Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Americii
în anii ’50
Costin Denisa
Cuc Loredana
Fanea Sintia
Giurgiu Aluisia
Handro Marcela
Haschi Vivianne
Clasa a-X-a F
1.1
10.05.2011
Dragă jurnalule...
Dragă jurnalule,
Pe curând !
1.3
New York, 26
martie 2011
Dragă jurnalule,
Cand mi-am inceput eu cariera era nu dupa mult timp dupa cel de al
II-lea Rozboi Mondial. După încheierea păcii, în întreaga lume au
apărut schimbări majore în absolut toate domeniile. Femeile au făcut
cunoştinţă cu ceea ce numim noi azi gingăşie, feminitate,rafinament..
Atunci au aparut si schimbari in lumea modei, îmi amintesc cu
plăcere de colecţia din 1956 a lui Christian Dior, care a surprins
lumea printr-o gamă de haine variată şi inovatoare. În presă au şi
apărut sute de articole cu privire la colectia marelui designer, ţin
minte că al meu chiar m-a ajutat în cariera mea.
Poate alţii preferă secolul 21, însă eu tanjesc după măcar o zi din
secolul 20, era o perioada in care ma regaseam, o perioada pe care
am iubit-o, in care mi-am trait tineretea si am cunoscut dragostea. Aş
putea, deci, să spun că a fost o perioadă în care am fost fericită din
toate punctele de vedere.
Mi-e dor, prietene, de acele vremuri... chiar mi-e dor...
1.4
24 August,1950
Dragă Jurnalule,
Dragă jurnalule,
Intr-o perioadă când Războiul Rece făcea ravagii prin toată ţara,
încetul cu încetul femeile au inceput să se afirme. Societatea a văzut
importanţa talentelor femeilor şi că aptitudinile lor pot fi utile. Cât timp
faceam naveta spre Academia de Arte, observam cum femeile lucrau
lângă calea ferată, sudau şinele sau lucrau la maşini. Pentru mine era
un moment de mândrie, ştiind că şi femeile ajutau la restaurarea noii
Americi. De atunci,m-am decis ca arta mea să simbolizeze noua femeie
a Americii.
Dragă jurnalule,
Pe data viitoare!
2. 1. Femei demne de invenţii
Femeia a stat permanent alături de bărbat în lupta de eliberare sociala şi naţională. Tovarăşă de viaţă, ea a
fost şi tovarăşa lui de suferinţă şi de luptă. Inegalităţile social-economice erau şi mai greu receptate de
femeia muncitoare,datorită inegalităţilor la care regimul vechi o condamna. La muncă egală un salariu
inegal, posibilităţi mai precare de a găsi o muncă de mai mare calificare, lipsa asistenţei sociale şi sanitare
, complexul de prejudecăţi privind menirea ei , toate împreună defineau situaţia de inegalitate a femeii,
înăsprind exploatarea şi asuprirea sociala în care se aflau cele ce constituiau jumătate din populaţia ţării.
Chiar dacă femeile au fost considerate ca făcând parte din categoria socială handicapată, obiectul de
discriminare în numeroase domenii ale vieţii economice, sociale şi politice, ele nu au încetat să se impună
in istorie, şi nu au renunţat să se facă auzite niciodată.
,,Eliberarea femeii va deveni posibilă abia atunci când va putea participa la producţie pe scară sociala
largă, iar munca casnică o va ocupa doar intr-o măsură neînsemnată”, după cum spune Simone de
Beauvoir.
Cele care s-au impus nu sunt multe, dar au reuşit să schimbe ceea ce şi-au dorit.
Marion Donovan născuta in 1917 în Fort Wayne, Indiana. După al II-lea Război Mondial, iritată şi
plictisită să tot cureţe cearceafurile şi hainele fetiţei ei foarte des, a gasit o soluţie mai accesibilă. A
inventat scutecul de unică folosinţă. În primă fază a încercat să vânda invenţia unor fabrici, însă acestea
nu au fost interesate, aşa că a pornit propria afacere, pentru ca in 1951 să o vândă companiei Keko, pentru
un milion de dolari.
Martha Knight a inventat o maşinărie care producea pungi de hârtie cu fundul plat. Acest brevet i-a adus
şi primul câştig de cauză într-un proces intentat împotriva unui bărbat, pe motiv că i-a furat invenţia. In
apărarea sa, bărbatul a motivat că o femeie nu ar fi putut gândi o maşinărie atât de complexă, însa Knight
a reuşit să demonstreze că schiţele îi aparţineau ei. Încă de la vârsta de 12 ani se gândea la anumite
sisteme de protecţie a muncitorilor care profesau în industria textilă. A mai inventat o serie de maşinării
şi unelte precum maşina de numărat, motorul circular şi altele.
În mod normal ne-am aştepta ca bărbaţii să fie cei care se impun în domeniul mecanicii, dar se pare că şi
femeile erau talentate în acest domeniu.
