Femeia

Americii
în anii ’50

Costin Denisa
Cuc Loredana
Fanea Sintia
Giurgiu Aluisia
Handro Marcela
Haschi Vivianne
Clasa a-X-a F
 1.1

10.05.2011

Dragă jurnalule...

Astăzi mă gândeam că după atâtea secole de evoluţionism şi

dezvoltare în toate planurile posibile, schimbări de concepţii şi
mentalitate, concepţia în ceea ce priveşte statutul femeii în societate s-
a schimbat destul de puţin în comparaţie cu altele.

Să ne gândim de exemplu ce se întâmpla în urmă cu două secole,

doar două. Femeia putea să intervină în discuţiile bărbaţilor? Nu, pentru
că era disconsiderată şi incapabilă să se ridice la nivelul intelectual al
bărbaţilor astfel erau considerate cele care faceau parte din categoria
sexului feminin.

Femeia, în ipostaza sa de mamă, îl aduce pe lume pe copil, se

îngrijeşte de creşterea şi educaţia lui, suferă alături de el, se bucură
odată cu el, îl îndrumă şi-l pune la dispoziţia societăţii ca un membru
matur al acesteia. Este însă acest mod singurul prin care femeia îşi
aduce contribuţia la existenţa şi dezvoltarea societăţii?

Hai să ne gândim la istorie, ce loc a ocupat femeia în istorie? Să ne

gândim de exemplu la Martha Knight care a inventat ceva şi care
probabil că se aştepta ca invenţia sa fie a unui bărbat. Josephine Garis
Cochran o altă doamnă care care a reuşit să se impună prin ceea ce a
inventat. Şi atunci de ce să mai fie desconsiderate? Doar din orgoliul
barbaţilor? Dar chiar dacă au întampinat judecăţi aspre din partea
tuturor, chiar dacă li s-au spus ca locul lor în societate nu este acela de
a schimba ceva, ele nu au renunţat.
,, Eliberarea femeii, punerea ei pe picior de egalitate cu bărbatul, este
şi rămâne o imposibilitate atâta timp cât femeia este exclusă de la
munca productiva socială şi se limitează la munca casnică privată”
după cum spunea F. Engels.

Totuşi, nu putem să comparăm felul în care femeile sunt tratate

astăzi faţă de trecut. Dacă acum reprezentatele sexului frumos, sunt în
stare ele, de multe ori să devină stâlpul familiei, să conducă companii
importante, să devină medici cunoscuţi, atunci totuşi cred că ne
îndreptăm spre direcţia corectă. Tu ce zici?
1.2
Los Angeles,
01.04.2011

Dragă jurnalule,

E 1 aprilie, dimineaţa. Probabil e mult prea devreme pentru farse,

dar oare e prea târziu pentru a privi în urmă şi a vedea ce s-a întamplat
cu femeile? Paradoxal,nu ? La fel de paradoxal cum de fiecare dată
bărbaţii încearcă să ne ironizeze? Dar suntem femei, ştim să luptăm
pentru noi, însă la fel ca această cafea care poate “păta”, poate “mânji”
femininul, la fel de amară a fost viaţa femeilor care au trăit în America
în anii 50. De ce am ales acea perioadă? Ei bine jurnalule, anii 50 în
America au fost curcubeul dupa ploaie… Şi poate de asemenea pentru
că America este una din cele mai mari puteri ale tuturor timpurilor,
mereu a fost cu un pas înaintea tuturor.

Dar femeia? Ce importanţă avea femeia americancă în anii 50? În

acea perioadă nu avea prea multă importanţă. Îţi voi da un exemplu: O
dădacă americancă a anilor 50 era pasionată de fotografie. A făcut
fotografii minunate, iar talentul ei nu a fost recunoscut numai după un
jumatate de secol, în 2008, dintr-o întâmplare.Un agent imobiliar a
cumpărat o cutie de 30.000 de negative fotografice şi uitându-se la ele
a descoperit adevarate opere de artă, secvenţe care cuprindeau perfect
scenele stradale din acea epocă minunată, iar azi acea femeie simplă
este considerată unul din cei mai talentaţi fotografi urbani. Acesta a
fost doar un exemplu, însă femeile începeau să se mobilizeze. Încă din
anii 1945 femeile afro-americane au încercat să modifice imaginea lor
în faţa albilor şi au reuşit să distrugă mituri şi bariere. De asemenea
femeile afro-americane au avut un rol major în lupta pentru libertatea
femeii. Alături de politicieni acestea au ridicat un nou banner de
frumuseţe, geniu şi siguranţă de sine, acestea indicând egalitatea
rasială. Femeia Americii anilor 50 a avut o mare importanţă în întreaga
dezvoltare a lumii contemporane.

