, valurile încetinesc dar tot în
acelaşi timp se ridică. Marea, iniţial se retrage iar apoi inundă ţărmul cu putere.
Acele valuri care pătrund în golfurile înguste se pot ridica până la o înălţime de
20 de metri, cutremurul provocând alunecări de teren şi incendii.

Pământul este într-o mişcare permanentă însă din fericire cutremurele

catastrofale sunt destul de rare. Deismologii înregistrează anual în jur de 500 de
mii de cutremure, ceea ce înseamnă câte un cutremur pe minut. Majoritatea
acestor vibraţii rămân neobservate, fiind detectate doar de aceşti specialişti în
cutremure. Dcara folosită de seismologi pentru măsurarea intensităţii unui
cutremur este scara Mercalli ± aceasta fiind concepută de către seismologul
Giuseppe Mercalli, în anul 1902.

ô cc
 sunamiul sau valul mareic reprezintă o undă energetică de tip mecanic
care se propagă prin apa oceanelor ca urmare a producerii unor erupţii
subacvatice, a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9
grade pe scara Richter).

Deismele submarine, împreună cu toate deplasările importante care au loc

pe fundul oceanului constă în împingerea bruscă a coloanei de apă de deasupra.
Această mişcare se propagă în în ocean sub forma unei unde care are o viteză de
700/800km/h. În larg, aceasta poate trece neobservată deoarece valurile produse
nu ating mai mult de 1 metru. Însă atunci când unda ajunge în preajma ţărmurilor
valurile sunt din ce în ce mai înalte datorită adâncimii reduse şi se abat asupra
continentului măturând tot ce le stă în cale.

În prezent tsunami provoacă mai puţine victime decât în trecut deoarece 23

de naţiuni din jurul Pacificului, inclusiv Japonia cooperează pentru supravegherea
permanentă a mărilor şi oceanelor. Acest lucru se realizează în special cu ajutorul
seismografelor. Rezultatul măsurărilor este transmis imediat prin satelitul GEOD
la centrul de control internaţional din Hawaii. Când se produce un seism
submarin, semnalul de alarmă transmis chiar în minutele următoare permite
evacuarea populaţiei înainte de sosirea unui tsunami.
ëc cëc
c
 ehnica arhitecturală

Japonezul este considerat un observator al naturii în permanenţă. Astfel,

acesta a înţeles că nimic din ce este material şi aparţine naturii nu este durabil. În
concluzie , în concepţia sa o construcţie arhitecturală nu va avea valoare de
durată fizică ci aceea de permanenţă spiritual.

Arhitectura japoneză cunoaşte un continuu process de metamorfozare,

fiecare transformare pe plan politic sau social aduce în cele din urmă şi o
modificare în planul artei. De pot stabili două modalităţi de realizare precise:

- una proprie (tradiţională), a căror părinţi se găsesc în căsuţele votive care

aveau o importanţă deosebită pentru japonezi. Dovadă necontestată este
ansamblul de la Ise.

- una importată de Curtea Imperială din China caracterizată prin fastuozitate.

Aceasta s-a împletit cu cea tradiţională dând naştere astfel unor tendinţe stilistice
locale.

Cel mai caracteristic tip de construcţii prezente în Japonia sunt clădirile din
lemn. Până în secolul al XVII-lea piatra era folosită extrem de rar dar începând cu
secolul XX, aceasta a căpătat o utilizare mai amplă. Acest fapt a fost determinat în
mare parte de condiţiile seismice precum şi de existenţa unor materiale lemnoase
de calitate superioară. Prelucrarea lumnului, deloc uşoară, l-a obligat pe japonez
să se restrângă la un minimum necesar de elemente. Astfel că, structura era
formată practic din elemente izolate (stâlpi), pereţii având rol strict de
ornamentare şi închidere. Dtâlpi, grinzi, architrave, şarpanta sunt elemente
concepute ca un tot unitar, aparent, atât piesele cât şi ansamblurile structurale
căpătând valenţe estetice. Acoperirea, care în mod tradiţional ocupă un rol
important în judecata de valoare a clădirii, s-a rafinat în timp trecând de la
formele simple ale sistemului trilitic la un complex sistem de pârghii cu un număr
mare de variante. Alte procedee diferite urmăresc să obţină un spaţiu interior
amplu, cu înălţimi şi deshideri mari. Natura şi dispoziţia elementelor de
compartimentare interioară asigură o remarcabilă flexibilitate spaţială.

ëc cëc
c
 În prezent, oraşele japoneze sunt caracterizate printr-un amestec de
trăsături tradiţionale cât şi stil american îndrăzneţ şi puternic reprezentat. În
ultimele trei decenii, au apărut zgârie-norii, primul fiind Kasumigaseki Building
având 36 de etaje (inaugurat în anul 1968).