O altă invenţie care s-ar aştepta să fie creată de sexul masculin este maşina de spălat vase. Cea care a
creat-o a fost Josephine Garis Cochran, din Shelbyville, Illinois unde a câştigat locul I. Invenţia sa a
fost expusă la Târgul Internaţional din Chicago, în 1893, după care femeia a devenit asociată a companiei
KitchenAid. Motivul pentru care a inventat maşinăria a fost nu pentru că nu îi placea să spele vase, pentru
că avea servitori care făceau acest lucru, ea dorea să ajungă faimoasă. Cuvintele ei, înainte de a inventa
maşinăria au fost: ,, Dacă nimeni altcineva nu are de gând să inventeze o maşină de spălat vase, o să fac
eu singură”. Mai târziu, compania ei avea să devină ceea ce cunoaştem noi astăzi, Whirlpool .
Schiţa maşinii de spălat a Josephinei.
Mary Anderson a fost cea care a inventat ştergătoarele de parbriz. În iarna anului 1902 fiind în vizită la
New York într-o zi friguroasă a observat ca şoferul conducea cu geamul din faţă deschis deoarece îi era
greu să aibă grijă ca parbrizul să nu se acopere cu zapadă. La întoarcerea în Alabama a angajat un
mecanic ca să construiască un dispozitiv pentru parbriz ca să il ţină curat. Chiar dacă la inceput invenţia
ei nu a fost apreciată, după dezvoltarea industriei auto, invenţia ei a fost considerată un principiu de bază
pentru ştergătoarele de parbriz din zilele noastre.
Mary Anderson(1866-1953)
Stephanie Louise Kwolek o chimistă cunoscută pentru numeroasele premii câştigate în acest domeniu.
Născuta in Pennsylvania, de mică a aratat interese pentru ştiinţă şi medicină. Ambiţioasă, nu dorea să-şi
piarda poziţia in laborator precum alte femei la încheierea celui de-al II-lea Război Mondial. A inventat
Kevlarul, iniţial cu scopul de a înbunătăţi materialul din care erau făcute cauciucurile în acel timp, fiind
uimită că acel material nu se rupea precum se rupea nailonul. Chiar l-a inventat, în anii ce au urmat, nu s-
a implicat direct în dezvoltarea acestuia.
Stephanie Louise Kwolek(1923- )
În concluzie, ele sunt câteva dintre puţinele femei care au ştiut să se impună şi să schimbe ceva, chiar
dacă trăiau într-o lume a bărbaţilor.
Loredana Cuc
***
2.2
In urmă cu ceva vreme am întâlnit o bătrânică tare draguţă. Originară din America, Phoenix, Arizona,
doamna Mary Ann Brown, având frumoasa vârstă de 91 de ani mi-a povestit ce epocă minunată era America anilor
50, şi cât era ea de mândră că a trăit în acele vremuri. Mary Ann a fost componentă a unui grup de doctori care
asigurau servicii sanitare în timpul celui de-al doilea război mondial, şi mi-a povestit ce a văzut, ce a simţit şi ce a
trăit în acea perioadă :
“Tatăl meu a murit pe front ca general în primul război mondial, şi m-am simţit într-un fel obligată să o fac, să
ajut răniţii de pe front. Deşi nu eram o fire puternică, şi nu îmi plăcea să văd sânge, m-am gândit la tatăl meu,
care s-a sacrificat pentru ţară, m-am gândit ca ţara are nevoie de cât mai mulţi oameni dispuşi să dea o mână de
ajutor, aşa că la vârsta de 19 ani, proaspăt casătorită am plecat la drum, speriată. Eu eram într-un capăt al ţării,
soţul meu în celălalt.
A fost foarte greu la inceput, până m-am acomodat ; îmi era greu să văd câţi oameni erau răniţi sau îşi
pierdeau viaţa pentru ţară iar eu nu mai puteam face nimic, cum nu s-a mai putut face
nimic pentru tatăl meu… De mama îmi era foarte dor, deoarece eram obişnuită să o văd
zilnic, iar de soţul meu… nici să nu mai vorbesc. L-am cunoscut la vârsta de 5 ani, am
copilărit împreună, fusesem de nedespărţit, şi acum tot ce puteam face era să mă gândesc
la el şi să îi scriu, să îi spun cât de dor îmi era de el. Fiind înrolat pe alt front ca general, era
vânat de foarte multă lume, cunoştea atât sistemul defensiv cât şi sistemul ofensiv, şi imi
era frică să nu fie rănit.
Fiind atât de mulţi răniţi pe front nu aveam timp să îi scriu prea des… şi imi părea rău, dar
mereu mă gândeam la el, mă gândeam că amândoi facem asta pentru ţară.”
Mary Ann a găsit o scrisoare adresată soţului ei în timpul războiului.
Aluisia Giurgiu
2.3
Marcela Handro
Vivianne Haschi
Denisa Costin
Logo :
Slogan :
Text Publicitar :
Imagine reprezentativă:
Sintia Fanea