Ca scriitor am urmărit documentare, am cules informaţii din cărţi şi

de pe Internet referitoare la această preţioasă perioadă care m-a
fascinat de-a dreptul, însă simţeam că nu e suficient, şi efortul meu e în
zadar. Aşadar mi-am amintit de vecina verişorului meu, urmând să
vorbesc cu ea. În urma discuţiei cu dna Mary Ann Brown simţeam că
femeia are o importanţă majoră în acest chaos. Ea a ştiut să-mi capteze
atenţia cu povestea vieţii ei, care nu a fost deloc una uşoară. Mi-a
arătat o scrisoare de dragoste către soţul ei, care era general în timpul
celui de-al doilea război mondial, din care ea a făcut parte ca asistentă
medicală pe front. Mi-a povestit ce superbă poveste de dragoste a trăit,
şi că atunci când îi era greu se gândea la vorbele ce i le spunea adesea
soţul ei când erau împreună: “Deoarece vorbele anului trecut aparţin
limbajului anului trecut, iar vorbele anului viitor aşteaptă o altă voce. Şi
pentru că a ajunge la un sfârşit, înseamnă a face un nou început.”
Doamna Mary Ann ne-a împrumutat câteva din ţinutele foarte feminine
din anii 50 demne de admirat.

Jurnalul meu, asta nu e o farsă ! E doar realitate, îmbinată cu dorinţa

de a arăta bărbaţilor ce importante suntem, şi câte nu s-ar fi făcut dacă
nu am fi fost noi.

Pe curând !
1.3

New York, 26
martie 2011
Dragă jurnalule,

„Timpul este un croitor specializat în modificări” spunea Faith

Baldwin, şi mare dreptate avea.Tocmai am terminat de scris un
articol pentru The New Times, şi recunosc cu mâna pe inimă că sunt
obosită. Se pare că timpul şi-a pus amprenta asupra mea... dar dacă
mă gândesc mai bine, şi-a pus amprenta asupra întregii lumi. Tocmai
am terminat de scris un articol despre succesul pe care l-a avut
Madonna cu ultimul ei concert. Într-adevăr, Madonna este una dintre
persoanele care îşi merită statutul de vedetă, pentru că lumea este
plină de pseudo-vedete care în afară de îngâmfare şi priviri
superioare nu arată niciun potenţial talent.

Oricum, jurnalismul de azi nu se compară cu ceea ce era când eu

eram tânără... Ah, anii 50-60,perioada în care am inceput eu să scriu.
Îmi aduc aminte că primul meu articol scris vreodată a fost despre
frumoasa şi faimoasa Marilyn Monroe, şi aveam nişte emoţii foarte
mari, deoarece dacă articolul era bun, rămâneam ca redactor la o
revistă cunoscută la acea vreme,dar dacă nu, aş fi fost nevoită să
încerc în alta parte. Spre fericirea mea, mi-a fost apreciată munca. Eu
cel puţin aveam cu totul şi cu totul altă senzaţie atunci când
scriam...o făceam din plăcere, fiindcă scriam despre persoane cu
adevărat importante, care au muncit sa fie celebre , nu despre
cantarete si modele care se nasc peste noapte, cum sunt acum...

Cand mi-am inceput eu cariera era nu dupa mult timp dupa cel de al
II-lea Rozboi Mondial. După încheierea păcii, în întreaga lume au
apărut schimbări majore în absolut toate domeniile. Femeile au făcut
cunoştinţă cu ceea ce numim noi azi gingăşie, feminitate,rafinament..
Atunci au aparut si schimbari in lumea modei, îmi amintesc cu
plăcere de colecţia din 1956 a lui Christian Dior, care a surprins
lumea printr-o gamă de haine variată şi inovatoare. În presă au şi
apărut sute de articole cu privire la colectia marelui designer, ţin
minte că al meu chiar m-a ajutat în cariera mea.