Arhitectura ţine pasul cu moda cea mai nouă. Cronicile menţionează şi

pretind că s-au construit sanctuare magnifice, impresionante la care exteriorul
apare simplu în timp ce interiorul se dovedeşte a fi extrem de ornamentat şi
colorat.

c c

ëc cëc
c
 Dragă jurnalule,
Îmi cer mii de scuze că te-am abandonat timp de o săptămână întreagă...
Adevărul este că am fost atât de ocupată încât pur şi simplu nu mi-a mai ajuns
timpul să te ţin la curent cu ultimele noutăţi. Nu-ţi face griji, nu ai pierdut nimic,
îţi voi spune totul chiar acum!
În ultima vreme am fost cufundată într-o cercetare continuă. Este vorba
despre un proiect extrem de interesant la limba şi literatura română. Echipajul
nostru are ca punct de interes ÅŢara Soarelui-Răsareµ, şi anume daponia, o ţară cu
totul şi cu totul impresionantă.
Trebuie să îţi mărturisesc, dragă jurnalule, că nu mi-am închipuit niciodată
că voi fi atât de absorbită de tema acestui ţinut din Asia Orientală. Este captivant
să afli unele lucruri cu adevărat fascinante despre tradiţia, cultura, arta şi
civilizaţia japoneză. Mie mi s-a dat sarcina să scriu despre latura ştiinţifică a
daponiei, mai exact despre fenomenele naturale: cutremure şi tsunami, iar pe lângă
asta, să fac referire la tehnica arhitecturală japoneză ceea ce mi s-a părut un
subiect foarte interesant. Pasionată de geografie, consider că rolul cercetătorului şi
al omului de ştiinţă mi se potrivesc cel mai bine dintre toate celelalte. Faptul că am
scris despre aceste fenomene geografice ce au loc în daponia destul de frecvent, m-a
condus spre dobândirea unor cunoştinţe suplimentare care constituie un important
punct de interes pentru cultura mea generală. Astfel, prin această lucrare, am reuşit
să îmi măresc considerabil câmpul de cunoştinţe cu privire la subiect dar totodată şi
cel de interes pentru această latură ştiinţifică. Drept exemplu, nu mi-a venit să cred
în momentul în care am citit despre faptul că daponia are un total de 196 de
vulcani dintre care 30 sunt încă în activitate. Ştiu! Impresionant întradevăr! Este
incredibil de asemenea că, deşi daponia este un uriaş producător de maşini,
computere, electronice dar şi ţinutul al geishelor şi al bonsailor, este ameninţată în
orice clipă de cutremurele şi vulcanii care pot erupe, acest fapt constituind cel mai
mare pericol pentru o ţară atât de dezvoltată.

ëc cëc
c
 Tehnologia avansată şi clădirile imense sunt un alt domeniu de care am fost
fascinată încă de la început pentu splendoarea lor. Am învăţat că japonezii sunt
nişte oameni extrem de inventivi şi observatori ai naturii în permanenţă.
Proiectul nostru este intitulat ´Punte între două lumiµ. L-am numit în astfel
deoarece surprinde o dedublare între japonezul tradiţional şi cel modern. Cu
siguranţă mi-a placut să iau parte la acest proiect în rolul omului de ştiinţă fiindcă
este o experienţă interesantă şi captivantă. Pe lângă asta , constituie un domeniu
de interes important pentru mine deoarece este relaţionat cu geografia , una dintre
materiile mele preferate.
Sper că ţi-a plăcut ce ţi-am povestit şi sper că asta va compensa tot timpul în
care te-am lăsat abandonat pe măsuţa din camera mea. Acum trebuie să plec«Mai
am o mie de lucruri de făcut weekendul acesta. Mulţumesc că m-ai ascultat din
nou, dragă prietene, aşa cum faci tu mereu.
Pe curând ! l

c c

ëc cëc
c
 Dedublare - redirecţionare
ü

 
 


 



 

  


 

 
  


   

 
  

  
  


   
 


 

 



 




 

 


 c

Yamada san porneşte în călătoria iniţiatică, reiterativă şi ea,

de altfel. Coboară folosind ascensorul: e mult mai confortabil, mai
ales în ceasul dimineţii. n drum obositor, de aproximativ două
minute. Apoi, uşa electrică ± alimentată de senzori invizibili ± se bifurcă. Iese din
clădire. Doarele străluceşte ± de după o umbră - cu fotoni seismici« Dar nu-i
pasă, e la ordinea zilei. Întâlneşte aceeaşi stradă aglomerată. Dimte pulsul
vacarmului citadin, ca pe nişte aplauze frenetice, după un rol bine interpretat.
Aude câteva sunete de frecvenţă înaltă, sau mai bine spus: e sufocat de un
amalgam de frecvenţe! Dar din nou, e obişnuit. Îşi continuă ,,plimbarea´.
Într-un fel, e fericit. Trăieşte într-unul din cele mai dezvoltate oraşe ale
lumii. Şi totuşi, asta nu o poate lua ca o garanţie. Are un respect deosebit pentru
politica economică de tipul ,,hard-working͟, dar simte un profund dezgust când
vine vorba de solitudine. Mereu i-a fost frică de alienare. Iar asta o recunoaşte în
orice fel de circumstanţă. Numai că astăzi, sufletul îi este încătuşat în temeri. Nu
are iniţiative stocate în hard diskul intern. Nici laptopul nu l-a adus cu sine: l-a
uitat intenţionat pe masa de birou.
Acum e parte integrată din circuitul diurn. Dar e singur͙ Tot atât de departe
de ceilalţi oameni, ca şi stelele unele de altele. Zgârie-norii uriaşi se alungesc până
în imensitatea cosmică, fiind parcă, nişte axe atemporale ce asigură conexiunea
între Big bang şi nişte roci intrinsece - comune. El e comun deopotrivă, aproape
şters. Cu toate acestea, a muncit din greu până să-şi demareze propria afacere. Ar
trebui sa aibă o oarecare prestanţă. Dar e obositoare această meditaţie. Toate
gândurile sale zboară pentru moment, se scurg͙ ca şi o cascadă ʹ continuu. Vin
unele şi pleacă altele.
Tuburile luminoase de pe autostrăzi ʹ la viteza
unui accelerator de particule ʹ se proiectează parcă
aspaţial. Încetul cu încetul, nuanţele se decodifică şi
întreaga nebuloasă se transformă spontan în şiruri lungi

ëc cëc
c
de maşini. Emisiile de dioxid de carbon configurează oarecum o atmosferă
teatrală: generează suspans. Şi apare întrebarea: ce va fi mâine? Câtă rigurozitate
şi ordine se vor mai planta? Efectele benefice se resimt, dar se vor menţine vii
oare, odată cu tehnologia, tradiţiile milenare?
Iată că Yamada san a ajuns la o intersecţie. O răscruce unde anxietăţile l-au
copleşit din nou. Se opreşte pentru o clipă. Scanează cu privirea cheagurile
formate în arterele din spatele semafoarelor. Are o senzaţie ciudată: traiectoria sa
vizuală oscilează involuntar, iar acum încearcă stăruitor să o redirecţioneze. Dar
nu poate͙ Alarma sună: e deja victima cutremurului. Clădirile, asemeni unor
construcţii din cărţi de poker, se prăbuşesc la fiecare replică. Asfaltul de pe străzi
îmbătrâneşte accelerat, adâncindu-şi ridurile până aproape de substratul de carne
macră. Vitrinele magazinelor tremură la unison ca nişte corzi de shamisen
dezacordat. Geamurile de la partere ʹ risipite-n cioburi ʹ împodobesc simfonia
prin efectele onomatopeice. Cerul rămâne neclintit, aninat în stele. Şi spectacolul
cu bilet gratuit ia sfârşit, ca şi cum nici măcar nu s-ar fi desfăşurat. Au rămas
totuşi urmările͙ Crudele consecinţe. Ani de cercetare ʹ materializaţi în tehnologii
de ultimă generaţie ʹ se află acum într-un oarecare punct de suspensie. Nimic nu e
ce a fost şi nici ce va fi.
·


,,E seară͙ Trăiesc într-un viitor

decalat cu 3 zile ʹ bănuiesc - de la ultimul
prezent conştient. Sunt prizonierul unui
perete prăbuşit. Simt căldura apăsătoare a
nopţii͙ şi lumina selenară ce îmi serveşte
drept un sfert de felinar. Scriu pe o bucată
şifonată de hârtie: din fericire, am găsit-o în
buzunarul de la cămaşa mea ʹ perfectă
aproape şi atât de prozaică odată. Acum pot
să fiu mândru că am avut onoarea să
colaborez cu cel mai renumit designer mondial ʹ natura. Mare mi-e mirarea să
constat ca sunt în viaţă. După priveliştea restrictivă din jurul meu͙ totul e scrum.͞
·


,,Azi am participat la o adevărată revelaţie. Am realizat nişte lucruri͙ pe

care le consideram minimale cândva. Am înţeles că fără iubire nu e scăpare şi că͙

ëc
cëc
c
fără tradiţia poporului meu, nu ştiu cine sunt. Numai că͙. Acum nu mi-a mai
rămas decât͙ simpla oportunitate de a medita şi de a visa. Atât.͟
·


,,Sunt din ce în ce mai convins că

seismul din urmă cu 5 zile nu a fost unul
obişnuit. Eu îl percep ca pe un soi de portal
către o altă lume ʹ necunoscută. Şi aş avea o
mulţime de motive. În urmă cu numai câteva
minute, un om costumat în nişte haine ʹ
tradiţionale le-aş spune (ca să vezi!) ʹ a reuşit
să mă scoată din haosul dărâmăturilor. Dar
aceasta manevră nu a fost făcută aleatoriu.
Cred ca am observat nişte ecuaţii extrem de complicate - imprimate pe dispozitivul
cu laser. Dar în mintea mea se năştea un paradox: ,,omuleţul͟ semăna cu un
samurai (din poveştile medievale pe care mi le citea bunica în copilărie) care͙
utiliza o armă futuristă?! Mai mult un aparat͙ decât o armă, însă de o precizie
stupefiantă! O garanţie pentru supravieţuire͙ Şi în fundal ʹ o casă tradiţională
japoneză. O gheişă ce stătea pe trepte. Ceva nu era în regulă, pentru că deodată͙
totul începea să capete un contur negricios.͞