Anii 50 au insemnat mult pentru America, deoarece atunci au debutat

marile nume din muzica, cinematografia, modeling , care au ramas
celebre chiar daca nu mai sunt printre noi. Nu exista persoana care
sa nu reactioneze placut cand aude de Elvis Presley, Bettie Page,
Marilyn Monroe etc. Acestia pot fi numiti intr-adevar vedete .

Lumea s-a schimbat destul in ultimii ani, şi nu tocmai în bine.

Mentalitea oamenilor era complet diferită, de la adolescenţi, care
atunci erau mai serioşi, mai conştiincioşi, la politicieni, care nu erau
chiar atât de falşi precum în zilele de azi. Era mai multa liniste, si o
viata mai ordonata: moda nu făcea tinerele fete să tânjească după
mărimea 0, muzica era muzică, filmul era film.

Poate alţii preferă secolul 21, însă eu tanjesc după măcar o zi din
secolul 20, era o perioada in care ma regaseam, o perioada pe care
am iubit-o, in care mi-am trait tineretea si am cunoscut dragostea. Aş
putea, deci, să spun că a fost o perioadă în care am fost fericită din
toate punctele de vedere.
Mi-e dor, prietene, de acele vremuri... chiar mi-e dor...
1.4

24 August,1950

Dragă Jurnalule,

Îmi cer scuze că nu te-am putut lua cu mine în minunanta mea

excursie, dar acum sunt din nou acasă... Am atâtea să-ţi povestesc!

Am fost fascinată de frumuseţea oraşului, dar mai mult decât asta, de

eleganţa şi luxul femeilor. Peste tot era numai rafinament.

Îmi pare aşa de rău că nu te-am putut lua....Dar am uitat complet să te

pun în geantă de atâta emoţie, sper că nu te-ai plictisit prea mult...

Să nu o mai lungim,aşadar...după cum bine ştii, am fost plecată în

America.
E o splendoare, femei cu bucle blonde, ruj roşu aprins, eşarfe, buline,
fuste ,talii de viespe, o experienţă de neuitat. Am scris chiar şi un
articol despre asta, pe care abia aştept să-l citim împreună în noul ziar.
Săptamâna viitoare mă reîntorc în micul paradis, de data asta alături de
tine!

Nu mă pot abţine să nu iţi zic cât de mult mă uimeşte moda de acolo,

dar cele mai interesante detalii le vei afla din urmatoarea noastră
călătorie.

A fost o zi lungă,sper ca ţi-am stârnit interesul pentru ce va urma.

Noapte bună, prietene!

 1.5
California,16 aprilie 2011

Dragă jurnalule,

Tocmai am terminat încă un tablou pentru muzeul de artă

Armand Hammer care va organiza o expoziţie la sfârşitul lunii aprilie.
Mâinile mele sunt acoperite de praf de pastel şi hainele pătate cu
acrilice. Îmi aşez pensula pe raft şi imi observ pânza proaspăt pictată.
Deşi lumea s-a schimbat, arta a rămas aceeaşi ca acum 60 de ani.
Ahhh, anii 50… ce bucurie mă cuprinde când mă gândesc la acele
vremuri... Eram o tânăra domnişoară în căutare de succes, vrând să-mi
afirm talentul alături de marii artişti ai Americii.

Intr-o perioadă când Războiul Rece făcea ravagii prin toată ţara,
încetul cu încetul femeile au inceput să se afirme. Societatea a văzut
importanţa talentelor femeilor şi că aptitudinile lor pot fi utile. Cât timp
faceam naveta spre Academia de Arte, observam cum femeile lucrau
lângă calea ferată, sudau şinele sau lucrau la maşini. Pentru mine era
un moment de mândrie, ştiind că şi femeile ajutau la restaurarea noii
Americi. De atunci,m-am decis ca arta mea să simbolizeze noua femeie
a Americii.