Ziua de pe urmă
,,Mă trezesc la spital. Timpanul meu vibrează concomitent cu tevatura din
jurul meu. Şi apoi înţeleg: leşinasem la birou. De mult timp îmi spusese doctorul să
menţin sub control căderile de calciu prin administrarea periodică de
medicamente. Dar nu l-am ascultat niciodată͙ Şi aşa am avut ocazia de a întâlni ʹ
măcar fictiv ʹ o ţară paralelă cu a mea, numită͙ - culmea - întocmai Japonia. O
ţară dintr-o dimensiune în care tehnologizarea a convieţuit cu tradiţia, iar omul
autentic s-a contopit într-UNA cu omul modern.͟cc
c c

ëc
cëc
c
 ×
×
× c


 


c
c ccccccc cc c!ccëc"#c ëc
$c%cc%c%&c c'cc!c(c)"c c cc%c
*c c +c c %c c c &c c %c %c ,c $ c
 %ë&c$cc%ccc!cë+cc %%ccccc"# cc cc
cccc ccc!c
cccc cccc cc
$ëc$#c cc-"  c
c .c cc!c c /c c%ccc%c
c c c c  c &c 0%c 1c
+/c)cc c(c2+c cc% (c34c
%ccccc$+c c(cc c ccc
c % c 1c $ c c c 5c c c $c c
5%c'ccccc cc cc
c c  %c 5c c c c $+%5c %c c %c c $c
)+c c %c c $c c c c $ &c
,c $c c %/c
 c c c %c c c %ëc % c c
$#% c c %c $5%c !c 5c %ë&c %c %c c  c 1c
%c c !c +c c c c c c c *c %c %c
 c 6c 1c c +c c c  c  c c c "%5c
c c  c !c !+c +c %c c %c %c %c 7c c
 c%c cc+c.c ccc$cc cc  +c
$c c  c c %c c  c 5c 1c %c c
c 8 c c  c %c 9c +c c c  c  c
cc(c:c%c#c# cc$%cc cc%&cc
c%c!c+%cc cc c
%%c ;;*c <c c c 4c c
%ccc#c%c  /c$c%c
c c  c #c 2c  + c c
c c c !c ! c !c  c $c % c %c !c =c c 1c  8%c
%c !c 5%c %c %c : c $c %c c +c %c c c %c
8 c%c$!c%c+c*cccc> cc cc%cc%?c1c
c ! c  c %c $ëc  c %c c 6c )c c #!!c
%(c
c cc% c c c 5c
c *cc!c%cc ëc #!c)"cc$ccc c%ccc
c cc c$+c$"c%%c'cccëc%  c cccc+ëc c
c c c c c %c c !c %c 2c $" c !c c c $+c c c c c
 c cccc#cc c!cccc

ëc

cëc
c
ccccccccccccccccccccccccccccc Dakura no hana ga sakimasu!
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccÎnfloresc florile de cireş!
³Dhikishima no/Yamato-gokoro wo/Hito towaba,/Asahi ni niou/Yamazakura bana´ - Norinaga Motoori
(³Dacă cineva te întreabă ce e în inima unui adevărat japonez, ar trebui să-i arăţi florile de
cireş strălucind în soare.´)

dAPONIA, supranumită şi ŢARA SOARELUI RĂSARE este cunoscută pentru

samurai, gheişe, artele marţiale dar şi pentru ascensiunea ei rapidă în topul celor
mai dezvoltate ţări din lume. Cu toate că ocupă un loc fruntaş în tehnică şi
medicină, japonezii păstrează vii şi la loc de cinste arta şi tradiţia. Rutina zilnică a
japonezilor este una muncă-acasă şi invers însă atunci când vine vorba de
sărbătorile lor renunţă la monotonie şi probleme şi readuc la viaţă, parcă, istoria.

na dintre cele mai importante

sărbători a Ţarii Doarelui Răsare este
Dărbătoarea Cireşilor Înfloriţi. Aceasta
începe din luna ianuarie, când apar primi
boboci şi durează până la începutul lunii
mai, uneori chiar până în iunie.

Poartă numele de  a  - privitul

florilor şi este un obicei japonez de a privi D
 - cireşul japonez. Dărbătoarea
este un adevărat ritual, durează două săptămâni şi poate însemna fie doar privitul
ëc
cëc
c
 florilor de cireş fie un picnic printre aceştia, desfăşurându-se atât în timpul
zilei cât şi în timpul nopţii, purtând numele de 
 .  

ô
 - ³frontul
sakura´ adică prezicerea perioadei ideale pentru sărbătoare este anunţat de către
Institutul Meterologic Japonez în fiecare an.c

D
D

Dakura reprezintă viaţa scurtă şi trecătoare, definind
ideea de înflorire, nu doar floarea în sine. Florile de cireş,
ginaşe şi fragile sunt gata să părăsească pomul la prima
chemare a naturii la fel ca samuraiul care e pregătit
întotdeauna să moară pentru un ideal. Înflorirea cireşului
este o explozie de roz şi alb, urmată inevitabil de căderea
florilor care formează un ³covor sfânt´ pe care nimeni nu
calcă reprezentând sufletele samurailor care au preferat
să moară în glorie, strălucind, la fel ca florile de cireş.



 
Dakura era parte din numele unei prinţese japoneze care trăia în ceruri şi
care a coborât pe pământ în căutarea perfecţiunii. A ales să trăiască într-un pom
înflorit, cel de cireş. A lăsat nemurirea pentru a căuta fericirea efemeră a
dragostei unu bărbat ştiind că apoi va muri. A preferat să moară îndrăgostită de
viaţă şi de plăcerile ei.Frumuseţea ei a trecut repede, la fel ca a florilor de cireş şi
pentru că nu putea avea copii, cireşul japonez care a ocrotit-o a ales să nu mai
facă fructe. Prinţesa a fost înmormântată pe vârful muntelui Fuji, loc venerat şi
astăzi. cc
c

ëc
cëc
c
 Hanami atrage anual mii şi mii de turişti din întreaga lume veniţi pentru a fi
martori la frumuseţea Dakurei, parcurile devenind neîncăpătoare. Cel mai popular
fiind ,, eno´ din  okyo unde se află peste 1000 de cireşi. În perioada Hanami-ului
oamenii vin aici pentru a medita sau pentru a compune haik-uri, poezii
tradiţionale japoneze cu formă fixă.

Cu toate că poţi vedea cireşi în cele mai mai centre urbane, parcă,
frumuseţea lor e mai specială alături de castele, pogodele, templele, fântânile
purificatoare şi monumentele tradiţionale.

ccccccccccccccccccccc

Dărbătoarea florilor de cireş este una dintre cele mai frumoase şi vechi
tradiţii japoneze care alături de faimoasele temple Kyoto şi Nara, ceremonia
ceaiului şi chiar artele marţiale poate face din vacanţa ta una fascinantă şi
misterioasă.
c

ëc
cëc
c
c

6

c


 
 
c

Pasiunea pentru călătorii este una din cele mai costisitoare dar
mai ales frumoase pasiuni pe care omul le poate avea, şi pe care, după
cum bine ştii, o am şi eu. Gândul că pot să cunosc atâtea culturi,
obiceiuri şi tradiţii, să văd atâtea locuri şi şă învăţ atâtea lucruri noi
mă emoţionează şi entuziasmează mereu. Aşa că după ce am vizitat o
parte din Åbătrânul continentµ am decis să Åplec de acasăµ şi să mă
aventurez în Orientul Îndepărtat. Să fiu mai exactă - Japonia.
Niciodată nu am crezut că mă va impresiona atât de mult cultura
şi tradiţiile lor şi nici că ei vor ţine atât de mult la ele din moment ce
este una dintre cele mai dezvoltate tări ale lumii din toate punctele de
vedere. M-am înşelat, însă. Japonezii ţin atât de mult la cultură încât
totul a fost rupt parcă, dintr-o altă lume. Şi spun parcă, deoarece chiar
şi acum când scriu aceste rânduri trăiescu cu impresia că totul a fost
doar un vis ce s-a spulberat când Soarele a răsărit. Gheişe, samurai,
arte marţiale«aproape o iluzie«
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost Hanami- sărbătoarea
florilor de cireş. Nu am crezut că pentru japonezi poate însemna atât de
mult. Dacă pentru noi cireşul este doar copacul care dă fructul, pentru
ei cireşul este ceva Sfânt ce le dăruieşte cele mai frumoase flori şi cele
mai îmbietoare miresme. Sărbătoarea aceasta îi face pur şi simplu să
renunţe la tot ce înseamnă muncă şi rutină zilnică şi să se bucure
împreună de cultură şi tradiţie trecând peste probleme, fără să le fie
ruşine de ceea ce sunt, de istoria lor. Ştiu că ţi-ar fi plăcut să trăieşti şi
tu toate acestea însă le simţi prin ochii mei şi prin floarea de cireş ce va
rămâne prinsă între aceste pagini, alături de tine, pe veci.

ëc
cëc
c
 i Cultura daponeză i

a   , denumirea oficială a
 
, însemnând "   de origine a
soarelui", soarele fiind un element important din zodiacul japonezilor - simbolul
perfecţiunii, al puterii, al misterului dar şi al dorinţei de a trezi lucrurile la viaţă.cc

rbitoare în varietatea sa,

 c japoneză a evoluat mult în ultimii ani
sub influenţa unor culturi din Asia, Europa şi America de Nord. În ciuda acestui
fapt, Japonia încă îşi păstrează tradiţiile şi obiceiurile vechi. De la cultura
originală a ţării (
 ), la cea contemporană, în care regăsim influenţe din
Asia, Europa şi America de Nord. c