Dorind să arăt lumii ce înseamnă femeia, am început o grămadă

de lucrări, schiţe, picturi, portrete... dar nimic, mintea mi se bloca....mă
năvăleau tot felul de întrebări... Cum sa arate această femeie ? Cum
vrea ea să ajute America? Eram din ce în ce mai determinată să
reuşesc, până când am primit un telefon de la directorul filmului «Tatăl
miresei » care mi-a oferit o sumă frumoasă pentru ilustrarea coverului
acelui film. Am fost de acord şi îndată am pornit către studio cu un set
uriaş de acrilice şi pensule de toate mărimile. Însă toate emoţiile mele
au fost parcă luate de vânt când am vazut-o pe ea. Femeia care a
cucerit publicul cu talentul ei innăscut. Elizabeth Taylor mi-a zâmbit, un
zâmbet foarte innocent, mi-a lăudat portretele mele citând ca
« Adevăratul farmec este bazat pe feminitate. Cred că sexualitatea este
mai atractivă atunci când este spontană şi naturală » şi atunci mi-am
dat seama cum să reprezint femeia puternică, dar în acelaşi timp
feminină, rafinată şi gingaşă. În următoarea dimineaţă am fost
bombardată de telefoane de la renumite actriţe precum Marilyn
Monroe, Grace Kelly, Tina Louise, Natalie Woods care vroiau să le
ilustrez cele de mai succes filme.

A fost o carieră lungă, iar lucrările mele au dat dovadă că

frumuseţea se află în imaginaţia privitorului, că arta face referire la un
vis aproape ca o imagine a frumuseţii feminine. Ca relicve iconice din
trecut, aceste portrete ale femeii americane vor continua să reflecte
evoluţia societăţii percepute vreodată de frumuseţe şi feminitate.
1.6
New York, 31 martie 2011

Dragă jurnalule,

„În spatele oricărui bărbat puternic stă o femeie mirată”

Sunt revoltată... Trăiesc zi de zi cu impresia că lumea nu

conştientizează câtă importanţă are Femeia în zilele noastre, că ea este
lăsată să culeagă firimiturile laudelor pe care le primeşte Bărbatul. El
obţine pacea, el declară războiul, el inventează, el descoperă. De ce nu
vrea lumea să mai schimbe din când în când acel „El” cu o „Ea”? Pentru
că şi acea Ea a adus un aport considerabil dezvoltării omenirii, chiar
dacă de cele mai multe ori a preferat să stea în umbră.

Ca să mă înţelegi, îţi voi da ca exemplu America anilor ’50, când

absolut orice domeniu era în plin proces de transformare, de
reconstruire, de dezvoltare. Era o perioadă de proaspătă linişte, chiar
după cel de-al Doilea Război Mondial când fiecare persoană vroia să
contribuie la schimbarea în bine a lumii, când fel de fel de invenţii au
apărut, când presa a avut dreptul în sfârşit să spună adevărul, să arate
pura realitate tocmai pentru a ajuta lumea să gândească mai obiectiv,
mai matur. Pictura, fotografia, grafica, toate s-au schimbat, toate
arătau spre viitor. Vreau să promovez această superbă epocă, punând
totodată accentul pe partea feminină a acesteia, deoarece contribuţia
Femeii în dezvoltarea Americii, apoi a întregii lumi (deoarece America
poate fi considerată un punct de plecare a majorităţii schimbărilor din
ultimele secole) a fost una importantă.

Ca specialist în marketing şi advertising voi îmbina frumoasa

perioadă cu realizările femeilor. În opinia mea, un slogan sugestiv ca:
„ ,Spui America. Spui Femeie. Spui Tot.” ar reda exact ceea ce echipa
mea va încerca să exprime prin materialul fiecărui membru. Ca logo am
ales imaginea steagului Americii, având în umbră o femeie puternică...
Îţi explic şi de ce m-am gândit la asta: gestul ei ar arăta că şi o femeie
este capabilă să apere ţara, asemenea unui bărbat. Textul publicitar ar
sintetiza practic întreaga campanie publicitară, ar arăta lumii care este
scopul nostru. Artista noastră se va ocupa de imaginea reprezentativă,
schiţând un cuplu format dintr-un soldat şi o femeie de-a dreptul
„feminină”...
 Ca lider, îmi propun să urmăresc de aproape munca echipei
mele, pentru a atinge scopul mult dorit: promovarea imaginii unei
Americi plină de feminitate, de eleganţă, de sex-appeal, fiind exact
opusă imaginii create de războaiele care au dat lumii o tentă gri.
Aşadar, jurnal drag, aşa cum ţi-am mai cerut de multe ori, urează-mi
noroc...