 ½c
  s-a petrecut, aproximativ, între anii 8000 î. HR până în

300 î.HR. În această perioadă locuitorii Japoniei au părăsit locuinţele lor rupestre
şi s-au adăpostit în tate-ana-yuko, case simple, susţinute de câţiva piloni.
Principala ocupaţie şi sursă de viaţă a oamenilor de atunci era vânatul şi
pescuitul. Aceştia îşi confecţionau unelte din coarne de cerb, oase de peşte, piatră
cioplită sau şlefuită, cultura fiind una a epocii de piatră. Creativitatea şi
simplitatea poporului Jomon se evidenţiază cel mai clar în producţia de vase
ceramice, cunoscute ca Äolăritul perioadei Jomon´. În această perioadă apar
primele comunităţi alcătuite din maximum 10 persoane nomade. Pe la jumătatea
perioadei se formează comunităţi mai mari, cu până la 400 de case, comunităţi în
care apare olăritul. Vasele de lut ars cu o suprafaţă mată şi decotaţiuni în relief,
obţinută prin presarea unor împletituri din nuiele, definesc perioada Jomon.
 raducerea literară a denumirii este: jo-împletitură şi mon-ornament.
c

c
c
c

ëc
cëc
c
 Arta japoneză

Arta japoneză are la bază câteva principii bine cunoscute de întregul glob:
simplitate, eleganţă, echilibru, armonie şi lumină.  oate acestea sunt prezente in
forme tradiţionale, de la pictură şi caligrafie la olărit. Cea mai concentrată
manieră şi în acelaşi timp abstractă în care le putem găsi, sunt aranjamentele
florale 

 unde toate principiile şi ideile fundamentale ale culturii estetice
japoneze sunt duse la desăvarsire.

Aceste aranjamente florale îşi au rădăcinile în ofrandele florale aduse in

templele budiste ale Japoniei secolului VI, până în secolul XIV apărând deja
primele stiluri (tatebana, rikka). Elementele naturale şi specifice, sunt reprezentate
de catre componentele aranjamentului ± ramurile de pin pentru piatra,
crizantemele albe pentru apa curgatoare.

Modernizarea Japoniei, în a doua jumătate a secolului XIX, aduce influenţa

artei occidentale şi noi specii de flori ce pot fi utilizate în aranjamente, apărând
astfel noi stiluri, moribana (care poate fi utilizat şi în grădini), în care se folosesc
vaze scunde, sau, mai tarziu, forma contemporană a artei, numită zen¶ei ikebana.
În prezent, ikebana este practicată de vreo 15 milioane de persoane si predată în
peste 3000 de şcoli pe teritoriul Japoniei şi multe altele în întreaga lume, existând
numeroase stiluri, şcoli şi maeştri, fiecare cu propria filozofie privind aranjarea
florilor.c

c
c

ëc
cëc
c
 Pictura
cc
La început, pictura japoneză a fost puternic influenţată de cultura chineză,
dar treptat aceasta a început să fie dezvoltată şi noi stiluri japoneze specifice
pentru acest spaţiu cultural au apărut.  otuşi, influenţa chineză a ramas puternică
până la începutul perioadei Edo (1503-1867 ),  ermenul general pentru a descrie
pictura în stil japonez este  
.
Pictura japoneză este încărcată de farmecul asiatic atunci când este privită
dintr-o perspectivă pur decorativă. Diferite şcoli şi stiluri de pictură, nenumărate
medii diferite, influenţele puternice aduse de Buddhismul Zen si folosirea
termenilor specifici în japoneză fac această artă impresionanta greu de înţeles şi
învăţat de cineva din afara culturii Ţării Doarelui Răsare.
Are o tendinţă specifică de a exprima esenţa interioară obiectului
reprezentat, mai mult decât forma lui exterioară. nele obiecte ceremoniale, cum
ar fi clopotul de bronz ± dotaku ± din timpurile preistorice, sunt ornamentate cu
desene ( în linii simple ) ale unor case, oameni, animale, insecte etc şi au valoare
informativă deoarece ne furnizează informaţii referitoare la viaţă din acea
perioadă.
Cele mai vechi picturi care foloseau pigmenţi de ulei aplicaţi pe suport de
lemn lăcuit, se găsesc la altarul închinat lui Buddha, numit  amamushi, de la
templul Horyuji, de asemenea datând din perioada Asuka.
Între secolele al VII-lea şi al IX-lea, tehnicile picturale adoptate de pe
continent erau adaptatate sensibilităţii japoneze, şi se datorează în special
efortului cumulativ al pictorilor autohtoni expresia dată naturii înconjurătoare
regăsită în Ţara Doarelui Răsare. Epocile urmatoare au dezvoltat noi cicluri
creative si motivaţii tehnice, continuând până astăzi.
Pictura Asiei de Est poate fi clasificată, în linii mari, în următoarele genuri:

 , genul picturilor cu flori şi păsări, ôô , pictura peisagistică, şi

ô , portretele şi picturile care infăţişează prezenţe umane. Primul gen
reflectă sentimentele apropierii de natură şi da o atenţie sporită frumuseţii şi vieţii
lumii naturale. În China, peisajele erau realizate în mod tradiţional, în tuş negru,
însa în Japonia cele patru anotimpuri însoţite de cromatica lor specifică fiind
omniprezente, peisajele au inceput să fie realizate în culori. În timp ce în pictura
occidentală s-a tins catre realismul reprezentării, în Asia de Est a existat tendinţa
valorificării spiritului, a esenţei şi nu a asemănării.c
c