Pe data viitoare!
 2. 1. Femei demne de invenţii

Femeia a stat permanent alături de bărbat în lupta de eliberare sociala şi naţională. Tovarăşă de viaţă, ea a
fost şi tovarăşa lui de suferinţă şi de luptă. Inegalităţile social-economice erau şi mai greu receptate de
femeia muncitoare,datorită inegalităţilor la care regimul vechi o condamna. La muncă egală un salariu
inegal, posibilităţi mai precare de a găsi o muncă de mai mare calificare, lipsa asistenţei sociale şi sanitare
, complexul de prejudecăţi privind menirea ei , toate împreună defineau situaţia de inegalitate a femeii,
înăsprind exploatarea şi asuprirea sociala în care se aflau cele ce constituiau jumătate din populaţia ţării.
Chiar dacă femeile au fost considerate ca făcând parte din categoria socială handicapată, obiectul de
discriminare în numeroase domenii ale vieţii economice, sociale şi politice, ele nu au încetat să se impună
in istorie, şi nu au renunţat să se facă auzite niciodată.
,,Eliberarea femeii va deveni posibilă abia atunci când va putea participa la producţie pe scară sociala
largă, iar munca casnică o va ocupa doar intr-o măsură neînsemnată”, după cum spune Simone de
Beauvoir.
Cele care s-au impus nu sunt multe, dar au reuşit să schimbe ceea ce şi-au dorit.

Marion Donovan născuta in 1917 în Fort Wayne, Indiana. După al II-lea Război Mondial, iritată şi
plictisită să tot cureţe cearceafurile şi hainele fetiţei ei foarte des, a gasit o soluţie mai accesibilă. A
inventat scutecul de unică folosinţă. În primă fază a încercat să vânda invenţia unor fabrici, însă acestea
nu au fost interesate, aşa că a pornit propria afacere, pentru ca in 1951 să o vândă companiei Keko, pentru
un milion de dolari.

Martha Knight a inventat o maşinărie care producea pungi de hârtie cu fundul plat. Acest brevet i-a adus
şi primul câştig de cauză într-un proces intentat împotriva unui bărbat, pe motiv că i-a furat invenţia. In
apărarea sa, bărbatul a motivat că o femeie nu ar fi putut gândi o maşinărie atât de complexă, însa Knight
a reuşit să demonstreze că schiţele îi aparţineau ei. Încă de la vârsta de 12 ani se gândea la anumite
sisteme de protecţie a muncitorilor care profesau în industria textilă. A mai inventat o serie de maşinării
şi unelte precum maşina de numărat, motorul circular şi altele.

În mod normal ne-am aştepta ca bărbaţii să fie cei care se impun în domeniul mecanicii, dar se pare că şi
femeile erau talentate în acest domeniu.

O altă invenţie care s-ar aştepta să fie creată de sexul masculin este maşina de spălat vase. Cea care a
creat-o a fost Josephine Garis Cochran, din Shelbyville, Illinois unde a câştigat locul I. Invenţia sa a
fost expusă la Târgul Internaţional din Chicago, în 1893, după care femeia a devenit asociată a companiei
KitchenAid. Motivul pentru care a inventat maşinăria a fost nu pentru că nu îi placea să spele vase, pentru
că avea servitori care făceau acest lucru, ea dorea să ajungă faimoasă. Cuvintele ei, înainte de a inventa
maşinăria au fost: ,, Dacă nimeni altcineva nu are de gând să inventeze o maşină de spălat vase, o să fac
eu singură”. Mai târziu, compania ei avea să devină ceea ce cunoaştem noi astăzi, Whirlpool .
 Schiţa maşinii de spălat a Josephinei.