ëc
cëc
c
 Kachoga c
c

c
c
c
c
c

c
c
c
c
c
c
Dansuiga

ëc cëc
c
 Jimbutsuga
c

 c 
ôc (15 martie 1807-1891) a fost un faimos şi revoluţionar
pictor şi lăcuitor japonez din perioada târzie Edo şi era timpurie, Meiji. În mod
ironic, în Japonia, e cunoscut atât ca prea modern, un intermediar al mişcării de
occidentalizare, dar şi ca foarte conservator tradiţionalist care nu a făcut nimic
pentru a ieşi în evidenţă în faţa contemporanilor săi. În ciuda acestei reputaţii,
Zeshin a fost bine văzut în Occident, a studiat în Anglia şi D A.c
c
Muzica
c
Există câteva tipuri de muzică tradiţională japoneză (Hogaku). Iată-le pe cele mai
importante dintre ele:

Gagaku: Cor antic de muzică din China şi Korea. Este tipul cel mai vechi de
muzică tradiţională japoneză.

ëc cëc
c
Biwagaku: Melodii cântate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitară cu
patru corzi.

Nogaku: Melodii cântate în timpul pauzelor dintre melodii. De fapt, sunt alcătuite
dintr-un cor, flautul Hayashi, toba  suzumi, şi alte instrumente.

Dokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat şi de Dhamisen

Dhakuhachi: Muzica interpretată cu instrumentul numit Dhakuhachi, un flaut de

aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasită în vechile
unităţi de masură japoneze.

Dhamisenongaku: Melodii cântate cu instrumentul Dhamisen, un fel de chitară cu

numai trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.

Minyo: Folk japonez.

c
c
 c

ëc
cëc
c
c
× .× .2×

Dragă jurnalule,

M-am gândit să îţi scriu şi azi câteva rânduri, deoarece am să îţi povestesc
ceva foarte important dar şi interesant în acelaşi timp.
Săptamâna trecută, am fost implicată, la şcoală, într-un proiect intitulat
ÅPUNTE ÎNTRE DOUĂ LUMIµ. Acest proiect a însemnat mult pentru mine,
deoarece m-a făcut să descopăr o lume fascinantă, spectaculoasă, supranumită Å
ŢARA SOARELUI RĂSARE µ şi totodată mi-a mărit interesul pentru arta şi
cultura japoneză.
Fiind pasionată de tot ceea ce cuprinde muzica, în special de pian, am
început prima dată să mă informez despre acest capitol al daponiei. Am rămas
plăcut surprinsă de varietatea instrumentelor muzicale de care nu mai auzisem
până atunci stârnindu-mi curiozitatea de a le asculta. Dintre instrumentele
muzicale tradiţionale ale japonezilor, cel mai mult mi-a plăcut Åkotoµ. Un
instrument cu corzi, de aproximativ doi metri, care are un sunet asemănător cu cel
al mandolinelor. Printre marii compozitori japonezi, tânărul pianist Yiruma, m-a
captivat cu compoziţiile sale şi de câteva zile am început să interpretez şi eu câteva
dintre acestea.
Arta japoneză are câteva principii la bază, bine cunoscute de întreaga lume.
Acestea sunt : simplitate, eleganţă, echilibru, armonie şi lumină. Cea mai
concentrată manieră în care le putem găsi, sunt aranjamentele florale
,,IKEBANAµ care au o estetică impresionantă şi care mi-au atras privirile
instantaneu. Aranjarea acestor aranjamente este o expresie a vitalităţii, a

ëccëc
c
competiţiei neîntrerupte dintre viaţă şi moarte, un simbol care a devenit pentru
japonezi indispensabil.
Pictura japoneză este încărcată de farmecul asiatic atunci când este privită
dintr-o perpectiva pur decorativă. Aceasta are o tendinţă specifică de a exprima
esenţa interioară a obiectului reprezentat şi este foarte plăcută deoarece în
majoritatea tablourilor sunt reprezentate peisaje din natură sau prezenţe umane,
care atunci când le priveşti parcă prind viaţă.
Acest proiect a fost o experienţă plăcută care m-a învăţat multe lucruri
despre cultura acestei minunate ţări şi despre valorile morale ale japonezilor.

ëccëc
c
 c


ô este denumirea pe

care o poartă o persoană femininină
care prezintă publicului arta
tradiţională japoneză. În Europa
termenul s-ar putea traduce ca
actriţă, sensul termenului diferă în
dialectele japoneze. Astfel dacă în
japoneza oficială înseamnă actriţă,
în dialectul Kyōto "maiko" înseamnă
dansatoare.
În decursul istoriei termenul
a suferit diferite interpretări. La
început se numea taikomochi sau
hōkan şi rolul era jucat de bărbaţi.
Abia în secolul XVII rolul a fost
numit "onna geisha" (8
,
ÄGeisha feminin³) şi a fost preluat
de femei.
Ñstorie şi evoluţie

Gheişele au apărut în istorie

ca artişti de profesie; la început
mulţi din aceşti artişti nu erau femei,
ci bărbaţi. În timp ce diferite tipuri
de curtezani puneau accent pe
plăcerile sexuale, gheişele se
specializau pe artele tradiţionale
japoneze, muzică, dans, ceremonia
ceaiului, conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Pe măsură ce îndemânarea
artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă
(bărbaţi sau femei) era în creştere.