Mary Anderson a fost cea care a inventat ştergătoarele de parbriz. În iarna anului 1902 fiind în vizită la
New York într-o zi friguroasă a observat ca şoferul conducea cu geamul din faţă deschis deoarece îi era
greu să aibă grijă ca parbrizul să nu se acopere cu zapadă. La întoarcerea în Alabama a angajat un
mecanic ca să construiască un dispozitiv pentru parbriz ca să il ţină curat. Chiar dacă la inceput invenţia
ei nu a fost apreciată, după dezvoltarea industriei auto, invenţia ei a fost considerată un principiu de bază
pentru ştergătoarele de parbriz din zilele noastre.

Mary Anderson(1866-1953)

Stephanie Louise Kwolek o chimistă cunoscută pentru numeroasele premii câştigate în acest domeniu.
Născuta in Pennsylvania, de mică a aratat interese pentru ştiinţă şi medicină. Ambiţioasă, nu dorea să-şi
piarda poziţia in laborator precum alte femei la încheierea celui de-al II-lea Război Mondial. A inventat
Kevlarul, iniţial cu scopul de a înbunătăţi materialul din care erau făcute cauciucurile în acel timp, fiind
uimită că acel material nu se rupea precum se rupea nailonul. Chiar l-a inventat, în anii ce au urmat, nu s-
a implicat direct în dezvoltarea acestuia.
 Stephanie Louise Kwolek(1923- )

În concluzie, ele sunt câteva dintre puţinele femei care au ştiut să se impună şi să schimbe ceva, chiar
dacă trăiau într-o lume a bărbaţilor.
Loredana Cuc

***
2.2

In urmă cu ceva vreme am întâlnit o bătrânică tare draguţă. Originară din America, Phoenix, Arizona,
doamna Mary Ann Brown, având frumoasa vârstă de 91 de ani mi-a povestit ce epocă minunată era America anilor
50, şi cât era ea de mândră că a trăit în acele vremuri. Mary Ann a fost componentă a unui grup de doctori care
asigurau servicii sanitare în timpul celui de-al doilea război mondial, şi mi-a povestit ce a văzut, ce a simţit şi ce a
trăit în acea perioadă :
“Tatăl meu a murit pe front ca general în primul război mondial, şi m-am simţit într-un fel obligată să o fac, să
ajut răniţii de pe front. Deşi nu eram o fire puternică, şi nu îmi plăcea să văd sânge, m-am gândit la tatăl meu,
care s-a sacrificat pentru ţară, m-am gândit ca ţara are nevoie de cât mai mulţi oameni dispuşi să dea o mână de
ajutor, aşa că la vârsta de 19 ani, proaspăt casătorită am plecat la drum, speriată. Eu eram într-un capăt al ţării,
soţul meu în celălalt.
A fost foarte greu la inceput, până m-am acomodat ; îmi era greu să văd câţi oameni erau răniţi sau îşi
pierdeau viaţa pentru ţară iar eu nu mai puteam face nimic, cum nu s-a mai putut face
nimic pentru tatăl meu… De mama îmi era foarte dor, deoarece eram obişnuită să o văd
zilnic, iar de soţul meu… nici să nu mai vorbesc. L-am cunoscut la vârsta de 5 ani, am
copilărit împreună, fusesem de nedespărţit, şi acum tot ce puteam face era să mă gândesc
la el şi să îi scriu, să îi spun cât de dor îmi era de el. Fiind înrolat pe alt front ca general, era
vânat de foarte multă lume, cunoştea atât sistemul defensiv cât şi sistemul ofensiv, şi imi
era frică să nu fie rănit.
Fiind atât de mulţi răniţi pe front nu aveam timp să îi scriu prea des… şi imi părea rău, dar
mereu mă gândeam la el, mă gândeam că amândoi facem asta pentru ţară.”
Mary Ann a găsit o scrisoare adresată soţului ei în timpul războiului.
Aluisia Giurgiu
2.3
Marcela Handro
Vivianne Haschi
Denisa Costin
Logo :

Slogan :

Spui America. Spui Femeie. Spui Tot.

Text Publicitar :

Pentru că şi Ele au contribuit la schimbarea, dezvoltarea,

înfrumuseţarea Americii anilor ’50, pentru ca aceasta să ajungă

frumoasa Ţară a Tuturor Posibilităţilor de acum.

Imagine reprezentativă:

Sintia Fanea