ëccëc
c
 rtape de formare
Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă.
nele fete erau vândute la casele de gheişe ("okiya") copii fiind, şi începeau
aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau
asistente ale unei gheişe experimentate din okiya, pentru ca după o vreme să
devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se
numeşte ô  (sau ô  sau ô  ). În această perioadă, viitoarea
gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor
comisioane, etc.  otodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.
 recerea de la shikomi la următoarea etapă,  , se face printr-un
ritual numit ô
½ô. Ritualul misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de
obicei este urmat de o mică petrecere. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi este
legată de o "soră mai mare" ("onēsan"), adică o gheişă experimentată care îi va
deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei, print-o ceremonie
numită san san kudo(ambele beau sake de trei ori din trei cupe diferite).
În etapa minarai, gheişa ucenică o va urma pe "sora ei mai mare", la toate
casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa
ceea ce va trebui să facă pe viitor. După misedashi, ea este membră a comunităţii
de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întreţină clienţi.
neori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul
"mizuage". Acest lucru înseamnă tăierea simbolică a unei părţi a cocului. Odată
aceasta însemna şi că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar
acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta
de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit
acum o femeie matură. n alt rit de confirmare a maturităţii este erikae, ce are
mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era
roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko,
ci a devenit geiko.
Dan san kudo este totodată şi ritualul prin care gheişa este legată de un
bărbat, ce va fi numit "danna". "Danna" devine patronul gheişei şi este obligat să
o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.
Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: hiki-
iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi
simplu din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se
poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea
gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.
ëccëc
c
 Îmbrăcăminte

Gheişele poartă mereu kimono. Gheişele ucenice au kimonouri viu şi divers

colorate cu un obi (eşarfă care se leagă în jurul brâului) extravagant. Gheişele
mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele şi culori mai sobre. De
spune că o gheişă niciodată nu este văzută cu un kimono mai mult de o dată în
timp ce produce divertisment. Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate,
pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei
bărbaţilor.
Culorile şi modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcţie de anotimp şi
de evenimentul la care participă. Iarna, de exemplu, gheişa poate fi văzută purtând
peste kimono un palton de lungimea trei-sferturi căptuşit cu mătase pictată de
mână. Kimonourile căptuşite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase,
iar cele necăptuşite în timpul verii. n kimono poate necesita de la doi la trei ani
pentru a fi creat, pictat şi brodat.
Gheişele se încalţă cu sandale cu talpa foarte înaltă, zori, când merg afară,
şi poartă doar tabi (şosete albe) înăuntru. Când vremea este ploiasă gheişele se
încalţă cu nişte saboţi de lemn, numiţi geta. Gheişele ucenice au nişte saboţi
speciali din lemn negru lăcuit, okobo (saupokkuri).

Coafură
Coafurile gheişelor au variat de-a lungul istoriei. În trecut, femeile îşi
purtau părul pe umeri în unele perioade, şi prins desupra capului în altele. În
secolul al XVII-lea a aparut tradiţionala shimada, un fel de coc elaborat, purtat de
gheişele consacrate.

Există 4 feluri importante de shimada:

;c  aka shimada, un coc purtat de obicei de către gheişele tinere, necăsătorite;
;c  subushi shimada, un coc mai turtit, purtat în general de către femeile mai
în vârstă;
;c iwata, un coc care este legat sus cu o fâşie de crep de bumbac colorat; un
stil care seamnănă oarecum cu o piersică tăiată în două, purtată numai de maiko.
;c Coafurile sunt decorate cu piepteni şi agrafe numite (kanzashi). În secolul al
XVII-lea, şi imediat după Restauraţia Meiji, pieptenii erau largi ţi bătători la ochi,
de obicei mai înfloriţi pentru femeile de rang superior. În era modernă pieptenii
sunt mai mici şi mai puţin bătători la ochi.

ëccëc
c
 Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi
("takamakura") în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă
până a doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul
suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea,
orezul se lipea de păr stricând coafura.
Multe gheişe moderne folosesc peruci în viaţa lor profesională.c
c
c

ëccëc
c
c

 c cô
 c- articolul despre Gheişe, jurnalul autoreflexiv;
c 
c  ô c - articolul despre Arta Japoneză, desene
reprezentând arta japoneză, jurnal autoreflexiv;

c

c ô
 c c ½
c - textul Dedublare-redirecţionare, jurnal
autoreflexiv, redactarea prezentării Power Point, efecte speciale,
coloana sonoră;

ôc
c  
c
ô


c c ½
ôc 
c -
motivaţia alegerii LOGO-ului, crearea LOGO-ului, elemente de grafică,
jurnal autoreflexiv, vederi personalizate, tehnoredactarea finală a
portofoliului;

ôca

c ô cctextulccdespre Dărbătoarea Cireşilor Înfloriţi,
jurnal autoreflexiv, tehnoredactarea portofoliului, redactarea
prezentării Power Point despre Dărbătoarea Cireşilor Înfloriţi,
simboluri japoneze;

c a
,



 c c articolul despre cercetarea Japoniei,
jurnal autoreflexiv;c

ëccëc
c